Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 609/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 609/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 609/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 609
Ședința publică din data de 05 februarie 2013
Curtea constituită din:
Președinte:A. N.
Judecător:M. O.
Judecător:C. E. R.
Grefier:A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, prin procuror C. C..
Pe rol, se află judecarea recursului declarate P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, împotriva sentinței penale nr. 938/31.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică,
-au răspuns: intimații – inculpați D. P. A., personal, asistat juridic de apărător ales, avocat L. F., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și apărător din oficiu, avocat D. P., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar, N. A., personal, asistat juridic de apărător ales, avocat L. F. și apărător din oficiu, avocat Caliniță C., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar și G. V., personal, asistat juridic de apărător ales, avocat Camarașescu M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și apărător din oficiu, avocat Caliniță C., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
-lipsă: intimat – inculpat O. O., reprezentant juridic de apărător ales, avocat Mihărtescu O., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și apărător din oficiu, avocat D. P., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar și intimați – părți civile: B. F. D, B. S., C. S., D. C., E. S., G. M., H. C., H. D., H. A., K. D., K. J., K. ED, K. F., L. J., L. J., M. K., M. J., O. J., Q. C., R. A., R. R., S. W., S. K., T. C., reprezentați juridic de apărător din oficiu, avocat R. V., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar;
-I. E., A. A., A. B., A. U., B. S., B. D., B. J., B. A., B. S., B. J., B. B. V, B. S., B. R., B. J., B. H., B. H., C. J., C. M., C. R. M., C. A., C. B., C. C., C. II B., C. E., C. F., reprezentați juridic de apărător din oficiu, avocat B. Georgea, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar;
-C. V., D. A., D. C., F. J., F. R., F. S. C, F. S., F. J., G. S., G. A., G. J., G. T., G. H., G. T., G. E., G. E., H. S., H. A., H. C., H. D., H. A., H. J., H. J., H. K., HO L., H. L., reprezentați juridic de apărător din oficiu, avocat B. F., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar,
-H. M., H. N., I. D., J. D., K. L., K. K., K. A., K. R., K. A., L. B., L. J., L. V., L. A.,L. A., M. K., M. I., M. A., M. K., M. L., M. Z., M. JC, N. A., O. D., P. V., P. S. K, P. C., P. G., reprezentați juridic de apărător din oficiu, avocat C. G., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la doar,
-P. J., P. O., P. E., P. M., P. J., Q. C., R. M., R. A., R. H., R. S., R. C., R. A., R. A., R. A., R. J., R. L., R. B., S. M., S. T., S. E., S. K., S. D., S. M., S. M., S. W., reprezentat juridic de apărător din oficiu, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar;
- S. C., S. R., S. L., S. K., S. I., S. R., S. K., S. S., T. R., V. E., V. M., V. W., W. F., W. J., W. T., W. B., W. J., W. A., W. K., W. A., Y. A., Z. T., Z. M., Z. M., K. F., reprezentați juridic de apărător din oficiu, avocat B. O. O., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii din oficiu, desemnați pentru a acorda asistența juridică obligatorie a intimaților– inculpați D. P. A. N. A. și G. V., solicită instanței să ia act de încetarea delegațiilor lor față de prezența apărătorilor aleși și să se dispună cu privire la acordarea onorariului parțial, așa cum prevede Protocolul nr._/2008, încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R.
Apărătorul ales al intimatului– inculpat O. O.,
de asemenea, solicită admiterea probei cu acte în circumstanțiere, pe care le depune la dosar.
Totodată, solicită revocarea măsurii obligării de a nu păsări țara și, în temeiul art. 139 Cod procedură penală, solicită admiterea cererii având în vedere următoarele considerente:
Ca prime considerente, arată că această măsură a fost dispusă cu mult timp în urmă, iar la acest moment procesual aceasta nu se mai justifică având în vedere că pe tot parcursul derulării judecății în fond inculpatul a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, s-a prezentat la toate termenele acordate în cauză, nu a încercat aflarea adevărului ori tergiversarea bunei derulări a procesului penal.
De asemenea, solicită să se constate că, în condițiile pieței forței de muncă și față de calificarea pe care inculpatul o are, este necesar ca instanța să se aplece cu atenție asupra cererii de revocare având în vedere că inculpatul a primit oferte din străinătate pentru loc de muncă; astfel, dacă instanța va admite cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul își ia angajamentul să aibă același comportament procesual, se va prezenta de fiecare dată în fața instanței.
Nu în ultimul rând, apreciază că durata acestei măsuri a depășit termenul rezonabil, astfel că, în opinia apărării, nu este firesc ca o astfel de măsură să se întindă pe o perioadă atât de îndelungată de timp încât, ea însăși, să reprezinte o pedeapsă.
Apărătorul ales al intimatului – inculpat G. V. solicită revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere următoarele considerente:
Încă din data de 09.122.2011, de la primul termen în fond, inculpatul s-a prezentat la toate termenele acordate în cauză; de asemenea, atât în timpul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești acesta nu a tergiversat buna desfășurare a procesului penal ori aflarea adevărului. Între timp inculpatul s-a angajat.
Mai mult, apreciază că perioada scursă de la data luării acestei măsuri restrictive și până în prezent a depășit durata unui termen rezonabil.
În consecință, în raport de aceste considerente, solicită revocarea măsura obligării de a nu părăsi localitatea, astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererilor de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, respectiv localitatea, ca neîntemeiate, apreciind că temeiurile care au determinat luarea acestor măsuri nu s-au schimbat și nici nu au încetat; toate aspectele prezentate la acest termen de apărare nu prezintă elemente de noutate, care să conducă la încetarea acestor temeiuri și, implicit, la revocarea măsurilor dispuse, iar prezența inculpaților în fața instanței de judecată s-a datorat tocmai acestor obligații care au fost instituite în sarcina acestora.
De asemenea, în ceea ce privește aspectul că acești inculpați solicită revocarea măsurilor preventive motivat de faptul că și-au găsit un loc de muncă care necesită părăsirea localității de domiciliu, învederează faptul că acestea nu sunt aspecte temeinice și, mai mult, măsura dispusă este proporțională cu faptele reținute în sarcina inculpaților.
Intimat – inculpat O. O., personal, având cuvântul pe cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, solicită admiterea acesteia motivat de faptul că a primit o ofertă de muncă din străinătate; își ia angajamentul în fața instanței să se prezinte la toate termene care se vor acorda în cauză.
Intimat – inculpat G. V., personal, având cuvântul cu privire la cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea arată că, de curând, s-a angajat ca șofer, astfel că, pentru a-și păstra locul de muncă, este nevoit să se deplaseze și în afara localității de domiciliu. Este de acord cu concluziile apărătorului său.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea sentinței penale atacate si, rejudecând în fond, trimiterea cauzei, pentru continuarea judecății, la aceeași instanță.
Astfel, parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a declarat recurs în cauza apreciind netemeinică soluție dispusă în cauză, aceea de restituire a cauzei la parchet în cadrul procedurii prev. de art. 300 alin. 1 Cod procedură penală, întrucât în cadrul acestei proceduri instanța de judecată avea obligația de a verifica dacă rechizitoriul a fost întocmit cu respectarea condițiilor de conținut și de formă prev. de art. 264 alin. 3 Cod procedură penală.
Mai mult, este de observat că instanța a restituit cauza pentru două motive, respectiv acela că nu s-a procedat la stabilirea părților vătămate și a părților civile și pentru că inculpații au fost trimiși în judecată pentru mai multe acte materiale și mai multe infracțiuni, dar nu toate sunt descrise în rechizitoriu.
Așadar, în ceea ce privește primul motiv de recurs, învederează faptul că atât părțile vătămate cât și părțile civile au fost identificate încă din cursul urmăririi penale, existând această dovadă la filele 24 – 26 din rechizitoriu; mai mult, și instanța de judecată, în urma actelor întreprinse, a reușit să realizeze procedura de citare cu toate părțile vătămate și civile și, mai mult, au fost desemnați și apărători care să le reprezinte drepturile, atât părților vătămate, cât și părților civile.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, de asemenea, apreciază că instanța de judecată și-a depășit cadrul procesual și, mai mult, a făcut o analiză a existenței elementelor constitutive ale infracțiunilor cu care a fost sesizată instanța, deși aceste fapte au fost descrise în rechizitoriu, atât încadrarea juridică a acestora (pag. 21 – 24) și, de asemenea, au fost prezentate și probele pe care se întemeiază această învinuire, (pag. 26 – 110). În acest mod, parchetul apreciază că au fost respectate condițiile prev. de art. 263 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Apărătorul ales al intimatului – inculpat D. P. A. și N. A. solicită respingerea recursului declarat în cauză, ca nefondat, și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii atacate.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a sesizat foarte repede instanța, cu rechizitoriu însă, în opinia apărării, a fost o grabă nejustificată care a condus atât la faptul de a avea o urmărire penală incompletă și total nelămurită, cât și la faptul de a avea un rechizitoriu care, de asemenea, prezintă multe carențe.
În opinia apărării, este greu să se vină cu aspecte noi în afara celor reținute de instanța de fond, având în vedere că este imposibil ca un magistrat să purceadă la cercetarea judecătorească într-un dosar în care nici nu s-a stabilit, în concret, care sunt părțile, nu sunt arătate în cuprinsul rechizitoriului. Solicită să se constate că sunt părți vătămate identificate după un nume de user, întrucât s-a sesizat e-bey, întrucât li s-a produs o pagubă; de asemenea, solicită să se constate că sunt identificate părți vătămate, unele sunt constituite părți civile în prezenta cauză fără să avem o adresă a acestora, fără să existe vreo sesizare din partea acestor persoane fizice.
Instanța de fond a făcut demersuri pentru a identifica toate aceste persoane; sunt la dosar recipisele restituite pentru procedura de citare, din care rezultă că nici nu există acele adrese. Așadar, la acest moment vem în cadrul procesual care nu este stabilit. Astfel, în prezenta cauză nu se știe cine cu cine se judecă, care este prejudiciul cert în cauză.
Mai mult, solicită să se constate că parchetul a trimis dosarul în limba engleză la instanță, fără să fie tradus în limba română; instanța de fond a solicitat parchetului să traducă 8 volume din dosarul de urmărire penale.
Apărătorul ales al intimatului – inculpat O. O. solicită respingerea recursului declarat în cauză, ca nefondat.
A făcut demersuri în primă instanță și a avut ocazia să constate cum instanța de fond a întreprins nenumărate eforturi pentru a aduce acest dosar într-un stadiu acceptabil spre a fi judecat; mai mult, personal a făcut verificări cu privire la persoanele indicate în rechizitoriu: pe site-uri oficiale ale Guvernului american nu există acele persoane, sunt doar nume fictive care apar în lumea virtuală.
Ceea ce este inacceptabil pentru inculpați este că nici unul dintre aceștia, deși cu toți doresc acest lucru, nu se poate prevala de prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
La instanța de fond a detaliat aspecte cu privire la faptul că, în condițiile în care nu se poate nici măcar cu titlu de exemplu să cunoaștem despre câte fapte este vorba nu se poate judeca aceasta cauză. Arată că la dosar este note scrise, detaliat.
În consecință, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.
Apărătorul ales al intimatului – inculpat G. V. solicită respingerea a recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică; se raliază întrutotul concluziilor colegilor săi.
În aprecierea apărării, motivele de recurs prezentate de parchet sunt mai mult „sfaturi” date judecătorului de la instanța de fond. Astfel, pentru primul motiv de recurs indicat, referitor la modul în care s-a stabilit identitatea părților vătămate, arată că încă de la primul termen în fond a solicitat să fie citate conform codului de procedură; instanța de fond a făcut toate demersurile pentru acoperirea lacunelor rechizitoriului.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs solicită să se constate că se aduce la cunoștință instanței de fond ceea ce trebuia să se facă în timpul cercetării judecătorești și în nici un caz până la citirea actului de sesizare cu privire la faptele care au fost reținute în sarcina inculpaților.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apărătorul din oficiu al intimaților – părți civile B. F. D, B. S., C. S., D. C., E. S., G. M., H. C., H. D., H. A., K. D., K. J., K. ED, K. F., L. J., L. J., M. K., M. J., O. J., Q. C., R. A., R. R., S. W., S. K., T. C., achiesează la concluziile parchetului și solicită trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea începerii cercetării judecătorești.
Apărătorul din oficiu al intimaților – părți civile H.
M., H. N., I. D., J. D., K. L., K. K., K. A., K. R., K. A., L. B., L. J., L. V., L. A.,L. A., M. K., M. I., M. A., M. K., M. L., M. Z., M. JC, N. A., O. D., P. V., P. S. K, P. C., P. G. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și susținut la acest termen.
Apărătorul din oficiu al intimaților – părți civile S. C., S. R., S. L., S. K., S. I., S. R., S. K., S. S., T. R., V. E., V. M., V. W., W. F., W. J., W. T., W. B., W. J., W. A., W. K., W. A., Y. A., Z. T., Z. M., Z. M., K. F. pune concluzii de admitere a recursului parchetului astfel cum a fost formulat.
Apărătorul din oficiu al intimaților – părți civile I. E., A. A., A. B., A. U., B. S., B. D., B. J., B. A., B. S., B. J., B. B. V, B. S., B. R., B. J., B. H., B. H., C. J., C. M., C. R. M., C. A., C. B., C. C., C. II B., C. E., C. F. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Apărătorul din oficiu al intimaților – părți civile C. V., D. A., D. C., F. J., F. R., F. S. C, F. S., F. J., G. S., G. A., G. J., G. T., G. H., G. T., G. E., G. E., H. S., H. A., H. C., H. D., H. A., H. J., H. J., H. K., HO L., H. L., din punct de vedere al determinării prejudiciului, arată că din materialul de urmărire penală nu rezultă un astfel de prejudiciu, cert; din punct de vedere al scopului procesului penal și al rolului avocatului alături de întreg aparatul de justiție în aflarea adevărului, apreciază că se impune respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală.
Apărătorul din oficiu al intimaților – părți civile P. J., P. O., P. E., P. M., P. J., Q. C., R. M., R. A., R. H., R. S., R. C., R. A., R. A., R. A., R. J., R. L., R. B., S. M., S. T., S. E., S. K., S. D., S. M., S. M., S. W. solicită admiterea recursului declarat de parchet.
Intimatul–inculpat D. P. A., personal, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului ca nefondat; este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită instanței să constate că pretinsul prejudiciu nu a fost stabilit, nu s-au stabilit faptele, în concret.
Intimat-inculpat O. O., personal, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Intimat-inculpat Naumenco A., personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Intimat-inculpat G. V.,personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 938/31.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală, în baza art. 300 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea cauzei la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, dosar penal nr. 337/D/P/2010, în vederea refacerii Rechizitoriului din data de 08.12.2011.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul fondului a reținut că, prin rechizitoriul Ministerului Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT nr. 337/D/P/2010 din 08.12.2011, inculpații D. P. A. si O. O. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, D. P. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 și 2 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 48-49 din Legea nr. 161/2003 și art. 293 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p., iar O. O., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 și 2 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 48-49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.,
Prin același act de sesizare a instanței, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată în stare de libertate și inculpații GHEORGHIS V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. 1 si 2 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 si art. 9 alin. 2 din Legea nr.39/2003, art. 26 rap. la art. 48-49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. disp. art.41 alin. 2 C.pen și totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și N. A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 rap. la art. 48-49 din Legea nr. 161/2003 si art. 293 C.pen, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 C.pen, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
În fapt, s-a reținut, cu privire la inculpatul D. P. A. că, în perioada ianuarie 2009- septembrie 2011, a organizat o grupare infracțională și, în baza aceleași rezoluții operaționale, a procedat la introducerea, modificarea, ștergerea fără drept de date informatice cu consecința cauzării unui prejudiciu patrimonial în dauna companiei americane eBay, în cuantum de aproximativ 1 milion USD. În același timp, s-a prezentat sub o identitate falsă pentru a intra în posesia bunurilor obținute fraudulos în urma licitaților ilicite pe internet. De asemenea s-a constatat comiterea infracțiunii de cultivare/ deținere de droguri de risc, fără drept, identificându-se în locuința acestuia o cantitate de aproximativ 500 de grame cannabis.
Cu privire la inculpatul O. O., s-a reținut că, în perioada ianuarie 2009 - septembrie 2011, a aderat la gruparea infracțională constituită și, în baza aceleași rezoluții operaționale, a procedat la sprijinirea introducerii, modificării, ștergerii fără drept de date informatice cu consecința cauzării unui prejudiciu patrimonial în dauna companiei americane eBay, în cuantum de aproximativ 1 milion USD, respectiv a ridicat în repetate rânduri bunurile obținute fraudulos și a contribuit la consumarea însușirii folosului material injust de către membrii grupării.
Referitor la inculpatul GHEORGHIS V., în actul de sesizare a instanței, s-a reținut că activitatea acestuia, încă de la racolarea ca membru în cadrul grupului infracțional, a constat în contactarea reprezentanților companiilor de curierat pentru ridicarea coletelor expediate pe numele sau (folosind cartea de identitate personala) sau trimise pe numele de S. D. (scop în care a utilizat cartea de identitate falsă, procurată de O. O. de la D. P. A.), după care bunurile îi erau predate lui O. O., precum și în demersurile de a atrage alte persoane în activitatea infracțională, în scopul însușirii și împărțirii folosului material injust. De asemenea, în perioada noiembrie 2009–octombrie 2011, a procedat la sprijinirea introducerii/modificării/ștergerii fără drept de date informatice, cu consecința cauzării unei pagube in cuantum de aproximativ 1 milion USD în dauna clienților și companiei americane eBay
În sfârșit, în ceea ce o privește pe inculpata N. A., s-a reținut că în perioada noiembrie 2009 – octombrie 2011 a procedat la sprijinirea introducerii/modificării/ștergerii fără drept de date informatice de către autorul D. P. A. cu consecința cauzării unei pagube în cuantum de aproximativ 1 milion USD în dauna clienților și companiei americane eBay, respectiv a ridicat în repetate rânduri bunuri obținute fraudulos și a contribuit la consumarea însușirii folosului material injust. În același timp, s-a prezentat sub o identitate falsă pentru a intra în posesia bunurilor obținute fraudulos în urma licitațiilor ilicite prin internet.
La termenul din 25.10.2012, a fost pusă în discuție regularitatea actului de sesizare a instanței prin prisma dispozițiilor art. 300 C.pr.pen, inculpatul O. O. invocând expres, în scris, neregularitatea rechizitoriului.
Judecătorul fondului a arătat că art. 263 C.pr.pen, stabilește că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203 C.pr.pen, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
De asemenea, în rechizitoriu trebuie să se arate numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate.
Rechizitoriul a enumerat martorii care urmează a fi citați pentru audiere, părțile civile care, potrivit procurorului, au depus sesizări sau au notificat compania eBay și care sunt în număr de 24, precum și un număr de 127 părți vătămate, toate cu domiciliul în SUA, Canada, Africa de Sud, Vietnam și Slovacia.
La termenul din 19.01.2012, potrivit încheierii de ședință, s-a constatat că din cele 11 volume în care a fost cuprins materialul de urmărire penală, volumele III, V-X integral și parțial, volumele I, II și XI, conțin înscrisuri redactate în limba engleză și netraduse, astfel că s-a dispus înaintarea de către parchet, la dosar, a unui exemplar tradus în limba română de pe toate aceste înscrisuri.
Dincolo de faptul că una dintre regulile de bază ale procesului penal este aceea că procedura judiciară se desfășoară în limba română (art. 7 C.pr.pen.), scopul imediat avut în vedere de către instanță, a fost stabilirea cadrului procesual sub aspectul părților, al îndeplinirii procedurii de citare cu părțile civile și vătămate, pentru a le da acestora posibilitatea de a uza de dispozițiile art. 15 C.pr.pen. Aceasta, întrucât din analiza documentelor existente în dosar și din cele învederate de către reprezentantul în proces al Ministerului Public, a rezultat o . inadvertențe în legătură cu locul de citare al părților, respectiv că adresele indicate în citativ nu sunt cele reale (filele nr. 109 și urm. vol. I dosar instanță).
Înscrisurile traduse, au fost cuprinse în alte 8 volume care au completat dosarul de urmărire penală.
Ca urmare a verificărilor înscrisurilor traduse, s-a procedat la citarea prin serviciul de curierat rapid DHL, solicitându-li-se părților vătămate să precizeze dacă se constituie părți civile în cauză, iar în caz afirmativ, să motiveze în fapt și în drept cererile; procedura de citare nu a fost însă îndeplinită cu privire la foarte multe dintre părți, fie din cauza inexactității adresei, fie din cauza lipsei acesteia. În unele situații, procedura de citare nu a putut fi îndeplinită din cauză că nu a putut fi identificată persoana.
Identificarea și citarea în cauză a tuturor persoanelor vătămate prin infracțiune, dacă au fost conceptate în rechizitoriu, este importantă pentru stabilirea cadrului procesual, pe de o parte, pentru ca cel prejudiciat să-și poată valorifica drepturile proprii nesocotite prin săvârșirea infracțiunii, iar pe de altă parte, așa cum au susținut și inculpații, pentru a se putea analiza în concret, existența elementelor constitutive ale infracțiunii la care se referă rechizitoriul, cu consecințe în planul respectării dreptului la apărare al acestora.
A reținut judecătorul fondului că, potrivit rechizitoriului, inculpatul O. O., precum și ceilalți inculpați D. P. A., G. V. și N. A. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea, în diverse forme de participație, a infracțiunilor informatice la care se referă Legea nr. 161/2003, infracțiuni în conținutul cărora intră fapta de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date informatice ori de a restricționa, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice (art. 48), precum și fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date, ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material, pentru sine sau pentru altul (art. 49), în formă continuată.
Totodată, în actul de sesizare a instanței, se face referire la un prejudiciu de aproximativ 1.000.000 USD, în dauna clienților și companiei americane eBay, precizându-se că până la finalizarea anchetei, nu s-au cuantificat decât 40 de persoane care au formulat plângeri și au ridicat pretenții civile.
În acest caz, nu este clar cum li s-a stabilit calitatea de parte vătămată celorlalte persoane (în număr de 111) și nici motivul pentru care numai 24 de părți vătămate figurează ca părți civile în cauză.
Mai mult decât atât, expunerea din rechizitoriu începe cu istoricul sesizării organelor judiciare, arătându-se că până la data sesizării era cuantificat un număr de 200 de plângeri de la utilizatori ai site-ului www.eBay..-a stabilit că infractorii au reușit să fraudeze un important număr de cetățeni străini, prin folosirea ilicită a numelui și companiei eBay.
Din punct de vedere al părților, între considerentele rechizitoriului și dispozitivul acestuia există neconcordanțe majore, care fac imposibilă demararea cercetării judecătorești întrucât nu se poate stabili care sunt părțile între care urmează a se desfășura aceasta.
Așa cum s-a arătat, instanța a depus diligențe pentru a încunoștința toate părțile enumerate în rechizitoriu despre judecata cu care a fost învestită, astfel ca să aibă posibilitatea de a-și valorifica drepturile, însă demersul a eșuat, multe dintre aceste nefiind identificate, ceea ce înseamnă că stabilirea în rechizitoriu a părților vătămate și civile a fost eronată.
Dar identificarea clară a păgubiților prin infracțiune vine și în favoarea dreptului la apărare al inculpaților, aceștia fiind îndreptățiți să știe în raport de cine se află într-o relație de tip obligațional-patrimonial.
Apreciind că stabilirea părților vătămate și a celor civile este esențială, instanța de fond a înlăturat punctul de vedere exprimat de P. la pagina nr. 26 din rechizitoriu, conform căruia orice revenire în scopul identificării și chestionării persoanelor vătămate precum și al precizării poziției acestora în legătură cu pretențiile civile rămâne fără substanță. Încercarea de stabilire a cadrului procesual cât mai exact are substanță, pentru că se impune a se soluționa cât mai corect cauza, sub toate aspectele.
În orice caz, este de presupus că persoanele enumerate în calitate de parte vătămată în rechizitoriu, au fost chestionate deja de către parchet.
Este de menționat că, acuratețea actului de sesizare se impune odată în plus, după modificările și completările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010, cu referire directă la procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C.pr.pen, care conferă inculpatului dreptul de a beneficia de judecată numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și dacă, firește, instanța apreciază că probatoriul este complet și legal administrat. După cele două decizii prin care Curtea Constituțională a analizat constituționalitatea dispozițiilor art. 3201 c.pr.pen, este evident că procedura simplificată la care se referă textul de lege, nu trebuie văzută numai ca un beneficiu pentru stat prin degrevarea organelor judiciare și reducerea costurilor pe care le-ar presupune parcurgerea integrală a procedurilor, dar și ca un drept al inculpatului care poate pretinde lămurirea cu celeritate a situației sale juridice.
S-a mai arătat că dispozițiile art. 3201 c.pr.pen pretind inculpatului recunoașterea faptei, iar nu a încadrării juridice a acesteia, care poate să fie sau să nu fie riguroasă din punct de vedere științific, în acest ultim caz, fiind acceptabilă aplicarea instituției la care se referă art. 334 C.pr.pen.
Astfel, pentru ca procedura prevăzută de art. 3201 C.pr.pen și dreptul conferit inculpatului de a fi judecat cu maximă celeritate și de a ajunge cât mai repede la reabilitare să nu fie lipsite de conținut, este esențial, ca în cuprinsul actului de sesizare să se facă o descriere cât mai exactă a faptei săvârșite, o prezentare a probelor din care rezultă săvârșirea faptei și încadrarea juridică, acordându-se astfel posibilitatea instanței să aprecieze asupra admisibilității aplicării textului de lege menționat și inculpatului, de a aprecia în deplină cunoștință de cauză conduita procesuală pe care înțelege să o adopte.
A apreciat judecătorul fondului că, potrivit actului de sesizare, inculpații au fost trimiși în judecată pentru mai multe acte materiale și mai multe infracțiuni, dar nu toarte sunt descrise în rechizitoriu, parchetul rezumându-se la a reda cu titlu de exemplu conținutul unora dintre comunicațiile prin internet interceptate.
Concret, inculpații O. O., G. V. și N. A., au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, constituit de către inculpatul D. P. A., infracțiune prevăzută de art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 39/2003, însă în actul de sesizare nu este surprinsă într-o manieră clară și coerentă activitatea infracțională atât sub aspectul existenței, componenței și evoluției grupului infracțional, cât și sub aspectul faptelor săvârșite de către inculpații cercetați.
Acțiunea de sprijinire a unui grup infracțional constă în punerea în aplicare a unui act de voință asumat conștient, de către una sau mai multe persoane, de a aduce o contribuție concretă, fără a-și asuma calitatea de membru, la îndeplinirea scopului grupului infracțional organizat.
Este de remarcat că, atât aderarea la un grup infracțional, cât și sprijinirea acestuia se săvârșesc după constituirea grupului, ambele acțiuni raportându-se la o entitate deja existentă.
Or, tocmai această entitate reper nu este descrisă, ceea ce conduce la imposibilitatea pentru inculpați de a înțelege pe deplin acuzațiile care li se aduc și a decide dacă și le asumă în modalitatea în care sunt prezentate, prin apelarea la dispozițiile art. 3201 C.pr.pen.
Este adevărat că, aceste aspecte sunt determinabile în procedura care se desfășoară în fața instanței în etapa cercetării judecătorești, însă este necesar să fie evidențiate în chiar actul de sesizare, ca pe baza materialului probator existent în dosarul de urmărire penală, instanța să poată aprecia asupra unei eventuale cereri a inculpatului întemeiată pe dispozițiile art. 3201 c.pr.pen.
Și în ceea ce privește infracțiunile informatice încadrate în textul art.48-49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen lucrurile au fost prezentate în aceeași manieră, adică deși esențial, actele materiale care intră în componența infracțiunilor nu au fost descrise (rechizitoriul limitându-se la a da câteva exemple), cu consecințe în ceea ce privește drepturile procesuale ale inculpaților, întrucât fiecare act material constituie izvor pentru obligația de dezdăunare care poate fi pusă în sarcina lor.
Față de toate aceste considerente, judecătorul fondului a apreciat că se impune restituirea dosarului pentru refacerea actului de sesizare, acordarea unui termen în acest scop nefiind suficientă pentru ca rechizitoriul să dobândească claritatea pe care un asemenea act îl presupune.
Totodată, s-a apreciat de către judecătorul fondului că măsura este necesară și pentru respectarea dreptului părților la un proces echitabil, așa cum este definit în jurisprudența C.E.D.O.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând greșită hotărârea de restituire la procuror în vederea refacerii actului de sesizare, întrucât Rechizitoriul respectă întrutotul criteriile prev.de art.264 și următoarele din Codul de procedură penală.
Totodată, la același termen, inculpații O. O. și G. V. au formulat cerere pentru revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, respectiv localitatea, instanța urmând a se pronunța și cu privire la aceste aspecte.
Examinând hotărârea atacată, potrivit criticilor aduse,cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
a) Cu privire la cererile de revocare a măsurilor preventive luate, constând în obligarea de a nu părăsi țara, respectiv localitatea, Curtea le apreciază ca neîntemeiate și le va respinge ca atare, deoarece o reapreciere a acestor măsuri nu se impune la acest moment procesual, având în vedere faza în care se află cauza dedusă judecății, dar și față de scopul măsurilor luate, întrucât subzistă temeiurile reținute la luarea măsurilor.
b) Cu privire la recursul Parchetului:
Potrivit art.300 alin.2 Cod procedură penală, în cazul în care se constată – la prima înfățișare – că sesizarea instanței nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că instanța a restituit cauza pentru două motive, respectiv acela să nu s-a procedat la stabilirea părților vătămate și a părților civile și pentru că nu toate actele materiale și infracțiunile nu sunt descrise corespunzător în rechizitoriu.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea constată că atât părțile vătămate, cât și părțile civile au fost identificate în cursul urmăririi penale (filele 24-26 Rechizitoriu), situație pe baza căreia și instanța de fond a efectuat procedura de citare cu acestea, fiind desemnați și apărători care să le reprezinte interesele, conform dispozițiilor art.174 alin.3 Cod procedură penală, astfel că susținerea acestui argument nu se justifică, recursul fiind admisibil din această perspectivă.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că acesta urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.263 alin.1 Cod procedură penală, rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art.203 din același cod (ordonanțele organului de urmărire penală), datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
Cum din parcurgerea lucrărilor dosarului, respectiv a actului de trimitere în judecată, se constată că acesta respectă criteriile prevăzute de textul de lege suscitat, fiind făcută o descriere corespunzătoare a faptelor ce constituie infracțiuni, încadrarea juridică dată acestora (pag. 21-24 R), prezentate probele pe care se întemeiază această învinuire (pag.26-110), Curtea urmează a aprecia și acest motiv de recurs ca întemeiat și, drept consecință, îl va admite, prin casarea sentinței penale – din această perspectivă – în vederea continuării judecății la instanța de fond.
De altfel, instanța este sesizată și obligată a judeca o cauză în cadrul juridic prevăzut de art.317 Cod procedură penală, iar în situația în care actul de inculpare nu este susținut de probe temeinice care să conducă la condamnarea inculpatului, aceasta va proceda în conformitate cu art.345 Cod procedură penală, astfel că și din această perspectivă, măsura restituirii cauzei la procuror apare ca nefondată.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge - ca nefondate - cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, respectiv localitatea, formulate de inculpații O. O. și G. V..
În temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c C.p.p., va admite recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, împotriva sentinței penale nr.938/31.10.2012 a Tribunalului București, Secția I-a Penală, pe care o va casa și va dispune trimiterea dosarului la aceeași primă instanță, în vederea soluționării pe fond a cauzei.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art. 192 al. 3 C.p.p., cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat, în prezenta speță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, respectiv localitatea, formulate de inculpații O. O. și G. V..
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c C.p.p., admite recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, împotriva sentinței penale nr. 938/31.10.2012 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
Casează sentința recurată și trimite dosarul la aceeași primă instanță, în vederea soluționării pe fond a cauzei.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 400 lei, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu pentru intimații-inculpați, ca și suma de 5000 lei, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu pentru intimații-părți civile, câte 1000 lei pentru fiecare apărător, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. N. M. O. C. E. R.
GREFIER,
A. P.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
red.L.C.C.-T.B.-S.I.P.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
