Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1618/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1618/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 1618/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1618 /R
Ședința publică din data de 11.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
JUDECĂTOR: M. D. G.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror M. REYHAN.
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul P. V. împotriva sentinței penale nr.204/03.06.2013 a Judecătoriei Călărași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de libertate și asistat de apărător din oficiu, av. V. E. în substituirea apărătorului desemnat, av. M. C..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr.204/03.06.2013 a Judecătoriei Călărași în dosarul nr._, prin care se solicită achitarea în baza art. 11, pct. 2, lit. a) C.p.p., raportat la art.10 lit. b1) C.p.p.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se poate aprecia că fapta este vădit lipsită de importanță, astfel încât să fie aplicabile dispozițiile art. 181 C.p., având în vedere comportamentul procesual al inculpatului, comportamentul imediat de după săvârșirea faptei, respectiv refuzul de recoltare a celei de-a doua probe, alcoolemia extrem de ridicată, astfel cu a reieșit din recoltarea primei probe, precum și atitudinea inculpatului față de organele de poliție chemate de martorul B. M. ca urmare a comportamentului recalcitrant al inculpatului.
Recurentul-inculpat P. V., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului desemnat din oficiu și precizează că se consideră nevinovat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.204/03.06.2013 a Judecătoriei Călărași, a fost respinsă cererea de achitare formulată de apărătorul inculpatului în baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b C.p.p.
În baza art.87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 R, a fost condamnat inculpatul P. V. [fiul lui M. și M., născut la data de 06.10.1972 în municipiul Călărași, județul Călărași, CNP_, cetățenie română, studii 12 clase, fără ocupație, domiciliat în Călărași, ., ., ., recidivist postcondamnatoriu], la 1 an închisoare.
În baza art. 86 ind. 4 rap. la art. 83 alin.1 C.p., s-a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 46/01.06.2010 a Tribunalului Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 222/21.10.2010 a Curții de Apel București și s-a dispus executarea în întregime a acesteia, urmând ca inculpatul să execute, în total, 5 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art.71 alin. 1 C.p. și art. 3 din Protocolul CEDO, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 410 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 14.02.2012, în jurul orei 17:30, organele de poliție aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu au oprit în vederea controlului autoturismul marca Dacia, cu număr de înmatriculare_, ocazie cu care s-a constatat că acesta era condus de inculpatul P. V., care circula pe .. Călărași.
Întrucât inculpatul P. V. emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,03 mg/l alcool pur în aerul expirat și ulterior, acesta a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Călărași unde i-a fost recoltată o singură probă biologică de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, întrucât pe cea de-a doua a refuzat-o, conform procesului verbal de prelevare și buletinului de examinare clinică încheiate în data de 14.02.2012.
Din buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 115/A12/64 din data de 21.02.2012, la ora 18:10, a rezultat că inculpatul P. V. avea 2,10 g/l alcool pur în sânge.
Fiind audiat în timpul urmării penale, inculpatul P. V. a recunoscut inițial săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, reținându-se că în declarația olografă acesta a precizat că a consumat alcool în cantitate nelimitată, că a mers să deszăpezească mașina, că a urcat la volan pentru a căuta un loc de parcare și că a fost oprit de un echipaj de poliție.
Cu ocazia audierii pe formular tipizat, în prezența apărătorului ales, inculpatul P. V. nu a mai recunoscut comiterea infracțiunii, precizând că în ziua de 14.02.2012, în jurul orei 17:30, a mers la autoturismul marca Dacia, cu număr de înmatriculare_, pentru a-l deszăpezi. Din cauza frigului, a urcat în mașină pentru a se încălzi, fără a porni motorul, și întrucât anterior consumase 700 ml țuică, a adormit cu capul pe volan. Inculpatul a mai arătat că nu a condus autoturismul în cauză și că la un moment dat au venit polițiștii care i-au bătut în geamul din partea stângă, întrebându-l dacă are vreo problemă și că a fost testat cu aparatul alcotest, rezultatul fiind de 1,03 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Instanța de fond a reținut că versiunea inculpatului este combătută prin declarația sa de către martorul B. M. care a arătat că în ziua de 14.02.2013, în jurul orei 17:30, în timp ce conducea autoturismul marca Opel, cu număr de înmatriculare_, pe .. Călărași, din direcția .. Ș. V., a observat cum din partea stângă, de pe . prioritate, un autoturism marca Dacia, cu număr de înmatriculare_, efectua manevra de mers înapoi, fiind nevoit să facă același lucru pentru a evita impactul. Imediat a sosit un echipaj de poliție care a procedat la oprirea autoturismului marca Dacia, cu număr de înmatriculare_, de la volan coborând inculpatul care prezenta halenă alcoolică și abia se putea ține pe picioare. Martorul a mai arătat că inculpatul a fost testat cu aparatul alcotest, rezultatul fiind de 1,03 mg/l alcool pur în aerul expirat și că în prezența sa, inculpatul a declarat că a consumat alcool în cantitate mare, după care a urcat la volanul mașinii și a condus-o pe . o muta.
Întrucât prin cererea din data de 07.02.2013 inculpatul a solicitat audierea în cauză, pentru stabilirea situației de fapt, a martorilor R. C., S. M. și C. N., s-a procedat la audierea acestor martori ce au declarat că nu pot preciza dacă motorul autoturismului marca Dacia, cu număr de înmatriculare_, era pornit sau oprit, dacă inculpatul dormea sau nu și nici dacă autoturismul fusese oprit în trafic de către organele de poliție, ei observând doar momentul în care un polițist se afla în dreptul portierei stânga față și bătea în geam.
Potrivit art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 R „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.”
În esența lor, infracțiunile la regimul circulației pe drumurile publice sunt infracțiuni de pericol ce incriminează fapte prin care sunt puse în pericol valorile sociale, inclusiv viața persoanei implicate în circulația pe drumurile publice, chiar dacă aceste valori nu sunt vătămate în mod efectiv.
Conducerea unui autovehicul pe drumurile publice în stare de ebrietate ori sub influența alcoolului constituie o activitate de natură să pună în pericol viața și integritatea corporală a persoanelor participante la traficul rutier și a bunurilor acestora.
În această cauză, inculpatul P. V. care a condus autoturismul .. Călărași, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, reprezintă un adevărat pericol pentru circulația pe drumurile publice.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului P. V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 R, cu aplic. art. 37 alin.1 lit. a C.p.
În ședința de judecată din data de 29.04.2013 s-a procedat la audierea inculpatului ce nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina acestuia, precum și a martorilor din acte S. M., C. N. și R. C..
Întrucât, pentru soluționarea cauzei s-a apreciat necesară și audierea martorului din acte B. M., instanța a dispus citarea acestuia cu mandat de aducere.
La cererea instanței, Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Călărași a comunicat copia sentinței penale nr. 46/01.06.2010 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ .
S-a reținut că inculpatul P. V., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală nu a mai recunoscut infracțiunea și a prezentat o altă variantă de producere a faptei.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului P. V., s-a reținut că acesta a fost condamnat la: 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86 indice 1 și art.86 indice 2 C.p. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 183 C.p., prin sentința penală nr. 46/01.06.2010 a Tribunalului Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 222/21.10.2010 a Curții de Apel București, fapt pentru care inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie .
Pentru aceste considerente, în cauză s-a făcut aplicarea disp. art. 86 indice 4 raportat la art. 83 alin. 1 C.p., privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 46/01.06.2010 a Tribunalului Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 222/21.10.2010 a Curții de Apel București, inculpatul P. V., având de executat această pedeapsă, pe lângă pedeapsa pronunțată în speță.
În raport de întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a respins cererea de achitare - ca nefondată, formulată de apărătorul inculpatului P. V. și a dispus condamnarea acestuia, în baza art.87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 R, la 1 an închisoare.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere că, deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și a solicitat achitarea, este evident că acesta se face vinovat de săvârșirea acestor infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, dovadă fiind probatoriul administrat în cauză. Astfel, deși prin declarațiile lor martorii C. N., S. M. și R. C. arată că inculpatul a procedat la dezăpezirea mașinilor avute în proprietate și nu au putut preciza dacă acesta a circulat sau nu cu vreuna din acestea, susținând că nu se observau urme de deplasare pe carosabil în condițiile în care nici unul nu s-a aflat la fața locului în momentul venirii organelor de poliție, din declarația martorului ocular B. M. rezultă că acesta se face în mod neechivoc vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 R și a condus autoturismul proprietate pe drumul public aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, chiar dacă pe o distanță scurtă, suficient însă pentru a se contura clar elementele constitutive ale infracțiunii, care este o infracțiune de pericol.
Aceasta nu este singura probă care îl incriminează pe inculpat, susținerile martorului coroborându-se cu actele premergătoare efectuate în cauză de organele de urmărire penală și cu celelalte înscrisuri din dosarul de urmărire penală și cu prima declarație a inculpatului în care a recunoscut săvârșirea faptei, în mod evident declarațiile ulterioare fiind nesincere și pro causa.
În mod evident, cum existența elementelor constitutive ale infracțiunii este dovedită, cererea de achitare a inculpatului este nefondată.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gravitatea și condițiile în care a comis infracțiunea, poziția oscilantă și în opinia instanței nesinceră în ceea ce privește infracțiunea săvârșită precum și faptul că nu este la primul conflict cu legea penală, întrucât se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a promovat recurs inculpatul P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări sub aspectul infracțiunii ce i s-a reținut în sarcină, apreciind că se impune achitarea în baza art. 11, pct. 2, lit. a) C.p.p., raportat la art.10 lit. b1) C.p.p.
Analizând hotărârea pronunțată de către instanța de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare și a celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și de drept, Curtea urmând a și-o însuși.
În data de 14.02.2012, inculpatul a fost depistat în trafic de organele de poliție, pe raza municipiului Călărași, circulând cu un autovehicul, iar în urma testării alcoolscopice, a rezultat că acesta avea o alcoolemie de 2,10 gr/l alcool pus în sânge.
În timpul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta, dar după ce venit apărătorul ales, acesta ș-a schimbat total depoziția, nemairecunoscând nimic și arătând că nu a condus autovehiculul.
Poziția sa nesinceră este combătută de cuprinsul procesului verbal de prindere în flagrant, dar și de martorul direct B. M. care era de atfel să fie lovit de inculpat, în timp ce acesta manevra imprudent, pe drumurile publice, mașina în marșarier.
Curtea constată deci că prima instanță a făcut o corectă apreciere a materialului probator, iar pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru această faptă, este corect individualizată.
De asemenea, prima instanță a revocat în mod corect beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani aplicată prin sentința penală nr.46/2010 a Tribunalului Călărași, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă, în regim de detenție.
Pentru aceste considerente, Curtea – în temeiul art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, - va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P. V. împotriva sentinței penale nr. 204 din 03 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Călărași.
Constatând culpa procesuală a recurentului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat, în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P. V. împotriva sentinței penale nr. 204 din 03 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Călărași.
Obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul cuvenit avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. DUMITRIȚA B. L. M. D. G.
GREFIER,
C. G.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.2
red.C.S.C. -Jud.Călărași
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
