Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1611/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1611/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 1611/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1611/R
Ședința publică din data de 11.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. P. M.
JUDECĂTOR: D. L.
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: S. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror N. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpatul L. M. A. și de părțile civile C. F., C. M. C. și F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței penale nr. 281/02.04.2013, pronunțate de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 03.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11.09.2013, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.281 din 02.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 178 al. 1, 2 C. pen. a fost condamnat inculpatul L. M. A. (fiul lui Eugeniu și E., născut la data de 08.09.1982, în București, domiciliat în București, Ale. Câmpul cu F., nr. 2B, ., ., sector 6, CNP_, cetățenie română, studii: 11 clase, ocupație: frizer, loc de muncă: ., are un copil minor, necunoscut cu antecedente penale), la 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a II-a, b C. pen.
In baza art. 81-82 C. pen. a fost dispusă suspendarea executării pedepsei pe 4 ani termen de încercare.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. pr. pen.
In baza art. 71 al. 5 C. pen. a fost dispusă suspendarea executării pedepselor accesorii.
A fost admisă cererea formulată de inculpat de prelungire a dreptului de circulație.
A fost dispusă prelungirea dreptului de circulație a inculpatului cu 30 de zile, de la data de 2.04.2013 la data de 1.05.2013.
In baza art. 14 și art. 346 C. pr. pen. a fost obligată partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii, la despăgubiri civile, astfel:
-150.000 euro către partea civilă C. F., daune morale și_ lei, daune materiale;
-150.000 euro către partea civilă C. M. C., daune morale, sume ce se vor plăti în lei, la cursul oficial al BNR din ziua plății.
A fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare statului.
A fost obligată partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la 1504,50 lei, cheltuieli de judecată, către partea civilă C. M. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București nr._/P/2011, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul L. M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1 și 2 C. pen, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Sectorului 6 București în data de 06.11.2012, sub nr._ .
La data de 23.11.2012, prin compartimentul registratură, părțile civile C. M. C. și C. F. au depus la dosarul cauzei cereri de constituire ca părți civile în cauză.
La termenul de judecată din data de 27.11.2012, partea civilă C. F., prin apărător ales, a depus la dosarul cauzei o cerere în care a precizat despăgubirile civile solicitate, cerere semnată personal de această parte, în care a arătat că daunele materiale se ridică la suma de 22.758 lei, iar daunele morale se ridică la suma de 1.000.000 euro, depunând și documente justificative în susținerea acestor pretenții.
La termenul de judecată din data de 11.12.2012, instanța a adus la cunoștință inculpatului prevederile art. 3201 Cpp, acesta declarând că nu înțelege să beneficieze de dispozițiile acestui text de lege.
La termenul de judecată din data de 05.02.2013, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de efectuare a unei noi expertize în cauză, formulată de apărătorul inculpatului și întemeiată pe dispozițiile art. 125 C. pr. pen., având în vedere că, în baza acestui text de lege, efectuarea unei noi expertize în cauză se poate dispune doar de instanța de judecată sau de organul de urmărire penală, iar nu la solicitarea uneia dintre părți.
La data de 19.03.2013, după acordarea termenului de judecată în cauză, apărătorul inculpatului a solicitat instanței prelungirea dreptului inculpatului de circulație pe drumurile publice, depunând la dosarul cauzei o cerere scrisă în acest sens, cerere ce a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 02.04.2013.
Sub aspectul laturii civile, instanța a încuviințat părților civile proba cu înscrisuri în dovedirea calității de moștenitori ai victimei: certificat de calitate de moștenitor, precum și în dovedirea pretențiilor civile: chitanțe, facturi fiscale, bonuri fiscale.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că în data de 14.08.2011, în jurul orelor 23:50, inculpatul L. M. A. a condus pe . . Șoseaua de Centură, autovehiculul marca „Audi A4”, cu nr. de înmatriculare_, a trecut de benzinăria Lukoil (aflată pe partea dreaptă), iar când a ajuns în dreptul restaurantului Doricom, s-a hotărât să întoarcă autovehiculul prin viraj spre stânga, pentru a se deplasa pe celălalt sens de mers, moment în care a intrat în coliziune cu motocicleta „Yamaha”, cu nr._, condusă în spatele său, pe aceeași direcție de mers, de către numitul C. I. C., care, în urma impactului, a decedat.
În urma impactului dintre autoturism și motocicletă, ambele vehicule au fost avariate, astfel cum rezultă din procesele-verbale de verificare a stării tehnice a vehiculelor implicate în evenimentul rutier.
Raportul medico-legal de necropsie nr. A_ a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat dilacerării trunchiului cerebral, consecința unui politraumatism prin accident rutier cu multiple fracturi și rupturi de organe interne, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate directă și necondiționată. Astfel, a fost emis certificatul de deces . nr._/16.08.2011, pe numele persoanei vătămate C. I. C..
Prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2147/24.08.2011, emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, s-a constatat că inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice în momentul producerii accidentului.
În procesul-verbal de constatare la fața locului s-au consemnat, deopotrivă, condițiile de trafic: circulația rutieră se desfășura din ambele sensuri, pe suprafața carosabilă din asfalt în stare uscată, iar vizibilitatea era normală, fiind asigurată de farurile de la autovehicule și de iluminatul public, mențiuni privind carosabilul- care are o lățime de 7 metri, corespunzător circulației pe câte o bandă de mers de 3,5 metri/sens, aspecte privind lipsa marcajelor longitudinale pentru delimitarea sensurilor de circulație, dar și mențiuni privind indicatoarele de circulație, dintre care, „Atenție copii” și „Trecere pentru pietoni”, în zona producerii accidentului, indicatoare semnalizate și marcate corespunzător.
În ceea ce privește dinamica producerii accidentului, s-a reținut că, atât conducătorul autoturismului, respectiv inculpatul, cât și conducătorul motocicletei, respectiv partea vătămată, aveau posibilitatea evitării producerii accidentului, primul- dacă se asigura temeinic, corespunzător la efectuarea manevrei de întoarcere a mașinii de pe un sens de mers pe celălalt, prin viraj la stânga, renunțând la pătrunderea în culoarul de mers al motocicletei, iar cel de-al doilea- dacă respecta regimul legal de viteză impus la deplasarea în interiorul localității. Conform raportului de expertiză efectuat, s-a reținut că partea vătămată se deplasa cu viteza de 112km/h, putând evita evenimentul rutier de la viteza de 80 km/h. Din coroborarea declarațiilor expertului tehnic judiciar ing. E. I. și ale expertului S. I. C. a reieșit faptul că dacă motocicleta cu care s-a deplasat partea vătămată ar fi respectat viteza legală de 50 km/h, s-ar fi putut evita accidentul.
Instanța de fond a reținut din coroborarea adresei primite de la Administrația Străzilor cu declarația expertului E. I., că la data producerii evenimentului rutier nu exista indicatorul „Limitare viteză 30km/h”, aspect ce nu a fost luat în calcul la data efectuării expertizei, iar indicatorul „Atenție copii”, ce limitează viteza de circulație la 30 km/h, se aplică doar între orele 7-19, neavând relevanță în cauza de față, dată fiind ora producerii accidentului, respectiv 23:50.
Din declarațiile inculpatului L. M. A., declarația martorei Ș. Ș. și declarația martorului L. M. V., instanța de fond a reținut că inculpatul a semnalizat la efectuarea manevrei de întoarcere a autoturismului la stânga. Cu toate acestea, date fiind concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța a înlăturat ca nesincere susținerile inculpatului privind faptul că s-a asigurat în mod corespunzător în momentul efectuării manevrei de întoarcere prin viraj la stânga.
Instanța de fond a reținut că autovehiculul condus de inculpat nu era asigurat la data producerii accidentului, astfel cum rezultă din adresa C.A.S.
În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului L. M. A. care, în data de 14.08.2011, în jurul orelor 23:50, în timp ce conducea autovehiculul marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare_, pe . . Șoseaua de Centură, trecând de benzinăria Lukoil (aflată pe partea dreaptă), și, ajungând în dreptul restaurantului Doricom, s-a hotărât să întoarcă autovehiculul prin viraj spre stânga, pentru a se deplasa pe celălalt sens de mers, fără a se asigura în mod corespunzător, moment în care a intrat în coliziune cu motocicleta „Yamaha”, cu nr._, condusă în spatele său, pe aceeași direcție de mers, de către victima C. I. C., care, în urma impactului, a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, în formă agravată, prevăzută de art. 178 alin.1 și alin. 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective,elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a conduce autovehiculul marca „Audi A4”, cu nr. de înmatriculare_, dinspre . Șoseaua de Centură și de a-l întoarce prin viraj spre stânga pentru a se deplasa pe celălalt sens de mers, cu încălcarea prevederilor legislației rutiere în vigoare la data săvârșirii faptei (respectiv art. 54 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care impun conducătorului auto obligația de a se asigura la efectuarea manevrei de întoarcere prin viraj la stânga) și de a intra în coliziune cu motocicleta „Yamaha”, cu nr._, condusă în spatele său, pe aceeași direcție de mers, de către persoana vătămată C. I. C., care, în urma impactului, a decedat.
Urmarea imediată a constat în moartea acestei victime.
Raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a fost deopotrivă dovedit în cauză. Astfel, din raportul medico-legal de necropsie nr. A_, întocmit de I.N.M.L. „M. Minovoci”, instanța de fond a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat dilacerării trunchiului cerebral, consecința unui politraumatism prin accident rutier cu multiple fracturi și rupturi de organe interne, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
Inculpatul, în momentul producerii accidentului, efectua activitatea de conducere a unui autovehicul, în privința căreia există dispoziții legale de reglementare, încălcate de inculpat (art. 54 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, instituind în sarcina sa obligația de a semnaliza din timp și de a se asigura dacă execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de virare spre stânga sau dacă urmează să execute o întoarcere), ceea ce determină reținerea formei agravate a infracțiunii, prevăzute de alin. 2 al art. 178 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, se reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă fără prevedere, în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit. b Cod penal. Inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși putea și trebuia să-l prevadă. La această concluzie instanța a ajuns ca urmare, pe de o parte, a personalității inculpatului, acesta, la data săvârșirii faptei, având vârsta de aproximativ 29 ani, studii medii, ceea ce denotă un grad de instruire și de educație superior și dexteritate în condus, precum și, pe de altă parte, ca urmare a împrejurării că acesta, în mod neglijent, nu a depus toate diligențele și nu s-a asigurat în mod corespunzător, astfel încât să nu pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. De asemenea, instanța s-a bazat în aprecierea formei de vinovăție și pe elementele obiective ce țin de condițiile în care a avut loc accidentul, vizibilitatea bună.
Instanța de fond a reținut culpa comună a inculpatului și a victimei, date fiind concluziile raportului de expertiză tehnică auto coroborate cu declarațiile experților audiați în cauză. Victima a depășit viteza legală de deplasare în localitate, având o viteză de 112km/h, accidentul putând fi evitat dacă numitul C. I. C. ar fi condus motocicleta cu mai puțin de 50 km/h, încălcând astfel prevederile legale, respectiv art. 49 alin.1 O.U.G. nr. 195/2002. Mai mult decât atât, victima conducea o motocicletă cu o putere mai mare de 25 kw, fără a avea acest drept, astfel cum rezultă din art. 38 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, încât obținuse permisul de conducere de mai puțin de 2 ani și nu există la dosar dovada că a promovat un test specific de cunoștințe și comportament.
Față de cele expuse anterior, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 C. pr. pen., în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege (închisoarea de la 2 la 7 ani). Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat, în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care aceasta s-a comis, urmările produse, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere împrejurarea că fapta a avut drept consecință pierderea vieții unei persoane, cu reținerea și în sarcina victimei a culpei în producerea urmării imediate, datorate depășirii vitezei legale în localitate, precum și că s-a realizat forma agravată a infracțiunii de ucidere din culpă (ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei activități).
Pe de altă parte însă, instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume faptul că săvârșirea infracțiunii reprezintă un incident izolat în viața sa, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale; este bine integrat din punct de vedere social, având un loc de muncă stabil, fiind frizer la S.C. Libis Rom. Inculpatul a cooperat cu organele judiciare penale, participând la cercetarea la fața locului, însă a avut o atitudine nesinceră, de nerecunoaștere a vreunei culpe în săvârșirea faptei, deși s-a prezentat în fața autorității, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, la fiecare termen de judecată.
În consecință, instanța de fond a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, este necesară aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită de inculpatul L. M. A..
Cu privire la individualizarea pedepselor accesorii, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Instanța de fond nu a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.c), d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. contra României). Nici dreptul de a conduce nu a fost interzis acestuia, pornind de la împrejurarea că infracțiunea săvârșită este una din culpă, iar nerespectarea acestor dispoziții legale referitoare la circulația pe drumurile publice are un caracter izolat, inculpatul fiind la prima abatere.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare și a atras atenția inculpatului, potrivit art. 359 C. pr. pen., asupra dispozițiilor art. 83 și art.84 C. pen.
Cu privire la cererea formulată de inculpat de prelungire a dreptului de circulație, instanța a reținut că, potrivit art. 111 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 146/2008, la cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Pe cale de consecință, având în vedere această prevedere legală, instanța urmează a admis cererea și a dispus prelungirea dreptului de circulație al inculpatului L. M. A., pe o durată de 30 de zile, de la data de 02.04.2013 la data de 01.05.2013.
În ceea ce privește cererea de constituire parte civilă, C. F., moștenitoarea victimei (mama lui C. I.), astfel cum rezulta din certificatul de calitate de moștenitor de la fila 61 dosar instanță, a arătat, în esență, că daunele materiale pretinse (totalizând 22.758 lei) reprezintă cheltuielile efectuate cu înmormântarea, pomana și parastasele.
Raportat la daunele morale solicitate (totalizând 1.000.000 euro), părțile civile- mama și sora victimei - au arătat că moartea intempestivă a fiului/fratelui, care era un tânăr în putere, a condus la producerea unei drame ce s-a răsfrânt asupra vieții lor de familie și asupra vieții lor personale. C. M. C. precizează că suferința generată de decesul fratelui a condus la imposibilitatea finalizării studiilor, fapt atestat și de adeverința de la fila 59 dosar instanță, din care reiese că eleva de clasa a XII-a a rămas repetentă.
În probațiune, partea civilă C. F., prin avocat, a depus la dosar înscrisuri, respectiv fișă de comandă din 15.08.2011- 5550 lei, factură servicii funerare nr.RCGF-116-2011/23.09.2011 în sumă de 20 lei, alte facturi ce atestă plata sumelor de 1300 lei, 400 lei, 1950 lei, bonuri fiscale pentru alimentele folosite la parastase și pomeni în cuantum de 25,82 lei; 50,81 lei; 122,31 lei;86,28 lei;139,03 lei; chitanțe pentru sumele de 80 lei precum și alte facturi, chitanțe al căror cuantum totalizează suma de 11,379 lei.
Se mai reține că, reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textele legale de mai sus se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate. Atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale.
Având în vedere că în cauză a fost dovedită existența unei fapte ilicite săvârșită cu vinovăție, care a fost cauzatoare de prejudicii pentru părțile civile, dovedite parțial prin înscrisurile depuse la dosar, instanța a admis în parte acțiunea civilă și a obligat partea responsabilă civilmente, F. de Protecție a Victimelor Străzii- dată fiind inexistența unui contract de asigurări încheiat de inculpatul la data producerii accidentului, la plata despăgubirilor materiale în sumă de 11.379 lei, către partea civilă C. F..
Față de despăgubirile morale solicitate de părțile civile, instanța de fond a reținut următoarele:
Conceptul de prejudicii nepatrimoniale este reprezentat de acele consecințe dăunătoare, fără valoare economică, constând în suferințele psihice determinate de cauzarea morții unei persoane iubite sau a unei rude apropiate. Acoperirea acestor prejudicii se asigură prin compensarea lor cu plata unor sume de bani (daune morale) pentru trauma suferită, iar nu prin reparare, acestea neavând o valoare materială și fiind imposibil de acoperit în totalitate printr-o sumă de bani. Este justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viață familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane. Aceste compensații sunt destinate să creeze condiții de viată care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice ale persoanelor afectate de moartea rudei apropiate.
Astfel, instanța judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților și surorilor, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.
Ordinele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sunt repere pentru stabilirea condițiilor de acordare atât a daunelor materiale, cât și a celor morale, în caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane în urma unei accident rutier, cât și pentru stabilirea limitelor maxime pe care o societate de asigurare RCA le poate suporta. Ordinul CSA nr.14/2011 stabilește la art. 24, punctul 2 lit. b): „pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 2011, la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru accidente produse începând cu anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României”.
În aceste condiții, instanța a apreciat că părțile civile (mama și sora victimei) au dreptul la obținerea despăgubirilor, existența traumelor psihice legate de moartea fiului, respectiv a fratelui, fiind subînțelesă.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate, instanța de fond a evaluat prejudiciul nepatrimonial în funcție și de datele subiective si obiective care certifică acest fapt, îndeosebi: gravitatea vătămărilor care au dus la moartea persoanei accidentate, durata si caracterul ireversibil al acestora, urmările pe care le au sau le pot avea asupra posibilităților de realizare familială a urmașilor. S-a ținut cont de importanța valorii lezate prin săvârșirea faptei ilicite (dreptul la viată), gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice care au precedat moartea victimei, existenta unor strânse legături afective între victimă și mamă, respectiv soră, repercusiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătății, precum și asupra posibilității părților civile de a se realiza deplin pe plan familial.
Ținând cont de nivelul despăgubirilor stabilite prin Ordinul CSA nr. 14/2011 la valoarea maximală de 3.500.000 euro, precum și de criteriile arătate mai sus, instanța de fond a considerat că suma de 150.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile este adecvată acoperirii prejudiciilor morale suferite de acestea.
Potrivit Deciziei nr.3 din 15 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a statuat că „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 251 din Legea nr. 136/1995 coroborate cu art. 24 C.pr.pen, se stabilește ca F.P.V.S. are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate.”
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile, iar în baza art. 346 alin. 1 rap. la art. 14 C. pr. pen., instanța a obligat partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la despăgubiri civile astfel:
-150.000 euro către partea civilă C. F. cu titlu de daune morale și 11.379 lei daune materiale
-150.000 euro către partea civilă C. M. C. daune morale, sume ce se vor plăti în lei la cursul oficial al BNR din ziua plății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul L. M. A., părțile civile C. F. și C. M. C. și F. de Protecție a Victimelor Străzii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a arătat că instanța de fond nu a administrat toate probele necesare lămuririi cauzei, în mod greșit a fost stabilită situația de fapt și greșita individualizare a pedepsei aplicate.
Părțile civile C. F. și C. M. C. au criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia; neluarea măsurii complementare prev. de art.64 alin.1 lit.c raportat la art.114 alin.1 lit.a din O.U.G. nr.195/2002; greșita soluționare a laturii civile.
Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii a criticat hotărârea pentru greșita soluționare a laturii civile.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea apreciază că sunt nefondate recursurile părților civile și sunt fondate recursurile inculpatului și Fondului de Protecție a Victimelor Străzii în sensul și pentru considerentele care urmează.
Pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală și în faza de judecată (procesul-verbal de cercetare la fața locului; procesele-verbale de verificare a stării tehnice a vehiculelor implicate în accident; procesele-verbale de indisponibilizare a vehiculelor; planșa foto și schița accidentului; raportul medico-legal de necropsie; raportul de expertiză tehnică judiciară, declarațiile părților civile C. F. și C. M.-C., declarațiile martorilor L. M. V. și Ș. Ș., declarațiile experților S. I. C. și E. I., înscrisuri, coroborate cu declarațiile inculpatului L. M. A.) instanța de fond a stabilit corect situația de fapt constând, în esență, în aceea că, la data de 14 august 2011, în jurul orei 23.50, inculpatul L. M. A. a condus în București, pe . sensul de mers spre Șoseaua de Centură, autoturismul Audia A4, cu nr. de înmatriculare_ și în dreptul restaurantului „Doricom” s-a hotărât să întoarcă mașina prin viraj spre stânga, pentru a se deplasa pe celălalt sens de mers, intrând în coliziune cu motocicleta „Yamaha”, cu nr. de înmatriculare_, care venea din spatele său, pe aceeași direcție de mers condusă de către numitul C. I. C., care, în urma impactului, a decedat.
Cât privește dinamica producerii accidentului, în mod corect a stabilit instanța de fond, întemeindu-se pe raportul de expertiză tehnică judiciară, că atât inculpatul cât și victima aveau posibilitatea evitării accidentului, primul dacă se asigura corespunzător la efectuarea manevrei de întoarcere a mașinii, iar celălalt dacă respecta regimul legal de viteză de 50 km/h (și nu circula 112 km/h).
Mai este de precizat că o stare suplimentară de pericol potențial a fost creată de conducătorul moto C. I. C. prin conducerea pe drumurile publice a unei motociclete cu o putere mai mare de 25 kw, fără să aibă acest drept.
În mod concret, inculpatul a încălcat dispozițiile art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 potrivit cărora: „Conducătorul de vehicul (…) care urmează să efectueze o întoarcere (…) este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic”.
Cu toate că a semnalizat intenția de întoarcere inculpatul nu s-a asigurat corespunzător, având posibilitatea să observe că din spate venea motociclistul, în condițiile în care vizibilitatea era normală, fiind asigurată de farurile vehiculelor și iluminatul stradal. Potrivit expertizei motociclistul se afla la cca 70 metri când a observat manevra de întoarcere, fiind angajat în depășire.
Susținerile inculpatului și ale martorilor L. M. V. și Ș. Ș. (pasageri în autoturismul Audi) în sensul că, în momentul în care efectua manevra de întoarcere autoturismul se afla într-o poziție oblică față de axul drumului, cu roata din dreapta față urcată pe acostamentul din fața restaurantului „Doricom” și că autoturismul a fost lovit în partea laterală – stânga de motocicletă sunt contrazise de raportul de expertiză, din care rezultă că impactul s-a produs pe carosabilul străzii Prelungirea G., la sfârșitul urmei de târâre, într-un punct situat la o distanță longitudinală de cca 9,50 metri după nivelul de intrare la imobilul cu nr.103, la o distanță de cca 2,50 metri față de bordura acostamentului din dreapta. Pentru aceleași considerente nu poate fi primită afirmația inculpatului că impactul ar fi avut loc la finalizarea manevrei de întoarcere.
Numitul C. I. C. a încălcat dispozițiile art.38 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 (conform cărora: „Posesorul permisului de conducere categoria A are dreptul să conducă o motocicletă cu putere care depășește 25 kw sau un raport putere/greutate care depășește 0,16 kw/kg, numai dacă are o experiență de minimum 2 ani pe o motocicletă cu specificații tehnice inferioare sau dacă persoana are 21 de ani și promovează un test specific de cunoștințe și comportament”) și art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, potrivit cărora limita maximă de viteză în localități este de 50 Km/h.
În raport de contribuția concretă la producerea accidentului, Curtea apreciază culpa comună a celor doi conducători de vehicule în proporție de câte 50% fiecare.
Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului în cauza dedusă judecății și a stabilit situația de fapt prin interpretarea coroborată a acestora, nefiind fondate criticile inculpatului sub acest aspect.
De asemenea, nu corespunde realității susținerea acestuia că pe porțiunea respectivă de drum era instalat indicatorul limitare de viteză la 30 Km/h, aceasta fiind contrazisă de adresa nr.4643/29.03.2013, emisă de Administrația Străzilor București.
Faptul că inculpatul a semnalizat nu este contestat de instanța de fond, astfel că nu se impunea vizionarea imaginilor camerelor de supraveghere.
Faptei descrise mai sus i s-a dat o corectă încadrare juridică, respectiv infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat în mod justificat la o pedeapsă de 2 ani închisoare. Această sancțiune penală a fost stabilită în raport de criteriile prevăzute de art.72 C. pen., avându-se în vedere atât gradul de pericol social concret al infracțiunii (dedus din natura valorii sociale lezate, modul în care a acționat inculpatul, gradul său de implicare în producerea accidentului, împrejurările săvârșirii faptei, urmările produse), cât și datele ce caracterizează persoana acestuia (lipsa antecedentelor penale, vârsta, mediul familial, gradul de instruire, ocupația, atitudinea procesuală).
Pedeapsa stabilită este aptă să realizeze scopurile prevenției speciale și ale celei generale, fiind individualizată corect, astfel că este nefondată și această critică a inculpatului.
Nereținerea de circumstanțe atenuante nu constituie o greșeală de judecată, acestea fiind lăsate la aprecierea instanței, care hotărăște în raport de ansamblul probator existent la dosar, având în vedere inclusiv atitudinea procesuală a inculpatului. În speță, deși a cooperat cu organele judiciare, inculpatul a negat că ar avea vreo culpă în producerea accidentului.
Datele ce caracterizează persoana inculpatului justifică aprecierea că acesta poate fi reeducat fără privare de libertate, urmând a fi menținută suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Pe cale de consecință, urmează a fi respinse criticile părților civile sub aceste aspecte. De asemenea, date fiind împrejurările evenimentului rutier și contribuția concretă a inculpatului, Curtea apreciază că nu se impune aplicarea dispozițiilor art.64 lit.c C. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile părților civile C. F. și C. M. C. și sunt fondate criticile inculpatului și ale Fondului de Protecție a Victimelor Străzii în sensul celor care urmează. Astfel, cu privire la despăgubirile materiale, din actele dosarului rezultă că partea civilă C. F. a efectuat cheltuieli în sumă totală de 16.923,50 lei, astfel că este îndreptățită la despăgubiri de 8.461,75 lei (având în vedere culpa de 50% a inculpatului), urmând a se dispune în consecință.
De asemenea, Curtea apreciază că este greșită soluția de obligare la câte 150.000 euro cu titlu de despăgubiri morale către părțile civile, considerând că prejudiciul moral suferit de părțile civile poate fi compensat prin acordarea a câte 25.000 euro (având în vedere și proporția culpelor în producerea accidentului). Pe cale de consecință, nu pot fi primite criticile formulate de părțile civile.
Este greșită și dispoziția privitoare la obligarea părții responsabile civilmente la plata sumei de 1504,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă C. M. C., cheltuielile judiciare urmând a fi plătite de către inculpat conform art.193 alin.1 și 2 C. pr. pen., însă reduse în raport de culpa acestuia la producerea accidentului.
Celelalte aspecte ale cauzei (pedeapsa accesorie, aplicarea dispozițiilor art.359 C. pr. pen. și ale art.71 alin.5 C. pen., prelungirea dreptului de circulație, cheltuielile judiciare către stat) au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate motive de casare care să poată fi invocate din oficiu.
Față de cele reținute Curtea în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile C. F. și C. M. C..
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen. vor fi admise recursurile formulate de inculpatul L. M. A. și F. de Protecție al Victimelor Străzii.
Se va casa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Se va reduce cuantumul daunelor materiale și morale pe care F. de Protecție al Victimelor Străzii este obligat să le plătească părților civile C. F. și C. M. C. astfel:
- de la 11.379 lei la 8.461,75 lei cu titlu de daune materiale datorate părții civile C. F.;
- de la 150.000 Euro la 25.000 Euro cu titlu de daune morale datorate părții civile C. F., sumă ce se va plăti în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății;
- de la 150.000 Euro la 25.000 Euro cu titlu de daune morale datorate părții civile C. M. C., sumă ce se va plăti în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății.
Se va înlătura dispoziția privind obligarea Fondului de Protecție al Victimelor Străzii la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă C. M. C..
În temeiul art.192 C. pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata către partea civilă C. M. C. a sumei de 752,25 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 2,4 C.p.p. vor fi obligate recurentele părți civile la plata a câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile C. F. și C. M. C..
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursul formulat de inculpatul L. M. A. și de F. de Protecție al Victimelor Străzii împotriva sentinței penale nr. 281/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București.
Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Reduce cuantumul daunelor materiale și morale pe care F. de Protecție al Victimelor Străzii este obligat să le plătească părților civile C. F. și C. M. C. astfel:
- de la 11.379 lei la 8.461,75 lei cu titlu de daune materiale datorate părții civile C. F.;
- de la 150.000 Euro la 25.000 Euro cu titlu de daune morale datorate părții civile C. F., sumă ce se va plăti în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății;
- de la 150.000 Euro la 25.000 Euro cu titlu de daune morale datorate părții civile C. M. C., sumă ce se va plăti în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății.
Înlătură dispoziția privind obligarea Fondului de Protecție al Victimelor Străzii la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă C. M. C..
Obligă inculpatul la plata către partea civilă C. M. C. a sumei de 752,25 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 2,4 C.p.p. obligă recurentele părți civile la plata a câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.09.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. MoșneaguDan L. V. C.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./16.09.2013
Jud. Sect. 6 București – jud.: B. D.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... → |
|---|
