Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 470/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Sentința nr. 470/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 470/2013

DOSAR NR._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I-A PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR.470/F

Ședința publică din data de 26.09.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. E. R.

GREFIER: R. C. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror S. M..

Pe rol, se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul S. E. trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul, personal și asistat juridic de apărător ales, avocat D. C., cu împuternicire avocațială la dosar, și apărător din oficiu, avocat Grăniceru G., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Conform art. 300 alin. 1 C.proc.pen., Curtea pune în discuție regularitatea actului de sesizare.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se constate regularitatea actului de sesizare al instanței în temeiul art.300 rap. la art.263,264 din Codul de procedură penală.

Apărătorul ales al inculpatului, solicită să se constate regularitatea actului de sesizare.

Curtea, constată că este competentă material și teritorial să judece prezenta cauză, instanța fiind legal sesizată, rechizitoriul întrunind toate cerințele prevăzute de lege pentru a fi avut în vedere ca act de sesizare al instanței.

Conform art. 322 Cod procedură penală, se dă citire actului de sesizare al instanței, inculpatul precizând că își menține poziția procesuală de până acum.

Curtea aduce la cunoștință inculpatului disp. art. 3201 din Codul de procedură penală, întrebându-l dacă dorește să se prevaleze de acestea.

Având cuvântul personal, inculpatul susține că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 ind.1 Cod procedură penală, sens în care se procedează la audierea acestuia, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată dosarului cauzei.

Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile aplicării textului de lege prev. la art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al inculpatului, având pe rând cuvântul, apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru judecarea cauzei.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că raportat la vârsta inculpatului, funcția sa de avocat, studiile superioare și lipsa antecedentelor penale precum și față de poziția procesuală constantă de recunoaștere a acestuia pe care a manifestat-o încă de la prima declarație, datele personale și situația de fapt, se impune aplicarea unei pedepse orientate către limitele prevăzute de lege cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și interzicerea pedepselor prev. de art.64 alin.1 lit. a și b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal. De asemenea, solicită suspendarea executării pedepselor accesorii conform art.71 alin.5 Cod penal și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public și în plus solicită aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal, având în vedere condițiile meteo nefavorabile de la momentul săvârșirii faptei precum și lipsa de intenție a inculpatului.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să se ia act de poziția procesuală pe care a avut-o de-a lungul cercetărilor penale și susține că ceea ce s-a întâmplat a fost un eveniment nefericit pe care îl regretă.

CURTEA,

Prin rechizitoriul nr. 564/P/2012 din 21.05.2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. E., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (0,80 g/l alcool pur în sânge), prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, constând în aceea că la data de 9.02.2012, în jurul orelor l00 a condus autovehiculul marca Daewoo Cielo, cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice (.) având o alcoolemie de 1,85 g%o.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: procese-verbale de constatare (f. 3-4); declarațiile inculpatului S. E. (f.14-16); declarațiile martorului B. V. (f. 6, 17); alcool test „dragger" pe numele S. E. (f. 7); procesul-verbal de prelevare seria_ a INML (Buletinul de examinare clinică)-(f.8-9); buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie (f. 22); raportul de expertiză medico-legală nr. 238/i/2013 (f. 23-24); cazier judiciar pentru S. E. (f. 27).

În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, declarația dată fiind consemnată în scris și depusă la dosarul cauzei, prilej cu care acesta a precizat că dorește să beneficieze de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p.

Analizând probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală, instanța reține următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 564/P/2012 din 21.05.2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. E., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (0,80 g/l alcool pur în sânge), prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.

Astfel, la data de 9.02.2012, în jurul orei l00, inculpatul S. E. aflându-se la volanul autoturismului marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, venind din direcția . . (sector 6), a provocat un accident rutier, intrând în coliziune frontală cu autoturismul taxi cu nr._, condus de către martorul B. V..

Pe fondul neînțelegerilor ivite între cei doi conducători auto, la fața locului a sosit un echipaj de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada de Poliție Rutieră, care după ce i-a legitimat pe cei doi conducători auto, a procedat la testarea cu aparatul etilotest.

Inculpatul S. E. a fost testat cu aparatul etilotest la ora l-20, acesta a indicat o valoare de 0,72 mg/l alcool în aerul expirat, motiv pentru care conducătorul auto a fost condus către INML „M. Minovici" din București unde i-a fost prelevată prima probă biologică, la ora 2 50, iar cea de-a doua probă la ora 350, semnând pe procesul-verbal de prelevare seria_ a INML (anexa 2 la Buletinul de examinare clinică) din 9.02.2012, în conformitate cu metodologia legală de recoltare impusă de Ordinul Ministrului Sănătății nr. 376/ 10.04.2006.

Ulterior, la data de 18.04.2012 a fost eliberat de către I.N.M.L. Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 241/9.02.2012 prin care s-a stabilit că la ora 250 învinuitul avea o alcoolemie de 1,70 g%o (proba I), iar la ora 350 acesta avea o alcoolemie de 1,60 g%o (proba II).

Prin ordonanța 564/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus efectuarea unei expertize medico legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, din raportul de expertiză nr. 238/i/2013 întocmit de INML „M. Minovici" rezultând că inculpatul avea la data de 9.02.2012, ora l00 (momentul depistării în trafic) o alcoolemie de cea. 1,85 g%o.

Din cuprinsul declarației martorului B. V. a rezultat faptul că în timp ce conducea autoturismul Dacia L. cu nr._ pe ., venind din direcția L. C., a fost lovit frontal de către autoturismul Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, condus de către inculpatul S. E., care se afla într-o profundă stare de ebrietate. Totodată, martorul a ținut să declare faptul că viteza de impact a fost foarte redusă iar pagubele au fost minime.

Fiind audiat imediat după săvârșirea infracțiunii, inculpatul S. E. a recunoscut că ar fi condus autoturismul de Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, după ce anterior consumase 150-200 ml coniac.

Audiat la P. de pe lângă Curtea de Apel București la datele de 29.01.2013, respectiv 12.04.2013, inculpatul S. E. a recunoscut săvârșirea faptei și a precizat că înainte de a se urca la volan a consumat aproximativ 150-200 ml de coniac.

Analizând constatările raportului de expertiză medico-legală nr. 238/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, la punctul 5 intitulat „Corelarea datelor și interpretarea" se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum furnizate de către inculpat și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanță ce indică un consum mai mare de băuturi alcoolice decât cel declarat, ceea ce denotă nesinceritatea inculpatului referitor la cantitatea de alcool consumată.

În drept, fapta comisă de inculpatul S. E., care la data de 9.02.2012, în jurul orelor l00 a condus autovehiculul marca Daewoo Cielo, cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice (.) având o alcoolemie de 1,85 g%o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legal, prev. de art. 87 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, text de lege în baza căruia instanța va dispune condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei pe care o va aplica inculpatului, instanța va ține cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială și în textul incriminator, gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat de instanță ca fiind unul mediu având in vedere natura faptei, existența unei coliziuni cu un alt autoturism aflat în trafic care circula regulamentar, lipsa antecedentele penale ale inculpatului, persoana și conduita acestuia, care a recunoscut fapta și a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320 ind. 1 C.p.p.,

În consecință, instanța îi va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum minim și rezultat din aplicarea disp. art. 320 ind. 1 C.p.p.

Inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b C.pen., cu excepția dreptului de a alege, în condițiile art.71 C.pen., și în lumina jurisprudenței Curții CEDO în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenție, în principal prin hotărârile pronunțate în cauzele Hirst v. Marea Britanie și S. și P. v. România, jurisprudență cu caracter general-obligatoriu, potrivit art. 20 din Constituție.

În raport de considerentele expuse mai sus, ținând cont de funcția de reeducare pe care o îndeplinește pedeapsa, dar și de cea de constrângere, instanța apreciază că o pedeapsă de 8 luni închisoare constituie o sancțiune corespunzătoare pentru inculpat în cauza de față, pedeapsa astfel aplicată fiind într-un cuantum minim, stabilit după prealabila aplicarea a disp. art. 320 ind. 1 C.p.p.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că scopurile prevăzute de lege pentru pedeapsa aplicată pot fi atinse prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, numai în acest fel putându-se ajunge la obținerea constrângerii și reeducării inculpatului, în raport de argumentele de mai sus.

Așadar, concluzionând, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de circumstanțele personale ale inculpatului, inexistența antecedentelor penale și mai ales atitudinea sa procesuală, că suspendarea condiționată a executării pedepsei este singura măsură adecvată care va duce la îndreptarea inculpatului, instanța apreciază că rolul de constrângere și scopul pedepsei pot să fie realizate numai în această modalitate, ceea ce implică atenționarea inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unor noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Astfel, instanța va dispune condamnarea inculpatului S. E., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 3201 C.p.p., faptă din data de 09.02.2012, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

Inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b C.pen., cu excepția dreptului de a alege, în condițiile art.71 C.pen.

În baza art.81 și 82 C.pen. se va suspenda condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, termen de încercare și în consecință în baza art. 71 al.5 C.p. se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art.359 C.pr.pen. i se va atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 și 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului, prin apărător de aplicare a disp. art. 74 C.p., instanța constată că în cazul de față reținerea de circumstanțe atenuante nu se impune.

La conturarea acestei concluzii au fost avute în vedere atât infracțiunea săvârșită, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cât și urmările produse, concretizate în avarierea unui alt autoturism, în urma coliziunii cu acesta a autoturismului condus de inculpat, declanșarea posibilității punerii în pericol a siguranței celorlalți participanți la trafic, cu consecința lezării unui drept fundamental, respectiv dreptul la viață, și nu în ultimul rând persoana inculpatului.

În opinia instanței, poziția de recunoaștere a faptei, valorificată de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., nu justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și nici reducerea pedepsei, astfel cum s-a solicitat.

Chiar dacă inculpatul a recunoscut fapta și și-a exprimat regretul solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa de 8 luni închisoare, astfel cum a fost stabilită potrivit celor de mai sus, reflectă o individualizare conformă dispozițiilor art. 72 C. pen.

În condițiile aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanță atenuată judiciară, deoarece ar însemna ca aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportamentul sincer, ceea ce nu este cazul în speța de față.

În acest sens s-a pronunțat și Î.C.C.J., Secția penală, prin decizia nr. 754 din 15 martie 2012, în care s-a reținut: „În cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.”

Trebuie menționat că în sensul celor de mai sus este și decizia nr. 2761 din 11 septembrie 2012 a Î.C.C.J., Secția Penală, prin care s-a stabilit că: „Dacă instanța nu a reținut incidența dispozițiilor art. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., întrucât inculpatul a declarat că recunoaște fapta și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală după începerea cercetării judecătorești, poziția procesuală a inculpatului, de recunoaștere în integralitate a faptei și de regret, manifestată atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanțelor de control judiciar, poate fi valorificată prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.„

În ceea ce privește circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., se constată că nici în fața organelor de urmărire penală și nici în fața instanței de fond nu au fost administrate probe din care să rezulte date sau împrejurări de natură a conduce la concluzia că se justifică reținerea acestor dispoziții legale, în condițiile în care deși inculpatul nu are antecedente penale, nu se impune a se da eficiență textului de lege precizat.

Lipsa antecedentelor penale ar trebui să reprezinte starea de normalitate a oricărei persoane, motiv pentru care nu poate fi reținută în speță ca o circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, care nu se află într-o situație specială, numai pe considerentul lipsei antecedentelor penale, ci într-o situație de normalitate.

Referitor la circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. b C.p., instanța opinează că atâta timp cât inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune de pericol și nu de prejudiciu, aceste dispoziții legale nu pot fi reținute.

În ceea ce privește disp. art. 74 al. 2 C.p., instanța apreciază că eventualele elemente de individualizare încadrabile în acest text de lege au fost valorificate cu prilejul aplicării disp. art. 72 C.p., motiv pentru care nici acest text de lege nu este incident în speță.

Ca atare, având în vedere natura și gravitatea faptei, circumstanțele în care aceasta a fost săvârșită, urmările acesteia, dar și datele care caracterizează persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, Curtea îi va aplica acestuia o pedeapsă de 8 luni închisoare, apreciind că aceasta este proporțională cu gravitatea faptei și totodată aptă să conducă la atingerea scopului prevăzut în dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru toate aceste motive, instanța nu va reține în favoarea inculpatului disp. art. 74 C.p.

În baza art.191 al. 1 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul să plătească statului, suma de 1300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Condamnă pe inculpatul S. E., fiul lui C. și M., ns. la 12.10.1954 în Strehaia, Jud. M., cu domiciliul în București, ..19, ., CNP-_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 3201 C.p.p., faptă din data de 09.02.2012, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

Inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b C.pen., cu excepția dreptului de a alege, în condițiile art.71 C.pen.

În baza art.81 și 82 C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, termen de încercare.

În baza art. 71 al.5 C.p. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art.359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 și 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen.

În baza art.191 al. 1 C.pr.pen., obligă inculpatul să plătească statului suma de 1300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.09.2013.

P., Grefier,

C. E. R. R. D. C.

Tehn.red.CER

4 ex./30.09.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 470/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI