Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2351/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2351/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 2351/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 2351
Ședința publică din data de 19 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. N.
Judecător:M. O.
Judecător:V. A. P.
Grefier:A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurent – inculpat N. L. împotriva sentinței penale nr. 581/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2013 au fond consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al recurentului – inculpat să formuleze și să depune la dosar Concluzii Scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 19.12.2013, dată la care a dat următoarea decizie penală.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 581/10.10.2013, Tribunalul Cornetu – Județul I., în baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 a condamnat pe inculpatul N. L. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 861 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare sub supraveghere pe o durata de 4 (patru) ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 862 Cod penal.
În baza art. 863 Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a-d Cod penal:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
În baza art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal pe durata termenului de încercare s-a interzis inculpatului dreptul de a conduce orice fel de vehicule cu tracțiune mecanică.
Datele prevăzute la art. 863 alin. 1 lit. b-d Cod penal se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Obligația prevăzută de art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal se comunică Brigăzii Rutiere din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.
În baza art. 359 Cod procedură penală se vor comunica inculpatului, măsurile de supraveghere la care este supus.
În baza art. 864 Cod penal cu referire la art. 83 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 12.07.2012 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, rechizitoriul nr. 4277/P/2009 întocmit la 03.05.2012 de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 10.10.2009, în jurul orelor 22,00, inculpatul N. L. a condus autoturismul marca Seat, cu numărul de înmatriculare 06-D-_ pe . ., iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat testarea cu aparatul etilotest și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f 10 d.u.p.), proces-verbal de consemnare a refuzului de a se supune recoltării probelor biologice (f 13 d.u.p.), proces-verbal (f 14 d.u.p.), fișă de consultații (f 15-16 d.u.p.), proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f 51 d.u.p.), declarațiile martorului C. G. (f 24-25 dup), declarația martorului T. S. (f 26-28 dup), declarațiile inculpatului N. L. (f 18-19, 21-23 d.u.p.).
Pe parcursul cercetării judecătorești:
- a fost audiat inculpatul (f 24-25 dosar), martorii T. S. (f 38 dosar), C. G. (f 46 dosar);
- a fost încuviințată proba testimonială, fiind audiați martorii C. A. (f 48 d.u.p.), Ț. F. (fila 60 dosar) și C. A. (f 61 dosar);
- au fost atașate fisele de cazier judiciar (f 11 d.u.p.) și cazier rutier ale inculpatului (f 13-15 d.u.p.).
Coroborând mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 10.10.2009, în jurul orelor 22,00, inculpatul N. L. a condus autoturismul marca Seat, cu numărul de înmatriculare 06-D-_ pe drumurile publice din ., în habitaclu aflându-se și finul acestuia, martorul C. A..
Pe . aceeași localitate inculpatul a fost oprit în trafic de către organele de poliție care i-au solicitat documentele personale și ale vehiculului pentru control, fapt care a generat o atitudine de revoltă din partea acestuia.
La fața locului, în sprijinul agenților rutieri, au sosit alte două echipaje de poliție, încercând să tempereze agresivitatea verbală a inculpatului.
N. L. a prezentat pentru control doar documentele autovehiculului și a refuzat să arate permisul de conducere, motivând că nu îl are asupra sa.
Întrucât emana halenă alcoolică, agenții rutieri i-au solicitat se supună testării cu aparatul etilotest, pentru a verifica concentrația de alcool în aerul expirat, însă inculpatul a refuzat “deoarece nu consumasem alcool”.
Polițiștii l-au condus la Spitalul “B.-A.” din București, însă inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii acoolemiei în prezența personalului medical. Tot cu această ocazie inculpatul a declarat verbal că nu dorește să semneze procesul-verbal de constatare a infracțiunii și nici să declare în scris refuzul său de recoltare a probelor biologice.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f 10 d.u.p.) din care rezultă că, la data de 10.10.2009, în jurul orelor 22,00, inculpatul a condus autoturismul marca Seat, cu numărul de înmatriculare 06-D-_ pe . . și a fost oprit în trafic de către organele de poliție.
Întrucât emana vapori de alcool și a refuzat testarea cu aparatul etilotest, inculpatul a fost condus la o unitate sanitară unde a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei; proces-verbal (f 14 d.u.p.) întocmit la data de 10.10.2009, ora 23,00, potrivit căruia inculpatul N. L. emana vapori de alcool la momentul opririi sale în trafic, dar a refuzat să fie testat cu aparatul.
Polițiștii l-au condus la Spitalul “B.-A.” din București, însă inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii acoolemiei în prezența întregii echipe medicale. Tot cu această ocazie inculpatul a declarat verbal că nu dorește să semneze procesul-verbal de constatare a infracțiunii și nici să declare în scris refuzul său de recoltare a probelor biologice; proces-verbal de consemnare a refuzului de a se supune recoltării probelor biologice (f 13 d.u.p.) care arată că, la data de 10.10.2009, ora 23,00, inculpatul N. L. a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deși organele de poliție i-au atras atenția că acest lucru constituie infracțiune.
Potrivit procesului-verbal inculpatul nu și-a motivat refuzul său, declarând doar că “așa vreau eu”; fișă de consultații (f 15-16 d.u.p.), întocmită de personalul medical, care atestă că inculpatul N. L. a fost prezentat de către polițiști în vederea recoltării de probe biologice la Camera de Gardă a Spitalului de Urgență “B.-A.” din București. În prezența întregii echipe medicale și a polițiștilor inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f 51 d.u.p.) care enumeră actele de cercetare efectuate de către organele de cercetare penală până la momentul declanșării procesului penal; declarațiile martorului C. G. (f 24-25 dup, f 46 dosar) din care rezultă că a observat cum agenții de poliție rutieră l-au oprit în trafic pe inculpat, iar la solicitarea polițiștilor a acceptat să fie martor asistent.
În această calitate a observat că inculpatul “mirosea a alcool, reușea să se țină pe picioare și a refuzat în prezența mea să sufle în aparatul de testare a alcoolemiei”.
În fața instanței martorul și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, susținând că, în timp ce se afla la magazinul pe care îl deține în . când mașina inculpatului a fost oprită în trafic de către poliție, iar agenții rutieri l-au rugat să fie martor. De la polițiști a aflat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice și a refuzat testarea cu aparatul etilotest; declarațiile martorului T. S. (f 26-28 dup, f 38 dosar), avocat ales al inculpatului în cursul urmăririi penale – în prezent aflat în executarea unei pedepse privative de libertate – potrivit cărora a fost contactat de către inculpatul N. L., client de-al său, care i-a relatat că a fost oprit în trafic de către polițiști și l-a întrebat ce “obligații legale” are în această situație, motivând că anterior avusese “probleme de sănătate la stomac, respective ulcer”.
Martorul l-a sfătuit, în situația în care are dubii cu privire la aparatul etilotest, să solicite deplasarea la spital pentru recoltarea de probe biologice. La solicitarea inculpatului s-a deplasat la rândul său la spital și a așteptat 30-40 de minute, fără ca inculpatului să-i fie recoltate aceste probe. Ulterior, polițiștii au susținut că inculpatul se sustrage recoltării și le-au cerut să plece acasă; declarațiile inculpatului N. L. (f 18-19, 21-23 d.u.p., f 24-25 dosar) în care a negat săvârșirea infracțiunii, susținând că nu a refuzat recoltarea probelor biologice.
În cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată inculpatul N. L. a încercat să-și formuleze o . apărări care vizat înlăturarea răspunderii sale penale, acreditând ideea că în mod justificat nu s-a supus testării cu aparatul etilotest și nu a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, ci doar a amânat acest lucru până la sosirea avocatului său la unitatea sanitară.
Conform procesului-verbal întocmit de către organele de poliție la data constatării infracțiunii, orele 23,00 (f 14 d.u.p.) după ce inculpatul N. L. a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii acoolemiei, acesta a declarat verbal că nu dorește să semneze procesul-verbal de constatare a infracțiunii și nici să dea declarații în cauză.
La aproximativ o lună și jumătate, la solicitarea organelor de poliție, inculpatul a fost audiat, ocazie cu care a susținut că a condus într-adevăr autoturismul marca Seat, cu numărul de înmatriculare 06-D-_, pe drumurile publice și a fost oprit în trafic pentru control. A prezentat agenților rutieri buletinul de identitate și cartea mașinii, fără a le înmâna acestora permisul de conducere sub pretextul că nu îl are asupra sa.
Inculpatul a mai declarat că polițiștii i-au cerut să se supună testării cu aparatul etilotest, însă a refuzat “deoarece nu consumasem alcool”. Pentru acest motiv a fost condus la Spitalul “B.-A.” “unde, în prezența polițiștilor și a medicului de gardă, am refuzat recoltarea de probe biologice până la sosirea avocatului meu”.
Deși susține că nu cunoaște ora la care a ajuns la spital avocatul său, inculpatul afirmă că după acest moment a fost de acord cu recoltarea probelor biologice, însă polițiștii nu au mai vrut, ieșind din camera de gardă.
După declanșarea procesului penal inculpatul N. L. și-a schimbat declarațiile și a susținut că, la data de 10.10.2009, în jurul orelor 21,00, se deplasa pe raza localității Berceni la volanul autoturismului marca Seat, cu numărul de înmatriculare 06-D-_, proprietatea finului său, martorul C. A. L..
La un moment dat a fost oprit în trafic de către polițiști și, datorită întunericului, aceștia au solicitat pentru control actele martorului C. A. L., fără să observe că mașina are volanul pe partea dreaptă și este condusă de către inculpat.
Ca urmare, N. L. a coborât de la volan și l-a întrebat pe polițist “care este motivul opririi”, arătând că el este conducătorul vehiculului. După ce i-a solicitat asigurarea mașinii, polițistul i-a cerut să se supună testării cu aparatul etilolest, apreciind că „miroase a băutură”. În acest scop s-a deplasat la mașină și s-a întors cu aparatul etilotest, însă inculpatul a refuzat să se supună testării, întrucât „aparatul era desigilat înainte de a-mi fi prezentat”.
Polițiștii i-au cerut să-i însoțească la spital, motiv pentru care l-a contactat pe avocatul său, martorul T. S., rugându-l să vină la Spitalul “B.-A.” din București „pentru a fi de față la recoltare și la verificarea trusei de recoltare”.
La Camera de Gardă a spitalului, în prezența „unui doctor și a 4-5 asistente”, inculpatul a fost întrebat de către polițiști dacă este de acord cu recoltarea probelor biologice, acesta răspunzând afirmativ, dar condiționat de prezența avocatului său.
Inculpatul susține că nu i-a fost prezentat spre semnare nici un proces-verbal de consemnare a refuzului recoltării probelor biologice, iar după sosirea avocatului său polițiștii au refuzat să-i mai recolteze probe.
Inculpatul a mai susținut că nu a insistat „în supunerea la recoltarea de probe biologice” și nici nu a cerut vreunui cadru medical să consemneze că a dorit să se supună recoltării, întrucât „era târziu și trebuia să merg să-mi iau copilul și soția de la soacră” și „din cauză că nu aveam bani să plătesc recoltarea”.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul și-a nuanțat din nou declarațiile susținând că a solicitat prezența avocatului său întrucât la camera de gardă nu i-a fost prezentată trusa medicală. După 10 minute avocatul său a venit, a intrat în camera de gardă și a discutat cu personalul medical, apoi a ieșit pe holul unde se aflau polițiștii, însă aceștia au arătat că nu mai sunt de acord cu recoltarea probelor biologice și au plecat.
Inculpatul a mai susținut că avocatul său, martorul T. S., a ajuns la spital la aproximativ o oră, o oră și jumătate de la momentul la care a purtat cu acesta discuția telefonică.
Totodată, a negat consemnările efectuate de către organele de poliție și personalul medical al Spitalului “B.-A.” în toate actele încheiate de aceștia, inclusiv propriile susțineri consemnate în cuprinsul primei sale declarații.
În apărare, inculpatul N. L. a solicitat audierea martorilor T. S. (avocatul său) și C. A. L. (finul său).
Administrând proba testimonială solicitată, instanța a reținut următoarele:
Martorul T. S., avocat ales al inculpatului în cursul urmăririi penale – în prezent aflat în executarea unei pedepse privative de libertate – a susținut că, în jurul orelor 20,00-21,00, a fost contactat telefonic de către inculpatul N. L., client de-al său, care i-a relatat că a fost oprit în trafic de către polițiști și l-a întrebat ce “obligații legale” are în această situație, motivând că anterior avusese “probleme de sănătate la stomac, respective ulcer”.
Martorul l-a sfătuit, în situația în care are dubii cu privire la aparatul etilotest, să solicite deplasarea la spital pentru recoltarea de probe biologice. La solicitarea inculpatului martorul a fost de acord să se prezinte la spital, ajungând la camera de gardă în cel mult 30-40 de minute de la momentul conversației telefonice.
La spital a constatat că inculpatul se afla în camera de recoltare împreună cu 3 (trei) polițiști și 2-3 (două-trei) asistente. A solicitat unei asistente să-i prezinte certificatul de garanție al trusei de recoltare, sigiliile și celelalte elemente de siguranță, însă aceasta l-a invitat atât pe el cât și pe inculpat să aștepte pe hol “să fim chemați pentru recoltare”.
În timp ce așteptau pe hol inculpatul N. L. i-a relatat că a avut o discuție „în contradictoriu” cu polițiștii, care susțineau că se sustrage de la recoltare și pe care îi informase că se va supune testării după ce ajunge avocatul său.
După 30-40 de minute de așteptare au fost informați de către polițiști, în prezența asistentelor medicale, că nu se vor mai recolta probele biologice. Din aceste considerente martorul a apreciat că inculpatului N. L. i-a fost refuzată recoltarea de sânge din cauză că trusa medicală nu îndeplinea condițiile de sigilare.
În fața instanței, martorul și-a nuanțat declarația, arătând că a fost sunat de către inculpat, în jurul orelor 20,00 -21,00 sau 22,00 imediat după ce acesta a fost oprit de către polițiști în trafic, N. L. comunicându-i că „are îndoieli cu privire la corectitudinea rezultatului afișat de aparatul etilotest”.
La solicitarea inculpatului a ajuns la spital în jurul orelor 23,00-23,30, iar polițiștii l-au încunoștințat imediat că inculpatul refuză recoltarea probelor biologice.
Martorul susține că, în prezența sa, asistenta i-a prezentat inculpatului trusa de recoltare care însă nu era sigilată și diferea de alte truse de recoltare pe care el le mai văzuse. Deși au așteptat până în jurul orei 3 dimineața și au cerut asistentei să aducă o nouă trusă de recoltare, acest lucru nu s-a mai întâmplat.
Pe la ora 4 dimineața unul din polițiști i-a spus că fusese încheiat proces-verbal de refuz de recoltare a probelor biologice.
Martorul a mai precizat că nu a discutat cu nimeni din personalul medical. Nici inculpatul nu a discutat cu personalul medical cât timp martorul s-a aflat în incinta spitalului, iar polițiștii nu asigurau paza inculpatului și nici nu-l însoțeau pe acesta.
Martorul C. A. L. a declarat că se afla în autoturismul condus de către inculpat la momentul la care acesta a fost oprit în trafic de către polițiști. Din pricină că polițiștii i-au solicitat și lui actele de identitate, deși nu era șoferul mașinii, a început o discuție în contradictoriu între el și inculpat, pe de o parte și agenții rutieri, pe de alta. La fața locului au venit 2-3 echipaje de poliție, iar „noi am stat mai mult timp acolo discutând cu polițiștii”.
Inculpatul a refuzat să sufle în aparatul etilotest, deoarece acesta „nu era sigilat”, însă a cerut să fie dus la un spital în vederea recoltării de probe biologice.
S-au deplasat la Spitalul“B.-A.” din București și inculpatul a intrat într-un birou împreună cu polițiștii, ieșind după aproximativ 5 minute. Polițiștii l-au întrebat pe inculpat dacă este de acord să-i fie recoltate probe biologice, însă acesta a condiționat recoltarea de prezența avocatului său.
Inculpatul l-a sunat de mai multe ori pe avocatul său, întrucât acesta era „prins cu treabă”.
După aproximativ o oră și jumătate după ce au ajuns la spital și-a făcut apariția și avocatul inculpatului, martorul T. S.. Avocatul a rămas și el în spital aproximativ 30-45 de minute, însă polițiștii i-au comunicat că au încheiat „actele așa”. Martorul susține că, în jurul orei 12,30-12,45, a plecat acasă împreună cu inculpatul.
Susținerile inculpatul N. L. au fost contrazise categoric de probele administrate în cauză (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de consemnare a refuzului de a se supune recoltării probelor biologice, proces-verbal, fișă de consultații, proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarațiile martorului C. G.), dar și de către propriile sale declarații inițiale, în care a susținut că a refuzat testarea cu aparatul etilotest “deoarece nu consumasem alcool”, apoi la unitatea sanitară “în prezența polițiștilor și a medicului de gardă, am refuzat recoltarea de probe biologice până la sosirea avocatului meu”.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii rezultă fără niciun dubiu că inculpatul condus autoturismul marca Seat, cu numărul de înmatriculare 06-D-_ pe . ., iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat testarea cu aparatul etilotest.
Totodată, din procesul-verbal de consemnare a refuzului de a se supune recoltării probelor biologice, procesul-verbal și fișa de consultații rezultă că inculpatul a refuzat și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Înscrisurile menționate se coroborează cu declarația martorului ocular C. A. L., finul inculpatului, potrivit căreia N. L. a refuzat recoltarea probelor biologice și a invocat absența avocatului său care să „verifice” integritatea trusei medicale de recoltare.
Și lucrătorii de poliție rutieră Ș. F. și C. A. I. L., audiați în calitate de martori în cursul cercetării judecătorești, au atestat că inculpatul a refuzat inițial testarea cu aparatul etilotest, apoi recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Analizând declarațiile date de inculpat în faza judecății raportat la cele din faza urmăririi penale, instanța a reținut că nu există temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale persoanelor audiate, instanța fiind îndreptățită a le reține pe acelea care se coroborează cu celelalte probe și pe care le consideră că exprimă adevărul.
Simpla retractare, chiar și parțială, a declarațiilor anterioare fără nicio motivare verosimilă, nu conduce automat la înlăturarea acestora din ansamblul probator supus aprecierii instanței odată cu judecarea cauzei.
Referitor la acest aspect, Judecătoria apreciază că declarația dată de inculpat după comiterea infracțiunii - în care a recunoscut că s-a sustras recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei - se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, condiții în care va fi reținută în ansamblul probator.
Analizând celelalte declarații ale inculpatului, prin raportare la dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, potrivit cărora declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, instanța constată că acestea sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum a fost redat mai sus, fiind totodată caracterizate de inconsecvență și contraziceri cu celelalte susțineri din cursul procesului penal, motiv pentru care instanța apreciază că acestea sunt incapabile de a conduce la aflarea adevărului în cauză, urmând astfel a fi înlăturate.
În ceea ce privește declarațiile martorului T. S., instanța a înlăturat, apreciindu-le ca inapte să conducă la aflarea adevărului și în vădită neconcordoanță cu probele administrate în cauză.
Astfel, dacă în prima sa declarație martorul susține că inculpatul a refuzat testarea cu aparatul etilotest pe fondul unor afecțiuni medicale, în fața instanței a susținut că inculpatul ar fi avut „îndoieli cu privire la corectitudinea rezultatului afișat de aparatul etilotest”.
În mod similar, în timp ce în prima sa declarația martorul a susținut că a ajuns la spital în 30-40 de minute de la momentul conversației telefonice cu inculpatul și a solicitat unei asistente să-i prezinte certificatul de garanție al trusei de recoltare, sigiliile și celelalte elemente de siguranță, însă aceasta l-a invitat atât pe el cât și pe inculpat să aștepte pe hol “să fim chemați pentru recoltare”, în depoziția din fața instanței a susținut că asistenta i-a prezentat inculpatului trusa de recoltare care însă nu era sigilată, motiv pentru care acesta a refuzat testarea și a solicitat o nouă trusă medicală.
Deși martorul T. S. susține că a rămas în unitatea sanitară până în jurul orei 4,00 (dimineața) în așteptarea recoltării probelor biologice, martorul ocular C. A. L. a infirmat categoric acest lucru, arătând că a plecat acasă împreună cu inculpatul de la spital încă de la orele 00,30-00,45, când polițiștii încheiaseră formalitățile care vizau refuzul de recoltare.
Și martorul Cirobea A. I. L. a contrazis susținerile martorului T. S., declarând că inculpatului nu i-a fost niciodată prezentată la spital trusa de recoltare pentru simplul motiv că N. L. a refuzat încă de la sosirea sa la camera de gardă, în mod categoric, să-i fie recoltate probe biologice.
Instanța a mai avut în vedere și faptul că, potrivit susținerilor martorului T. S., acesta a ajuns la Spitalul “B.-A.” din București în jurul orelor 23,30. Ori, refuzul inculpatului de recoltare a probelor biologice a fost consemnat de către lucrătorii de poliție și personalul medical (format din 3 medici conform fișei de consultații) încă de la ora 23,00 (înainte de sosirea martorului), existând o prezumție absolută că aceasta se manifestase anterior orei menționate.
Contrar propriilor susțineri potrivit cărora martorul T. S. a intrat în camera de gardă și a solicitat personalului medical o nouă trusă de recoltare, în cuprinsul aceleiași declarații martorul a mai precizat că nu a discutat cu nimeni din personalul medical, ba mai mult, nici inculpatul nu a discutat cu personalul medical cât timp el s-a aflat în incinta spitalului, iar polițiștii nu asigurau paza inculpatului și nici nu-l însoțeau pe acesta.
În conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) Cod procedură penală, probele nu au valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, consacrându-se astfel principiul liberei aprecieri a probelor.
Instanța a înlăturat din materialul probator administrat în cauză declarațiile martorului T. S., pe care le apreciază pro cauza, întrucât nu se coroborează cu fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
În consecință, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul N. L..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului N. L. care, la data de 10.10.2009, în jurul orelor 22,00, a condus autoturismul marca Seat, cu numărul de înmatriculare 06-D-_ pe drumurile publice din ., iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat testarea cu aparatul etilotest și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis infracțiunile cu intenție directă.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că hotărârea instanței este lovită de nulitate întrucât are la bază un act de sesizare a instanței întocmit de un procuror necompetent material și a solicitat restituirea cauzei la P..
Un al doilea motiv vizează neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, astfel că se impune achitarea inculpatului.
A mai solicitat achitarea conform prevederilor art. 181 Cod penal și într-un subsidiar coborârea pedepsei și aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și conform prevederilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
S-a susținut de către inculpatul în cadrul cazului de casarea prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 12 Cod procedură penală nelegalitatea sesizării instanței, întrucât rechizitoriul a fost semnat de un procuror stagiar și contrasemnat de un procuror despre care nu se cunoaște că era desemnat să coordoneze activitatea procurorului stagiar.
Curtea constată că o asemenea critică nu este întemeiată, întrucât nu privește un motiv de nulitate absolută care să conducă la nulitatea urmăririi penale și la restituirea cauzei la P..
Potrivit art. 23 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, „procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în instanță, să efectueze și să semneze acte procedurale sub coordonarea unui procuror care se bucură de stabilitate”.
În cauză, rechizitoriul emis de un procuror stagiar și contrasemnat de un procuror definitiv, în lipsa unor elemente care să conducă la concluzia că acest din urmă procuror nu se bucură de stabilitate, operațiunea de contrasemnare este valabilă până la înserierea în fals.
Pe fondul cauzei, instanța a făcut o detaliată analiză a probatoriilor administrate stabilind o corectă situație de fapt dând o corespunzătoare încadrare juridică faptei comise de inculpat.
În esență, din procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliție și procesul verbal de consemnare a declarației inculpatului de refuz de recoltare de probe biologice, din declarația martorului C. G. și din procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, rezultă fără vreun dubiu că inculpatul a refuzat să se supună testării în vederea stabilirii alcoolemiei.
Declarațiile inculpatului, nuanțate pe parcursului procesului penal și declarația martorului T. S. au fost corect și motivat înlăturate, întrucât nu se angrenează în ansamblul probator administrat, constatându-se contradicții chiar între aceste declarații.
De asemenea, nu se poate constata că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, având în vedere urmările pe care le-ar putea produce această faptă, persoana inculpatului care nu conștientizează gravitatea faptei, astfel că în cauză nu își pot găsi aplicarea prevederile art. 181 Cod penal.
Nu este întemeiată nici critica relativă la individualizarea judiciară a pedepsei .
Astfel, instanța a avut în vedere criteriile generale de generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă fixate în legea specială pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5, gradul de pericol social concret al infracțiunii pe care instanța îl apreciază ca fiind ridicat raportat la: împrejurările în care a fost comisă și la urmările produse- inculpatul a condus pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, a generat o altercație verbală cu agenții de poliție, a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei; la distanța parcursă de către inculpat la volanul mașinii sale; la relațiile sociale încălcate și care privesc siguranța circulației pe drumurile publice; la forma de vinovăție cu care a acționat, respectiv intenție directă și la circumstanțele personale ale inculpatului: acesta are vârsta de 37 de ani, studii medii, este administrator la o societate comercială, a mai fost sancționat administrativ prin ordonanța nr. 5424/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. tot pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației rutiere – art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, a primit o altă amendă administrativă prin ordonanța nr. 434/P/2010 pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, potrivit fișei de cazier judiciar a fost sancționat în repetate rânduri (de 15 ori) cu amendă pentru încălcarea normelor care reglementează circulația rutieră, inclusiv pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice, nu a cooperat cu organele judiciare, nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea infracțiunii săvârșite, formulându-și apărări în scopul de a fi exonerat de răspundere penală și de a împiedica aflarea adevărului.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier, de natura celei săvârșite de inculpat, au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare în ultima perioadă de timp și se impune aplicarea unor pedepse pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
În acest cadru al circumstanțelor reale și personale în care s-a comis fapta, aplicarea unor circumstanțe ar fi nejustificată, întrucât o pedeapsă mai mică și într-o altă modalitate de executare, nu ar asigura finalitatea prevederilor art. 52 Cod penal.
Astfel fiind, pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat N. L. împotriva sentinței penale nr. 581/10.10.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 decembrie 2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. N. M. O. V. A. P.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact. G.P.
2 ex.
Red. N.C. M. – Judecătoria Cornetu
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 102/2014. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 97/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
