Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1304/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1304/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 1304/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1304/A
Ședința publica de la 28.10.2014
P. - I. T.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror AMARYL S..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de partea civilă M. C. M. împotriva sentinței penale nr.245/12.06.2014 pronunțate de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat N. M. D., personal și asistat de apărător ales M. E., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind apelanta parte civilă M. C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul inculpat N. M. D. identificat cu CI . nr._ eliberată de Poliția Otopeni arată că nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelurilor declarate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond deși a dispus condamnarea inculpatului, a optat pentru amânarea aplicării pedepsei încălcând principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile. Solicită menținerea încadrării juridice prevăzută de vechiul Cod penal, iar ca modalitate de executare a pedepsei, apreciază că sunt îndeplinite cerințele art.861 Cod penal privind suspendarea executării sub supraveghere. Solicită aplicarea art.862 alin.1 Cod penal și 863 alin.3 Cod penal și aplicarea pedepselor accesorii. Cu privire la apelul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia.
Apărătorul ales al intimatului inculpat N. M. D. solicită respingerea apelului declarat de partea civilă, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului a fost peste limita medie, pedeapsă pe care inculpatul și-a asumat-o. Cu privire la latura civilă a cauzei, arată că aceasta urmează a fi soluționată în dosarul disjuns din prezenta cauză. Referitor la apelul declarat de P., arată că instanța de fond a avut în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu pe cea a Curții Constituționale. Solicită aplicarea dispozițiilor vechiului Cod penal, iar referitor la modalitatea de executare, solicită aplicarea art.81, 82 Cod penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Intimatul inculpat N. M. D., în ultimul cuvânt, arată că regretă faptul că s-a ajuns în această situație.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.245 din 12.06.2014, pronunțată de Judecătoria B., în baza art. 180 alin.2 C.pen. 1969, cu aplicarea art. 5 N.C.p. și art.396 alin.10 N.C.pr.pen. raportat la art. 375 alin. 1 N.C.p.p a fost condamnat inculpatul N. M. D., la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. instanța de fond a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a trebuit să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 85 alin.2 lit. e s-a impus ca inculpatul N. M. D. să nu se apropie de partea vătămată M. C. M. la o distanță mai mică de 10 metri pe durata termenului de supraveghere.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) au fost comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis la data de 17.02.2014 de către P. de pe lângă Judecătoria B. în dosarul nr.7202/P/2012, înregistrat la data de 21.02.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul N. M. D., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 din vechiul cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că la data de 03.12.2012, inculpatul a agresat-o fizic pe partea vătămată M. C. M., producându-i aceste leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 7 (șapte) zile îngrijiri medicale, fapta realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de loviri sau al violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 din vechiul cod penal, aplicarea art. 5 din noul cod penal, ca lege mai favorabilă.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarații martori oculari; declarații parte vătămată; copie certificată a certificatului medico legal nr. A2/J/ 1119/05.12.2012 și declarații inculpat.
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, prin încheierea din data de 03.06.2014 instanța, în temeiul dispozițiilor art. 46 alin.1 C.pen. dispunând disjungerea laturii civile și formarea unui dosar separat cu termen de judecată la data de 20.08.2014.
La termenul din 03.06.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul N. M. D. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea altor probe, conform procedurii prevăzute de art.396 alin 10 C.pr.pen.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului, situație de fapt ce a rezultat din declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, coroborate cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală.
Întrucât pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevederea din vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului, instanța de fond a aplicat dispozițiile din vechiul cod penal.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului N. M. D. constând în aceea că la data de 3.12.2012, în jurul orelor 14.30, în incinta Dispensarului Otopeni, a lovit partea vătămată, provocându-i leziuni traumatice (traumatism cranio facial, contuzie glob ocular stâng, hematom palpebral stâng) care au necesitat șapte zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violente, faptă prev. de art. 180 alin. 2 v.c.p.
Raportat la . noului cod penal, instanța de fond a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de lovire sau alte violente este pedepsită mai blând în vechiul cod penal, motiv pentru care, potrivit art. 5 n.c.p. aceasta este legea mai favorabilă, care va fi aplicată inculpatului.
De asemenea, instanța a avut în vedere și disp art. 396 alin. 10 ncpp, întrucât inculpatul și-a manifestat voința în acest sens, cererea sa fiind admisă.
La aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. și anume criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsa stabilite în partea speciala a Codului Penal, gradul de pericol social, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului (din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta are aplicate alte sancțiuni administrative pentru aceleași gen de fapte).
Așa fiind, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată între media și maximul prevăzute de lege pentru infracțiunea de lovire sau alte violente, având în vedere și gradul de pericol social pe care îl prezintă acest gen de fapte, apreciind ca prin executarea unei pedepse de 9 luni închisoare va fi atins scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.
Având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 ncp, respectiv pedeapsa stabilită este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prev. de art. 42 lit a și b ncp sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, acesta nu și-a manifestat dezacordul pentru a presta o munca neremunerata in folosul comunității, iar în raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța de fond a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinată.
Prin urmare, în temeiul art. 83 n.c.p. instanța de fond a amânat aplicarea pedepsei pe durata unui termen de 2 ani, stabilit, conform art. 84 n.c.p.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă M. C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel depuse în scris de parchet, s-a arătat că instanța de fond a încălcat aplicarea dispozițiilor Deciziei nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale și în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor atât din noul Cod penal cât și din vechiul Cod penal. S-a reținut de P. că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă corespunzătoare atât gradului cât și împrejurării comiterii faptei și a pericolului social, anume pedeapsa de 9 luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor vechiului Cod penal, însă amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, s-a făcut cu aplicarea dispozițiilor noului Cod penal.
Partea civilă nefiind prezentă la termenul de judecată din 28.10.2014, a depus la dosar motive de apel prin care a solicitat trimiterea cauzei la instanța superioară, criticând-o atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, apreciind că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului și nu a fost obligat la plata despăgubirilor civile (filele 7-9).
Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de motivele invocate art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază apelul declarat de partea civilă ca fiind nefondat și apelul Parchetului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din probele aflate la dosar și analizate de prima instanță (declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 396 alin. 10 Cpp, declarații martori oculari; declarații parte vătămată; copie certificată a certificatului medico legal nr. A2/J/ 1119/05.12.2012) rezultă că la data de 03.12.2012, inculpatul a agresat-o fizic pe partea vătămată M. C. M., producându-i aceste leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 7 (șapte) zile îngrijiri medicale.
Fapta astfel săvârșită de inculpată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire
Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, Curtea constată că de la data săvârșirii faptelor până la soluționarea definitivă au fost în vigoare două legi penale, Codul Penal din 1969 (cu modificările aferente până la data de 01.02.2014) și legea nr. 286/2009. Cu privire la instituțiile relevante aplicabile în cauză, cele două legi cuprind dispoziții diferite, în raport de care instanța de apel va identifica și aplica legea penală mai favorabilă în raport de decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale care a precizat expres că în aplicarea art. 5 NCp nu este permisă combinarea dispozițiilor succesive din legile penale.
Astfel, limitele de pedeapsă sunt mai mari potrivit legii noi (6 luni-5 ani față de 3 luni-2 ani sau amendă în legea veche), prin urmare, legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul Penal din 1968 pe care îl va aplica integral, inclusiv cu privire la pedepsele accesorii și la modalitatea de individualizare a executării pedepsei. În mod greșit prim instanță a aplicat dispoziții din ambele legi succesive, creând o lex tertia.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea apreciază că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului care se află la un prim incident cu legea penală, este la o vârstă tânăra, având în vedere că un contact cu mediul din penitenciar ar putea lăsa urme profund negative asupra personalității sale, de faptul că era bine integrat în societate anterior săvârșirii faptei (are un loc de muncă unde este apreciat de către colegi, stagiul militar satisfăcut), că a cooperat cu organele judiciare, recunoscând săvârșirea faptei și solicitând aplicarea procedurii simplificate, neexistând dovezi că inculpatul nu se poate îndrepta decât prin înlăturarea totală a libertății, nu este necesară executarea acesteia în regim închis, fiind suficient avertismentul pronunțării hotărârii de condamnare pentru ca aceasta să manifeste o diligență sporită în viitor în vederea respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală. Din analiza elementelor aflate la dosar nu rezultă că inculpatul nu ar putea înțelege gravitatea faptei sale decât recurgând la mijlocul represiv al privării de libertate, astfel încât va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
Curtea apreciază că pe durata termenului de încercare în care inculpatul să facă dovada că se poate îndrepta și fără privarea de libertate, se impune exercitarea unui control din partea organelor judiciare și administrative pentru a se asigura nu numai că acesta respectă măsurile de supraveghere, dar și exercită o activitate de natură a-i permite obținerea veniturilor în mod licit. Având în vedere caracterul repetat al incidentelor în care a fost implicat în raport de persoana vătămată, Curtea apreciază că se impune supravegherea inculpatului pentru a se evita pe viitor o astfel de conduită din partea inculpatului. Pentru aceste motive, Curtea apreciază că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este suficientă pentru atingerea scopurilor prev. de art. 52 Cp, în raport de specificul faptei, dar și de circumstanțele inculpatului.
Cu privire la apelul formulat de partea civilă, argumentele referitoare la acțiunea penală sunt analizate mai sus, iar latura civilă nu a fost încă soluționată, acțiunea civilă fiind disjunsă de prima instanță, astfel încât Curtea urmează a-l respinge ca nefondat.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta parte civilă M. C. M..
În baza art. 421 pct. 2 lit. b NCpp va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B..
Va desființa, în parte, sentința penală nr. 245/12.06.2014 a Judecătoriei B. și rejudecând în fond, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1968.
În baza art. 86 ind.1 C.p. din 1968 se va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 9 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art.86 ind.2 C.p. din 1968.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. din 1968 se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza art.86 ind.3 al.1 C.p. din 1968 pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359 C.p.p. se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art.86 ind.4 C.p. din 1968.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. va fi obligată apelanta parte civilă M. C. M. la 100 de lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta parte civilă M. C. M..
În baza art. 421 pct. 2 lit. b NCpp admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B..
Desființează în parte sentința penală nr. 245/12.06.2014 a Judecătoriei B. și rejudecând în fond:
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1968.
În baza art. 86 ind.1 C.p. din 1968 suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 9 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art.86 ind.2 C.p. din 1968.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza art.86 ind.3 al.1 C.p. din 1968 pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359 C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra disp. art.86 ind.4 C.p. din 1968.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă apelanta parte civilă M. C. M. la 100 de lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. T. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red. I.T./12.11.2014
Dact. A.L.
Jud. B. – jud.: Tășcan A.
| ← Favorizarea infractorului. Art. 264 C.p.. Decizia nr. 1321/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
