Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 546/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 546/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 546/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.546/R
Ședința publică din data de 21 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. E.
JUDECĂTOR: M. D.
JUDECĂTOR: V. F. B.
GREFIER: B. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror V. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de inculpatul O. A. I. împotriva sentinței penale nr.173/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat O. A. I. în stare de arest, asistat de avocat ales C. M. cu împuternicire avocațială nr._/2013 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat O. A. I. critică soluția pronunțată de instanța de fond pentru netemeinicie sub aspectul individualizării cuantumului pedepsei aplicate, apreciind că se putea da o mai mare eficiență disp.art.72 C.penal, dar și circumstanțelor atenuante prev.de art.74 și 76 C.penal, având în vedere atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptei comise.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, arătând că pedeapsa aplicată de instanța de fond este rezultatul unei revocări a unui rest de pedeapsă rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară. Solicită a se avea în vedere că pedeapsa aplicată este oricum sub minimul prevăzut de lege, ca urmare a aplicării disp.art.3201 C.p.p.
Recurentul inculpat O. A. I., având ultimul cuvântul, solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 173 din 28.01.2013, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Penală a hotărât următoarele:
În temeiul art.180 alin 1 Cod penal rap. la art.40 Cod penal cu aplicarea art.3201 al.7 Cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul O. A. I. (fiul lui I. și M., ns.la 24.12.1977 in București, dom.în București, ., ., ., sector 3, CNP_, studii 12 clase, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 21 de zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În temeiul art.193 Cod penal rap. la art.40 alin 1 Cod penal cu aplicarea art.3201 al.7 Cod de procedură penală a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
În temeiul art.321 alin 1 Cod penal rap.la art.37 lit.a Cod penal cu aplicarea art.3201 alin 7 Cod de procedură penală a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În temeiul art.61 Cod penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală 39/2009 a Judecătoriei Sectorului 3 București și a fost contopită pedeapsa de 10 luni închisoare cu restul rămas neexecutat de 516 zile închisoare, rezultând pedeapsa de 516 zile închisoare.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal rap.la art.34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele de 21 zile închisoare, 2 luni închisoare, respectiv 516 zile închisoare, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 516 zile închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
În temeiul art.88 alin 1 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13.11.2012 la zi.
În temeiul art.350 alin 1 Cod de procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art.346 alin 1 Cod de procedură penală s-a luat act că părțile vătămate A. Ș., D. S. C., M. D. S., P. D. Ș., C. A. I. și D. M. nu s-au constituit părți civile.
În temeiul art.191 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la 325 lei cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, i se impută inculpatului O. A. I. că, în noaptea de 12/13.11.2012, în jurul orelor 23,00 – 24,00, aflându-se în localul „Bistro-Burghez”, a lovit partea vătămată A. Ș. de două ori cu pumnul în zona feței, provocându-i suferințe fizice, adresând, totodată, injurii și scuipând, în public, partea vătămată menționată, aceasta aducând atingere bunelor moravuri tulburând, totodată, ordinea și liniștea publică, și a amenințat partea vătămată D. M..
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare faptă în parte, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, care prevede următoarele criterii: dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru faptele penale săvârșite; gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dedus din împrejurările concrete ale comiterii, astfel cum au fost mai sus expuse și analizate, cât și din urmarea imediată a faptelor săvârșite, care denotă o atingere adusă integrității fizice și a libertății morale a părților vătămate, precum și lezarea sentimentului public de pudoare și tulburarea gravă în sfera relațiilor de conviețuire dintre oameni, prin insecuritatea creată pentru persoanele care iau parte la viața socială; circumstanțele personale ale inculpatului, acesta având ca studii 12 clase, nefiind căsătorit, având ocupația de dresor canin și fiind recidivist, întrucât anterior a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin sentinței penale nr.39/30.01.2009 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr.713/13.05.2009 a Curții de Apel București, pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.f, alin.2 lit. b Cod penal, fiind arestat la data de 22.07.2008 și liberat condiționat la data de 21.02.2012, cu un rest de pedeapsă de 516 zile.
Astfel, prima instanță i-a aplicat inculpatului câte o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, astfel cum acesta a fost redus prin aplicarea art. 3201 alin.7 Cod de procedură penală, respectiv pedeapsa închisorii de 21 de zile, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.1 Cod penal, pedeapsa închisorii de 2 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. și ped. de art. 193 alin.1 Cod penal, precum și pedeapsa închisorii de 10 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii public, prev. și ped. de art. 321 alin.1 Cod penal.
Din cazierul judiciar al inculpatului (filele 128-129 dup), instanța de fond a reținut faptul că inculpatul O. A. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin sentința penală nr.39/30.01.2009 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr.713/13.05.2009 a Curții de Apel București, acesta fiind arestat la data de 22.07.2008 și liberat condiționat la data de 21.02.2012, prin sentința penală 368/2012 a Judecătoriei Tr. S., rămânând un rest se pedeapsă de executat de 516 zile.
Întrucât inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa în prezenta cauză în noaptea de 12/13.11.2012, instanța de fond a reținut că inculpatul a comis cele trei infracțiuni stabilite în prezenta cauză în termenul de încercare al liberării condiționate a executării pedepsei de 5 ani închisoare menționată anterior.
Potrivit disp. art. 61 alin.1 Cod penal, pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune. Dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea.
În aceste condiții, s-a constatat că dispozițiile legale mai sus menționate, reglementând posibilitatea instanței de a revoca sau de a menține beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei definitive aplicate anterior inculpatului, oferă un criteriu esențial, și anume gravitatea infracțiunilor săvârșite în termenul de încercare al liberării condiționate.
În raport cu acest criteriu, instanța de fond a reținut faptul că noua infracțiune săvârșită de către inculpat, respectiv cea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii public, prev. și ped. de art. 321 alin.1 Cod penal, este o infracțiune care se obiectivează în lezarea sentimentului public de pudoare și în tulburarea gravă în sfera relațiilor de conviețuire dintre oameni, prin insecuritatea creată pentru persoanele care iau parte la viața socială, astfel că aceasta prezintă o gravitate ridicată.
Instanța de fond a mai reținut că, întrucât această infracțiune a fost comisă cu intenție, iar maximul special al pedepsei prevăzut de lege pentru aceasta este de 5 ani închisoare, rezultă că infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii public, prev. și ped. de art. 321 alin.1 C. pen., este săvârșită de către inculpat în stare de recidivă post condamnatorie prev de art. 37 alin.1 lit. a Cod penal, iar, în raport de aceste elemente care caracterizează pericolul social concret al infracțiunii menționate, prima instanță a apreciat că se impune măsura revocării liberării condiționate a executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.39/30.01.2009 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr.713/13.05.2009 a C., în condițiile art. 61 alin.1 teza a II-a Cod penal.
Relativ la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii public, prev. și ped. de art. 321 alin.1 C. pen., comisă de către inculpat în termenul de încercare al liberării condiționate în discuție, instanța de fond a reținut faptul că, întrucât această infracțiune a fost comisă cu intenție, iar maximul special al pedepsei prevăzut de lege pentru aceasta este mai mare de un an închisoare, fiind stabilit la 5 ani închisoare, rezultă că infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii public, prev. și ped. de art. 321 alin.1 Cod penal, este săvârșită de către inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie prev de art. 37 alin.1 lit. a Cod penal, instanța de fond aplicând, însă, regimul special al contopirii prevăzut de art. 61 alin1 teza a III-a Cod penal, iar nu cel general statuat de către disp. art. 39 alin.1 Cod penal.
În cauză, prima instanță a revocat, în temeiul art.61 alin 1 teza a II a Cod penal beneficiul liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.39/_ pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr.713/13.05.2009 a Curții de Apel București, și, constatându-se un rest de pedeapsă de executat de 516 zile, potrivit art.61 alin 1 teza a III a Cod penal, acest rest a fost contopit cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv restul de pedeapsă de 516 zile de închisoare.
Prima instanță a constatat faptul că infracțiunile de loviri sau alte violențe, amenințare și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, pentru care inculpatul a fost deferit judecății, sunt comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit.a Cod penal, astfel că, în temeiul art. 34 alin.1 lit b C. pen., a contopit cele trei pedepse de 21 de zile închisoare, 2 luni închisoare și 516 zile închisoare aplicate în cauză, inculpatul urmând să execute 516 zile închisoare.
Sentința a fost recurată de inculpat care, în concluziile orale învederate de avocatul său a solicitat redozarea pedepsei aplicate de instanța de fond prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea consideră că pedeapsa aplicată inculpatului O. A. I. pentru săvârșirea faptelor pendinte și care, de altfel, nu au fost contestate de acesta, a fost just cuantificată de judecătorul fondului prin prisma raportării la criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, similar primei instanțe, Curtea apreciază că reluarea activității infracționale după ce a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 5 închisoare dată acestuia spre executare prin sentința penală nr. 39/30.01.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 București definitivă prin decizia penală nr. 713/13.05.2009 a Curții de Apel București reprezintă un indice de incorigibilitate a inculpatului sugerând o anumită înclinație a acestuia spre ignorarea normelor de drept, motiv pentru care nu se justifică reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal.
În raport de cele ce preced și cum nu se constată nici motive care se iau în vedere din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, obligându-l în temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, la cheltuieli judiciare statului.
În conformitate cu art. 381 Cod de procedură penală, se va computa la zi prevenția inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat O. A. I. împotriva sentinței penale nr.173/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosarul nr._ .
Compută prevenția inculpatului de la 13.11.2012 la zi.
Obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. A. E. D. M. V. F. B.
GREFIER, C. B.
Red. A.E.B./Tehnr. P.A.M.. – ex.2/27.03.2013
J. Sectoerului 3– jud: G. M. G.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 348/2012. Curtea de Apel... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
