Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 348/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 348/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2012 în dosarul nr. 348/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

- SECȚIA I PENALĂ -

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 348

Ședința publică de la 16 februarie 2012

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - M. C.

JUDECĂTOR - R. M.

JUDECĂTOR - C. C.

GREFIER - G. I.

* * * * * * * * *

MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații S. Ș. și T. I. împotriva Sentinței penale nr. 542 din data de 19.12.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpat S. Ș. în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat B. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și recurentul inculpat T. I. în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat N. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și intimata parte civilă K. S., lipsind intimatele părți civile C. G., M. I. I. și intimata parte vătămată B. N..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

La solicitarea Curții, apărătorii recurenților inculpați arată că recursurile vizează redozarea pedepselor.

După ce ia legătura cu recurentul inculpat T. I., apărătorul din oficiu arată că acesta dorește să dea o declarație in fața Curții.

Curtea procedează la audierea recurentului inculpat T. I., declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.

Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.

Apărătorul recurentului inculpatS. Ș.având cuvântul, arată că recursul este întemeiat in drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală. Arată că este adevărat că instanța fondului a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320/1 Cod procedură penală, dar față de atitudinea recurentului in faza de urmăririi penale și din fața instanței de fond, se impunea a se aplica și dispozițiile art. 74 raportat la art. 76 Cod penal, având in vedere că acesta a colaborat cu organele de urmărire penale, nu a încercat tergiversarea cauzei și a recunoscut in totalitate faptele. Mai susține că cel pe care îl apără are trei copii și o situație materială precară.

Față de cele susținute, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând, a se dispune reducerea pedepsei.

Apărătorul recurentului inculpatT. I.având cuvântul, arată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței pronunțată de Judecătoria Cornetu și schimbarea modalității de executare a pedepsei, in sensul de a se face aplicarea disp. art. 81 Cod penal.

In continuare solicită a se ține cont de împrejurarea că inculpatul nu are cazier, nu este recidivist, a avut o poziție sinceră în cursul urmăririi penale, poziție pe care a avut-o și in fața instanței de recurs.

De asemenea, solicită a se ține cont si de gradul de contribuție la comiterea infracțiunii, fiind vorba de complicitate, precum și de împrejurarea că a fost influențat de anturaj.

Față de aspectele expuse mai sus, solicită aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.

In subsidiar, solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 86/1 Cod penal.

Intimata parte vătămată K. S. lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.

Reprezentantul Ministerului Publicavând cuvântul cu privire la solicitările inculpatului S. Ș., arată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, dat fiind faptul că nici una dintre acestea nu se încadrează în cazul de față. Susține că recurentul a dat declarații de recunoaștere doar pentru a obține un regim sancționator mai blând, din nici un act al dosarului nerezultând că acesta ar fi regretat sincer comiterea infracțiunii. Mai mult, din fișa de cazier rezultă că are multiple a fost condamnat ri anterioare pentru fapte îndreptate împotriva patrimoniului. De asemenea, consideră că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei in raport de gravitatea deosebită a faptelor, limitele de pedeapsă – reduse in urma reținerii art. 320/1 Cod procedură penală -, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

In ceea ce-l privește pe inculpatul T. I., consideră că dispozițiile art. 320/1 Cod procedură penală nu îi sunt aplicabile, atâta vreme cât a făcut această solicitare in fața instanței de recurs, după ce au fost admise alte probatorii in fața instanței de fond. Mai mult, nu se impune nici reținerea circumstanțelor atenuante ținând cont de gravitatea faptelor, modul in care a acționat, atitudinea oscilantă pe parcursul procesului penal. Este adevărat că nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a suferit nici o condamnare, dar a fost sancționat administrativ de două ori pentru comiterea unor infracțiuni prev. de art.180 alin . 1 și 2 Cod penal și a unei infracțiuni prev.art. 192 alin. 2 Cod penal. In raport de aceste elemente, consideră că pedeapsa aplicată este corect individualizată.

Concluzionând, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.

Recurentul inculpat S. Ș. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.

Recurentul inculpat T. I. având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 542/19.12.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. cu apl. art. 37 lit. a) C.pen. precum și cu aplicarea art. 320¹alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul S. Ș. la pedeapsa de 4 ani închisoare (fapta din 24.09.2010, p.văt. M. I. I.).

În baza art. 61 C.pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 673 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 808/20.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 București, ce a fost contopit cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în final inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. cu apl. art. 37 lit. a) C.pen., precum și cu aplicarea art. 320¹alin.7 C.pr.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare (fapta din 25/26.12.2010, p.văt. B. N.).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen., contopește cele 4 pedepse aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, în final inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.

Pedeapsa se execută în regim de detenție.

În baza art. 71 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.

În baza art. 350 C.pr.pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicata inculpatului S. Ș. durata retinerii de la 14.03.2011, h. 18,00 și durata arestării preventive de la 15.03.2011, la zi.

2. În baza art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen., a fost condamnat inculpatul T. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta din 25/26.12.2010, p.văt. B. N.).

În baza art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta din 13/14.12.2010, p.văt. K. S.).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen., au fost contopite cele 2 pedepse aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, în final inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

Pedeapsa se execută în regim de detenție.

În baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.

În baza art. 350 C.pr.pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicata inculpatului T. I. durata retinerii de la 14.03.2011, h. 18,00 și durata arestării preventive de la 15.03.2011, la zi.

3. În baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen., cu aplicarea art. 320¹alin.7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul S. A. A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (fapta din 24.09.2010, p.văt. M. I. I.).

În baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. cu aplicarea art. 320¹alin.7 C.pr.pen. a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (fapta din 03/04.12.2010, p.văt. C. G.).

În baza art. 86¹ C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art.86 ² C.pen.

În baza art. 86³ alin.1 C.pen. inculpatul trebuie sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășeste 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a făcut aplicarea art. 359 C.pr.pen. și art. 86⁴ C.pen.

În baza art. 71 C.penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C.penal.

În baza art. 71 alin. 5 C.penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 86⁴ C.pen. cu ref. la art. 83, 84 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul S. A. A. a fost reținut începând cu data de 15.03.2011, ora 14,40.

În baza art. 14 și 346 alin. 2 C.pr.pen. au fost obligați inculpații S. Ș. și T. I., în solidar, la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile K. S..

În baza art. 14 și 346 alin. 2 C.pr.pen. au fost obligați inculpații S. Ș. și S. A. A., în solidar, la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune materiale în favoarea părților civile M. I. I. și C. G..

S-a luat act că partea vătămată B. N. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art. 118 lit.e) C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații S. Ș. și T. I. a sumei de 900 lei dobândită în urma amanetării bijuteriilor sustrase de la partea vătămată B. N..

În baza art 191 C.pr.pen., au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Cornetu, cu nr. 4576/P/2010 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpaților: S. Ș., arestat preventiv, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen; T. I., arestat preventiv, pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. și S. A. A., în stare de libertate, pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.

În actul de sesizare a instantei s-au reținut următoarele:

- în sarcina inculpatului S. Ș., faptul că în data de 24.09.2010, în timpul nopții a sustras împreună cu inc. S. A. A. din locuința părții vătămate M. I. I., un televizor LCD, două laptop-uri marca DELL și un telefon mobil marca Nokia; în noaptea de 25/26.12.2010 a sustras din locuința părții vătămate B. N., un telefon mobil, două geci din piele, o geacă de damă în care se aflau bijuterii din aur, în timp ce inculpatul T. I. îi asigura paza; în noaptea de 13/14.12.2010 a sustras din locuința părții vătămate K. S., patru telefoane mobile, trei geci, două portofele, patru inele, un GPS, în timp ce inculpatul T. I. asigura paza, iar în noaptea de 03/04.12.2010, împreună cu inculpatul S. A. A. a sustras din locuința părții vătămate C. G., un televizor LCD, un DVD, un telefon mobil și mai multe parfumuri;

- în sarcina inculpatului T. I. faptul că în noaptea de 25/26.12.2010 a asigurat paza în timp ce inc. S. Ș. a sustras din locuința părții vătămate B. N., un telefon mobil, două geci din piele, o geacă de damă în care se aflau bijuterii din aur, iar în noaptea de 13/14.12.2010 a asigurat paza în timp ce inc. S. Ș. a sustras din locuința părții vătămate K. S., patru telefoane mobile, trei geci, două portofele, patru inele, un GPS;

- în sarcina inculpatului S. A. A., faptul că în data de 24.09.2010, în timpul nopții a sustras împreună cu inc. S. Ș. din locuința părții vătămate M. I. I., un televizor LCD, două laptop-uri marca DELL și un telefon mobil marca Nokia; iar în noaptea de 03/04.12.2010, împreună cu inculpatul S. Ș. a sustras din locuința părții vătămate C. G., un televizor LCD, un DVD, un telefon mobil și mai multe parfumuri.

În ședința de judecată din data de 25.05.2011, inculpatul S. Ș. (f. 36, dosar fond), iar în ședința de judecată din data de 26.10.2011 inc. S. A. A. (f. 186, dosar fond) au arătat că doresc ca judecata să se facă potrivit art. 3201 C.p.p., au recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care au arătat că le cunosc și le însușesc, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate M. I. I. (f. 107-111) – care a sesizat faptul că în dimineața zilei de 24.09.2010, în jurul orelor 03,45 în timp ce dormea a auzit zgomot și, trezindu-se, a constatat că persoane necunoscute au pătruns forțându-i fereastra din termopan, în locuința sa, situată în orașul P., .. 8, jud. I. și i-au sustras un telefon mobil marca Nokia, două laptop-uri marca Dell, un televizor LCD marca MATSUI, estimând valoarea bunurilor sustrase la suma de 10.000 lei. Întrucât p.văt. M. I. I. a recuperat cu sprijinul lucrătorilor de poliție, modem-ul sustras și televizorul LCD (f. 111) acesta a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5000 lei, reprezentând contravaloarea celor două laptop-uri sustrase (f. 109 verso); proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (f. 112-114, 116-123) ocazie cu care lucrătorii de poliție au observat la fereastra locuinței p.văt. M. I. I. de pe partea sud că este în poziția deschis, iar pe rama tip PVC și pe fereastra termopan sunt trei urme de apăsare, iar p.văt. indică faptul că aceasta a fost lăsată în poziția închis asigurat; declarații martor G. V. (f. 124-127) – care a declarat că în cursul anului 2010, luna octombrie, a cumpărat de la inc. S. Ș. un LCD marca „Matsui” la prețul de 300 lei, iar de la inc. S. A. A. un laptop marca Dell la prețul de 400 lei, despre care inculpatul a afirmat că l-a achiziționat din Cipru unde a lucrat. Deoarece laptop-ul era parolat, după aproximativ două săptămâni martorul l-a vândut „contra sumei de 500 lei unui băiat C.” care la rândul lui l-a comercializat prin intermediul internetului; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere însoțit de planșa foto (f. 128-131) – ocazie cu care martorul G. V. l-a indicat pe inc. S. Ș. ca fiind persoana care în cursul anului 2010 i-a vândut un LCD marca „Matsui” de culoare gri, în schimbul sumei de 300 lei; declarații martor Comișelu M. (f. 132, 133) – care a cumpărat de la martorul N. Ș. zis „O.” un modem „Vodafone” cu suma de 30 lei, iar ulterior, după Revelion un GPS cu suma de 50 lei, lucruri pe care le-a predat de bunăvoie lucrătorilor de poliție la data de 14.03.2011; declarații martor N. Ș. L. (f. 134-136) - care a arătat că la sfârșitul anului 2010, între C. și Anul Nou a venit la domiciliul său vecinul lui, S. V. care i-a spus că are de vânzare mai multe bunuri, respectiv un GPS și un modem solicitându-i să-i găsească cumpărători întrucât are nevoie de bani, martorul precizând că l-a găsit pe numitul Comișelu I. căruia i-a prezentat cele două obiecte spunându-i că le deține spre vânzare de la frații S. V. și S. Ș.; declarații martor S. V. – fratele inculpatului S. Ș. care a precizat că în cursul lunii decembrie 2010 locuind la mama sa, R. I. la adresa din orașul P., .. I. împreună cu fratele său S. Ș., a văzut în camera acestuia un televizor LCD, care după câteva zile „a dispărut”, iar în dimineața zilei de 26.12.2010 a aflat de la mama sa că fratele său S. Ș. împreună cu inculpatul T. I. au pătruns în locuința numitului „Gagarin” (p.văt. B. N., s.n.) de unde au furat o geantă de damă în care se aflau un telefon mobil, un inel din aur și o brățară tot din aur; proces verbal de predare primire (f. 142) – a televizorului LCD marca „Matsui” și a modemului către p.văt. M. I. I., bunuri sustrase din locuința acestuia în noaptea de 23/24.09.2010; proces verbal de transcriere (f. 143, 144) - a datelor privind terminalul mobil al telefonului sustras; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșa foto (f. 147-151) – ocazie cu care martorul G. V. l-a recunoscut pe inc. S. A. A. ca fiind persoana de la care a cumpărat în luna octombrie a anului 2010 un laptop marca Dell în schimbul sumei de 400 lei, pe care l-a înstrăinat ulterior altei persoane deoarece era nefuncțional; proces verbal de sesizare și declarațiile părții vătămate B. N. (zis „G.”) (f. 155-159) – în care acesata învederează faptul că în noaptea de 25/26.12.2010 în timp ce dormea în locuința situată în oraș P., .. 55, jud. I., fiind împreună cu familia, persoane necunoscute au pătruns în interior prin forțarea ușii secundare de acces și au sustras două geci din piele, un telefon mobil și geanta concubinei sale. Fiind trezit de zgomotele produse, partea vătămată a plecat în căutarea acestora, iar la prox. 500 metri de casă a observat în fața sa două persoane dintre care una avea asupra sa geanta concubinei p.văt. A recunoscut cele două persoane, știindu-le porecla de „Loterie” și „B.’ lui G. L.” fiind cel care avea geanta asupra lui și un cuțit în mână. Întrebându-i despre proveniența genții, „Loterie” a sărit gardul într-o curte, în timp ce partea vătămată a încercat să-i ia cuțitul din mâna celuilalt, care, în timp ce se „luptau” a reușit să scape din mâna părții vătămate, aceasta s-a dezechilibrat și a căzut rupându-și piciorul. În această împrejurare, partea vătămată a reușit să recupereze geanta concubinei sale din care lipseau suma de 100 euro, un lănțișor de aur și un telefon mobil marcă chinezească; proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (f. 160-172) – împrejurare în care pe rama exterioară a ușii de acces secundare, în zona inferioară au fost găsite urme de forțare din exterior spre interior; contractul de amanet nr. 4733/27.12.2010 (f. 173) – încheiat pe numele inc. S. Ș. având ca obiect un lanț și pandant, precum și un inel, ambele din aur de 14 kt, amanetate pentru suma de 900 lei; proces verbal de verificare (f. 174) – din care reiese că la data de 16.03.2011, fiind verificate la punctul de lucru al S.C. SPINVOLTA RICON IFN S.R.L. din București, ., Complex B. Obor, sector 2, obiectele amanetate de inculpatul S. Ș. nu au mai fost găsite, fiind valorificate; declarație martor R. I. (f. 175) – ce a precizat că în luna ianuarie 2011, în jurul orelor 22,00-23,00 a venit la domiciliulsău din orașul P. un cetățean pe care nu-l cunoștea și care i-a spus că băiatul său (inc. S. Ș.) i-a furat din casă un telefon mobil, un lănțișor și un inel din aur spunându-i că va trebui să-l despăgubească deoarece în timp ce-l fugărea și-a rupt piciorul. Despre fapta de furt reclamată martora a arătat că avea cunoștință chiar de la fiul său care i-a spus că a sustras acele obiecte din locuința persoanei respective despre care a aflat că se numește „Gagarin”; declarație martor asistent D. D. (f. 176) – în prezența căreia a fost audiată și s-a consemnat declarația martorei R. I. care nu știe să scrie și să citească; declarații martori C. F., C. M. A. și L. R. C. (f. 177-181) – persoane bănuite de p.văt. B. N. ca fiind autorii faptei de furt din noaptea de 25/26.12.2010; proces verbal de transcriere (f. 182, 183) a datelor despre terminalul mobil cu . aferentă telefonului mobil sustras din locuința p.văt. B. N.; plângerea și declarațiile părții vătămate K. S. (f. 190-193) – referitoare la faptul că în noaptea de 13/14.12.2010, în timp ce dormea în locuința din oraș P., ., jud. I. au pătruns în interior și au sustras următoarele bunuri: patru telefoane mobile, mărcile Samsung, LG și Nokia, trei geci din care două bărbătești și una de damă, două pereche blugi și două portofele conținând cărțile de identitate ale părții vătămate și ale soției acestuia, permisele de conducere și certificatul de înmatriculare al auto_, un GPS, patru inele din aur de cca. 15 gr. în total, patru carduri bancare și un card benzină OMV, apreciind valoarea bunurilor sustrase la aprox. 5000 lei. Din bunurile furate p.văt. K. S. i-au fost restituite două telefoane mobile, unul Samsung și unul Nokia E 50 precum și o legătură de chei ce îi aparțineau; proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (f. 194-196, 199-203) – ocazie cu care nu s-au identificat urme de forțare ale căilor de acces în locuință (ferestre sau uși); declarație K. Oleksandra (f. 197) – soția părții vătămate K. S. ce a învederat aceleași aspecte ca și soțul său; declarații martor Ș. N. (f. 204, 205) – care în cursul lunii decembrie 2010 a primit de la inc. T. I. două telefoane mobile unul Nokia și celălalt Samsung, fără a-i spune nimic despre proveniența acestora, pe cel din urmă făcându-l cadou prietenei sale P. N.; declarații martor P. N. (f. 206, 207) – care a primit în luna decembrie a anului 2010 un telefon mobil marca Samsung E 250 de la prietenul ei Ș. N. care la rândul său l-a cumpărat de la inc. T. I., procese verbale de predare primire (f. 208-2010) a celor două telefoane mobile identidicate mai sus către p.văt. K. S.; proces verbal de transcriere (f. 211-214) – a datelor terminalului mobil aparținând telefoanelor sustrase; declarații martor C. I. (f. 215, 216) – care a învederat faptul că în cursul lunii februarie 2011 s-a întâlnit cu inc. S. Ș. care i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca Nokia „cu șină”. Întrucât martorul avea telefon, nu l-a cumpărat, dar a intermediat vânzarea către numitul C., la prețul de aprox. 200 lei; plângerea și declarațiile părții vătămate C. G. (f. 220-223) – din care rezultă că în noaptea de 03/04.12.2010 persoane necunoscute au pătruns în locuința sa situată în oraș P., .. 75, jud. I. de unde au sustras un televizor LCD marca LG, un DVD marca Eboda, un telefon marca Samsung, o pereche de cercei din aur, un inel din aur cu diamante și safire, cheile autoturismului marca BMW X6 precum și telecomanda de la porțile de acces, iar din autoturismul parcat în curtea imobilului trei parfumuri de damă, în valoare totală de 10.000 lei; proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 224-225, 243) – ocazie cu care s-a stabilit că în interiorul autoturismului marca BMW X6 cu număr de înmatriculare_ s-au găsit urme de răvășire a bunurilor, iar o fereastră de termopan de la living-ul locuinței a fost găsită deschisă, fără a prezenta urme de forțare; proces verbal de prezentare după album foto (f. 231-242) – însă partea vătămată a declarat că nu poate recunoaște niciuna dintre persoanele prezentate în album cu toate că în noaptea de 03/04.12.2010, în jurul orelor 03,45, auzind zgomot în casă, s-a trezit și uitându-se spre ușa de la intrare în dormitor a observat „silueta unei persoane de mici dimensiuni, respectiv 1,50 metri, umeri înguști, mai exact persoana respectivă avea constituția unui copil”; declarații martor M. G. (f. 244, 245) – care în luna decembrie 2010 a cumpărat de la inc. S. Ș. și S. A. A. un televizor LCD marca LG la prețul de 500-600 lei, fără a cunoaște că a fost furat; procese verbale de conducere în teren a inculpaților și planșe foto (f. 278, 279, 283, 285, 287, 288-313) – ocazie cu care inculpații S. Ș. și T. I. au condus fără ezitare organele de poliție la domiciliile părților vătămate indicând modalitatea de pătrundere în locuințe și modalitatea de comitere a faptelor; declarații martor asistent P. M. (f. 314, 315) – la efectuarea conducerilor în teren; procese verbale de conducere în teren a inculpatului S. A. A. și planșe foto (f. 316-324) – ocazie cu care inculpatul a condus fără ezitare organele de poliție la domiciliile părților vătămate indicând modalitatea de pătrundere în locuințe și modalitatea de comitere a faptelor; declarații martori asistenți M. I. și S. M. (f. 325-328) – la efectuarea conducerilor în teren; procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare (f. 337, 345-349, 351, 352) – la locuințele numiților Comișelu N., S. Ș., S. V., T. I. ocazie cu care au fost ridicate mai multe bunuri despre care existau suspiciuni că ar proveni din fapte de natură penală; declarații inculpați S. Ș., T. I. și S. A. A. (f. 75-103) în care recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor în modalitatea prezentată mai sus.

În cursul judecății, inculpatul T. I. a arătat în ședința de judecată din data de 09.09.2011 (f. 121, dosar fond) că nu menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, nu înțelege să se prevaleze de disp. art. 320¹C.pr. pen., întrucât nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, motiv pentru care instanța a procedat la continuarea judecății și administrarea următoarele mijloace de probă: declarație p.civ. B. N. – în care arată că nu se constituie parte civilă în procesul penal și nu are nicio pretenție față de inculpați, chiar dacă nu s-a recuperat prejudiciul, întrucât acesta este minor (f. 35); declarație p.civ. K. S. – în care acesta precizează că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 lei care reprezintă c/val. a două telefoane mobile sustrase, unul marca LG și unul marca Nokia, patru inele din aur și obiecte de îmbrăcăminte (f. 185), declarație parte vătămată K. S. (f. 187); declarație martor L. R. C. (f. 224); declarație martor C. I. (f. 252), acte în circumstanțiere depuse de inculpați prin apărătorii lor (f. 16-18, 261-287).

Astfel, cu ocazia audierii, inculpatul T. I. a declarat în legătură cu fapta comisă în noaptea de 25/26.12.2010, în dauna părții vătămate B. N. că nu a participat la săvârșirea acesteia. Se arată că în seara zilei de 25.12.2010 s-a deplasat la domiciliul inculpatului S. Ș., deoarece fiul său mai mare era acolo, pentru a sărbători Crăciunul. În jurul orei 00,00 – 01,00, fiind în stare de ebrietate, inc. S. a plecat de-acasă, iar mama sa i-a spus inc. T. I. să meargă după el „pentru că cine știe ce face”. În continuarea declarației sale, inculpatul T. I. precizează că l-a găsit pe inc. S. Ș. pe stradă, având în mână o geantă, moment în care în dreptul lor a oprit o mașină din care o persoană le-a spus să le dea geanta, moment în care cei doi au abandonat poșeta pe care o aveau asupra lor și au fugit. Fiind întrebați în legătură cu declarațiile date în cursul urmăririi penale, precum și cu faptul că a condus organele de poliție la locuințele părților vătămate indicând modalitatea de comitere a faptelor, inculpatul T. I. a precizat că a procedat în sensul recunoașterii faptelor de furt calificat pentru care era cercetat, deoarece a fost bătut cu bâta de baseball de către lucrătorii de poliție, a fost curentat cu aparatul cu electroșoc, a fost lovit cu pumnii și picioarele, tăvălit pe jos, ca să recunoască faptele.

Referitor la cea de-a doua infracțiune de furt calificat, comisă în noaptea de 13/14.12.2010, parte vătămată fiind K. S., inculpatul T. I. a precizat: „Nu știu nimic despre aceasta, iar organele de poliție m-au bătut ca să declar” (f. 121).

Instanța a înlăturat în totalitate această declarație dată în cursul cercetării judecătorești de către inc. T. I. deoarece nu se coroborează în sensul art. 69 C.pr.pen. cu restul materialului probator administrat la dosarul cauzei. Astfel această declarație nu numai că este într-o contradicție evidentă cu cele date în cursul urmăririi penale de același inculpat, dar și cu cele ale inc. S. Ș., după cum urmează: „În noaptea de 25/26.12.2010 împreună cu prietenul meu T. I., zis „Ț.” am plecat de la locuința mamei mele cu intenția de a sparge o locuință pe care am pus ochii în timpul zilei și care se afla situată pe . P.…eu am intrat în locuință forțând ușa de acces cu o șurubelniță, în timp ce T. I. a rămas în fața ușii de pază…”. Inculpatul S. prezintă aceeași modalitate de săvârșire și a faptei din noaptea de 13/14.12.2010, parte vătămată fiind K. S., în sensul că inc. T. I. a asigurat paza în timp ce inc. S. a pătruns în interiorul locuinței de unde a sustras mai multe bunuri, din care i-a dat inc. T. I. două telefoane mobile, unul Samsung și altul Nokia (f. 75-84, d.u.p).

În schimb, declarațiile date de inc. T. I. în cursul urmăririi penale vor fi apreciate ca sincere coroborându-se cu declarațiile p.văt. B. N. și K. S., cu ale martorilor R. I., Ș. N., P. N., procesele verbale de efectuare a conducerii în teren de către inculpat, proces verbal întocmit cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului. Astfel, inculpatul T. I. a declarat că în data de 25/26.12.2010 a mers împreună cu inculpatul S. Ș. la locuința p.văt. B. N., unde acesta din urmă a intrat în interior, iar el a rămas afară „de pază”. În timp ce plecau de la imobilul respectiv au fost surprinși de proprietar care a reușit să-i prindă, moment în care inc. T. I. având asupra sa geanta sustrasă, a abandonat-o, dar luase anterior din aceasta bijuteriile.

Referitor la fapta din noaptea de 13/14.12.2010, p.văt. K. S., inculpatul T. I. a precizat că a avut loc în aceeași modalitate, în sensul că inc. S. Ș. a pătruns în interior de unde a luat mai multe bunuri, în timp ce el asigura paza. În urma comiterii acestei infracțiuni inculpatul a precizat că a primit două telefoane mobile și o geacă pe care i-a dat-o fratelui său, T. I. (f. 87-94, d.u.p).

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că faptele există, constituie infracțiuni si au fost săvârșite de inculpații S. Ș., T. I. și S. A. A..

La individualizarea pedepsei, instanta a avut in vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen. și anume: dispozitiile din partea generala a Codului Penal; limitele de pedeapsa prevazute în partea speciala; gradul de pericol social al faptei pe care instanta îl apreciază ca fiind ridicat raportat la infracțiunile săvârșite (furt calificat și complicitate la furt calificat), modalitatea de comitere (prin efracție, în locuințele părților vătămate, noaptea, în timp ce acestea dormeau) totalul dezinteres și lipsa de respect a inculpaților față de consecințele faptelor lor, față de patrimoniul persoanelor, precum și de multiplele condamnari suferite de inculpatul S. Ș. pentru infractiuni de furt calificat, pedepsele care i-au fost aplicate neatingandu-si scopul preventiv-educativ, la relatiile sociale incalcate si care privesc siguranta patrimoniului unei persoane; persoana și conduita inculpaților – inc. S. Ș. este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind faptele ce fac obiectul prezentului dosar în stare de recidivă mare postcondamnatorie în raport de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sen. pen. nr. 808/20.03.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, fiind arestat la data de 06.01.2006, liberat condiționat la 03.03.2009 cu un rest de 673 zile, inc. T. I. a fost sancționat cu două amenzi administrative pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 1 și 2 C.pen. și art. 192 C.pen. și a fost pusă în mișcare acțiunea penală la data de 15.10.2010 de către P. de pe lângă Judecătoria L. Gară pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 239 alin. 1 și 2 C.pen. și art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen, inculpatul S. A. A. a fost de asemenea sancționat cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat; raportat la prezenta cauză inculpații S. Ș. și S. A. A. au recunoscut constant săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați, în timp ce inc. T. I. a avut o atitudine sinceră numai în cursul urmăririi penale, pentru ca în timpul cercetării judecătorești să nege în totalitate participarea la cele două infracțiuni de complicitate la furt calificat reținute în sarcina sa.

F. de aceste considerente instanta a apreciat ca scopul preventiv educativ al pedepsei prevazut de lege poate fi atins prin aplicarea unei pedepse privative de libertate inc. S. Ș. și T. I. și a unei pedepse a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere inc. S. A. A., în limitele prevăzute de art. 320¹alin. 7 C.pr.pen.

Instanța a reținut că inc. S. Ș. este în vârstă de 38 ani, recidivist, studii 8 clase, ocupație frizer, fără loc de muncă. Instanța a constatat că deși inculpatul S. Ș. a beneficiat de reducerea limitelor pedepsei potrivit art. 320¹C.pr.pen. totuși pedeapsa aplicată nu poate fi orientată spre minimul special având în vedere starea de recidivă mare postcondamnatorie în care a săvârșit faptele ce fac obiectul prezentului dosar.

Instanța a reținut că inc. T. I. este în vârstă de 30 ani, cunoscut cu antecedente penale, studii 9 clase, fără ocupație, fără loc de muncă. Instanța a constatat că inculpatul T. I. nu a înțeles să se prevaleze de disp. art. 320¹C.pr.pen., având o atitudine total nesinceră în cursul judecății, în scopul exonerării de la răspunderea penală, astfel încât chiar dacă acesta a participat la comiterea faptelor ca și complice, văzând și antecedența sa penală care dovedește perseverență penală și atitudinea lipsită de regret, a aplicat o pedeapsă pentru fiecare din faptele comise.

Împotriva sentinței penale au formulat recurs inculpații S. Ș. și T. I..

Examinând hotărârea penală în raport de motivele de recurs invocate de inculpați și de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p. și art. 385 ind.1 și următoarele C.p.p., Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.

Recurentul inculpat S. Ș. a solicitat, față de atitudinea sa in faza de urmărire penale și în fața instanței de fond, aplicarea dispozițiilor art. 74 raportat la art. 76 Cod penal și reducerea pedepsei, având in vedere că a colaborat cu organele de urmărire penale, nu a încercat tergiversarea cauzei și a recunoscut in totalitate faptele; totodată, arată că are trei copii și o situație materială precară.

Inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p., recunoscând în totalitate fapta comisă și renunțând la administrarea probelor. În consecință, temeiul pentru care poate exercita calea de atac a recursului poate fi individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existența vinovăției.

Astfel, la termenul din 25.05.2011 inculpatul în prezența apărătorului din oficiu a recunoscut comiterea faptei și a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și și le însușește, fără a administra alte probe.

Curtea constată că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite de prima instanță, în mod corect reținând prima instanță că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,g,i C.p. cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.

Astfel, inculpatul recunoaște comiterea infracțiunilor, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză, precum și cu procesele verbale întocmite de organele de poliție, descrise și analizate în mod detaliat de prima instanță.

Inculpatul critică sentința instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor, care în opinia sa sunt prea severe în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele sale personale.

Referitor la solicitarea de reducere a pedepselor sub cuantumul stabilit de prima instanță, Curtea constată că aceasta este nefondată.

Din punct de vedere al legalității, Curtea constată că pedepsele stabilite de prima instanță respectă limitele prevăzute de art. 320 ind.1 C.p.p.

Potrivit art. 320 ind.1 C.p.p., în cazul procedurii recunoașterii vinovăției, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Cum pentru infracțiunea prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,g,i C.p. minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani și maximul de 15 ani, reiese că, în aplicarea art. 320 ind. 1 al.7 C.p.p., instanța nu putea stabili pedepse mai mici de 2 ani închisoare și mai mari de 10 ani închisoare.

În consecință, pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani închisoare, pentru fiecare dintre cele patru fapte reținute în sarcina sa, respectă limitele prevăzute de lege.

Referitor la individualizarea sancțiunii, prima instanță a stabilit în mod corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru fiecare infracțiune comisă, foarte aproape de minimul special redus conform art. 320 ind.1 C.p.p., reținând pe de o parte gravitatea faptei în concret, iar pe de altă parte circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist și a recunoscut comiterea faptelor, beneficiind de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p.

Astfel, inculpatul a comis nu mai puțin de patru infracțiuni de furt din locuință, împreună cu mai multe persoane și în timpul nopții, producând un prejudiciu însemnat, ce nu a fost recuperat până în prezent.

Se solicită reținerea dispozițiilor art. 74 Cod penal, însă Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a fi reținute circumstanțe atenuante.

Curtea constată că în mod corect prima instanță nu a reținut dispozițiile art. 74 lit.c C.p., din moment ce conduita procesuală a inculpatului a fost una de necontestare a faptei în sine, însă datorată în mare măsură probatoriului amplu și elaborat, administrat de organele de urmărire penală, astfel că nu se puteau reține nici dispozițiile art. 74 lit.c C.p. Mai mult, în realitate inculpatul nu a recunoscut faptele așa cum au fost ele descrise în rechizitoriu, din încheierea instanței de fond de la data de 25.05.2011 rezultând afirmația inculpatului în sensul că inculpatul T. I. nu a participat la comiterea faptelor, fiindu-i „băgat pe gât” – fila 38 dosar.

Din acest punct de vedere, prima instanță a făcut, în opinia Curții, o aplicare greșită a art. 320 ind.1 C.p.p., însă acest aspect nu poate fi remediat în calea de atac, în condițiile în care în cauză au formulat recursuri numai inculpații, astfel că situația lor nu poate fi agravată în propriile căi de atac.

În plus, atitudinea procesuală a inculpatului în fața primei instanțe a fost deja valorificată prin aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 C.p.p. astfel că nu se justifică reținerea și a dispozițiilor art. 74 lit.c C.p.

De asemenea în mod corect prima instanță nu a reținut nici circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a C.p. deoarece inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior la nu mai puțin de șapte pedepse cu închisoarea, toate pentru furt calificat, ultima condamnare fiind la o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 808/20.03.2006 a Judecătoriei Sector 1 București.

Față de antecedentele penale ale inculpatului, ce denotă o perseverență infracțională constantă, este evident că scopul pedepselor anterioare nu a fost atins, motiv pentru care se impune a se da eficiență și acestei împrejurări, nu numai dispozițiilor art. 320 ind.1 C.p.p., astfel că în mod corect a aplicat instanța de fond pedepse de 4 ani închisoare pentru cele patru fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Cât privește circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.b C.p., aceasta nu poate fi reținută, atâta vreme cât prejudiciile cauzate nu au fost recuperate.

De asemenea, situația familială a inculpatului nu justifică aplicarea unei pedepse mai blânde, după cum nu justifică comiterea a numeroase infracțiuni de către inculpat.

Curtea constată că în cauză nu sunt incidente alte împrejurări care să poată fi luate în considerare din oficiu, în favoarea inculpatului, și în consecință recursul declarat de acesta urmează a fi respins ca nefondat.

Recurentul inculpat T. I.a arătat că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și solicită casarea sentinței pronunțată de Judecătoria Cornetu și schimbarea modalității de executare a pedepsei, in sensul de a se face aplicarea disp. art. 81 Cod penal, iar în subsidiar a dispozițiilor art. 86 ind.1 C.p., deoarece nu are cazier, nu este recidivist, a avut o poziție sinceră în cursul urmăririi penale, poziție pe care a avut-o și in fața instanței de recurs.

De asemenea, solicită a se ține cont si de gradul de contribuție la comiterea infracțiunii, fiind vorba de complicitate, precum și de împrejurarea că a fost influențat de anturaj.

În fața instanței de recurs inculpatul a arătat că dorește să beneficieze de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p., și a revenit asupra declarațiilor de nerecunoaștere din cursul judecății în fond.

Curtea constată că în acest stadiu procesual inculpatul nu mai poate beneficia de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p. întrucât a fost depășit momentul procesual la care inculpatul putea recunoaște faptele, pentru a fi incidente aceste dispoziții legale.

A admite că inculpatul poate solicita aplicarea art. 320 ind.1 C.p.p. în calea de atac, după ce nu a recunoscut fapta în fața primei instanțe, astfel că a fost necesară administrarea probatoriului, înseamnă a nega scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea acestei dispoziții procedurale – acela de a scurta durata procesului și de a evita consumul de resurse în vederea efectuării cercetării judecătorești. Or, scopul urmărit de legiuitor este scurtarea procesului, scop ce nu poate fi atins decât în condițiile reglementate în art. 320 ind.1 C.p.p., prin solicitarea inculpatului ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.

În mod corect a înlăturat prima instanță declarațiile de nerecunoaștere date de inc. T. I. în cursul judecății, reținând că depozițiile acestuia din cursul urmăririi penale, de recunoaștere, se coroborează cu declarațiile p.văt. B. N. și K. S., cu ale martorilor R. I., Ș. N., P. N., procesele verbale de efectuare a conducerii în teren de către inculpat, proces verbal întocmit cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului, astfel că din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că faptele există, constituie infracțiuni si au fost săvârșite de inculpații S. Ș., T. I. și S. A. A..

Referitor la cererea de schimbare a modalității de executare a pedepsei, in sensul de a se face aplicarea disp. art. 81 Cod penal, iar în subsidiar a dispozițiilor art. 86 ind.1 C.p., deoarece inculpatul nu are cazier, nu este recidivist, a avut o poziție sinceră în cursul urmăririi penale, poziție pe care a avut-o și in fața instanței de recurs, Curtea constată că nu este fondată.

Inculpatul a avut în fața primei instanțe o poziție de nerecunoaștere a faptelor, în ciuda probatoriului administrat, revenind asupra acestei poziții abia în fața instanței de recurs, după pronunțarea unei sentințe de condamnare, pe baza probatoriului administrat, astfel că nu se poate reține în favoarea inculpatului faptul că ar fi fost sincer în fața instanțelor, în realitate poziția sa fiind una oscilantă.

De asemenea, chiar dacă inculpatul nu este recidivist și nu a suferit anterior nicio condamnare, Curtea constată că acesta a mai intrat în conflict cu legea penală de trei ori, situații în care a fost sancționat administrativ pentru infracțiunile prev. de art. 180 al.1,2 C.p., art. 192 al. 2 C.p. și art. 239 al. 1,2 C.p., art. 321 al.1 C.p.

În aceste condiții, nu se poate vorbi despre o bună conduită anterioară a inculpatului, ori despre atitudine sinceră în fața organelor judiciare.

Cât privește gradul de contribuție la comiterea infracțiunii, respectiv complicitate la două dintre infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze, Curtea constată că prima instanță a avut în vedere și aceste circumstanțe, aplicând inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, în cuantumul minim prevăzut de lege.

Nu în ultimul rând trebuie avută în vedere la individualizarea pedepselor gradul de pericol social concret al infracțiunilor – furt din locuință, uneori chiar în timp ce părțile vătămate se aflau în locuință, în mod repetat – două infracțiuni în cazul inculpatului T. I., precum și împrejurarea că prejudiciile cauzate părților vătămate nu au fost recuperate.

Așa fiind, nu există temeiuri pentru a se dispune o altă modalitate de individualizare a executării pedepsei, scopul preventiv și educativ al acesteia neputând fi atins decât prin executare în regim de detenție.

Pentru considerentele expuse, Curtea urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. Ș. și T. I. împotriva Sentinței penale nr. 542/19.12.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu.

În temeiul art.192 alin.2 C.p.p. va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, aceștia fiind în culpă procesuală prin promovarea unor căi nefondate de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.385/15 pct.1 Iit. b din Codul de procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. Ș. și T. I. împotriva Sentinței penale nr. 542/19.12.2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ .

În baza art. 385/17 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală și la art. 88 Cod Penal deduce din durata executării pedepselor aplicate celor 2 inculpați perioadele 14.03.2011 la zi.

În baza art.192 alin. 2,4 din Codul de procedură penală obligă recurenții la plata sumelor de câte 1.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 16 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M. C. R. M. C. C.

GREFIER

G. I.

Red.RM

Ex.2/2.03.2012

Judec. Cornetu

Jud. C. N.

← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160...		Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 546/2013. Curtea de... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 348/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 348/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI