Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 604/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 604/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 604/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 604 R
Ședința publică de la data de 28 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR- F. B. V.
JUDECĂTOR - D. M.
GREFIER - R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de petentul B. G., împotriva sentinței penale nr. 2351 din data de 12.11.2012 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul petent a depus la dosarul cauzei copia citației primite pentru acest termen de judecată, copie pe care face mențiunea că nu poate veni la acest termen din cauza stării sale de sănătate, arătând totodată că dorește acordarea unui alt termen de judecată, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea recursului față de dispozițiile art.278 ind.1 alin. 10 din Codul de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în baza art. 385 alin.1 pct.1 lit. a din Codul de procedură penală, respingerea recursului, ca inadmisibil, față de dispozițiile art. 278 ind.1 alin. 10 din Codul de procedură penală.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.2351/12.11.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul penal nr._, în baza art. 2781 alin.8 lit. a) C.p.p., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B. G., împotriva rezoluției nr.2852/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G..
Plângerea impotriva rezoluției primului-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., a fost respinsă ca inadmisibilă.
A fost menținută soluția dispusă prin rezoluția atacată.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. a fost obligat petentul să plătească suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:că soluția de neîncepere a urmăririi penală dispusă față de numiții C. V., D. P. și Simedre G. Doinița este legală și temeinică, plângerea formulată de petent urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În fapt, la data de 15.06.2011, petentul a formulat o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, arătând că numitul C. G. zis G. și soția acestuia P., în mod intenționat au pătruns pe terenul său și i-au ocupat abuziv suprafața de aproximativ 300 m.p.
Actele premergătoare efectuate în cauză au mai relevat faptul că, la data de 22.07.2011, în baza sesizării petentului B. G., o comisie din cadrul Primăriei comunei Frătești s-a deplasat la fața locului și a procedat la măsurarea terenului proprietatea numitei Simedre G. Doinița, rezultând din măsurători o suprafață de 1.940,09 m.p., suprafață ce corespunde cu cea cumpărată de D. P. de la Tarca F..
Coroborând materialul probator administrat în cauză, judecătorul a constatat că în mod corect a apreciat procurorul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, sub aspectul laturii subiective.
Pentru existența infracțiunii de tulburare de posesie este necesar ca ocuparea, în totalitate sau în parte, a unui imobil aflat în posesia altuia să se realizeze fără drept.
Cum în cauză situația juridică a terenului în ceea ce privește delimitarea proprietăților nu este stabilită cu exactitate, reține judecătorul că părțile au la îndemână acțiuni civile în revendicare și grănițuire pentru apărarea și conservarea drepturilor lor de proprietate.
Abia după stabilirea fără achivoc a limitelor dintre proprietăți, ar putea fi pusă în discuție situația premisă a infracțiunii și s-ar putea stabili în mod concludent poziția subiectivă a conduitei persoanelor reclamate în prezenta cauză.
În consecință, în temeiul art. 278¹ alin. 8 lit. a Cod pr. pen., instanța a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B. G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.2852/P/2011 din data de 10.07.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., dispusă în dosarul penal cu același număr, menținând rezoliția atacată.
În ceea ce privește plângerea vizând rezoluția nr.573/II/2/14.08.2012 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria G., prin care plângerea petentului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă ca nefondată, judecătorul a reținut următoarele:
Conform art. 278 ind.1 alin. 1 C.proc.pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. De asemenea, plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
Ținând seama de toate aceste considerente, având în vedere faptul că plângerea vizează rezoluția prin care s-a respins ca nefondată plângerea petentului împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, judecătorul a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul, fără a motiva nici în fapt și nici în drept calea de atac declarată.
Analizând calea de atac a recurentului în raport de exigențele art.2781 alin.10 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este inadmisibil și-l va respinge ca atare, pentru următoarele considerente: potrivit textului de lege invocat, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 lit.a și b poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
Având în vedere cele expuse, în baza dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petent B. G., împotriva sentinței penale nr. nr.2351/12.11.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul penal nr._ .
Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 martie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. F. B. V. D. M.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C./29.03.2013
Dact. I.C. 2 ex./29.03.2013
Judecătoria G. – jud.: I. S.-V.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 613/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
