Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 221/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 221/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 221/A
Ședința publică de la 04.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - O. B.
JUDECĂTOR - S. C.
GREFIER - I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și inculpatul P. C. împotriva sentinței penale nr. 2/07.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea intimatului – inculpat M. M. să formuleze concluzii scrise, a stabilit termen pentru pronunțare la data de 25.02.2014 și, ulterior, la 04.03.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2/07.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a dispus desființarea sentinței penale nr. 498/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, definitivă prin nerecurare numai cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal apreciindu-se aplicabilă disp. art. 335 alin. 2 Cod procedură penală, dispunându-se condamnarea inculpatului M. M. la pedeapsa închisorii de 3(trei) ani sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320 ind.1 Cod pr. Penală.
În baza art. 33 lit.a-34 lit.b Cod penal a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicate cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal prin sentința penală nr. 498/11.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 86 1 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani calculat conform art. 862 Cod penal.
În temeiul art. 863 din Codul penal, a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 indice 3 al. 1 lit.a-d Cod penal și s- a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Cu privire la inculpatul P. C., s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
În baza art. 71 al.1 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod pr. penală raportat la art. 83 Cod penal, a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 346 Cod pr. penală raportat la art. 14 Cod pr. penală și art. 998-999 cod civil a obligat inculpatul M. M. la despăgubiri civile după cum urmează:
-750 GBP către partea civilă A. L., domiciliată în SW ANSEA, 110 W. CROSS LANE, Marea Britanie
-300 USD către partea civilă M. P.- domiciliat în
-1000 USD către partea civilă M. M. D. domiciliat în RISSKOV, BORGLUMVEJ 2 E554, Danemarca
În baza art. 118 lit.e Cod penal a dispus confiscarea de la inculpatul M. M. a sumei de 30.553 USD ,a sumei de 4239 euro, precum și a sumei de 269 lire sterline, iar de la inculpatul P. C. a sumei de 1690 USD (în echivalent lei calculat la cursul BNR din data plătii efective) dobândite prin săvârșirea faptei.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 498/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut căinculpații M. M. și P. C. au desfășurat în perioada 2003-2006, activități ilegale constând în publicarea de anunțuri de vânzări fictive ori organizarea de licitații privind vânzarea de produse pe site-uri specializate gen www.eBay.., detaliile tranzacțiilor se stabileau prin intermediul poștei telefonice, iar transferul sumelor de bani de către persoanele înșelate se efectuau prin intermediul serviciilor de transfer de fonduri Western Union sau Money G..
În vederea verificării și documentării activităților infracționale au fost efectuate schimburi de date cu autoritățile străine fiind identificate un număr de 108 persoane vătămate .
Din lucrările dosarului instanța a reținut că sumele de bani au fost trimise pe numele și adresele inculpatului M. M., exceptând două tranzacții transmise inculpatului P. C..
Inculpatul M. M. a recunoscut că în perioada 2003-2006 a publicat pe internet anunțuri din care rezulta că ar vinde diverse produse. În momentul în care era contactat de cumpărători din toată lumea, îi îndruma să trimită sume de bani în avans prin intermediul serviciilor de transfer bancar pe numele său. După o perioadă de timp inculpatul a apelat la un coleg de facultate, inculpatul P. C., căruia i-a cerut ajutorul în ridicarea sumelor de bani în schimbul încasării unui comision.
Fiind audiat, inculpatul P. C. a recunoscut că a fost coleg cu inculpatul M. M. și întrucât avea nevoie de bani a fost de acord să îi fie folosite datele de identificare și ulterior să ridice sumele de bani expediate de persoanele înșelate.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului M. M. care în perioada 2003-2006 prin oferte comerciale fictive privind diverse bunuri pe care nu le deținea, oferte publicate pe site-uri specializate a indus în eroare un număr de 108 persoane vătămate care au plătit contravaloarea acestora prin servicii de transfer bancar întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului P. C. care în perioada iulie-august 2003 în mod repetat și în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul M. M. a ridicat diverse sume de bani cunoscând proveniența ilicită a acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal .
Instanța a reținut, din materialul probator, elementul inducerii în eroare săvârșit de inculpatul M. M. care pretindea prin telefon că este deținător a diverse obiecte, cu predilecție electronice, lansând pe diverse site-uri oferte de vânzare.
Deși cunoștea că nu va putea onora ofertele lansate, inculpatul solicita părților vătămate să depună prețul prin serviciul Westerm Union atât pe numele său, cât și pe numele inculpatului P. C..
Instanța de fond a reținut ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială prin coroborarea tuturor probelor aflate la dosar, că inculpații săvârșeau faptele în scopul de a obține un folos material injust, sumele de bani depuse de părțile vătămate intrând în posesia lor. Urmarea imediată s-a evidențiat prin pricinuirea de pagube în patrimoniile părților vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că faptele au fost săvârșite cu intenție directă, elementele probatorii indicând că inculpații au prevăzut rezultatele faptelor lor și a urmărit producerea acestora.
În ceea ce îl privește pe inculpatul M. M. instanța a dispus la termenul de judecată din data de 03.12.2013 reunirea cauzei cu dosarul penal nr._/303/2012 al Judecătoriei Sectorului 6, având în vedere faptul că prin sentința penală nr. 498/11.06.2013 pronunțată în respectivul dosar, inculpatul M. M. a fost condamnat pentru acte materiale care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere limitele reduse potrivit art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală, precum și criteriile prev. de art.72 Cod penal: circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, urmarea produsă și circumstanțele personale ale inculpatului.
Totodată, instanța a avut în vedere și împrejurarea că de la data săvârșirii infractiunii și până la pronunțarea hotărârii au trecut 7 ani, perioadă de timp în care inculpatul și-a întemeiat o familie, a îmbrățișat o profesie, are un loc de muncă stabil și nu a mai săvârșit alte infractiuni.
În consecință, punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre limita minimă a intervalului prevăzut de lege,astfel cum a fost redus cu o treime este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
Din punct de vedere al individualizării judiciare a executării pedepsei instanța a apreciat că pedeapsa își poate atinge scopul și fără executarea în regim de detenție, iar pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat.
Față de scopul pedepsei așa cum este definit în art. 52 Cod penal prin aplicarea și executarea pedepsei urmărindu-se nu numai măsura constrângerii prin privarea de libertate, ci mai ales formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, instanța consideră că acesta poate fi atins și fără executarea în regim de detenție.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului P. C. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru faptele săvârșite( reduse cu o treime, conform art. 320 indice 1 C.pr.pen.) gradul de pericol social concret al faptei, ce rezultă din modul de săvârșire a infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale fiind la primul conflict cu legea penală.
Punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus cu o treime, este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
Din punct de vedere al individualizării judiciare a executării pedepsei instanța a constatat că, având în vedere elementele deja examinate, precum și vârsta acestuia pedeapsa, își poate atinge scopul și fără executarea în regim de detenție, iar pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat.
Față de scopul pedepsei așa cum este definit în art. 52 Cod penal prin aplicarea și executarea pedepsei urmărindu-se nu numai măsura constrângerii prin privarea de libertate, ci mai ales formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, instanța a considerat că acesta poate fi atins și fără executarea în regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitate civică, încredere publică sau exercițiul autorității - motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis inculpaților pe perioada executării pedepsei.
Pe latura civilă a cauzei instanța a reținut că s-au constituit părți civile A. L., M. P. și M. M. D.. Constatând că sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale referitoare la fapta ilicită, existenta prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre acestea, instanța a obligat pe inculpatul M. M. la plata despăgubirilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apelP. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și inculpatul P. C..
În ceea ce privește motivele de apel, parchetul a solicitat reindividualizarea modalității de executare în ceea ce-l privește pe inculpatul M. M., solicitând executarea pedepsei în regim de detenție, precum și faptul că sumele confiscate de la inculpați nu sunt corecte.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat P. C.a arătat că în ceea ce privește faptele săvârșite de acesta a intervenit prescripția răspunderii penale.
Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată apelurile ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 4959/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal precum și a inculpatului P. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în esență că în perioada 2003-2006, inculpatul M. M. a indus în eroare mai multe persoane oferind spre vânzare prin intermediul unor platforme electronice specializate în tranzacții on line, diferite bunuri pe care nu le deținea și a încasat contravaloarea acestora. Au fost identificate 108 părți vătămate induse în eroare de inculpat prin utilizarea acestei metode.
În ceea ce privește activitatea inculpatului P. C., aceasta a constat în ridicarea sumelor de bani expediate de trei dintre părțile vătămate respective, consimțind ca inculpatul M. M. să ofere datele sale în acest scop.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.3201 Cod procedură penală, inculpații declarând personal că recunosc în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpații au săvârșit faptele reținute, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, declarațiile inculpaților de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu sesizările părților vătămate, relațiile furnizate de furnizorii de servicii Western Union și declarația martorei D. I. C..
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, Curtea constată că, de la săvârșirea infracțiunilor și până la judecarea definitivă a cauzei, a intervenit L. 286/2009 privind Codul penal, fiind astfel necesar a se identifica legea penală mai favorabilă în cauză.
Având în vedere că „ principiul retroactivității legii penale mai favorabile” este, înainte de toate, un principiu constituțional, considerăm că interpretarea și aplicarea normelor de drept penal nu poate fi în contradicție cu interpretarea obligatorie dată acestui principiu de Curtea Constituțională prin deciziile sale. Or, cu privire la interpretarea oficială dată acestui principiu constituțional, constatăm că prin deciziile nr. 1470/2011 și nr. 1483/2011, Curtea Constituțională a statuat în sensul că ”determinarea concretă a legii penale mai favorabile…vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze”.
Prin urmare, în procesul de determinare a legii penale mai favorabile, Curtea urmează a stabili care dintre legile penale succesive conduce la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, în raport de toate cauzele și circumstanțele agravante sau atenuante ce sunt incidente potrivit fiecăreia dintre legile penale succesive, în concret. Așadar, Curtea urmează a compara pedepsele concrete care ar putea fi aplicate inculpatului ca urmare a individualizării și a aplica legea penală care –în cazul concret – permite aplicarea unei pedepse mai mici.
În ceea ce-l privește pe inculpatul M. M., Curtea reține că noua reglementare prevede în art.35 Cod penal o condiție suplimentară pentru a se putea reține săvârșirea în forma continuată a unei infracțiuni, respectiv, unicitatea subiectului pasiv, condiție ce nu este îndeplinită în cauza de față relativ la infracțiunea de înșelăciune, ceea ce ar atrage în mod necesar reținerea a tot atâtea infracțiuni câte părți vătămate sunt în cauză, săvârșite în concurs real, cu consecința aplicării tratamentului sancționatoriu prev. de art. 39 lit. b Cod penal ce prevede obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă reprezentând o treime din pedepsele contopite ce nu se mai execută.
Prin urmare, legea veche este mai favorabilă în condițiile în care art. 41 din Codul penal din 1969 permite reținerea în sarcina inculpatului a unei infracțiuni unice de înșelăciune, săvârșită în formă continuată în dauna a 108 părți vătămate, în contextul în care se apreciază că a existat o rezoluție infracțională unică, tratamentul sancționatoriu prevăzut de art. 42 Cod penal, fiind indubitabil mai blând.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M. M. de instanța de fond, Curtea constată că acestea au fost în mod just individualizate prin raportare la limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală având în vedere criteriile stabilite de art. 72 Cod penal respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, în principal caracterul repetat al faptelor similare comise de acesta, astfel încât nu se impune modificarea cuantumului acesteia.
Procedând la reevaluarea aspectelor relative la faptă și la persoana inculpatului relevante în procesul de individualizare a modalității de executare, dar mai ales în considerarea duratei de timp considerabile ce s-a scurs de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea cauzei, precum și faptul că de la data consumării faptelor și până în prezent, inculpatul nu a mai fost condamnat pentru alte fapte penale, Curtea consideră, în consens cu instanța de fond, că suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii este aptă să asigure scopul preventiv-educativ al pedepsei.
În ceea ce-l privește pe inculpatul P. C., Curtea constată că legea nouă este mai favorabilă dat fiind că în raport de datele la care acesta a săvârșit faptele de care este acuzat, respectiv 02.07.2003, 14.07.2003 și 13.08.2003, termenul de prescripție de 10 ani calculat potrivit art. 155 al. 4 Cod penal rap. la art. 154 al. 1 lit. d Cod penal în raport de maximul special de 5 ani închisoare prevăzut de art. 244 al. 1 și 2 Cod penal, astfel cum ar putea fi calificate fiecare dintre cele trei fapte, s-a împlinit, fiind incidentă o cauză care împiedică exercitarea în continuare a acțiunii penale.
Sub aspectul sumelor confiscate de la fiecare dintre inculpați se constată că acestea au fost greșit calculate de instanță. Astfel, deși s-a reținut că inculpații au împărțit în mod egal sumele de bani ridicate prin intermediul inculpatului P. C., prima instanță a dispus confiscarea acestor sume în integralitatea lor de la acest inculpat, deși ar fi trebuit să dispună confiscarea sumei de 1690 USD în cote egale de la fiecare dintre cei doi, dat fiind că măsura de siguranță a confiscării are caracter personal, urmând a fi aplicată fiecăruia dintre inculpați în măsura în care au dobândit bunurile, produs al infracțiunii.
Pe de altă parte, nici procurorul și nici instanța nu au ținut cont la calcularea sumelor confiscate de la inculpatul M. M. de sumele solicitate de părțile vătămate care s-au constituit părți civile și de sumele față de care s-a dispus deja confiscarea prin sentința penală nr.498/11.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, suma confiscată fiind eronat stabilită.
Pentru aceste considerente, Curtea, va admite apelurile, va desființa, în parte, sentința penală apelată, și rejudecând în fond, va face aplicarea art. 5 al. 1 Cod penal și în consecință va schimba calificarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului P. C. în infracțiunea prev. de art. 48 Cod penal rap. la art. 244 al. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală și art. 38 al. 1 Cod penal (3 fapte) și va înceta procesul penal pornit față de inculpatul P. C., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Va reduce cuantumul sumei de bani confiscate de la inculpatul P. C. de la 1690 USD la 845 USD.
Va modifica cuantumul sumelor de bani confiscate de la inculpatul M. M. de la_ USD, 4239 euro și 269 lire sterline, la_ USD și 4239 euro.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și de apelantul inculpat P. C. împotriva sentinței penale nr.2/07.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Desființează, în parte, sentința penală apelată, și rejudecând în fond:
Face aplicarea art. 5 al. 1 Cod penal și în consecință schimbă calificarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului P. C. în infracțiunea prev. de art. 48 Cod penal rap. la art. 244 al. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art.396 al. 10 Cod procedură penală și art. 38 al. 1 Cod penal (3 fapte).
În baza art. 396 al. 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 al. 1 lit. f Cod procedură penală încetează procesul penal pornit față de inculpatul P. C. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Reduce cuantumul sumei de bani confiscate de la inculpatul P. C. de la 1690 USD la 845 USD.
Modifică cuantumul sumelor de bani confiscate de la inculpatul M. M. de la_ USD, 4239 euro și 269 lire sterline, la_ USD și 4239 euro.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina acestuia.
Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de 75 lei pentru fiecare inculpat se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. B. S. C.
Grefier,
I. D.
Red.B.O./26.04.2014
Thred.V.D./5 ex./14.03.2014
Jud.Sect.1 -jud.E.V.
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 205/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
