Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 78/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 78/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 78/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ nr. 78
Ședința din Camera de Consiliu din: 27.02.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Grefier: S. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, întemeiată pe disp. art. 162 alin. 4 din Legea nr. 302/2004 rep., privind persoana transferabilă C. M., în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale nr. 65/10 din 24.06.2010, pronunțată de Tribunalul din Monza, rămasă definitivă la data de 11.11.2011, prin sentința penală nr. 309/11 din data de 08.04.2011, pronunțată de Curtea de Apel Milano, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de transferare a sus-numitului, formulată de autoritățile judiciare italiene, pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu a răspuns apărătorul din oficiu al persoanei transferabile C. M., av. D. O., cu delegație avocațială nr._/01.02.2013, fila 6/dosar, lipsă fiind persoana transferabilă C. M..
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea sesizării.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că, raportat la înscrisurile existente la dosar, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 (republ.), astfel încât pune concluzii de admitere a sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, de recunoaștere a sentinței penale nr. 65/10 din 24.06.2010, pronunțată de Tribunalul din Monza, rămasă definitivă la data de 11.11.2011, prin sentința penală nr. 309/11 din data de 08.04.2011, pronunțată de Curtea de Apel Milano și, în consecință, de transferare a persoanei condamnate în vederea continuării executării, într-un penitenciar din România, a pedepsei de 11 ani închisoare.
De asemenea, solicită aplicarea disp. art. 64 lit. a-e Cp, ca pedeapsă accesorie, iar ca pedeapsă complementară, adaptarea pedepsei aplicate de autoritățile judiciare italiene, în conformitate cu disp. art. 64, 65 Cp și, în consecință, interzicerea, pe o perioadă de 10 ani, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. e Cp.
În altă ordine de idei, solicită deducerea din pedeapsă a perioadei prevenției și a perioadei executate, din data de 06.07.2009 la zi.
Apărătorul din oficiu al persoanei transferabile C. M., având cuvântul, apreciind că sunt îndeplinite condițiile legale, solicită admiterea sesizării de recunoaștere a sentinței penale prin care a fost condamnat cetățeanul român și, în consecință, transferarea acestuia în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.01.2013, cu numărul_ (_ ), s-a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. 4 din Legea nr. 302/2004 (republicată), recunoașterea sentinței penale nr. 605/10 din data de 24.06.2010, pronunțată de Tribunalul din Monza, modificată prin sentința penală nr. 309/2011 din data de 08.04.2011 a Curții de Apel din Milano, definitivă la data de 11.11.2011, privindu-l pe cetățeanul român C. M. și transferarea acestuia într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
La dosarul cauzei au fost depuse adresa Ministerului Justiției – Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală, prin care se solicită efectuarea procedurii prevăzute de art. 162 din Legea nr. 302/2004 (republicată), cererea formulată în acest sens de către persoana transferabilă și procesul verbal din data de 11.04.2012, în care s-a consemnat consimțământul condamnatului la transfer, copii traduse ale hotărârilor penale de condamnare, relații privind stadiul executării pedepsei, extras de legislație.
Condamnatul C. M. a fost încunoștințat despre obiectul prezentei cauze și termenul de judecată fixat, asistența juridică fiind asigurată de un apărător desemnat din oficiu.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 605/10 din data de 24.06.2010, pronunțată de Tribunalul din Monza, modificată prin sentința penală nr. 309/2011 din data de 08.04.2011 a Curții de Apel din Milano, definitivă la data de 11.11.2011, s-a dispus condamnarea cetățeanului român C. M. la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie agravată, leziuni corporale agravate și viol, aflate în concurs, prevăzute de art. 81, 110, 582, 583 alin. 1, 628 alin. 1,3 n.1 din Codul penal italian.
În fapt, s-a reținut că, la data de 24.04.2009, în localitatea Sesto San Giovanni, condamnatul împreună cu alte persoane, prin nenumărate acțiuni ce aveau același scop criminal, l-au lovit cu violență, cu pumnii și cu picioarele, pe cetățeanul Giuseppe Montalto, căruia i-au provocat grave leziuni corporale, cu o prognoză de 40 de zile de internare. În aceleași împrejurări, condamnatul C. M. și celelalte persoane au prins-o și tras-o de umăr pe numita Ilaria Atzori, pe care au târât-o în interiorul autoturismului cetățeanului Montalto, unde au violat-o, au bătut-o și au tâlhărit-o de bijuterii și alte bunuri personale.
Faptele astfel reținute au corespondent în legislația penală română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C.p., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21 lit. a C.p. și viol, prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a C.p., în concurs real, conform art. 33 lit. a C.p. pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, de la 7 la 20 de ani și respectiv, de la 5 la 18 ani și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Legal învestită cu soluționarea cererii de transfer, Curtea constată, așadar, că este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e din Legea nr. 302/2004 (republicată) privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Totodată, din actele dosarului rezultă că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de dispozițiile art. 143 lit. a, b, c, d, f din aceeași lege, în sensul că:
- persoana condamnată C. M. este cetățean român cu domiciliul în România (astfel cum rezultă din relațiile comunicate la data de 10.08.2012 de către MAI – Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazei de date);
- hotărârea penală de condamnare este definitivă, începând cu data de 11.11.2011;
- la data primirii cererii de transferare, sus-numitul avea de executat mai mult de 6 luni închisoare din durata pedepsei finale de 11 ani închisoare; sub acest aspect, din cazierul și poziția juridică întocmite de către P. General al Republicii de pe lângă Tribunalul din Monza – Biroul executări penale, rezultă că persoana transferabilă a început executarea pedepsei la data de 06.07.2009, iar durata acesteia urmează să expire la data de 05.07.2020;
- persoana condamnată a consimțit la transfer, consimțământ exprimat în declarația sa din data de 11.04.2012 (fila 14);
- din examinarea tuturor actelor cauzei rezultă că, în această fază a procedurii, statul de condamnare nu se opune transferului.
Sub aspectul naturii și duratei pedepsei principale de 11 ani închisoare aplicate condamnatului, Curtea constată că acestea corespund prevederilor legii române, astfel încât continuarea executării sancțiunii este conformă exigențelor art. 158 din Legea nr. 302/2004 (republicată).
În privința pedepselor accesorii și complementare aplicate condamnatului, constată însă că se impune aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 10 paragraful 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996, în sensul adaptării acestora la pedepsele prevăzute de legea română.
Astfel, așa cum rezultă din relațiile comunicate de către P. General al Republicii de pe lângă Tribunalul din Monza – Biroul executări penale, subsecvent condamnării sale la pedeapsa de 11 ani închisoare, au fost aplicate condamnatului și următoarele pedepse accesorii:
-interzicerile legale prevăzute pe întreaga perioadă de detenție: corespondentul acestei sancțiuni în legea română este pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei, a exercițiului tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - e C.p.
-interzicerea de a profesa în cadrul instituțiilor publice și de a profesa dreptul de tutelă și curatelă – pentru totdeauna: corespondentul acestor pedepse în legea română este interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. e C.p., după executarea pedepsei închisorii. Legislația română nu permite însă interzicerea perpetuă a acestor drepturi, ci doar pe o perioadă cuprinsă între 1 și 10 ani, conform art. 53 pct. 2 lit. a C.p. Prin urmare, adaptarea pedepselor complementare la legea română reclamă limitarea duratei acestor sancțiuni la intervalul maxim permis de lege, respectiv acela de 10 ani.
Evaluând și oportunitatea transferului din perspectiva ansamblului datelor cauzei, Curtea reține că numitul C. M. este cetățean român, cu domiciliul în România, iar legăturile sale cu statul de origine continuă să fie semnificative. Prin urmare, măsura transferului într-un penitenciar românesc ar facilita contactul direct al cetățeanului român cu familia, o atare măsură creând premisele atingerii scopului Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate și reintegrării sociale mai ușoare a condamnatului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 162 din Legea nr. 302/2004 (republicată), Curtea va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Va recunoaște sentința penală nr. 605/10 din data de 24.06.2010, pronunțată de Tribunalul din Monza, modificată prin sentința penală nr. 309/2011 din data de 08.04.2011 a Curții de Apel din Milano, definitivă la data de 11.11.2011, privind pe condamnatul C. M..
Va dispune transferarea persoanei condamnate C. M. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 11 ani închisoare.
Va interzice condamnatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-e C.p. pe durata executării pedepsei.
Va adapta pedeapsa complementară aplicată de autoritatea judiciară italiană în conformitate cu prevederile art. 53 pct. 2 C.p. și va interzice condamnatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. e C.p. pe o durată de 10 ani, începând cu data executării pedepsei.
Va deduce din pedeapsa aplicată prevenția și perioada executată de la data de 06.07.2009 la zi.
În baza art. 169 din Legea nr. 302/2004 (republicată), cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina sa, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 320 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Recunoaște sentința penală nr. 605/10 din data de 24.06.2010, pronunțată de Tribunalul din Monza, modificată prin sentința penală nr. 309/2011 din data de 08.04.2011 a Curții de Apel din Milano, definitivă la data de 11.11.2011, privind pe condamnatul C. M. (fiul lui N. și T., născut la 25.05.1983 în Râmnicu Sărat, jud. B., domiciliat în București, ., nr. 3B, sector 3, CNP_).
Dispune transferarea persoanei condamnate C. M. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 11 ani închisoare.
Interzice condamnatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-e C.p. pe durata executării pedepsei.
Adaptează pedeapsa complementară aplicată de autoritatea judiciară italiană în conformitate cu prevederile art. 53 pct. 2 C.p. și interzice condamnatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. e C.p. pe o durată de 10 ani, începând cu data executării pedepsei.
Deduce din pedeapsa aplicată prevenția și perioada executată de la data de 06.07.2009 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina sa, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 320 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru condamnat.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2013.
Președinte Grefier
S. C. S. D.
Red./th.red. S.C.
3 ex. – 01.03.2013
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
