Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1236/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1236/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 1236/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.1236/R
Ședința publică de la 28.06.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. F.
JUDECĂTOR - E. U.
JUDECĂTOR –G. C. A.
GREFIER - S. VICTORIȚA
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror C. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul Ș. Ș., împotriva sentinței penale nr.123/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat Ș. Ș., personal, asistat de apărător ales, avocat L. F., în baza împuternicirii avocațiale nr._/26.06.2013 emisă de Baroul București, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat Ș. Ș., avocat L. F.,solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv acte de stare civilă, adeverințe și caracterizări ale recurentului – inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune probei solicitate.
Curtea admite proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apărătorul recurentului-inculpat, sens în care acesta depune la dosar înscrisurile încuviințate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat Ș. Ș., avocat L. F.,având cuvântul, arată că recursul vizează reindividualizarea pedepsei, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și rejudecând, aplicarea unei pedepse cu reținerea circumstanțelor atenuante ale inculpatului așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei și din fișa de cazier a acestuia.
Arată că instanța de fond a aplicat dispozițiile art.3201 Cod procedură penală, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 1 an și jumătate, peste limita minimă pe care o avea ca și minim special.
În consecință, solicită în temeiul art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând, să fie reținute dispozițiile art.74 lit.a, art.74 lit.c și art.74 alin.2 Cod penal, alături de dispozițiile art.76 Cod penal, în sensul coborârii pedepsei sub minimul special, încederând instanței că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, are familie organizată, are un loc de muncă, fiind integrat din punct de vedere familial și social.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că, în raport de alcoolemia ridicată, respectiv 1,18 mg/l în aerul expirat, precum și de faptul că a fost prins conducând pe o arteră circulată, pedeapsa de 1 an și 6 luni a fost corect individualizată, cu atât mai mult cu cât s-au aplicat și dispozițiile art.81 Cod penal.
Recurentul – inculpat Ș. Ș., având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău de cele întâmplate și nu se va mai repeta.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.123 din 20.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. – Secția penală în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.320 ind.1 alin. 7 Cpp Cod penal condamnă pe inculpatul Ș. Ș., fiul lui G. I. și C., născut la data de 26.02.1978 în ., domiciliat în București, Calea Ferentari, nr. 126D, sector 5, CNP:_, la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
In temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și litera b Cod penal.
In temeiul art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale pe o durata de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal.
In temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. pr. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 4848/P/2011 din data de 05.02.2013 a fost trimis în judecată inculpatul Ș. Ș., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.
In fapt, s-a reținut că la data de 29.08.2011, in jurul orelor 22:30, organele de poliție din cadrul IPJ I. - Serviciul Rutier au oprit in trafic autovehiculul marea Opel Corsa, cu nr. de înmatriculare_, care circula pe . localității Voluntari, jud. I..
Cu ocazia controlului efectuat în aceste împrejurări, s-a constatat ca autovehiculul respectiv era condus de inculpatul Ș. Ș., care, întrucât prezenta halena alcoolică, a fost testat (în prezența martorului T. L.) cu aparatul etilotest Drager, fișa alcooltest indicând o valoare de 1, 18 mg/l alcool pur în aerul expirat .
D. urmare, lucrătorii de poliție l-au condus pe inculpatul Ș. Ș. la Spitalul de Urgența Sf. P. din București, în vederea recoltării probelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei, insa, în prezența personalului medical (medic de gardă C. F. și dr. M. Fiorella) învinuitul a refuzat cu vehemență recoltarea probelor de sânge, fără a motiva în vreun mod acest comportament.
În cauză a fost audiat martorul T. L., care a confirmat situația de fapt reținută în procesul verbal de depistare, declarând că a fost ele față când organele de poliție au oprit în trafic autovehiculul de mai sus, ce era condus de către inculpatul Ș. Ș. pe . orașului Voluntari, jud. I.; în aceste împrejurări, conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest în prezența martorului, care a mai precizat că „era într-o vădită stare de ebrietate, mirosea puternic a alcool, nu era coerent în vorbire și s-a lăsat cu greu convins să sufle în aparatul etilotest" .
Fiind audiat, inculpatul Ș. Ș. a recunoscut comiterea faptei, precizând că, anterior depistării, a consumat (în jurul orelor 17:00-17:30) doar aprox. 100-120 ml whiskey și că a refuzat recoltarea probelor biologice fără un motiv anume.
Situația de fapt prezentată și, deci săvârșirea faptelor de către inculpatul Ș. Ș. a rezultat din mijloacele de probă aflate la dosar, după cum urmează: proces-verbal de depistare, proces-verbal de consemnare a refuzului de recoltare a probelor biologice și declarații martor, declarații învinuit.
Pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 05.03.2013, a fost audiat inculpatul, care a arătat că înțelege să se judece în baza probelor administrate la dosarul de urmărire penală, recunoscând fapta așa cum a fost reținută în rechizitoriu și solicitând aplicarea prevederilor art.3201 C. pr. pen.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă in refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în condițiile în care acesta a fost depistat la data de 14.07.2012 conducând un autovehicul pe drumurile publice.
Urmarea imediata a săvârșirii faptei este reprezentata de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătură de cauzalitate rezulta din însăși săvârșirea faptei de către inculpat.
Împrejurarea ca inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei denotă periculozitatea, in concret, a acestuia, întrucât rezultatul acestor verificări putea conduce la atragerea răspunderii penale a inculpatului pentru infracțiunea prevăzuta de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b, întrucât a prevăzut riscurile, consecințele acțiunii sale de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, a acceptat eventualitatea producerii acestor consecințe, dar nu a urmărit producerea lor - cu atât mai mult cu cat organele de politie i-au adus la cunoștință aceste consecințe.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care s-a comis fapta (nu s-a produs și un alt rezultat socialmente periculos), persoana inculpatului (potrivit fișei de cazier, inculpatul nu are antecedente penale; pe parcursul cercetărilor a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă).
Față de aceste împrejurări, instanța de fond a aplicat inculpatului pentru fapta săvârșită o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimul special astfel cum a fost redus după aplic. disp. art. 3201 C. pr. pen., constatând că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
In temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și litera b Cod penal.
Întrucât în raport de particularitățile dezvoltării psiho-sociale a inculpatului, regretul sincer manifestat de inculpat, instanța de fond a considerat că scopurile educativ, preventiv si represiv ale pedepsei pot fi atinse si fără executarea efectiva a pedepsei privative de libertate, urmează sa suspende condiționat executarea acesteia, constatând ca sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen., durata unui termen de încercare stabilit potriv. art. 82 C. pen.
In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. pr. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, urmează a fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, inculpatul Ș. Ș., solicitând reindividualizarea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante conform art.74-art.76 C. pen. întrucât nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, are o familie organizată, un loc de muncă stabil, regretă sincer cele întâmplate.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu potrivit art.3856 alin.3 C. pr. pen., Curtea constată că recursul de față nu este fondat.
Situația de fapt reținută de prima instanță corespunde materialului probator de la dosar al fazei de urmărire penală, însușit fără rezerve de inculpat în fața primei instanțe și constă în aceea că în data de 29.08.2011, în jurul orelor 22.30, inculpatul a fost depistat în trafic, pe . Voluntari, județul I., conducând sub influența băuturilor alcoolice fiind testat cu aparatul etilotest Drager ce a indicat o valoare de 1,18 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Condus fiind de organele de poliție la Spitalul de Urgență Sf. P. din București în vederea recoltării probelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei, inculpatul a refuzat categoric să se supună iar această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002.
În fața instanței de judecată inculpatul Ș. Ș. a recunoscut și regretat fapta comisă solicitând ca în raport de această atitudine să se facă aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen. fără administrarea altor probe iar pedeapsa să-i fie redusă corespunzător.
La individualizarea pedepsei judecătorul a avut în vedere pe lângă criteriile generale instituite de art.72 C. pen. ale limitelor de pedeapsă prevăzute de cod, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului și atitudinea adoptată la primul termen de judecată când a recunoscut fără rezerve săvârșirea faptei și și-a manifestat regretul, reținând dispozițiile art.3201 alin.7 C. pr. pen. a redus cu 1/3 limita minimă a pedepsei aplicându-i 1 an și 6 luni închisoare.
Ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe durata termenului de încercare conform art.81-82 C. pen. atrăgându-se atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C. pen. respectiv consecințelor nerespectării ei.
Astfel individualizată și dozată, pedeapsa aplicată inculpatului corespunde tuturor criteriilor instituite de cod, iar Curtea va constata că nu se impune o reducere a ei așa cum s-a solicitat în prezentul recurs în raport de circumstanțele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, familist, cu un loc de muncă stabil) toate acestea fiind atribute ale oricărei persoane responsabile ce manifestă respect față de valorile sociale ocrotite de lege iar nu calități speciale dobândite în vreun fel care să-i profite în procesul penal.
Prin urmare Curtea va constata că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică iar recursul de față vădit nefondat va fi respins conform art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș. Ș. împotriva sentinței penale nr.123 din 20.03.2013, pronunțată de Judecătoria B..
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 iunie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. F. E. U. G. C. A.
GREFIER,
S. Victorița
Red. U.E.
Dact. A.L. 2 ex./12.08.2013
Jud. B. – jud.: C. R.E.
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 105/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
