Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 111/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 111/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.111
Ședința publică de la 18 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – S. M.
JUDECĂTOR – F. D.
JUDECĂTOR – E. U.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul I. M. R. împotriva sentinței penale nr.1019/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat I. M. R. reprezentat de apărător ales, avocat Huluța R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, depune motivele de recurs și solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, achitarea inculpatului, cu aplicarea art.181 C.p.
Apreciază că față de data la care a fost săvârșită fapta, respectiv în anul 2006 și data la care a fost începută urmărirea penală, respectiv cu o lună înainte de a interveni prescripția răspunderii penale, instanța de fond avea obligația să dea o eficiență mai mare dispozițiilor art.17, 18, 181 C.p., precum și art.521 C.p.. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul nu a mai condus de la momentul săvârșirii faptei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică. Apreciază că aceasta a făcut o corectă individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare. Consideră că pedeapsa de 1 an cu suspendarea executării pedepsei este suficientă în ceea ce privește natura infracțiunii săvârșite și gradul de pericol social al acesteia, reflectată în norma incriminatoare. S-a avut în vedere că inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,25 gr. o/oo, aspect care îl făcea un pericol clar pentru ceilalți participanți la trafic. Chiar dacă fapta a fost săvârșită în 2006 și s-a judecat în anul 2011, apreciază că nu are nici o relevanță asupra modalității de individualizare a pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1019 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul I. M. R., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În temeiul art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 lit. a- teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.03.2006, în jurul orei 00:30, inculpatul a condus autoutilitara marca Ford, cu numărul de înmatriculare B7038-06/07 pe drumuri publice (. direcția de deplasare dinspre Gara de Est spre . alcoolemie de 1,25 g/l alcool pur în sânge.
Întrucât inculpatul prezenta halenă alcoolică, organele de poliție din cadrul Secției 9 Poliție l-au supus testului aparatului etilotest care a indicat valoarea de 0,54 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar ulterior, inculpatul a fost condus la sediul Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici” București unde i s-au recoltat două probe biologice, conform buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie nr. A12/2606/06.03.2006, inculpatul având, la ora 02:55, o alcoolemie de 0,90 grame ‰, iar la ora 03:55, o alcoolemie de 0,75 grame ‰.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 1451/i/2010 întocmit de INML „M. Minovici”, privind calculul retroactiv al alcoolemiei, având ca obiectiv stabilirea gradului de concentrație alcoolică avută de inculpat la momentul săvârșirii faptei, respectiv la ora 00:30, rezultă că inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 1,25 grame ‰.
Această situație de fapt se probează cu procesul-verbal de prelevare a probelor biologice din data de 06.03.2006, depozițiile martorilor Gheorghete D. și M. A.-M., care au asistat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest, buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică și buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. A12/2606/06.03.2006, care atestă faptul că inculpatului i-au fost recoltate două probe biologice la orele ora 02:55, respectiv la ora 03:55, concluziile fiind în sensul că acesta avea la orele menționate o alcoolemie de 0,90 grame ‰, respectiv de 0,75 grame ‰. Totodată, în cauză s-a întocmit și raportul de expertiză medico-legală nr. 1451/i/2010, care atestă că, inculpatul ar fi putut avea la momentul săvârșirii faptei - ora 00:30 - o alcoolemie teoretică în descreștere de cca 1,25 grame ‰.
Instanța a reținut că declarațiile inculpatului se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, împrejurare în raport de care constată că devin incidente dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, în baza cărora declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În drept, fapta inculpatului I. M.-R. care, în data de data de 06.03.2006, în jurul orei 00:30, a condus autoutilitara marca Ford, cu numărul de înmatriculare B7038-06/07 pe drumuri publice (. direcția de deplasare dinspre Gara de Est spre . alcoolemie de 1,25 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii sus-menționate, instanța a reținut că elementul material al acesteia constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Sub acest aspect, din probele administrate, instanța a constatat că, la momentul la care a fost oprit în trafic, inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge ce depășea limita legală, respective 1, 25 ‰.
Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic și integritatea bunurilor.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind o infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.
Instanța a reținut că sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta în forma de vinovăție a intenției indirecte, în accepțiunea disp. art.19 pct.1 lit. b Cod penal, întrucât, chiar dacă nu a urmărit rezultatul faptei sale, respectiv starea de pericol pentru siguranța circulației și depistarea sa de organele de poliție, a prevăzut și a acceptat acest rezultat.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, scopurile pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal, reținând în acest sens gradul de pericol social al faptei săvârșite, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei confirmată prin lipsa antecedentelor penale, astfel că s-a apreciat că va putea înțelege gradul de pericol social al faptei sale, reținându-se totodată și faptul că acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, inculpatul I. M. R., solicitând admiterea sa și aplicarea disp. art.181 Cod penal.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu potrivit disp. art. 3856 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de față este fondat și va fi admis.
Situația de fapt reținută de judecătorul fondului constă în aceea că la data de 06.03.2006, în jurul orei 00:30, inculpatul a condus autoutilitara marca Ford, cu numărul de înmatriculare B7038-06/07 pe drumuri publice (. direcția de deplasare dinspre Gara de Est spre . alcoolemie de 1,25 g/l alcool pur în sânge. Fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice.
În fața instanței, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art.3201 Cod procedură penală, recunoscând fără rezerve fapta comisă printr-un înscris autentificat la notar.
Prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare, orientată la minimul special prevăzut de lege iar ca modalitate de executare, suspendarea ei condiționată pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Curtea constată că numai sub aspectul individualizării pedepsei, recursul de față se vădește fondat.
Astfel, recunoașterea fără rezerve a faptei comise, regretul manifestat, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, iar fapta s-a produs acum 7 ani, sunt tot atâtea împrejurări cărora, Curtea le va da eficiență sporită și în baza art.3201 Cod procedură penală, va coborî pedeapsa sub minimul prevăzut de lege până la 8 luni închisoare, menținând ca modalitate de executare suspendarea ei condiționată pe durata termenul de încercare de 2 ani și 8 luni.
Va pune în vedere inculpatului disp. art.83 Cod penal.
Va constata că fapta comisă de inculpat nu poate fi caracterizată ca lipsită de pericolul social al unei infracțiuni pentru aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ prev. de art.91 Cod penal, așa cum s-a solicitat.
Fiind depistat în trafic cu o îmbibație alcoolică în sânge de 1,25‰, peste limita legală, inculpatul a indus o stare de pericol valorilor sociale ocrotite de lege și relațiilor sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic și integritatea bunurilor.
Inculpatul a săvârșit fapta în forma de vinovăție a intenției directe în accepțiunea disp. art.19 pct.1 lit.b Cod penal, întrucât, chiar dacă nu a urmărit rezultatul faptei sale, respectiv starea de pericol pentru siguranța circulației, a prevăzut și acceptat acest rezultat care nu poate fi redus sau minimalizat la o faptă lipsită de pericol social.
În limitele considerentelor mai sus arătate, Curtea, în temeiul disp, art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpat, va casa, în parte, sentința penală a primei instanțe și va aplica inculpatului o pedeapsă redusă conform art.3201 Cod procedură penală.
Va face aplicarea disp. art.81-83 Cod penal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul I. M. R. împotriva sentinței penale nr.1019 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr._ .
Casează, în parte, hotărârea atacată.
Reduce pedeapsa inculpatului de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare reținând dispozițiile art.3201 al.7 Cod procedură penală.
Face aplicarea art.81-82 Cod penal și stabilește termen de încercare pe o perioadă de 2 ani și 8 luni.
Menține celelalte dispoziții.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. M. F. D. E. U.
GREFIER,
A. M.
Red.UE
Tehn.N.E.A/2ex/11.02.2013
Jud. Sect.2/S.P/Jud.R.F
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Hotărâre din... → |
|---|
