Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 105/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.105
Ședința publică de la 18 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – S. M.
JUDECĂTOR – F. D.
JUDECĂTOR – E. U.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații D. P. și C. A. împotriva sentinței penale nr.526/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați D. P. în stare de arest și asistat de avocat din oficiu M. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, C. A. în stare de arest și asistat avocat din oficiu P. G. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat D. P., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței penale atacate și, rejudecând, redozarea pedepsei aplicate inculpatului cu reținerea dispozițiilor art.74 lit.a – 76 lit.c C.p. și aplicarea art.861 C.p., respectiv suspendarea sub supraveghere a pedepsei. Solicită a se ține cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are 21 de ani, prejudiciul modic a fost recuperat și a avut o atitudine procesuală sinceră.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat C. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței penale atacate și, rejudecând, redozarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul coborârii acesteia sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea dispozițiilor art.74 lit.a – 76 lit.c C.p.. Ca modalitate de executare a pedepsei, solicită a se dispune aplicarea art. 861 C.p., respectiv suspendarea sub supraveghere a pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare orientat spre maxim. Solicită a se ține cont și de atitudinea inculpatului de recunoaștere și regret, precum și faptul că prejudiciul a fost acoperit.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate și menținerea sentinței penale pronunțate de Judecătoria B., ca fiind legală și temeinică, considerând că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepselor atât cu privire la cuantumul acestora cât și la modalitatea de executare. Instanța de fond a avut în vedere în mod special faptul că nu au putut fi identificate circumstanțe care să poate fi reținute în favoarea inculpaților, aceștia tâlhărindu-și prietenul. Mai mult, s-ar putea reține faptul că a existat o anumită formă de premeditare în fapta săvârșită de inculpați întrucât aveau asupra lor un spray lacrimogen, o bâtă, obiecte de care s-au folosit pentru a-și tâlhări prietenul pentru o sumă modică și pentru un telefon. Consideră că pedeapsa aplicată inculpaților este corect individualizată și aptă să-și asigure scopul coercitiv și preventiv.
Recurentul inculpat D. P., având ultimul cuvânt, regretă fapta.
Recurentul inculpat C. A., având ultimul cuvânt, regretă fapta.
CURTEA
Cu privire la recursurile penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.526 din 12.11.2012, pronunțată de Judecătoria B., în temeiul art. 211 alin. 1 - alin. 2 lit. bși c și alin. 21 lit. a și b C.pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul D. P., la o pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 71 C.pen., au fost interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C.pen.
În temeiul art. 88 C.pen., a fost computată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului D. P. din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre de la data de 24.07.2012 până la zi.
În baza art. 350 C.pr.pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului D. P..
În temeiul art. 211 alin. 1 - alin. 2 lit. bși c și alin. 21 lit. a și b C.pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul C. A., la o pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 71 C.pen., i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C.pen.
În temeiul art. 88 C.pen., s-a computat durata reținerii și arestării preventive a inculpatului C. A. din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre de la data de 24.07.2012 până la zi.
În baza art. 350 C.pr.pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului C. A..
În temeiul 169 alin.1 C.proc. pen., instanța de fond a dispus restituirea către partea civilă V. G. a telefonului mobil marca Samsung, model SGH- M150, .-_, a încărcătorului pentru telefonul mobil marca Samsung, model SGH- M150, .-_ și a căștilor pentru acest telefon mobil ridicate în baza dovezii . nr._ și sumei de 130 lei consemnată la CEC Bank prin recipisa de consemnare nr._/1.
S-a constatat acoperit prejudiciul suferit de partea civilă V. G..
A fost obligat inculpatul D. P. la plata sumei de 1000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 4231/P/2012 din data de 18.09.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului D. P. - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 21 lit. a și b C.p. si a inculpatului C. A. -sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 21 lit. a și b C.p.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de 24.07.2012, organele de poliție din cadrul I.P.J. I. - Poliția Stațiunii Snagov au fost sesizate prin plângere de către partea vătămată V. G., cu privire la faptul că, în noaptea de 23/24.07.2012, a fost deposedat prin violență de suma de 130 lei și un telefon mobil marca Samsung de către inc. D. P. și C. A..
Fiind audiat, partea vătămată V. G. a arătat că, în data de 23.07.2012, în jurul orelor 20:30, s-a întâlnit cu inc. D. P., pe care îl cunoștea de aprox. o lună; cei doi au mers la un bar („La M.") din ., unde s-au întâlnit și cu inc. C. A..
În jurul orei 23:00, toți trei s-au deplasat la barul „La L.", situat pe .. P., jud. I. unde s-au întâlnit cu martorul D. I. R. și unde au rămas toți patru până în jurul orelor 02:00, moment în care cei doi inculpați i-au propus părții vătămate să meargă până la o casă aflată în câmp, pentru a „lua" niște porumb, propunere cu care a fost de acord atât partea vătămată, cât și martorul D. lonuț R..
Partea vătămată a mai arătat că după ce au ajuns toți patru pe câmpul aflat pe raza comunei P., jud. I. (câmp situat la aprox. 4 Km distanță de zona locuită a satului P., conform procesului verbal de cercetare la fața locului, inc. C. A. i-a pulverizat în zona ochilor o substanță, cu ajutorul unui spray, moment după care ambii inculpați au început să-1 lovească cu două bâte și, fiind căzut la pământ, aceștia i-au sustras din buzunar suma de 130 lei, precum și un telefon mobil marca Samsung.
Partea vătămată a mai precizat că, după ce a fost bătut și deposedat de bunurile aflate asupra sa, a fost amenințat de inculpați să nu sesizeze organele de poliție, în caz contrar îi vor face rău lui și familiei sale. De asemenea, partea vătămată V. G. a menționat că martorul D. lonuț R. nu a avut nicio contribuțiela săvârșirea faptei descrise în actul de sesizare, din contră, l-a ajutat („mi-a arătat drumul pe unde să plec").
Partea vătămată a fost examinată din punct de vedere medico-legal la SML I., din concluziile preliminare atașate la dosar rezultând că a prezentat la data examinării leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, unele dintre ele prin lovire cu corp dur alungit, leziuni care pot data din 24.07.2012 și care au necesitat pentru vindecare circa 4-5 zile de îngrijiri medicale, fără să-i fi pus în primejdie viața.
În sensul celor declarate de partea vătămată au fost și declarațiile martorului D. lonuț, care a relatat că, în data de mai sus, s-a deplasat împreună cu partea vătămată V. G., inc. C. A. și inc. D. P. de la barul „La L." (unde s-au întâlnit toți patru) pe câmpul din apropierea satului P., unde, la un moment dat, a observat cum inc. C. A. i-a pulverizat - cu ajutorul unui spray - o substanță iritant-lacrimogenă în zona feței p.v. V. G., acesta prăbușindu-se la pământ, împrejurare în care inc. D. P. l-a lovit cu o bată în mai multe zone ale corpului (coaste, picioare, spate), iar inc. C. A. a început să-l lovească și el în zona capului.
Urmare a acestor lovituri, părții vătămate i-a căzut telefonul mobil, bun pe care inc. C. A. l-a luat și l-a băgat în propriul buzunar; de asemenea, martorul a mai observat cum, în aceleași împrejurări, inc. D. P. i-a băgat mâna în buzunar lui V. G. și i-a sustras acestuia suma de 130 lei. Totodată, același martor a precizat că el nu a avut nicio contribuție la comiterea acestei fapte, nu a avut cunoștință de intenția inculpaților și nici nu a putut interveni, întrucât inculpații „erau mai mari decât mine".
Fiind audiat, inc. C. A. a recunoscut comiterea faptei, declarând că, după ce au ajuns toți patru (cei doi inculpați, partea vătămată și martorul D. lonuț R.) pe terenul de mai sus, inc. D. P. i-a propus să îl deposedeze pe partea vătămată de bunurile care se aflau asupra sa; în acest scop, inc. C. A. a pulverizat cu ajutorul unui spray o substanță paralizantă în zona feței părții vătămate V. G. și, după ce acesta din urmă a căzut la pământ, a fost lovit cu o bâtă și de către inc. D. petru.
Inculpatul C. A. a arătat că, în aceste împrejurări, „unul dintre noi, dar nu mai știu exact cine", i-a luat părții vătămate din buzunar o sumă de bani și un telefon mobil (împreună cu accesoriile); banii au fost împărțiți între cei doi inculpați, iar telefonul a rămas la inc. D. petru.
În mod asemănător a prezentat succesiunea evenimentelor și inc. D. P., care a declarat că după ce inc. C. A. a pulverizat cu spray-ul substanța paralizantă în zona feței părții vătămate, aceasta a căzut jos, împrejurare în care i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un băț. Totuși, inc. D. P. a susținut că, la comiterea faptei a participat și martorul D. I. R., care și el a lovit partea vătămată, după care i-a băgat acesteia mâna în buzunar, de unde i-a sustras suma de 130 lei și telefonul mobil, fapt negat însă de martor și de partea vătămată.
Au fost efectuate activități de conducere în teren a inculpaților, aceștia conducând organele judiciare pe traseul urmat, de la barurile frecventate, până la locul comiterii faptei, în extravilanul ., recunoscând și regretând comiterea faptei, ocazie cu care au fost întocmite procese verbale în acest sens și planșa foto aferentă.
Bunurile sustrase au fost predate de către inculpați, în baza unui proces verbal.
Este de menționat și faptul că, la aproximativ o lună de la depunerea plângerii, la procurorul de serviciu din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost depusă o declarație olografă, semnată de partea vătămată, în care aceasta din urmă revine asupra declarațiilor anterioare, afirmând că a fost însoțit de la bar până pe câmp doar de cei doi inculpați, nu și de martorul D. I. R., deși, atât partea vătămată în declarația inițială - menținută prin declarația dată după începerea urmăririi penale - cât și cei doi inculpați, au susținut prezența acestui martor la locul comiterii faptei; de asemenea, martorul G. M. a declarat că partea vătămată și inculpații au plecat de la bar împreună cu martorul D. I. R..
Pe drum, inc. D. P. și-ar fi adus aminte că partea vătămată îi datorează suma de 50 lei și i-a cerut acesteia suma respectivă; întrucât partea vătămată a răspuns că nu are această sumă asupra sa, s-au luat la bătaie pe câmpul respectiv și, „văzând că ei sunt doi și eu singur, am luat banii și telefonul din buzunar și le-am aruncat jos și am fugit" (fapta de tâlhărie subzistând evident și în aceste împrejurări, necorespunzătoare adevărului); partea vătămată a precizat că declarația dată la Postul de Poliție P. a fost făcută in timp ce se afla sub influența alcoolului și „nu vreau să se ajungă prin instanță", iar cu privire la cei doi inculpați a arătat că „ne cunoaștem, suntem prieteni și ar fi păcat ca ei să ajungă în închisoare pentru o prostie care nici nu a fost tâlhărie, că ne-am bătut, dar nu mi-a băgat nimeni mâna în buzunar".
S-a apreciat această din urmă declarație ca fiind vădit nesinceră, chiar ridicolă, din moment ce chiar inculpații, în prezența apărătorilor, au recunoscut comiterea faptei (atât în declarațiile date la sediul organelor de poliție, în cele date la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., cât și în cele date la Judecătoria B.).
Declarațiile inițiale ale părții vătămate sunt singurele care se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor administrate (declarații martori D. I. R. și G. M., concluzii preliminarii medico-legale, declarații inculpați). De altfel, partea vătămată a fost citată în mai multe rânduri pentru a da lămuriri cu privire la aceste din urmă susțineri, însă nu s-a prezentat la sediul organelor de poliție pentru a fi audiată.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces - verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; procese-verbale de conducere în teren; proces-verbal de predare-primire bunuri; concluzii preliminare S.M.L. I.; declarații martori; plângere și declarație parte vătămată; declarații inculpați.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut situația de fapt din declarațiile inculpaților de recunoaștere a săvârșirii faptelor, coroborate conf. art 69 Cpp cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală (proces - verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; procese-verbale de conducere în teren; proces-verbal de predare-primire bunuri; concluzii preliminare S.M.L. I.; declarații martori; plângere și declarație parte vătămată).
În drept, fapta inculpatului D. P. care în noaptea de 323/24.07.2012 împreună cu inculpatul C. A. în timp ce se aflau pe câmpul situat pe raza comunei P., judetul I. au deposedat prin utilizarea unor acte de violență, respectiv prin pulverizarea unei substanțe paralizante și prin lovirea cu corpuri dure pe partea vătămată V. G. de un telefon mobil marca Samsung cu accesorii și suma de 130 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie faptă prev.și ped. de art.211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 21 lit. a și b C.p.
În drept, fapta inculpatului C. A. care în noaptea de 323/24.07.2012 împreună cu inculpatul D. P. în timp ce se aflau pe câmpul situat pe raza comunei P., judetul I. au deposedat prin utilizarea unor acte de violență, respectiv prin pulverizarea unei substanțe paralizante și prin lovirea cu corpuri dure pe partea vătămată V. G. de un telefon mobil marca Samsung cu accesorii și suma de 130 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie faptă prev.și ped. de art.211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 21 lit. a și b C.p.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie, instanța de fond a reținut elementul material al infracțiunii constă în acțiunile inculpaților, de a o deposeda prin utilizarea unei substanțe paralizante și prin lovirea cu corpuri dure pe partea vătămată V. G. de telefonul mobil și suma de 130 lei.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, instanța de fond a reținut din declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală a reieșit că inculpatul a dorit să sustragă bunul ce aparținea părții vătămate pentru a obține sume de bani, de aici rezultând ca inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1. lit. a C. pen., prevăzând și urmărind producerea rezultatului infracțional.
Urmarea imediata a faptei a fost producerea unui prejudiciu material părții vătămate precum și provocarea unei stări de frica acesteia.
Instanța a reținut forma agravată prev. de art.211 al.2 lit.b C.pen întrucât fapta a fost săvârșită în timpul nopții, respectiv în jurul orelor 2,00 și forma agravată prev. de art.211 al.2 lit.c C.pen. întrucât fapta a fost săvârșită într-un loc public.
De asemenea, instanța de fond a reținut în sarcina celor doi inculpați forma agravată prev. de art.211 al.2 ind.1 lit.a și b C.pen. întrucât fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, respectiv inculpații Drăghci P. și C. A., aceștia folosind la săvârșirea faptei un spray iritant lacrimogen.
La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 alin.1 C.pen., dozarea pedepselor și reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpați ce trebuie aplicată ca urmare a reținerii art. 320/1 C.pr.pen.
Deși a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, ținând cont de dispozițiile art. 74 si art. 75 alin. 2 C.p. la aplicarea dispozițiilor art. 72 C.p., câtă vreme inculpatul nu putea nega evidența, toate probele dovedindu-i vinovăția, iar faptele acestuia prezintă un grad de pericol social sporit. În plus, instanța apreciază că inculpații au putut înțelege foarte bine consecințele negative ale faptelor lor.
Față de cele reținute, instanța de fond a considerat că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunea săvârșită este suficientă pentru reeducarea inculpaților și pentru atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 alin.1 C.pen.
Instanța de fond a dispus restituirea către partea civilă V. G. a telefonului mobil marca Samsung, model SGH- M150, .-_, a încărcătorului pentru telefonul mobil marca Samsung, model SGH- M150, .-_ și a căștilor pentru acest telefon mobil ridicate în baza dovezii . nr._ și sumei de 130 lei consemnată la CEC Bank prin recipisa de consemnare nr._/1.
S-a constatat acoperit prejudiciul suferit de partea civilă V. G..
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații D. P. și C. A. criticând-o ca fiind netemeinică și au solicitat reducerea cuantumului pedepselor prin reținerea în favoarea lor a circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a C. pen., susținând că nu au antecedente penale, sunt tineri, au avut o atitudine procesuală sinceră, iar ca modalitate de executare a pedepselor au solicitat să se dispună suspendarea sub supraveghere a pedepselor, invocând în acest sens aceleași circumstanțe personale favorabile.
Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de motivele de recurs invocate dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen., constată nefondate recursurile.
În raport de poziția procesuală adoptată de inculpați înainte de citirea actului de sesizare a instanței, rechizitoriul, și în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale în mod legal prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen. și a dispus condamnarea acestora.
La stabilirea pedepselor aplicate inculpaților s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C. pen., inclusiv și persoana acestora, astfel că pedepsele aplicate, orientate la minimul special, sunt, atât prin cuantum cât și modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art.52 C. pen.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei comisă de inculpați, infracțiunea de tâlhărie, concretizat prin modul de săvârșire, de două persoane, pe timp de noapte, într-un loc public, deposedarea părții vătămate prin violență de suma de 130 lei și un telefon mobil, sens în care au folosit un spray și au lovit-o cu două bâte și au amenințat-o pe ea și familia sa cu represalii violente dacă va sesiza organul de poliție, se constată că nu se impune și nici nu se justifică reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților atât în ceea ce privește cuantumul dar și modalitatea de executare.
Ca urmare, se constată că nu este întemeiată critica formulată, iar hotărârea atacată este legală și temeinică, considerente față de care se vor respinge ca nefondate recursurile în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
În conformitate cu dispozițiile art.38517 C. pr. pen., se va deduce prevenția inculpaților de la 24.07.2012 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D. P. și C. A., împotriva sentinței penale nr.526 din 12.11.2012, pronunțată de Judecătoria B..
Deduce prevenția inculpaților de la 24.07.2012 la zi.
Obligă inculpații la câte 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 200 lei fiecare onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
S. MustațăFlorică DuțăElena U.
GREFIER,
A. M.
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./05.02.2013
Jud. B. – jud.: I. R.C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1236/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
