Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1182/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1182/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-06-2012 în dosarul nr. 1182/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 1182 R
Ședința publică de la data de 07 iunie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. E. B.
JUDECĂTOR - D. M.
JUDECĂTOR - F. V.
GREFIER - R. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate organizată și Terorism - Structura Centrală – a fost reprezentat de domnul procuror C. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul D. T., împotriva încheierii de ședință din data de 25.05.2012, pronunțată de către Tribunalul București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat D. T., personal in stare de arest și asistat de avocat din oficiu I. E., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 05.06.2012 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat D. T. solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 25.05. 2012, pronunțată de către Tribunalul București, în dosarul nr._ și judecarea inculpatului in stare de libertate apreciind că la acest moment nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a acestuia, întrucât inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, arată că inculpatul nu se va sustrage cercetării judecătorești, are un domiciliu stabil, are un copil minor in vârstă de 3 zile și nu a avut cunoștință despre existența acelor droguri.
In subsidiar, solicită a se lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Publicsolicită respingerea recursului, apreciind încheierea recurată ca fiind temeinică și legală, inculpatul prezentând pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce derivă din gravitatea faptei săvârșite, inculpatul, consumator de heroină, fiind condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni. De asemenea, solicită a fi avută în vedere atitudinea inculpatului care a refuzat să ofere date privind persoana de la care proveneau acele droguri.
Recurentul inculpat D. T., având ultimul cuvânt, arată că nu cunoaște persoana de la care proveneau drogurile.
CURTEA,
Deliberând a supra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din data de 25.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr._, în baza art.3002 raportat la art.160b C. pr. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest a inculpaților Ș. T., fiica lui A. și C., născută la 29.11.1970 în G., CNP_, Ș. D. M., fiul lui V. și C., născut la 20.06.1987 în București, CNP_ și D. T., fiul lui I. și F., născut la 28.05.1978 în București, CNP_.
În baza art.160b alin.3 C. pr. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților.
A fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul Ș. D. M..
A fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul D. T..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut faptul că prin Rechizitoriul nr. 2561/D/P/2011 al Ministerului Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București, au fost trimiși în judecată în stare de arest inculpații Ș. T. zisă „D.” pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin.2 din Legea 143/2000, Ș. D. M. zis „M.” pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin.2 din Legea 143/2000, D. G. pentru săvârșirea finanțării infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 10 din Legea 143/2000 și T. D. zis „D. Hoțu” pentru săvârșirea infracțiunii de finanțare a infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 10 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b C.p.
De asemenea, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate și inculpata P. O. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 3 alin.2 din Legea 143/2000.
În fapt, cu privire la inculpații D. T. zis “D. Hoțu” și D. G. s-a reținut că în prima jumătate a lunii decembrie 2011 au finanțat cheltuielile ocazionate de deplasarea în Turcia a inculpatei Ș. T. zisă “D.”, cazarea acesteia și procurarea cantității de 148,33 grame heroină, drog de mare risc, pe care la data de 22.12.2011 inculpații Ș. T. și Ș. D. M. zis “M.” l-au disimulat într-un colet expediindu-l în țară cu un autocar al firmei Ortadogu.
În ceea ce îl privește pe inculpații Ș. D. M. zis „M.” și Ș. T. zisă „D.”, s-a reținut că la data de 22.12.2011, în timp ce se aflau la Istanbul – Turcia, au depus la cala autocarului cu nr. de înmatriculare 34-VVE-23, aparținând firmei Ortadogu, un colet ce conținea 148,33 grame heroină expediat pe numele învinuitei P. O.. Autocarul cu nr. de înmatriculare 34-VVE-23, în care se afla coletul cu heroină a intrat în țară la data de 23.12.2011 și a staționat la sediul firmei Ortadogu, situate în ., de unde coletul a fost ridicat de către lucrătorii de poliție.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 24.12.2011, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, s-a dispus arestarea preventivă a celor patru inculpați pentru o perioadă de 29 zile, reținându-se a fi întrunite condițiile prev. de art. 143 C.p.p. și art. 148 lit. f C.p.p. Ulterior, măsura arestării a fost prelungită prelungită și menținută succesiv până în prezent.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată, prelungită și menținută de judecător, cu respectarea dispozițiilor legale.
Instanța de fond a reținut că există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. privind faptul că inculpații au comis faptele de care sunt acuzați, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor din faza de urmărire penală, convorbirile telefonice și SMS-urile transmise de inculpați în perioada 8.12.2011 – 26.12.2011, declarațiile inculpaților Ș. T., Ș. D. M. și P. O. G.. Cu privire la declarațiile martorilor și inculpaților audiați în faza de judecată, diferite de cele date în faza de urmărire penală, instanța de fond va analiza conținutul acestora cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.
Referitor la condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.proc.pen., instanța de fond a reținut că și acestea sunt în continuare îndeplinite cu privire la inculpații Ș. T., Ș. D. M. și D. T.. Inculpații sunt acuzați de organizarea unei rețele cu ramificații internaționale având ca scop introducerea în țară de droguri de mare risc (heroină). Raportat la pericolul inerent infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, la cantitatea importantă de droguri descoperită de organele de poliție, la caracterul organizat al activității infracționale și la atitudinea inculpaților, care au refuzat să dea amănunte cu privire la identitatea numitului „R.” (cetățeanul turc care le furniza heroina), Tribunalul a apreciat că există un risc semnificativ, ca, odată lăsați în libertate, aceștia să își reia activitatea infracțională. În acest sens, Tribunalul a avut în vedere și faptul că inculpații nu au locuri de muncă, iar inculpatul D. T. este dependent de heroină (conform declarației soției sale, T. G.) și anterior a fost condamnat pentru același gen de fapte.
La fel, arestarea preventivă nu poate fi înlocuită în acest moment cu o altă măsură neprivativă de libertate (de exemplu, obligarea de a nu părăsi mun. București), datorită lipsei de eficiență a unei astfel de măsuri – inculpații sunt acuzați că au comis faptele profitând de condițiile specifice orașului București, unde există un număr important de consumatori de narcotice și posibilități variate de a comite infracțiuni de trafic de droguri. De asemenea, atâta timp cât furnizorii de droguri ai acestora se află în continuare în libertate și nu sunt identificați, activitatea infracțională de care inculpații sunt acuzați poate fi cu ușurință reluată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D. T., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și judecarea în stare de libertate, apreciind că la acest moment nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul arestării preventive, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, inculpatul a arătat nu se va sustrage cercetării judecătorești, are un domiciliu stabil, are un copil minor în vârstă de 3 zile și nu a avut cunoștință despre existența acelor droguri.
In subsidiar, solicită a se lua măsura obligării de a nu părăsi țara.
Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente.
Inculpatul D. T. este cercetat, împreună cu alți coinculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de finanțare a infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prev. de art.10 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b C. pen.
Curtea apreciază că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de normele procesual penale pentru menținerea stării de arest a inculpatului. Astfel:
- existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta cercetată, - art.143, 681, 3002 și 160b alin.1 și 3 C.p.p,;
- infracțiunea cercetată este pedepsită cu închisoarea mai mare de patru ani;
- lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică - art. 148 lit.f C.p.p.;
- privarea de libertate este necesară pentru asigurarea scopului măsurilor preventive, prevăzut de art.136 alin. final Cod procedură penală;
- nu s-a depășit o durată rezonabilă a procedurii ori a măsurii preventive restrictive de libertate.
În analiza primei condiții, în mod corect a fost examinat ansamblul probatoriului administrat până în prezent acesta fiind apt să conducă la concluzia menționată, respectiv la presupunerea rezonabilă că persoana trimisă în judecată a săvârșit fapta cercetată. Astfel au fost avute în vedere probatoriile administrate în faza de urmărire penală, care au fundamentat trimiterea în judecată.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații martorilor și inculpați, interceptări ale convorbirilor telefonice și SMS-urilor transmise, proces verbal de prindere în flagrant.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii inițiale, fiind întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f Cod procedură penală astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cercetată este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului creează pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea de la Strasbourg, în jurisprudența sa pe tărâmul aplicării art 5 din Convenție a conturat 4 motive care justifică menținerea sau prelungirea măsurii arestării preventive:
-pericolul de sustragere din partea acuzatului (Stögmuller c.Autriche, arrêt du 10 novembre 1969, série A no 9, § 15) ;
-riscul ca acuzatul, odată pus în libertate să împiedice buna administrare a justiției (Wemhoff c. Allemagne, 27 juin 1968, § 14, série A no 7),
-ori să comită noi infracțiuni (Matzenetter c. Autriche, arrêt du 10 novembre 1969, série A no 10, § 9)
-existența unui pericol pentru ordinea publică (Letellier c. France, 26 juin 1991, § 51, série A no 207 .-Bas (déc.), no_/04, 5 juillet 2007). De asemenea, Curtea a constatat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea măsurii arestării preventive, cel puțin pentru o anumită durată de timp.
Pericolul pentru ordinea publică, în prezenta cauză, rezultă din gradul de pericol social concret ridicat al infracțiunii cercetate dedus din împrejurările și modul de operare, din pluralitatea actelor de executare și durata activității infracționale, perseverența infracțională, pluralitatea de participanți, natura și cantitatea drogului traficat.
Ca urmare, se apreciază că se justifică sau susține un pericol real pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate, astfel încât, la acest moment procesual, nu se impun măsuri preventive alternative deținerii pentru inculpat.
Gradul de participare al fiecărui inculpat ori conduita în fața organelor judiciare, ori situația familială nu pot conduce la o altă concluzie în acest moment procesual, în contextul în care cercetarea judecătorească este la început.
În ceea ce privește durata prevenției, Curtea apreciază că aceasta nu a depășit un termen rezonabil aspect dedus din stadiul dosarului care în prezent se află în cursul judecății în primă instanță, dar și din complexitatea acestuia generată de probatoriile ce trebuie administrate, aceste aspecte urmând a fi raportate la data actului de inculpare, 24 12 2011.
În plus, la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală, măsura fiind judicios aleasă și aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal și scopul măsurilor preventive.
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul D. T., ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. T., împotriva încheierii de ședință din data de 25.05. 2012, pronunțată de către Tribunalul București, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. E. B. D. M. F. V.
GREFIER,
R. S.
Red. F.V. 27 06 2012
Dact. A.L. 2 ex.26.06.2012
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 105/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 111/2013.... → |
|---|
