Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 86/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 86/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 86
Ședința publică de la 17 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
JUDECĂTOR - R. G.
GREFIER - G. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul IAȘAR ȘEFCHET împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat Lorette L., în baza împuternicirii avocațiale nr.13 emisă de Baroul B. - Cabinet Individual.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocă excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art.141 alin.1 Cod procedură penală.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, opinează că recursul este admisibil în raport cu dispozițiile expres prevăzute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de politica penală instaurată de Curtea Europeană – eficientizată și de instanțele naționale și arată că în condițiile in care dispozițiile instanței naționale contravin dispozițiilor Convenției Europene, primează acestea din urmă. În continuare, susține că aceiași instanță – Curtea de Apel București – Secția I Penală – a admis de principiu astfel de recursuri, înlăturându-se prevederea potrivit căreia ar exista condiția inadmisibilității căii de atac și ca atare, s-au luat in discuție, pronunțându-se soluții pe fondul cauzei. Invocă totodată egalitatea armelor in procesul penal și arată că în condițiile in care o astfel de cerere este admisă de instanța de fond, parchetul poate ataca cu recurs respectiva încheiere. per a contrario, la momentul actual, in condițiile in care se respinge o astfel de solicitare, nu poate fi pusă în discuție printr-o cale de atac de instanța superioară.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 08 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 12, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul IAȘAR SEFCHET și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.1037/P/2012 al Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul IAȘAR SEFCHET zis „B." pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzuta de art.215 alin.1,2,3 si 5 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în data de 25.02.2012 inculpatul Iasar Sefchet zis „B." împreună cu alte persoane le-a indus în eroare pe părțile vătămate Gao Feng si Gao G. D. cu prilejul vânzării către acestea a unei cantități de 2,5 Kg de metal despre care au pretins că este aur si în acest mod le-a cauzat părților vătămate un prejudiciu de 72.000 euro (mai mare de 200.000 de lei).
Instanța de fond a constatat că inculpatul IAȘAR SEFCHET zis "B." a fost arestat preventiv în baza Mandatului de Arestare Preventivă nr.159/UP/14.08.2012 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr.30._, pe o perioada de 30 (treizeci) zile, de la data de 19.09.2012 la data de 18.10.2012 inclusiv, măsură menținută ulterior de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art.143 Cod de procedură penală, art. 1491 Cod de procedură penală și art.148 lit.f Cod de procedură penală.
În acest sens, Tribunalul a avut în vedere că în cauză există la momentul procesual analizat indicii temeinice, în sensul art.681 Cod de procedură penală rap. la art.143 alin.1 Cod de procedură penală, că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, relevante în acest sens fiind mijloace de probă administrate de organele de urmărire penală și, în parte readministrate de judecătorul fondului, respectiv: plângerea si declarațiile părților vătămate Gao Feng și Gao G. D., raportul de constatare tehnico științifică nr._/24.04.2012 care a concluzionat că metalul cumpărat de către părțile vătămate nu era aur, CD-ul conținând imaginile surprinse în data de 25.02.2012 din sistemul de supraveghere video din incinta hotelului "Marriot” din București, procesul verbal de vizionare a imaginilor, procesul verbal de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în cauză, declarațiile inculpatului.
S-a observat, astfel, că aceste temeiuri subzistă și la acest momentul analizat, neputându-se acredita ideea că prin probele administrate în această fază a procesului penal până la momentul prezentei analize au intervenit elemente probatorii care să le modifice substanțial.
S-a observat că, în esență, apărarea a criticat modul de administrare a probelor și valoarea acestora în cadrul procesului pendinte, critică pe care, însă, Tribunalul a arătat că o va avea în vedere pe parcursul cercetării judecătorești, cu ocazia reevaluării probelor, la acest moment al procedurilor judecătorul statuând, în raport de indiciile rezonabile de vinovăție, așa cum au fost ele analizate mai sus.
S-a mai arătat că nemodificarea temeiurilor inițiale trebuie analizată în raport cu probele administrate și cu apărarea inculpatului care vizează o cu totul altă situație de fapt decât cea reținută prin actul de inculpare, dar care însă, la acest moment nu este coroborată cu mijloacele de probă administrate în faza urmăririi penale.
În acest sens, s-a precizat că raportarea temeiurilor de vinovăție rezultate din audierile părților civile nu evidențiază, sub aspect probator modificări față de cele din faza de urmărire penală, așa încât, nici din această perspectivă nu se poate vorbi de o modificare de natură a înclina balanța considerabil sub aspectul presupuselor temeiurilor de vinovăție reținute pentru inculpat.
S-a mai arătat că nici declarațiile martorilor audiați la termenul de judecată din 08.01.2012 nu pot determina o modificare esențială a situației de fapt cu care instanța a fost investită, de natură a justifica o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, eventualele inadvertențe la care face referire apărarea urmând a fi analizate, cenzurate, elucidate în această fază a cercetării judecătorești.
S-a mai reținut că aspectele de ordin medical, vârsta, elemente socio-familiale, fără a fi contestate de instanță, nu sunt suficiente pentru a justifica o măsură alternativă prin raportare la toate celelalte elemente analizate.
Împotriva acestei încheieri, la data de 09 ianuarie 2013, a formulat recurs inculpatul IAȘAR ȘEFCHET, prin apărătorul ales, fără a arăta în scris motivele pe care se întemeiază calea de atac declarată.
Cererea de recurs a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 14 ianuarie 2013.
La termenul de astăzi, 17 ianuarie 2013, urmare a excepției invocată în acest sens de către reprezentantul Ministerului Public în raport cu dispozițiile art.141 alin.1 teza finală din Codul de procedură penală, Curtea a pus în discuție admisibilitatea recursului cu care a fost sesizată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva excepției astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului IAȘAR ȘEFCHET este, într-adevăr, inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art.141 alin.1 teza finală din Codul de procedură penală (astfel cum au fost modificate prin Legea nr.356/2006), încheierea prin care prima instanță respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
În același sens se pronunțase, chiar anterior modificării operate prin legea anterior menționată, și Înalta Curte de Casație și Justiție, care admițând un recurs în interesul legii prin Decizia nr.XII/2005 (obligatorie pentru instanțe cât privește dezlegarea dată problemelor de drept judecate, conform art.4142 alin.3 din Codul de procedură penală), a stabilit că ‚‚încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs’’.
În plus Curtea apreciază că lipsa posibilității de a ataca, separat, cu recurs, o astfel de încheiere nu contravine nici dispozițiilor art.5 parag.4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât, astfel cum rezultă din însăși jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile respective nu garantează dreptul la o cale de atac împotriva hotărârilor privitoare la arestarea preventivă, ci numai dreptul la un grad de jurisdicție, reprezentat de o instanță independentă și imparțială, care să se pronunțe asupra acelei măsuri.
Or, în speță, Tribunalul, fiind sesizat în cursul judecății cu soluționarea cererii inculpatului Iașar Șefchet de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, a analizat cererea respectivă, ca instanță independentă și imparțială, constatând în mod explicit și motivat că nu s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza arestării inițiale, pentru a se putea dispune în mod legal în sensul celor solicitate de inculpat.
Mai mult, dispozițiile art.139 alin.1 din Codul de procedură penală permit inculpatului să reitereze oricând, fără măcar trecerea unui termen, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă prevăzută de lege.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.a din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul IAȘAR ȘEFCHET.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 lit.a din Codul de procedură penală respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul IAȘAR ȘEFCHET împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 12.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. C. M. C. R. G.
GREFIER,
G. I.
red.C.C.
ex.2
red.jud.L.S.Târțău-T.B.-S.I.P.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1255/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1236/2013.... → |
|---|
