Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 147/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 147/2015
Dosar nr._
(_ )
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 147/A
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. S.
JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: E. V.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror P. L..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.302 din data de 29.09.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul cu nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind pronunțarea la data de 30.01.2015 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.302 din data de 29.09.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a hotărât, în baza art.396 alin.(1), (5) raportat la art.16 alin.(1) lit.b) Cod pr.penală, achitarea inculpatului E. C. (fiul lui I. și M., născut la data de 20.05.1967 în București, sector 7, cu domiciliul în București, ..3, ., CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în data de 17.08.2011, în jurul orelor 1715 inculpatul E. C. a condus autovehiculul marca Skoda, cu număr de înmatriculare_, pe DN 7, pe raza orașului Chitila, județul I..
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că la data menționată a condus autoturismul însă nu avea dreptul de a conduce suspendat deoarece, deși a fost cercetat în mai multe dosare penale, a primit soluții de netrimitere în judecată, însă aceste soluții nu au fost implementate în baza de date a M.A.I.-D.G.P.M.B.- Poliția Rutieră, în acest fel figurând cu permisul suspendat.
În vederea clarificării situației existente, instanța a procedat la atașarea la dosarul cauzei a înscrisurilor relevante. Astfel, au fost atașate soluțiile de netrimitere în judecată date de către reprezentanții Ministerului Public în mai multe dosare în care inculpatul a fost cercetat.
Aceste soluții au fost comunicate de către instanța de judecată în vederea implementării acestora de către M.A.I.-D.G.P.M.B.- Poliția Rutieră, pentru ca aceasta să poată comunica instanței relații privind starea permisului de conducere a inculpatului la data de 17.08.2011, respectiv dacă acesta avea sau nu dreptul să conducă la data menționată autovehicule pe drumurile publice.
Prin adresa comunicată de către M.A.I.-D.G.P.M.B.- Poliția Rutieră a fost comunicat instanței faptul că la data de 17.08.2011 inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. De asemenea, s-a mai arătat că inculpatul a avut în mod efectiv suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice în perioada 19.11._10 și în perioada 30.03._10. Prin aceeași adresă s-a adus la cunoștința instanței că în legătură cu fapta din data de 16.09.2010 - în legătură cu această faptă operând practic suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, însă până la data comunicării adresei către instanță soluția nu fusese comunicată de către Ministerul Public organelor de poliție. La data de 30.11.2010 P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a dispus neînceperea urmăririi penale în ceea ce privește fapta săvârșită de inculpat la data de 16.09.2010, raportat la împrejurarea că în perioada 20.09._09 inculpatul nu avea dreptul de conducere suspendat.
Judecătorul cauzei pe fond a apreciat că aceste aspecte se coroborează cu cele consemnate în fișa de cazier auto a inculpatului, astfel cum aceasta a fost comunicată instanței de către organele de poliție. Astfel, s-a observat că în perioada 18.08.2011 (dată la care a fost dezactivată o altă abatere a inculpatului urmare a unei soluții de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de P. Judecătoriei Sector 5 București) - 17.08.2011 (data săvârșirii faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată), acestuia i-a fost întocmit dosarul penal referitor la fapta din data de 16.09.2010 - faptă la care instanța s-a referit anterior.
Cum pentru fapta din data de 16.09.2010, la data de 30.11.2010 P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a dispus neînceperea urmăririi penale, instanța a apreciat că la data de 17.08.2011 inculpatul avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice.
Astfel, s-a concluzionat că deficiențele existente la nivel administrativ în cadrul M.A.I.-D.G.P.M.B.- Poliția Rutieră referitoare la implementarea soluțiilor pronunțate în dosarele penale nu pot fi imputate inculpatului, organele de poliție având obligația de a comunica acestuia perioada în care nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, în ipoteza în care se lua față de acesta o astfel de măsură. Ori în cauză nu se impunea suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, câtă vreme pentru fapta din data de 16.09.2010 referitor la care a fost întocmit dosar penal inculpatului s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Mai mult, din chiar adresa înaintată de către M.A.I.-D.G.P.M.B.- Poliția Rutieră a rezultat că inculpatul a avut în mod efectiv suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice în perioada 19.11._10 și în perioada 30.03._10.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria B. criticând-o pentru nelegalitatea soluției de achitare a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel P. a arătat, în esență, că inculpatul nu avea la data de 17.08.2011 dreptul de a conduce întrucât inculpatul – cercetat în 8 dosare penale – a încălcat măsura suspendării de a conduce instituită prin raportare la art.111 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.195/2002 iar nu prin raportare la art.103 din OUG 195/2002 astfel că și în ipoteza în care un singur dosar penal întocmit anterior datei depistării acestuia în trafic în prezenta cauză -17.08.2011, nu era soluționat definitiv, inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art.417 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată și reține următoarele:
În baza propriului examen al actelor și lucrărilor dosarului, instanța de control judiciar apreciază, urmare analizării probatoriului administrat, că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului E. C. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, în speță fiind întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat.
Astfel, se reține că în data de 17.08.2011, în jurul orelor 1715 inculpatul E. C. a condus autovehiculul marca Skoda, cu număr de înmatriculare_, pe DN 7, pe raza orașului Chitila, județul I. - aspecte de altfel necontestate de către intimatul inculpat care s-a apărat arătând că la acea dată nu se afla sub sancțiunea suspendării dreptului de a conduce precizând că deși a fost cercetat în mai multe dosare penale a primit soluții de netrimitere în judecată însă aceste soluții care nu au fost implementate în baza de date a M.A.I. - D.G.P.M.B.- Poliția Rutieră, în acest fel figurând cu permisul suspendat.
Din analiza adresei nr._ din 09.07.2014 emisă de MAI - IGPR – Brigada Rutieră (fila 95 dosar fond) rezultă că la data de 17.08.2011, starea permisului de conducere al inculpatului era reținut în vederea cercetărilor, iar cel în cauză nu a beneficiat de prelungirea dreptului de circulație potrivit art.111 alin.6 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
Conform art.23 din același act normativ, dreptul de a conduce îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovadă înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație.
Din anexa la adresa nr._/2014 a MAI - IGPR – Brigada Rutieră (filele 78-80 dosar fond) cuprinzând date privind abaterile la regimul circulației săvârșite de inculpatul E. C. rezultă că acesta a fost depistat la 17.08.2011 conducând pe drumurile publice fără a avea acest drept, ocazie cu care inculpatului i-a fost reținută dovada nr._/16.09.2010 ce îi fusese eliberată acestuia cu ocazia incidentului din 16.09.2010.
Pentru fapta din data de 16.09.2010, P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București a emis la 30.11.2010 o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală reținând că acesta nu avea la aceea dată (n.n. 16.09.2010) dreptul de a conduce suspendat.
Cum anterior datei de 16.09.2010 inculpatul avea permisul reținut, iar la momentul depistării în trafic – 17.08.2011 acesta a prezentat doar o dovadă înlocuitoare care însă era expirată cu mult anterior acestei date (conform art.111 alin.6 din OUG la cererea titularului permisului de conducere reținut se poate dispune prelungirea dreptului de circulație cu cel mult 30 zile) - dovada emisă la 16.09.2010 expirase la 15.10.2010 – rezultă că inculpatul nu avea la momentul depistării sale dreptul de a conduce.
Așadar, faptul că anterior depistării sale în trafic în data de 17.08.2011 au fost soluționate parte din dosarele de cercetare penală cu care figura în evidențe inculpatul, dispunându-se soluții de netrimitere în judecată și operându-se retroactiv suspendarea de către DGPMB nu are nicio relevanță asupra existenței infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 câtă vreme la data depistării sale inculpatul nu beneficia de o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere, prelungită în condițiile legii.
Așa fiind, Curtea în temeiul art.421 pct.2 lit. a Cod pr. penală va admite apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., va desființa, în parte, sentința atacată și rejudecând, constată întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, text de lege în baza căruia cu aplicarea art.5 din noul Cod penal îl va condamna pe inculpatul E. C. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având dreptul de a conduce suspendat.
Reținând că de la comiterea faptei și până în prezent a intervenit o succesiune de legi penale, instanța de apel va face aplicarea legii penale mai favorabile, reținând în acest sens că vechea lege penală este mai favorabilă inculpatului din perspectiva criteriilor de individualizare a pedepsei și a modalității de executare a acesteia.
La alegerea și proporționalizarea pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, sunt avute în vedere criteriile cumulativ prev. de art. 72 din vechiul Cod penal.
Se vor aplica inculpatului dispozițiile art.71 -64 lit. a teza a II-a și b din vechiul Cod penal.
Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.81 alin 1 lit. a și b din vechiul Cod penal și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni ce reprezintă termenul de încercare.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din vechiul Cod penal privind revocarea.
În baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se va suspenda executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 274 alin 1 Cod pr. penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.302/29.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală nr.302/29.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. și rejudecând:
În baza art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.5 din noul Cod penal condamnă pe inculpatul E. C. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Aplică art.71 -64 lit. a teza a II-a și b din vechiul Cod penal.
În baza art.81 din vechiul Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni ce reprezintă termenul de încercare.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din vechiul Cod penal privind revocarea.
În baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 274 alin 1 Cod pr. penală obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. D. G.
GREFIER,
E. V.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.4/17.02.2015
Jud.B. – judecător I. C. R.
| ← Dare de mită. Art.290 NCP. Sentința nr. 17/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 130/2015. Curtea de... → |
|---|
