Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 12/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 12/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.12/F
Ședința din camera de consiliu de la data de 28 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la recunoașterea Sentinței penale nr.229/2010 din data de 26 iulie 2010 (executorie nr.607/10), pronunțată de Instanța Penală nr.1 din Palencia și punerea în executare a pedepsei aplicate prin această hotărâre persoanei condamnate B. M..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, a răspuns apărătorul desemnat din oficiu să o reprezinte juridic pe persoana condamnată, avocat T. I., în baza delegației nr._/2015 emisă de Baroul București (atașată la fila 10 din dosar).
Procedura este legal îndeplinită, cauza fiind judecată fără citarea persoanei condamnate, potrivit art.135 alin.2 din Legea nr.302/2004 (republicată).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se constate că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru a se dispune recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale executorii nr.607/2010, astfel cum au fost solicitate de către autoritățile spaniole. Arată că, în fișa de executare, sunt menționate și alte hotărâri de condamnare, între care și o sentință pronunțată de o Judecătorie din Murcia, care nu a fost recunoscută încă de instanțele române, iar, din referatul întocmit de Biroul Executări Penale al Curții de Apel București – Secția I Penală, atașat la dosar, rezultă că, până în prezent, nu s-a putut realiza transferarea persoanei condamnate întrucât, împotriva acesteia, au fost pronunțate și alte hotărâri de condamnare, încă nerecunoscute. În consecință, apreciază că, în prezenta cauză, trebuie analizată doar sentința penală la care se referă sesizarea, urmând ca întreaga situație juridică a persoanei condamnate să fie reglementată de către instanțele române în momentul în care vor fi recunoscute și celelalte hotărâri care se referă la aceasta. În consecință, solicită admiterea sesizării astfel cum a fost formulată, recunoașterea Sentinței penale nr.229/2010 din data de 26 iulie 2010 (executorie nr.607/10), pronunțată de Instanța Penală nr.1 din Palencia, transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 18 luni închisoare, deducerea din această pedeapsă a duratei reținerii, din data de 31 martie 2008 și emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Apărătorul din oficiu al persoanei condamnate solicită admiterea sesizării, astfel cum a fost formulată și susținută la termenul de astăzi, recunoașterea hotărârii străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru a executa pedeapsa de 18 luni închisoare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Referatul nr.2120/II/5/2014 din data de 15 ianuarie 2015, P. de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță, în temeiul art.134 alin.1 și art.135 din Legea nr.302/2004 (republicată), pentru a aprecia cu privire la recunoașterea Sentinței penale nr.229/2010 din data de 26 iulie 2010 (executorie nr.607/10), pronunțată de Instanța Penală nr.1 din Palencia și la punerea în executare a pedepsei aplicate prin hotărârea respectivă persoanei condamnate B. M. (cetățean român, fiul lui I. și L., născut la data de 13 octombrie 1973 în localitatea Roșiori de Vede, județul Teleorman, CNP_, cu domiciliul în municipiul București, ..31, ., ., sectorul 5, titular al cărții de identitate . nr._), în sensul transferării acesteia într-un penitenciar din România.
Analizând sesizarea, pe baza documentelor și informațiilor comunicate de către statul de condamnare și respectiv obținute de către P. care a făcut sesizarea, Curtea constată următoarele:
PrinSentința penală nr.229/2010 din data de 26 iulie 2010 (executorie nr.607/10), Instanța Penală nr.1 din Palencia a hotărât condamnarea inculpatului B. M. la pedeapsa de 18 luni închisoare, pentru săvârșirea, în calitate de autor, a infracțiunii de furt, în formă continuată, incriminată de art.234 raportat la art.74 din Codul penal spaniol.
În fapt, s-a reținut că, în dimineața zilei de 29 martie 2008, în localitatea Palencia, inculpatul și alte două persoane, în baza unei înțelegeri prealabile, au intrat în patru magazine din acea localitate, de unde au sustras articole de îmbrăcăminte, în valoare totală de 1.599,71 euro (ulterior recuperate și restituite proprietarilor), pe care le-au introdus în pungi căptușite cu folie de aluminiu, pentru a evita astfel detectarea lor de sistemele de alarmă.
Hotărârea respectivă a rămas definitivă la data de 25 noiembrie 2010, iar, potrivit fișei de executare, din durata pedepsei aplicate prin aceasta a fost dedusă o zi de reținere a inculpatului, din data de 31 martie 2008, urmând ca executarea acelei pedepse de către persoana condamnată să se realizeze în perioada 18 aprilie 2017 - 08 octombrie 2018.
La datele de 28 februarie 2014 și, respectiv, 07 mai 2014, persoana condamnată B. M. și-a exprimat consimțământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, pentru a executa pedeapsa anterior menționată.
Potrivit fișei de cazier judiciar eliberate de către Inspectoratul General al Poliției Române la data de 17 decembrie 2014 și procesului-verbal întocmit la aceeași dată de către procurorul român sesizat, în urma accesării bazei de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH, în privința persoanei condamnate B. M., au mai fost pronunțate de către instanțele române două hotărâri de recunoaștere a unor hotărâri definitive de condamnare pronunțate de instanțe spaniole, iar aceasta a mai fost condamnată, și în alte cauze, judecate de instanțe din aceeași țară, dar și din Franța și, totodată, în prezent, este cercetată și în România în două dosare penale (nr.2180/284/P/2013 și nr.2423/284/P/2013), instrumentate de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești.
La dosar, au fost atașate cele două hotărâri de recunoaștere anterior pronunțate, și anume Sentința penală nr.134/2009 a Curții de Apel București – Secția I Penală (Dosar nr._ ) și, respectiv, Sentința penală nr.434/2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală (Dosar nr._ ), din examinarea lor rezultând că, prin acestea, au fost recunoscute sentințe pronunțate, cu privire la aceeași persoană condamnată, de către instanțe din Santander, Durango și San S..
De asemenea, a fost întocmit, de către Biroul Executări Penale al Curții de Apel București – Secția I Penală, un referat cu privire la situația executării primei dintre cele două hotărâri de recunoaștere pronunțate de instanțele române, din care rezultă că transferarea persoanei condamnate, dispusă prin acea hotărâre, nu s-a realizat încă, deoarece autoritățile judiciare spaniole au comunicat că aceasta a mai fost condamnată, în aceeași țară, prin alte trei sentințe, pentru care se așteaptă recunoașterea.
Față de împrejurarea anterior menționată, Curtea constată că, nefiind sesizată cu recunoașterea ultimei hotărâri de condamnare dintre cele pronunțate de instanțele spaniole, nu se justifică aplicarea, în speță, a dispozițiilor art.135 alin.13 lit.b din Legea nr.302/2004 (republicată), urmând ca situația juridică finală a persoanei condamnate să fie stabilită după recunoașterea tuturor hotărârilor de condamnare care se referă la aceasta.
Raportat la toate aceste aspecte și la obiectul sesizării din prezenta cauză, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.136 alin.1 lit.a-e din Legea nr.302/2004 (republicată), întrucât hotărârea străină de condamnare la pedeapsa de 18 luni închisoare este definitivă și executorie, fapta reținută prin aceasta în sarcina persoanei condamnate B. M. (cetățean român) era incriminată și în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României (în concret, realizând conținutul constitutiv al patru infracțiuni concurente de furt, prevăzute de art.228 alin.1 cu aplic. art.77 lit.a și art.38 alin.1 în ref. la art.5 alin.1 din Codul penal și pedepsite, fiecare, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă), persoana condamnată a consimțit la executarea pedepsei pe teritoriul țării de origine, nu este incident vreun motiv de nerecunoaștere și neexecutare dintre cele prevăzute în art.136 alin.2 din aceeași lege, iar executarea în România a pedepsei închisorii este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate (originară din această țară).
De asemenea, Curtea constată că natura și durata pedepsei aplicate de instanța străină corespunde cu natura și durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare celei reținute în sarcina persoanei condamnate B. M., astfel că nu este necesară adaptarea pedepsei respective, conform art.135 alin.6 lit.b din Legea nr.302/2004 (republicată).
În consecință, Curtea va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, va recunoaște Sentința penală nr.229/2010 din data de 26 iulie 2010 (executorie nr.607/10), pronunțată de Instanța Penală nr.1 din Palencia (rămasă definitivă la data de 25 noiembrie 2010), prin care persoanei condamnate B. M. (cetățean român) i-a fost aplicată pedeapsa de 18 luni închisoare și va dispune transferarea acesteia într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei respective, din care va fi dedusă durata reținerii, din data de 31 martie 2008.
În temeiul art.135 alin.12 din Legea nr.302/2004 (republicată), Curtea va dispune emiterea unui mandat de executare pe numele persoanei condamnate, cu privire la pedeapsa de 18 luni închisoare, la data rămânerii definitive a acestei sentințe.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea acestei proceduri vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să o reprezinte juridic pe persoana condamnată, fiind acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, potrivit art.272 alin.1, 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În temeiul art.135 alin.3 și alin.6 lit.a din Legea nr.302/2004 (republicată), admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Recunoaște Sentința penală nr.229/2010 din data de 26 iulie 2010 (executorie nr.607/10), pronunțată de Instanța Penală nr.1 din Palencia (rămasă definitivă la data de 25 noiembrie 2010), prin care persoanei condamnate B. M. i-a fost aplicată pedeapsa de 18 luni închisoare.
Dispune transferarea persoanei condamnate B. M. (cetățean român, fiul lui I. și L., născut la data de 13 octombrie 1973 în localitatea Roșiori de Vede, județul Teleorman, CNP_, cu domiciliul în municipiul București, ..31, ., ., sectorul 5, titular al cărții de identitate . nr._), din penitenciarul din Regatul Spaniei într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 18 luni închisoare.
Deduce din această pedeapsă durata reținerii, din data de 31 martie 2008.
Dispune emiterea unui mandat de executare, cu privire la pedeapsa de 18 luni închisoare, la data rămânerii definitive a acestei sentințe.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru procuror și respectiv de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, pentru persoana condamnată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,
C. V. G. GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 02 februarie 2015
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 139/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Dare de mită. Art.290 NCP. Sentința nr. 17/2015. Curtea de... → |
|---|
