Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 315/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 315/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 315/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.315/CO
Ședința publică din data de 05 iunie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. S. N.
Grefier: Victorița S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală a fost reprezentant de procuror S. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, împotriva încheierii din data de 05.05.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat D. G. V., personal, asistat de apărător ales, avocat D. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._-05.06.2015 emisă de Baroul B., pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală.
Solicită să fie avut în vedere că prin încheierea 05.05.2015, care nu este definitivă, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, însă pe data de 03.06.2015 instanța de fond a pronunțat o sentință de condamnare a inculpatului, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Astfel, învederează că potrivit art.241 alin.1 lit.b Cod procedură penală, în cazul pronunțării unei condamnări cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, orice măsură preventivă încetează de drept, solicitând să se constate că măsura preventivă este încetată de drept.
În consecință, solicită admiterea contestației Parchetului și să se constate ca fiind încetată de drept măsura preventivă, din data de 03.06.2015.
Apărătorului ales al intimatului-inculpat D. G. V., avocat D. A., solicită respingerea contestației formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. și să se constate încetarea de drept a măsurii preventive dispusă prin încheierea din 05.05.2015.
Intimatul-inculpat D. G. V., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 05.05.2015, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 362 alin. (2) Cod procedură penală coroborat cu art. 208 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă cu privire la inculpatul D. M. M. - fiul lui D. și F., născut la data de 18 mai 1972 în municipiul B., arestat în baza MAP nr. 36/UP/14.12._ emis de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
În baza art. 362 Cod procedură penală coroborat cu art. 208 Cod procedură penală cu trimitere la art. 207 alin. (4) Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul menționat anterior, apreciindu-se totodată că nu se impune înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
În baza art. 362 alin. (2) Cod procedură penală coroborat cu art. 208 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispusă cu privire la inculpații:
M. A. R., fiul lui A. și D., născut la data de 02.04.1994 în B., domiciliat în B., ., ., CNP:_ și
D. G. V., fiul lui M. M. și A., născut la data de 07.04.1992 în B., domiciliat în B., ., județul B., CNP:_.
În baza art. 362 Cod procedură penală coroborat cu art. 208 Cod procedură penală cu trimitere la art. 207 alin. (4) Cod procedură penală, a menținut măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul M. A. R., fiul lui A. și D., născut la data de 02.04.1994 în B., domiciliat în B., ., etaj, 5, ., CNP:_, apreciindu-se totodată că nu se impune revocarea măsurii sau înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
În baza art. 242 alin. (2) Cod procedură penală, coroborat cu art. 211 și urm. Cod procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul D. G. V., fiul lui M. M. și A., născut la data de 07.04.1992 în B., domiciliat în B., ., județul B., CNP:_.
În temeiul art. 215 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, a impus inculpatului D. G. V. să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la serviciul de supraveghere din raza localității de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată.
În baza art. 215 alin. (3) Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului D. G. V. că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor menționate anterior se poate înlocui măsura controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
S-a comunicat câte o copie de pe prezentul dispozitiv tuturor instituțiilor prevăzute de art. 215 alin. (5) Cod procedură penală.
S-a dispus ca punerea sub control judiciar a inculpatului D. G. V. să se efectueze numai dacă acesta nu este arestat în alte cauze și doar după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
În baza art. 362 alin. (2) Cod procedură penală coroborat cu art. 208 alin. (5) Cod procedură penală, cu trimitere la prevederile 207 alin. (3)-(5) Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă cu privire la inculpații:
M. D. A. - fiul lui Chivuță și C., născut la data de 24 noiembrie 1992 în municipiul Tulcea, cu domiciliul stabil în Tulcea, . N. I. M., nr. 19, județul Tulcea, CNP –_, fără forme legale în București, ., corp administrativ clădire C1, sector 6,
C. C. fiul lui G. și D., născut la data de 7 septembrie 1993 în municipiul Slobozia, județul Ialomița, cu domiciliul stabil în Urziceni, .. 16, județul Ialomița, CNP –_ și
M. D. A. - fiul lui M. D. M. și P. A., născut la data de 15 aprilie 1991 în municipiul A., județul Teleorman, cu domiciliul stabil în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, fără forme legale în București, ., clădirea C1, sector 6, CNP –_.
În baza art. 362 alin. (2) Cod procedură penală coroborat cu art. 208 Cod procedură penală, cu trimitere la prevederile art. 207 alin. (4) Cod procedură penală, a menținut măsura controlului judiciar dispusă față de inculpații M. D. A., C. C. și M. D. A., apreciindu-se, totodată, că nu se impune revocarea măsurii preventive.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.134/D/P/2014 emis la data de 12.02.2015 de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:
- M. A. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal,
- D. M. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal,
- D. G. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000,
și în stare de arest la domiciliu, a inculpaților:
- C. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal.
- M. D. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
- M. D. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
În fapt, s-au reținut următoarele:
La data de 7 noiembrie 2014 lucrătorii de poliție din cadrul S.C.C.O. B. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că M. A. R. (student în municipiul București) intermedia tranzacții cu droguri de mare risc, respectiv comprimate „ecstasy”, tinerilor interesați de astfel de substanțe, pe raza municipiului București, activitatea de distribuire având loc în cluburile și discotecile frecventate de studenți.
În condițiile unor comenzi ferme și a unui comision, M. A. R. putea intermedia tranzacționarea unor cantități de droguri către persoane din municipiile B. și G., în condițiile în care mediul de distribuție era în rândul studenților veniți în municipiul București din toată țara.
Întrucât nu existau alte posibilități de investigare pentru a se afla dacă substanțele comercializate erau droguri, precum și identitatea tuturor persoanelor implicate în această activitate infracțională, prin ordonanța nr. 42/2014 din data de 7 noiembrie 2014 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial B. (vol. I, filele 5-6) s-a dispus autorizarea unui investigator sub acoperire și a colaboratorului acestuia, în vederea strângerii de mijloace de probă.
I. La data de 8 noiembrie 2014 în baza ordonanței nr. 43/2014 emisă de către D.I.l.C.O.T. - Biroul Teritorial B., investigatorul sub acoperire împreună cu colaboratorul acestuia au cumpărat de la inculpatul M. A. R. două comprimate ecstasy, unul de culoare galbenă având ștanțat pe una din fețe logo-ul „Gold” iar celălalt de culoare vișinie având ștanțat pe una din fețe logo-ul „+/-”, pentru care au plătit suma de 120 lei.
Inculpatul M. A. R. i-a comunicat colaboratorului sub acoperire că, pentru cantități mai mari, va face o reducere a prețului.
S-a procedat la efectuarea analizelor de laborator a celor două comprimate cumpărate de la inculpatul M. A. R., constatându-se că acestea conțin ca substanță activă MDMA, substanță care face parte din Tabelul anexă nr.1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri (R.C.T.S._ din 13.11.2014, filele 12- 14).
Din cercetările și investigațiile efectuate a rezultat faptul că pentru a fi contactat de diverși consumatori, pentru aprovizionarea cu droguri și colectarea banilor rezultați, inculpatul M. A. R. folosea postul telefonic cu numărul_.
La data de 17 noiembrie 2014 prin încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. a fost emis mandatul de supraveghere tehnică nr. 315/UP/2014 pentru interceptarea convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul M. A. R. valabil până la data de 17 decembrie 2014, inclusiv.
Din punerea în exploatare a acestui mandat s-a stabilit faptul că inculpatul M. A. R., care este și consumator de comprimate ecstasy, intermedia ocazional tranzacții cu astfel de comprimate pentru persoane din anturajul său.
Pentru achiziționarea drogurilor inculpatul M. A. R. îl contacta telefonic pe inculpatul C. C. și stabilea un loc de întâlnire, de obicei pe raza municipiului București. Uneori, inculpatul M. A. R. se deplasa la domiciliul acestuia.
La data de 11 decembrie 2014, inculpatul M. A. R. l-a contactat telefonic pe inculpatul C. C. și i-a comunicat că îi poate intermedia o achiziție de cannabis de la un vânzător din B..
Inculpatul C. C. a convenit cu alți doi prieteni de-ai săi, identificați ca fiind inculpații M. D. A. și M. D. A., să strângă împreună o sumă mai mare de bani pentru a cumpăra o cantitate mai mare de cannabis, intermediarul tranzacției urmând a fi inculpatul M. A. R..
După finalizarea tranzacției inculpatul M. A. R. urma să primească un comision. Inițial s-a stabilit ca tranzacția să aibă loc în localitatea Afumați, dar ulterior vânzătorul s-a arătat dispus să mai reducă din prețul de vânzare dacă inculpatul M. A. R. va accepta să vină împreună cu cumpărătorii săi la B.. Oferta a fost acceptată.
II. În seara zilei de 12.12.2014 inculpații cumpărători C. C., M. D. A. și M. D. A. au plecat către municipiul B. împreună cu inculpatul M. A. R. și G. R. A. loan cu autoturismul marca Volkswagen Golf de culoare neagră înmatriculat sub numărul_ .
În localitatea Urziceni inculpatul C. C. a făcut o scurtă oprire, s-a întâlnit cu un cumpărător identificat ca fiind martorul B. V. G. (voi. I, fila 99) și i-a vândut un plic de canabis cu suma de 85 lei.
Apoi inculpații și-au continuat deplasarea către municipiul B. unde s-au întâlnit cu persoanele care vindeau canabisul, identificați ca fiind inculpații D. G. V. zis „V.” și tatăl acestuia, D. M. M..
Inculpații cumpărători au primit inițial o mostră din canabisul care urma a fi vândut pe care au testat-o. Întrucât canabisul era de calitatea așteptată, inculpații au fost de acord să achiziționeze întreaga cantitate de canabis pusă în vânzare de către inculpații D. M. M. și fiul său D. G. V., respectiv cantitatea de 300 grame.
M. A. R. a intermediat tranzacția cantitătii de 300 de grame de cannabis, iar suma plătită pentru droguri a fost de 7.300 lei. Banii au fost încasați de către inculpatul D. G. V. iar cantitatea de 300 grame canabis a fost adusă la locul tranzacției și predată inculpaților cumpărători de către inculpatul D. M. M..
Inculpații cumpărători au contribuit cu următoarele sume de bani pentru achiziționarea drogurilor: 2.300 lei - inculpatul M. D. A.; 1.800 lei - inculpatul M. D. A.; 3.200 lei - inculpatul C. C..
Din această sumă de bani inculpatul M. A. R. a primit cu titlu de comision de la inculpatul D. G. V. suma de 1.000 lei, iar de la inculpatul M. D. A. a primit cantitatea de 6,2 grame de canabis pe care a introdus-o întru-un ambalaj de chipsuri Krax. Din această cantitate a fost confecționată o țigară pe care au consumat-o împreună inculpații M. A. R. și G. R. A. loan.
După încheierea tranzacției, inculpații cumpărători C. C., M. D. A. și M. D. A. au plecat cu autoturismul cu care au venit în municipiul B. și au fost depistați imediat după încheierea tranzacției (proces - verbal de prindere în flagrant file 27 - 30).
In autoturismul marca Volkswagen Golf de culoare neagră înmatriculat sub numărul_ au fost găsite următoarele bunuri:
- o pungă transparentă autosigilantă, care conținea 282,5 grame canabis (pe bancheta din spate);
- 14 punguțe conținând cantitatea totală de 7,8 grame canabis introduse într-un borcan de sticlă (sub scaunul șoferului) aparținând inculpatului C. C.;
- un cântar electronic, un sul de folie de aluminiu și un sul de folie transparentă de plastic, 200 plicuri din plastic transparente autosigilante aparținând inculpatului C. C.;
- un recipient de mărunții (grinder) metalic pe care s-a pus în evidență THC, aparținând inculpatului C. C..
Asupra inculpatului M. D. A. au fost găsite 11 punguțe conținând cantitatea totală de 6,7 grame canabis.
Rezultatele analizelor au fost comunicate inițial de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, prin adresele nr._ și_ din data de 13 decembrie 2014 și prezentate „in extenso” prin R.C.T.S. nr._ și_ din data de 07 ianuarie 2015 (vol. I, filele 36 - 38 și 48 - 50).
Din municipiul B. inculpații M. A. R. și G. R. A. I. au plecat cu un alt autoturism, marca Audi A4, înmatriculat sub numărul_, proprietatea martorului R. C. G.. Martorul R. C. G. locuiește în municipiul B., iar în seara zilei de 12 decembrie 2014 a fost contactat telefonic de către inculpatul M. A. R., care i-a comunicat că se află în municipiul B. și l-a rugat să-l transporte cu autoturismul de la B. spre București. Rugămintea a fost acceptată în condițiile în care inculpatul M. A. R. i-a promis martorului că-i va remite suma de 150 lei pentru un drum dus - întors B. - București.
Martorul R. C. G. s-a deplasat, la indicațiile inculpatului M. A. R., în zona cartierului „Simileasca” (cartier în care se află domiciliul inculpaților D. M. M. și D. G. V.) și i-a preluat pe inculpații M. A. R. și G. R. A. I., deplasându-se spre municipiul București.
În localitatea Sinești, în noaptea de 12/13 decembrie 2014, autoturismul marca Audi A4, având numărul de înmatriculare_ a fost oprit de către lucrătorii de poliție din Urziceni și a fost direcționat către sediul Poliției municipiului Urziceni.
După sosirea la sediul Poliției municipiului Urziceni a lucrătorilor de poliție delegați din cadrul S.C.C.O. - B. s-a procedat la efectuarea unui control amănunțit al autoturismului respectiv (proces - verbal aflat în vol. I, filele 54 - 55).
Astfel, sub scaunul din dreapta față a fost găsită o pungă de chipsuri KRAX conținând canabisul primit de inculpatul M. A. R. de la inculpatul M. D. A. și un fragment de țigară conținând fragmente de canabis în amestec cu tutun (așa cum rezultă din adresa nr._ din 20.01.2015 a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor care ține locul raportului de constatare tehnico — științifică aflată în vol. I, fila 72). Asupra inculpatului M. A. R. a fost găsită suma de 800 lei primită de la inculpatul D. G. V. cu titlu de comision. Restul de bani până la suma de 1.000 lei a fost cheltuită pentru combustibil.
La percheziția domiciliară efectuată la domiciliul inculpaților D. M. M. și D. G. V., în camera locuită de inculpatul D. M. M. a fost găsită o cutie de culoare roșie în interiorul căreia se aflau 6,1 grame de canabis și i-au fost lăsate de către fiul său (așa cum a rezultat din adresa nr._ din 20.01.2015 a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor care ține locul raportului de constatare tehnico - științifică aflată în vol. I, fila 88).
Inculpatul D. G. V. nu a fost găsit la domiciliu deoarece, între timp, s-a deplasat către județul V.. La data de 13 decembrie 2014, în jurul orei 19,00, acesta a fost localizat în zona localității Tișita, în timp ce se deplasa cu un autoturism închiriat având numărul de înmatriculare_ . S-a procedat la oprirea autoturismului iar inculpatul D. G. V. a fost condus la sediul D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial B.. Asupra inculpatului D. G. V. a fost găsită suma de 5.688 lei primită ca preț pentru vânzarea canabisului.
Prin încheierea de ședință din data de 14 decembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. (file 168-187, vol. II, d.u.p), s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. C., M. A. R., M. D. A., M. D. A., D. G. V. și D. M. M. pe o durată de 30 de zile începând cu data de 14 decembrie 2014 și până la data de 12 ianuarie 2015, inclusiv.
La luarea măsurii preventive s-a avut în vedere, în esență, că există indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și sunt incidente prevederile art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 5 ani, iar privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurarea că inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor fapte grave, atentând la valori esențiale ale ființei umane - viața, integritatea corporală, sănătatea, măsura preventivă fiind necesară pentru a-i împiedica pe inculpați de a continua comiterea faptelor.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 7 ianuarie 2015 de Tribunalul B. în dosarul nr._ (file 196-206, vol. II, d.u.p) s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive doar pentru inculpatul D. M. M. pentru o perioadă de 30 de zile, până la data de 11 februarie 2015, inclusiv.
Față de inculpații M. A. R., C. C., M. D. A., M. D. A. și D. G. V. s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii.
Curtea de Apel G., prin încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2015 (file 213-222, vol. II, d.u.p.), a admis contestația formulată de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial B. și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților M. A. R. și D. G. V. pe o durată de 30 de zile, până la data de 11 februarie 2015, inclusiv și luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu față de inculpații C. C., M. D. A. și M. D. A. pe o durată de 30 de zile, până la data de 11 februarie 2015, inclusiv.
Prin încheierea de ședință din data de 06 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ (fila 229, vol. II, d.u.p.), s-a dispus prelungirea celor două măsuri (arestarea preventivă și arestul la domiciliu) pentru o perioadă de 10 zile, începând cu data de 12 februarie 2015, până la data de 21 februarie 2015, inclusiv.
Prin încheierea de ședință din data de 17.02.2015, pronunțată de Tribunalul București în dos. 4._, au fost menținute în procedura de cameră preliminară măsurile preventive dispuse în cauză.
Curtea de Apel București, prin încheierea nr. 190 din data de 24.02.2015, pronunțată în dos. nr. 4._ /a1, a admis contestațiile inculpaților M. A. R. și D. G. V., și a dispus înlocuirea arestării preventive a inculpaților menționați cu măsura arestului la domiciliu.
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 09.03.2015, în ședința camerei de consiliu, s-a dispus de către Tribunalul București – secția I penală înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pentru inculpații C. C., M. D. A. și M. D. A., soluția fiind menținută de Curtea de Apel București prin încheierea din data de 17.03.2015.
Prin încheierea din 07.04.2015, în ședință publică, s-a dispus de către Tribunalul București – secția I penală menținerea arestului preventiv pentru inculpatul D. M. M., precum și a arestului la domiciliu pentru M. A. R. și D. G. V..
În analiza legalității și temeiniciei arestării preventive, arestului la domiciliu și a controlului judiciar, instanța a pornit de la prevederile art. 362 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208, articol care face la rândul său trimitere la dispozițiile art. 207 alin. (3) – (5) Cod procedură penală care se aplică în mod corespunzător.
Conform acestora din urmă, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat, iar când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În cauză, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării, respectiv, prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului D. M. M., a măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul M. A. R., și a măsurii controlului judiciar față de inculpații C. C., M. D. A. și M. D. A., subzistă și în prezent, urmând a fi menținute măsurile preventive dispuse pentru cei 5 (cinci) inculpați pentru considerentele ce se succed.
Astfel, instanța a constatat îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de dispozițiile legale anterior enunțate, respectiv: 1. existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați (infracțiuni de trafic de droguri de risc, respectiv de trafic de droguri de mare risc), 2. măsura preventivă este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Astfel, în analiza primei condiții susmenționate, instanța a constatat că în cauză există în continuare probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, după cum s-a reținut și în încheierile judecătorilor de drepturi și libertăți, menționate în paragrafele de mai sus, în accepțiunea dispozițiilor art. 97 alin. 1 Cod procedură penală (elemente de fapt care servesc la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal).
A apreciat că dispoziția art. 97 alin. 1 Cod procedură penală trebuie interpretată prin prisma dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO care condiționează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârșit o infracțiune. În accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înțeleg date, informații de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit), fără a fi necesar ca, la momentul luării sau menținerii măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit), nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau trimisă în judecată.
Fără a face o riguroasă analiză a faptelor presupus săvârșite și a mijloacelor de probă administrate în etapa urmăririi penale în dovedirea „acuzațiilor” aduse, instanța s-a raportat, în acest sens, la următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor B. V. G. și R. C. G.; procesele verbale de depistare a tuturor inculpaților; rapoartele de constatare tehnico științifică efectuate cu privire la drogurile ce fac obiectul cauzei; procesul verbal de percheziție domiciliară la locuința inculpaților D. M. M. și D. G. V.; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice; procesele verbale de efectuare a perchezițiilor informatice; procesul verbal al investigatorului sub acoperire și declarațiile inculpaților M. A. R., M. D. A., M. D. A., C. C., D. M. M. și D. G. V., prin care au recunoscut săvârșirea faptelor de care sunt acuzați.
A mai apreciat că o analiză mai riguroasă se impune în verificarea cerinței subsecvente a textului legal mai sus enunțat (art. 223 alin.2 din noul Cod de procedură penală), respectiv, privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Din acest punct de vedere, instanța s-a raportat, pe de o parte, la criteriile enunțate chiar de legiuitor, respectiv, gravitatea faptelor presupus săvârșite, modul și circumstanțele de comitere a acestora, anturajul și mediul din care provin inculpații, antecedentele penale, alte împrejurări privitoare la persoana acestora.
Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat în mod constant în doctrină și jurisprudență, a avut în vedere că ordinea publică înseamnă, între altele, climatul social firesc, care presupune funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
În consecință, s-a apreciat că există o stare de pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială care să se răsfrângă asupra imaginii instituțiilor statului.
În ceea ce privește jurisprudența CEDO în această materie, Curtea a statuat în mod constant în sensul că din cauza gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice. În plus, privarea de libertate va continua să fie legitimă numai dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, continuarea privării de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea (CEDO, cauza Letellier vs. Franța din 26.06.1991).
Examinând în acest context cauza, instanța a constatat, în primul rând, că infracțiunile cu privire la care s-a reținut anterior că există probe sunt de o gravitate evidentă, dată de modalitatea în care se reține că ar fi fost săvârșite, reținându-se conlucrarea mai multor persoane ce a facilitat desfășurarea activităților infracționale, valoarea socială încălcată prin săvârșirea presupuselor fapte, respectiv autoritatea de stat (controlul substanțelor interzise la deținere sau cu un regim special de deținere), de existența și respectarea căreia depinde normala desfășurare a activității instituțiilor statului, ca purtătoare și realizatoare a autorității naționale, consecințele negative pe care le au drogurile asupra sănătății consumatorilor, aria largă de desfacere a substanțelor psihotrope, cantitățile relativ mari traficate, dar și frecvența infracțiunilor de trafic de droguri de risc, respectiv de mare risc comise, numărul mare de astfel de infracțiuni aflat pe rolul instanțelor de judecată fiind grăitor în acest sens. Concluzia ce se impune imperativ este că urmarea pe care o produce asupra fiecărui consumator drogurile în discuție reclamă un tratament juridic care să descurajeze potențialii traficanți.
Or, faptele presupus săvârșite de inculpați sunt de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății. În consecință, s-a apreciat că lipsa unei reacții prompte a sistemului judiciar și lăsarea inculpaților în libertate la momentul procesual de față ar induce perturbări grave ale disciplinei publice, ale respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte grave - generând astfel nu doar oroare și revoltă în societate, ci și un sentiment acut de insecuritate.
De asemenea, s-a apreciat că pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că astfel de fapte (trafic de droguri de mare risc și de risc) neurmate de o ripostă fermă a autorităților, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Totodată, instanța a avut în vedere că inculpatul D. M. M. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr. 79 din 30.04.2013 a Tribunalului B. (dosar nr._ ), definitivă prin neapelare la data de 14.05.2013, mai este cercetat într-o altă cauză (dosar nr. 6902/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B.) și i-a mai fost aplicată o amendă administrativă pentru o faptă prevăzută de legea penală (fișă de cazier judiciar fila 118, vol. II, d.u.p.), aspecte ce au condus la presupunerea rezonabilă că, lăsat în libertate, ar putea comite noi fapte penale.
S-a constatat că ceilalți inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, pentru ei fiind astfel înlocuită arestarea preventivă cu arestul la domiciliu și respectiv cu măsura controlului judiciar, context în care se reține că la acest moment procesual măsura arestului la domiciliu, respectiv, a controlului judiciar, este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și față de timpul relativ scurt de la înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, instanța apreciază că nu se impune revocarea controlului judiciar, iar față de inculpatul M. A. R. nu se impune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Toate considerentele expuse anterior au reprezentat, în opinia instanței, temeiuri necesare si suficiente de natură a impune în continuare măsura preventivă dispusă față de inculpați, măsura arestării preventive, respectiv, a arestului la domiciliu, și respectiv, a controlului judiciar justificându-se și pentru o bună desfășurare a procesului penal, în faza de începere a judecății în care se află cauza.
În consecință, s-a apreciat că luarea față de inculpații din prezenta cauză a unor măsuri alternative, mai ușoare, cum ar fi cea a arestului la domiciliu pentru D. M. M. sau a controlului judiciar pentru M. A. R., prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b și d Cod de procedură penală, nu ar fi suficiente la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
Referitor la măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul D. G. V., instanța a constatat temeinicia și legalitatea măsurii respective ce a fost luată cu respectarea dreptului la apărare al inculpatului și a tuturor garanțiilor procesuale, dar în ceea ce privește menținerea măsurii arestului la domiciliu, se apreciază că se impune înlocuirea acestuia cu măsura controlului judiciar pentru considerentele ce se succed.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.
Totodată, potrivit art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
De asemenea, potrivit art. 202 alin. 3 Cod procedură penală orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Întrucât anterior, în verificarea măsurii arestării preventive, a arestului la domiciliu și a controlului judiciar pentru ceilalți 5 (trei) inculpați, instanța a analizat, implicit, îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile legale pentru luarea măsurilor preventive, nu va mai relua analiza în cauză, reținându-se doar că există suspiciunea rezonabilă că și acest inculpat a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, însă se apreciază că măsura controlului judiciar este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal la acest moment procesual.
Astfel, instanța a avut în vedere la adoptarea acestei soluții faptul că inculpatul a avut constant o poziție procesuală de recunoaștere a faptelor săvârșite, atât în faza de urmărire penală, cât și în procedura de cameră preliminară, și ulterior, în fața instanței de judecată, a colaborat cu organele judiciare pentru clarificarea și stabilirea situației de fapt, că acesta este integrat social, nu are antecedente penale, are o vârstă relativ fragedă, săvârșirea infracțiunilor putând fi pusă pe seama teribilismului specific vârstei și nu pe seama unui comportament antisocial consecvent.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, numai cu privire la dispoziția prin care s-a procedat la înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar față de inculpatul D. G. V..
Examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 și art.206 C.pr.pen., Curtea apreciază întemeiată contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, pentru următoarele considerente:
În drept, conform art.206 alin.6 Cod procedură penală, „contestația formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluționează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior.”
Conform art.241 alin.1 lit.b Cod procedură penală, „în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de executare a suspendării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă, măsurile preventive încetează de drept”.
De menționat că dispoziția privind încetarea de drept a măsurilor preventive în cazul pronunțării suspendării pedepsei sub supraveghere este executorie.
În cauză, prin încheierea din 05.05.2015 Tribunalul București – Secția I Penală a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul D. G. V., iar prin sentința penală 899 din data de 03.06.2015, același complet a pronunțat față de inculpatul D. G. V. condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, iar în temeiul art.91 și urm. Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Dosarul nu a fost înaintat pentru a fi soluționată contestația Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală decât la data de 04.06.2016, respectiv după pronunțarea sentinței penale nr.899/03.06.2015.
La o simplă analiză a dispozițiilor legale sus-menționate și a stării de fapt expuse, se observă că măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul D. G. V. a încetat de drept la data de 03.06.2015 (data pronunțării sentinței penale 899/03.06.2015), situație față de care Curtea de Apel București este pusă în imposibilitatea materială de a analiza legalitatea și temeinicia încheierii din 05.05.2015 a Tribunalului București – Secția I Penală, întrucât această operațiune juridică trebuia făcută, conform dispozițiilor imperative ale art.206 alin.6 Cod procedură penală, înainte de încetarea de drept a măsurii preventive sau de expirarea acesteia.
Prin urmare, susținerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, că, prin încheierea 05.05.2015, care nu este definitivă, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, însă pe data de 03.06.2015 instanța de fond a pronunțat o sentință de condamnare a inculpatului, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și, astfel, potrivit art.241 alin.1 lit.b Cod procedură penală, orice măsură preventivă a încetat de drept, este întemeiată.
Pentru aceste considerente, în baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.pr.pen., Curtea va admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală și va constata încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul D. G. V..
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală.
Constată încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul D. G. V. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 iunie 2015.
PREȘEDINTE,
A. S. N.
GREFIER,
Victorița S.
Red. S.C./ 09.06.2015
Thred. V.D. 5 ex./09.06.2015
T.B.S1. – jud.: O.C.V.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 794/2015. Curtea de... | Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art.205 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
