Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art.205 NCP. Decizia nr. 792/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 792/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 792/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 792/A
Ședința publică de la 4 iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA Z. și de revizuientul B. S. împotriva sentinței penale nr.26 din 16 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Z., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat intimații condamnați S. V. și B. S. – ambii in stare de arest și asistați de apărător din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au sosit relațiile solicitate de la Penitenciarul G. și de la Judecătoria Z..
Apelantul revizuient B. S. arată că dorește să depună la dosar o cerere de revizuire – prin intermediul apărătorului din oficiu.
Curtea precizează apelantului revuizuient B. S. că o nouă cerere de revizuire trebuie adresată instanței de fond.
La interpelarea Curții, apelantul revizuient arată că insistă în depunerea cererii la dosar.
Curtea, având în vedere adresa nr._/PGGR/15 mai 2015 emisă de Penitenciarul G., constată că în cauză are calitatea de apelant revizuient și numitul B. S..
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în raport cu data comunicării și data declarării apelului – 20 aprilie 2015 - cu depășirea cu mult a termenului de 10 zile prevăzut de dispozițiile legale, invocă excepția tardivității apelului revizuientului B. S..
În ceea ce privește apelul parchetului, se invocă o nelegalitate, respectiv nerespectarea disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală. Conform acestui text, în situația în care se respinge orice cerere formulată de o anumită persoană, aceasta este obligată la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de către stat. Consideră că se impune modificarea sentinței în ceea ce privește acest lucru și a se dispune obligarea apelanților la plata cheltuielilor judiciare.
Apărătorul din oficiu, având cuvântul cu privire la apelul parchetului, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
De asemenea, solicită a se aprecia și asupra apelului declarat de revizuientul B. S..
Intimatul revizuient S. V., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Apelantul revizuient B. S., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța și arată că nu a comis infracțiunea de lipsire de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.26 din 16 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Z., au fost respinse - ca inadmisibile - cererile de revizuire a sentinței penale nr.121 din 21.12.2012 a Judecătoriei Z., formulate de revizuenții S. V., [fiul lui N. și M., născut la 28 decembrie 1980, deținut la Penitenciarul G.], și B. I. S., [fiul lui I. și S., născut la 29 ianuarie 1986, deținut la Penitenciarul G.].
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul pentru avocat din oficiu – av. P. R. A., în sumă de 200 lei, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 25.02.2015, condamnatul S. V. a solicitat instanței revizuirea sentinței penale nr.121 din 21.12.2012 a Judecătoriei Z..
Cerere de revizuire a aceleiași sentințe a formulat și condamnatul B. S., astfel încât, instanța a dispus conexarea dosarelor_ și nr._ la dosarul nr._ .
În motivarea cererilor, condamnații B. S. și S. V. au arătat că nu au săvârșit fapta de lipsire de libertate.
Nu au depus înscrisuri în susținerea cererii.
Analizând cererea formulată, prima instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.453 din noul Cod de procedură penală, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
De asemenea, s-a arătat că, potrivit art.456 Cod de procedură penală, cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în prima instanță. Cererea se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.
Potrivit art.459 Cod de procedură penală, la primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, președintele dispunând atașarea dosarului cauzei. Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților. Instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art.455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art.456 alin.(2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art.456 alin.(4).
Întrucât motivele pe care revizuentul și-a întemeiat cererea nu se încadrează printre cele enumerate limitativ de art.453 Cod de procedură penală, prima instanță a respins cererea, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Z. (la data de 20 martie 2015) și condamnatul revizuient B. S. (la data de 20 aprilie 2015).
Cele două cereri de apel promovate în cauză au fost înaintate și înregistrate pe rolul instanței de control judiciar la data de 22 aprilie 2015.
Potrivit motivelor scrise de apel (fila 4 d.a.), reiterate întocmai cu prilejul dezbaterilor orale desfășurate la termenul de judecată din data de 04 iunie 2015, P. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor legale referitoare la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, solicitând ca în temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, cei doi revizuienți condamnați cărora prin sentința în prezent apelată le-a fost respinsă cererea de revizuire dedusă judecății, să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Tot în cadrul dezbaterilor orale din fața instanței de control judiciar, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității apelului declarat de revizuientul condamnat B. I. S., care, fiind asistat juridic de către un apărător desemnat de Curte din oficiu, a precizat că înțelege să lase la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a acestei excepții.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma aspectelor invocate de P., precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată de către P. de pe lângă Judecătoria Z. este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează, în timp ce apelul promovat de către revizuientul condamnat BĂTRĂNU I. S. este tardiv.
Astfel, sub aspectul criticii de nelegalitate susținută de Ministerul Public cu privire la modalitatea greșită în care instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor legale referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat, Curtea constată că aceasta este fondată, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art.275 alin.2 Cod de procedură penală, în cazul declarării apelului, al recursului în casație ori al introducerii unei contestații sa a oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea.
De asemenea, potrivit art.275 alin.4 Cod de procedură penală, în cazul în care mai multe părți sau persoane vătămate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
Cum în cauza pendinte, prima instanță a dispus respingerea ca inadmisibile a cererilor de revizuire formulate de condamnații S. V. și B. I. S., aceasta trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.275 alin.2 și 4 Cod de procedură penală, în sensul de a-i obliga pe cei doi revizuienți condamnați, aflați în culpă procesuală, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru judecarea cererilor lor, fiind total nejustificată soluția de a plasa aceste cheltuieli în sarcina statului, conform art.275 alin.3 Cod de procedură penală.
În ceea ce privește apelul declarat de revizuientul condamnat B. I. S., Curtea, achiesând excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public, constată că într-adevăr această cale de atac a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru declararea sa.
În acest sens, Curtea reamintește că potrivit art.410 alin.1 din Codul de procedură penală, termenul de declarare a apelului, pentru părți, este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei minutei sentinței atacate.
Prin instituirea unor termene procedurale, legea asigură îndeplinirea actelor procedurale în intervalele de timp impuse de succesiunea firească a etapelor procesuale, menite să garanteze înfăptuirea actului de justiție. De aceea, termenele procedurale prevăzute de lege sunt stabilite în vederea garantării ritmului optim de desfășurare a activităților menite să contribuie la realizarea scopului procesului penal, fără să împiedice aflarea adevărului sau să lezeze în vreun fel drepturile și interesele legitime ale părților.
Din perspectiva acestor considerente de ordin teoretic, se constată că în speță, astfel cum rezultă din dovada de comunicare (fila 17, dosar instanță de fond), copia minutei sentinței penale nr.26/12.03.2015 i-a fost comunicată revizuientului condamnat B. I. S., la locul de deținere, la data de 19 martie 2015, astfel că, până pe data de 20 aprilie 2015, când a fost formulat apelul, trecuseră cele 10 zile prevăzute de legea penală pentru declararea în termen a apelului, respectiva cale de atac fiind deci declarată cu mult peste termenul prevăzut de lege, astfel încât apare ca fiind tardiv formulată.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr.26/16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Z., în dosarul nr._, pe care o va desființa, în parte, și în fond rejudecând, în temeiul art.275 alin.2 și 4 Cod procedură penală, va obliga pe revizuienții condamnați la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea în fond a cauzei.
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în privința cărora nu se constată motive de reformare, vor fi menținute ca legale și temeinice.
Totodată, în temeiul art.421 pct.1 lit.a teza I din Codul de procedură penală, va respinge, ca tardiv, apelul formulat de revizuientul condamnat BPTRÂNU I. S. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare din apelul admis al Parchetului vor rămâne în sarcina statului, iar în temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, revizuientul apelant B. I. S., aflat în culpă procesuală prin respingerea apelului ca tardiv, va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu pentru ambii revizuienți, vor fi acoperite din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, conform art.272 alin.1 și 2 Cod de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr.26/16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Z., în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
În temeiul art.275 alin.2, 4 Cod procedură penală, obligă pe revizuienții condamnați la plata sumelor de câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare, în fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.421 pct.1 lit.a Cod de procedură penală, respinge ca tardiv apelul declarat de revizuientul condamnat B. I. S. împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare din apelul Parchetului rămân în sarcina statului, iar în baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe revizuientul apelant B. I. S. la plata sumelor de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor din oficiu pentru apelanți, în cuantum de câte 200 lei pentru fiecare, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. M. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.5
red. jud.A.B.-Jud.Z.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 695/2015. Curtea de... → |
|---|
