Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 317/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 317/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.317/CO
Ședința publică din data de 08 iunie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: I.-V. V.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror S. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația declarată de inculpatul T. G.-E. împotriva încheierii de ședință din data de 25 mai 2015, a Tribunalului București-Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a răspuns contestatorul-inculpat T. G.-E., aflat în stare de arest preventiv și neasistat juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea unei cereri din partea apărătorului ales al contestatorului-inculpat-avocat Lorette L. prin care solicită strigarea cauzei după ora 12.00, întrucât se află la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a acorda asistență juridică în două dosare penale cu inculpați arestați, după care,
Curtea dispune strigarea cauzei după ora 12.00 pentru a da posibilitatea apărătorului ales al contestatorului-inculpat T. G.-E. să se prezinte în fața instanței.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a răspuns contestatorul-inculpat T. G.-E., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales-avocat Lorette L., conform împuternicirii avocațiale nr.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat T. G.-E., având cuvântul, depune la dosar o adeverință din care rezultă că a fost prezentă la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde a acordat asistență juridică în dosarul penal nr._ pentru contestatorul-inculpat arestat N. M.-S..
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat T. G.-E., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, iar, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, apreciind că aceasta este proporțională și suficientă la acest moment procesual.
În ceea ce privește principiile fundamentale, solicită să se dea valență acestei prezumții de nevinovăție care poate și trebuie să guverneze cercetarea oricărei persoane până la răsturnarea ei în mod de necontestat.
Pe de altă parte, pe lângă circumstanțele reale, solicită să se aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană bine integrată social, este căsătorit, are un copil minor și studii superioare.
În ceea ce privește activitatea prezumat infracțională, precizează că odată cu derularea cercetării judecătorești se va ajunge la concluzia că inculpatul nu se face vinovat de actele și faptele ce-i sunt imputate, interpretarea negativă a conversațiilor cu denunțătorii, precum și atitudinea nefirească a acestora care au încercat să se exonereze de rambursarea unui împrumut substanțial pe care inculpatul l-a acordat vor fi evidențiate în favoarea acestuia.
Consideră oportună modificarea prevenției, având în vedere perioada de timp scursă de la momentul luării măsurii arestării preventive, respectiv 5 luni.
Mai arată că inculpatul a încercat să dea o declarație pe fondul cauzei pentru a explica situația de fapt și a avea acea atitudine care ajută la elucidarea întregului context la speței în cauză, însă, judecătorul fondului a învederat împrejurarea că nu va mai fi în cadrul Tribunalului București și se va modifica completul de judecată, ceea ce, pe fundamentul principiului continuității ce trebuie avut în vedere la soluționarea unei cauze a decis, de comun acord, cu magistratul respectiv să întrerupă depoziția inculpatului pentru a evita o reluare a acesteia la termenul ce se va acorda, atunci când va fi un alt președinte de răspuns.
Astfel, apreciază că nu se poate vorbi despre o atitudine negativă și despre o încercare de eludare a aflării adevărului, având în vedere că inculpatul, încă de la începutul cercetărilor din prezenta cauză, acesta a avut o atitudine corectă de colaborare, chiar dacă aceasta a prezumat o negare a faptelor.
Solicită să se observe că marea majoritate a probelor în prezenta cauză se fundamentează pe probe testimoniale ce au ca piloni principali cei trei denunțători.
Or, în acest context nu se poate vorbi despre pericolul mixtiunii inculpatului în administrarea probatoriului tocmai prin contextul acestor situații create.
Mai arată că inculpatul nu a avut o atitudine pasivă în faza de urmărire penală, întrucât, știindu-se nevinovat a înțeles să promoveze o plângere împotriva acelor două persoane care au formulat denunțuri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Precizează că potrivit dispozițiilor legale, o asemenea înlocuire ar fi posibilă ținând cont de două criterii, respectiv de împrejurările concrete ale cauzei și de conduita procesuală a inculpatului.
În ceea ce privește împrejurările concrete ale cauzei, arată că acestea nu s-au modificat.
Astfel, în prezenta cauză este vorba de două infracțiuni de trafic de influență, ce urmau să se facă la magistrați de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la conduita procesuală a inculpatului, solicită să se aibă în vedere atitudinea inculpatului, respectiv aceea de nerecunoaștere a faptelor.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că la termenul de judecată anterior, inculpatul a început să dea o declarație și a ales să nu mai continue acea declarație, având în vedere întrebările ce i se puneau de către președintele completului de judecată și faptul că acel complet va fi schimbat.
Contestatorul-inculpat T. G.-E., personal, în ultimul cuvânt, arată că nu are nicio cunoștință sau rudă în rândul magistraților, nu a discutat cu nici un magistrat în legătură cu vreo problemă și are un copil minor care riscă să ajungă pe stradă deoarece are multe rate la bănci.
CURTEA
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 25.05.2015, Tribunalul București – Secția I Penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul T. G. E. (fiul lui I. și L., născut la data de 24.05.1979, în .. D., CNP:_, căsătorit, un copil minor, domiciliat în București, Șoseaua Nordului, nr. 110-112, ., arestat în baza MAP nr. 65/UP/04.02.2015 emis de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ ).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 502/P/2014 din 24.02.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcției Naționale Anticorupție- Secția de Combatere a Corupției, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului T. G. E. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- trafic de influență prev. de art. 291 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- trafic de influență prev. de art. 291 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- participație improprie la fals intelectual prev. de art. 52 alin. 3 C.p. rap. la art. 321 alin. 1 Cp.;
- totul cu aplicarea art.38 alin. 1 C.p. și art. 5 alin. 1 C.p.
În fapt, prin actul de trimitere în judecată, cu privire la inculpat s-au rețin, în esență, următoarele:
Inculpatul T. G. E., în baza unei rezoluții delictuale unice, a pretins de la martorul –denunțător T. A. suma de 250.000 euro, din care a primit efectiv 52.500 euro (în patru rânduri, respectiv în 16.11.2013- 22.500 euro, 18.12.2013 -10.000 euro, 24.12.2013- 10.000 euro și 18.01.2014 -10.000 euro) și promisiunea de transmiterea a dreptului de proprietate asupra unui imobil evaluat la 100.000 euro, lăsând să se creadă că prin intermediul unor rude/afini ce dețin funcția de judecători la Înata Curte de Casație și Justiție, poate exercita acte de influență asupra magistraților –judecători și procurori din raza de competență a Curții de Apel C., pentru a-i determina să dispună punerea în libertate din stare de arest preventiv a numitei T. M. (mama denunțătorului, cercetată penal în mai multe dosare), ridicarea unor măsuri asigurătorii instituite asupra unor bunuri imobile și, finalmente, obținerea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Inculpatul T. G. E., în perioada decembrie 2012 –ianuarie 2013, în baza unei rezoluții delictuale unice, a pretins de la martorul-denunțător Ș. A. M. suma de 80.000 euro și a primit efectiv suma de 40.000 euro (respectiv, 25.000 euro în București și 15.000 euro în municipiul C.) lăsând să se înțeleagă că are influență asupra magistraților investiți cu soluționarea cauzei privindu-l pe Saouma Henri zis R. în vederea obținerii punerii sale în libertate din starea de arest preventiv (într-un dosar penal instrumentat de D.I.I.C.O.T. –Serviciul Teritorial C.).
Inculpatul T. G. E., în data de 04.02.2014, l-a determinat pe notarul public D. M. M., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, să ateste, fără vinovăție, împrejuăriri necorespunzătoare adevărului (în legătură cu faptul remiterii către martorul T. A. a sumei de 30.000 euro, aspect nepetrecut în realitate) în conținutul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 182/04.02.2014.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din 04.02.2015, dată în dosarul nr._ al Tribunalului București - Secția I Penală, pentru o durată de 30 de zile, de la 04.02.2015 la 05.03.2015.
Ulterior măsura a fost prelungită și menținută, ultima oară prin încheierea din data de 28.04.2015, pronunțată în prezenta cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că cererea de înlocuire este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 362 C.pr.pen., instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
Conform art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. 3 al art. 202 Cod procedură penală, “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform art. 223 alin. 1 Cod procedură penală, „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Conform art. 242 alin. 2 C.pr.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale menționate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului T. G. E. este legală si temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și impun în continuare privarea inculpatului de libertate, nefiind oportună înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu sau cu altă măsură mai puțin severă.
Astfel, din probatoriul administrat de organul de urmărire penală, a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, așa cum a rezultat din amplul material probatoriu, administrat până la acest moment procesual: declarațiile martorilor; procesele verbale de redare a înregistrărilor efectuate în mediul ambiental, redate pe larg în actul de trimitere în judecată; denunțul formulat de T. A., la data de 04.11.2014, respectiv documente anexate în susținerea acestuia; denunțul formulat de G. P.-S., la data de 14.11.2014; denunțul formulat de Ș. A.-M., la data de 21.01.2015; procesele de recunoaștere și planșele foto atașate; suportul optic tip DVD-R, marca VERBATIM, cu . 3358 457 –R E A_, inscripționat „C. 05.11.2014”, aferent procesului verbal de redare în formă scrisă redactat la data de 03.12.2014; suporturile optice tip DVD-R, marca VERBATIM, cu seriile constructive 3357 425 R E E_, inscripționat „C. SUPORT Th. 1A cf. art 143, alin. 2,C.pr.pen. (duplicat probă digitală)”, respectiv 3357 425 R E B_, inscripționat „C. SUPORT Th. 1B cf. art 143, alin. 2,C.pr.pen. (duplicat probă digitală)” aferente procesului verbal de redare în formă scrisă redactat la data de 15.12.2014; suportul optic tip DVD-R, marca VERBATIM, cu . 3357 425 –R E F_, inscripționat „C. SUPORT Th. 2 B cf. art. 143 alin 1 C.pr.pen. (duplicat probă digitală)” aferent procesului verbal de redare în formă scrisă redactat la data de 07.01.2015; suportul optic tip DVD-R, marca VERBATIM, cu . 3357 425 – R E F_, inscripționat „C. SUPORT Th. 3 cf. art. 143, alin. 2 C.pr.pen. (duplicat probă digitală)” aferent procesului verbal de redare în formă scrisă redactat la data de 20.01.2015; suportul digital tip CD-R, marca VERBATIM, cu . A3135qK02153555LH, inscripționat „SECȚIA I, 502/P/2014, 1090/II-1/2014 - Tc 10, Art. 143 al. 2, C.pr.pen. Copia suportului, duplicatul probei digitale”, ce conține cele unsprezece de convorbiri telefonice redate în formă scrisă în cadrul procesului verbal din 16.01.2015; declarația inculpatului dată la acest termen de judecată.
Tribunalul a apreciat că se mențin și cerințele prev. de art. 223 și urm. C.pr.pen. cu referire la art.202 alin.3 C.pr.pen., întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni de corupție și fals intelectual, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, s-a constatat că privarea acestuia de libertate este încă necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, constând într-un sentiment firesc de nesiguranță indus cetățenilor, măsura fiind proporțională cu gravitatea faptelor și necesară pentru realizarea scopului urmărit.
La aprecierea acestor cerințe, tribunalul a avut în vedere următoarele împrejurări care au rezultat din probele aflate la dosar: amploarea activității infracționale; natura și gravitatea deosebită a faptelor concrete imputate; caracterul repetat al faptelor; împrejurările și modalitatea în care se prefigurează că a acționat inculpatul; curajul și determinarea cu care inculpatul a acționat în vederea obținerii unor venituri ilicite importante, cu consecința prejudicierii martorilor denunțători; recurgerea la mijloace sofisticate pentru săvârșirea faptelor și îngreunarea descoperirii lor de către organele de urmărire penală; periculozitatea ridicată și rezonanța deosebit de negativ a faptelor de corupție și a celor de fals intelectual; faptul că există indicii că inculpatul a pretins că are influență, indirect, asupra unor magistrați, chemați să soluționeze cauze deosebit de importante cu consecințe grave asupra libertății persoanei; înmulțirea deosebită a infracțiunilor de trafic de influență, având ca obiect sume de ordinul zecilor de mii și chiar milioanelor de euro; angrenarea unui număr tot mai mare de persoane constituite în grupuri organizate, care au ca scop comiterea unor fapte similare cu cele pentru care este trimis în judecată inculpatul din cauza de față.
Or, s-a apreciat că toate aceste împrejurări, care au rezultat, fără dubiu, din probele administrate în cauză și din fapte de largă notorietate, impun cu necesitate intensificarea eforturilor de reprimare a acestui tip de infracțiuni atât pentru conservarea ordinii publice și pentru întărirea sentimentului de securitate și a celui de încredere în organele abilitate cu cercetarea și combaterea acestor fapte, dar și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de fapte, care generează nu doar un pericol abstract însemnat, ci un pericol concret deosebit de ridicat prin prejudicierea gravă a relațiilor patrimoniale și, mai ales, a încrederii cetățenilor în prestigiul și corectitudinea actului de justiție, precum și în imparțialitatea judecătorilor chemați să ia măsuri deosebit de grave în cauzele penale care au ca obiect fapte de evaziune fiscală.
S-a apreciat că, faptul că s-a trecut de procedura de cameră preliminară, iar în perioada imediat următoare se vor face audieri nemijlocite ale inculpatului și martorilor, impune menținerea stării de arest pentru preîntâmpinarea alterării în orice mod a probelor ce se vor administra nemijlocit de tribunal.
S-a mai apreciat că, faptul că notele de redare a înregistrărilor ambientale relevă indicii în sensul unei conduite revanșarde a inculpatului față de martorul G. P. S., care se pare că, la un moment dat, s-a îndoit și a propus încetarea demersurilor făcute de inculpat pentru obținerea unei soluții favorabile pentru mama martorului T. A., impune concluzia că plasarea inculpatului în stare de arest la domiciliu ar putea altera mijloacele de probă administrate de organele de anchetă sau a altor probe relevante.
Tribunalul a reținut că la acest termen de judecată s-a luat o declarație parțială inculpatului, care a dat explicații în mare măsură neconvingătoare, ce trebuie verificate prin audierea numitului M. T..
Or, până la acel moment, s-a apreciat că interpretarea notelor de redare a înregistrărilor efectuate în mediul ambiental în sensul sugerat de inculpat este nejustificată.
Deși este adevărat că stare de arest reprezinte o situație de excepție, stare de libertate fiind starea obișnuită în care se impune a fi cercetată o persoană, în cauza de față, s-a apreciat că gravitatea și împrejurările comiterii presupuselor fapte, rezonanța socială deosebit de negativă a acestor fapte, prejudiciile cauzate, determinarea de care se pare că a dat dovadă inculpatul, toate acestea impun concluzia că există o situație de excepție ce reclamă o măsură de excepție cum este cea a arestului preventiv, soluțiile alternative fiind vădit insuficiente la acest moment procesual.
În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, cum sunt comportamentul anterior săvârșiri faptelor, lipsa antecedentelor penale, situația familială și socială, pregătirea profesională, perioada petrecută în arest etc., tribunalul a considerat că ele trebuie avute în vedere, de principiu, cu ocazia soluționării cauzei pe fond, întrucât la acel moment nu au justificat aprecierea rezonabilă că judecata se poate face cu inculpatul în stare de arest la domiciliu sub controlul riguros al instituțiilor abilitate ale statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termen legal, contestatorul condamnat T. G. E., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, iar, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, apreciind că aceasta este proporțională și suficientă la acest moment procesual.
În ceea ce privește principiile fundamentale, inculpatul a solicitat să se dea valență acestei prezumții de nevinovăție care poate și trebuie să guverneze cercetarea oricărei persoane până la răsturnarea ei în mod de necontestat.
Pe de altă parte, a solicitat ca, pe lângă circumstanțele reale, să se aibă în vedere și circumstanțele sale personale, precizând că este o persoană bine integrată social, este căsătorit, are un copil minor și studii superioare.
În ceea ce privește activitatea prezumat infracțională, inculpatul a precizat că, odată cu derularea cercetării judecătorești, se va concluziona că el nu se face vinovat de faptele imputate, iar interpretarea negativă a conversațiilor cu denunțătorii, precum și atitudinea nefirească a acestora care au încercat să se exonereze de rambursarea unui împrumut substanțial, pe care el l-a acordat, vor fi evidențiate în favoarea sa.
În ce privește modificarea prevenției, inculpatul a precizat că o consideră oportună, având în vedere perioada de timp scursă de la momentul luării măsurii arestării preventive, respectiv 5 luni.
Cu privire la faptul că a încercat să dea o declarație pe fondul cauzei pentru a explica situația de fapt, însă judecătorul fondului a învederat împrejurarea că nu va mai fi în cadrul Tribunalului București și se va modifica completul de judecată, ceea ce, pe fundamentul principiului continuității ce trebuie avut în vedere la soluționarea unei cauze, a decis, de comun acord cu magistratul respectiv, să întrerupă depoziția sa pentru a evita o reluare a acesteia la termenul ce se va acorda, inculpatul a apreciat că această atitudine nu este una negativă, ci este o încercare de eludare a aflării adevărului, având în vedere că el, încă de la începutul cercetărilor din prezenta cauză, a avut o atitudine corectă de colaborare, chiar dacă aceasta a prezumat o negare a faptelor.
De asemenea, inculpatul a arătat că marea majoritate a probelor în prezenta cauză se fundamentează pe probe testimoniale, ce au ca piloni principali cei trei denunțători, or, în acest context, nu se poate vorbi despre pericolul mixtiunii inculpatului în administrarea probatoriului.
Totodată, inculpatul a mai arătat că nu a avut o atitudine pasivă în faza de urmărire penală, întrucât, știindu-se nevinovat, a înțeles să promoveze o plângere împotriva acelor două persoane care au formulat denunțuri.
Examinând actele dosarului și sentința contestată prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 C.pr.pen., Curtea apreciază nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
Astfel, probele administrate până la momentul de față creează suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. Judecătorul are în vedere în acest sens declarațiile martorilor; procesele verbale de redare a înregistrărilor efectuate în mediul ambiental, redate pe larg în actul de trimitere în judecată; denunțul formulat de T. A., la data de 04.11.2014, respectiv documente anexate în susținerea acestuia; denunțul formulat de G. P.-S., la data de 14.11.2014; denunțul formulat de Ș. A.-M., la data de 21.01.2015; procesele de recunoaștere și planșele foto atașate; suportul optic tip DVD-R, marca VERBATIM, cu . 3358 457 –R E A_, inscripționat „C. 05.11.2014”, aferent procesului verbal de redare în formă scrisă redactat la data de 03.12.2014; suporturile optice tip DVD-R, marca VERBATIM, cu seriile constructive 3357 425 R E E_, inscripționat „C. SUPORT Th. 1A cf. art 143, alin. 2, C.pr.pen. (duplicat probă digitală)”, respectiv 3357 425 R E B_, inscripționat „C. SUPORT Th. 1B cf. art 143, alin. 2, C.pr.pen. (duplicat probă digitală)” aferente procesului verbal de redare în formă scrisă redactat la data de 15.12.2014; suportul optic tip DVD-R, marca VERBATIM, cu . 3357 425 –R E F_, inscripționat „C. SUPORT Th. 2 B cf. art. 143 alin 1 C.pr.pen. (duplicat probă digitală)” aferent procesului verbal de redare în formă scrisă redactat la data de 07.01.2015; suportul optic tip DVD-R, marca VERBATIM, cu . 3357 425 – R E F_, inscripționat „C. SUPORT Th. 3 cf. art. 143, alin. 2 C.pr.pen. (duplicat probă digitală)” aferent procesului verbal de redare în formă scrisă redactat la data de 20.01.2015; suportul digital tip CD-R, marca VERBATIM, cu . A3135qK02153555LH, inscripționat „SECȚIA I, 502/P/2014, 1090/II-1/2014 - Tc 10, Art. 143 al. 2, C.pr.pen. Copia suportului, duplicatul probei digitale”, ce conține cele unsprezece de convorbiri telefonice redate în formă scrisă în cadrul procesului verbal din 16.01.2015.
Probele menționate conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul T. G. E., în baza unei rezoluții delictuale unice, a pretins de la martorul –denunțător T. A. suma de 250.000 euro, din care a primit efectiv 52.500 euro (în patru rânduri, respectiv în 16.11.2013- 22.500 euro, 18.12.2013 -10.000 euro, 24.12.2013- 10.000 euro și 18.01.2014 -10.000 euro) și promisiunea de transmiterea a dreptului de proprietate asupra unui imobil evaluat la 100.000 euro, lăsând să se creadă că prin intermediul unor rude/afini ce dețin funcția de judecători la Înata Curte de Casație și Justiție, poate exercita acte de influență asupra magistraților –judecători și procurori din raza de competență a Curții de Apel C., pentru a-i determina să dispună punerea în libertate din stare de arest preventiv a numitei T. M. (mama denunțătorului, cercetată penal în mai multe dosare), ridicarea unor măsuri asigurătorii instituite asupra unor bunuri imobile și, finalmente, obținerea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
De asemenea, inculpatul, în perioada decembrie 2012 –ianuarie 2013, în baza unei rezoluții delictuale unice, a pretins de la martorul-denunțător Ș. A. M. suma de 80.000 euro și a primit efectiv suma de 40.000 euro (respectiv, 25.000 euro în București și 15.000 euro în municipiul C.) lăsând să se înțeleagă că are influență asupra magistraților investiți cu soluționarea cauzei privindu-l pe Saouma Henri zis R. în vederea obținerii punerii sale în libertate din starea de arest preventiv (într-un dosar penal instrumentat de D.I.I.C.O.T. –Serviciul Teritorial C.).
În fine, numitul T. G. E., în data de 04.02.2014, l-a determinat pe notarul public D. M. M., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, să ateste, fără vinovăție, împrejuăriri necorespunzătoare adevărului (în legătură cu faptul remiterii către martorul T. A. a sumei de 30.000 euro, aspect nepetrecut în realitate) în conținutul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 182/04.02.2014.
Faptele cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că ar fi fost săvârșite de inculpat în modalitatea mai sus descrisă reprezintă infracțiunile de:
- trafic de influență prev. de art. 291 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- trafic de influență prev. de art. 291 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- participație improprie la fals intelectual prev. de art. 52 alin. 3 C.p. rap. la art. 321 alin. 1 Cp., totul cu aplicarea art.38 alin. 1 C.p. și art. 5 alin. 1 C.p.
Apărările susținute în mod constant de inculpat până la acest moment procesual nu par a fi suficiente pentru a înlătura suspiciunea rezonabilă privind comiterea faptelor mai sus menționate, fiind contrazise de probatoriul administrat, judecătorul având în vedere sub acest aspect mai ales declarațiile martorilor audiați în cauză și înregistrările în mediul ambiental ale convorbirilor purtate de inculpat.
Judecătorul apreciază totodată că, raportat la gravitatea deosebită a faptelor și aparenta perseverență infracțională a inculpatului, lăsarea acestuia în libertate creează atât riscul implicării sale în săvârșirea unor fapte asemănătoare, cât și o stare de pericol pentru ordinea publică. Trebuie avut în vedere sub acest aspect că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a pretins sume importante de bani pretinzând că ar putea influența soluția unor magistrații din cadrul unei curți de apel prin intermediul unei rude/afin al său, care deține funcția de judecător la Î.C.C.J. astfel de fapte denotă un pericol concret deosebit al inculpatului, al cărui comportament este de natură a aduce prejudicii deosebite încrederii cetățenilor în actul de justiție și în imparțialitatea unor magistrați ce activează în cadrul unora dintre cele mai importante instanțe de pe teritoriul țării.
Având în vedere aceste elemente, judecătorul apreciază că la momentul de față arestul preventiv este singura măsură preventivă de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă numitul T. G. E..
Pentru aceste considerente, în baza art.206 C.pr.pen., Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul inculpat T. G. E., cu obligarea acestuia, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.206 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul T. G. E., împotriva încheierii din data de 25.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE,
V. I. V.
GREFIER,
E. - A. N.
Red. V.I.V./ data……….
Tehnored. V.D. /5 ex./23.06.2015
T.B.S1. – jud.: P.F.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 310/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 794/2015. Curtea de... → |
|---|
