Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 78/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 78/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
_
Decizia penală nr.78/c
Ședința publică din data de 21.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – S. M.
GREFIER – M. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție-DNA a fost reprezentat prin procuror A. E..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul I. N. împotriva încheierii de ședința din 25.02.2014 pronunțată de Tribunalul București- Secția I penală în dosarul nr._, în temeiul disp.art.206 Cpp.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul contestator I. N., în stare de arest și asistat de avocat ales C. A. F., cu împuternicire avocațială emisă de Baroul București, aflată la fila 19 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, se acordă cuvântul în dezbaterea contestației formulate.
Apărătorul ales al inculpatului contestator I. N., în temeiul disp.art.206 Cpp solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședința si rejudecând, admiterea cererii de înlocuire a arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Apreciază ca judecătorul investit cu judecarea unei cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive luata in baza art.148 lit. f Cod procedura penala anterior, deci sub imperiul unui cod de procedura penala anterior, care nu mai era, așadar, în vigoare, trebuia sa aiba in vedere si norme din legea de aplicare a noului Cod de procedura penala, respectiv art. 3 Legea 255/2013 "legea noua se aplica de la data intrării ei in vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute in cuprinsul prezentei legi”; art. 7 Legea 255 / 2013 "cauzele aflate in curs de judecata in prima instanța in care s-a inceput cercetarea judecătoreasca anterior intrării in vigoare a legii noi raman in competenta aceleiasi instante, judecata urmand a se desfasura potrivit legii noi"; art. 16 Legea 255 / 2013 "masurile preventive aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a legii noi continua si se mentin pe durata pentru care au fost dispuse, in conditiile prevazute de legea veche. La expirarea acestei durate, masurile preventive pot fi prelungite ori dupa caz, mentinute, revocate sau inlocuite cu o alta masura preventiva in conditiile legii noi". Cu alte cuvinte, la primul termen de judecata dupa . noului cod de procedura penala, judecatorul fondului avea obligatia respectarii dispozitiilor art. 83, art. 108 alin 1 si 374 alin 2 Cod procedura penala actual, luarii in discutie a conditiilor date de codul de procedura penala actual tinand de masura arestarii preventive dispusa fata de I. N., pe de o parte intrucat nu poate subzista un temei de arestare nemaiprevazut de Cod (148 lit.f) si, pe de alta parte, intrucat art. 16 din legea 255 / 2013 vizeaza durata masurilor preventive, ori in cursul judecatii nu putem vorbi despre "durata" a arestarii, ci, cel mult, despre termenul pana la care instanta ia in discutie legalitatea si temeinicia masurii preventive. Or, judecatorul de prima instanta a analizat cererea de inlocuire a masurii preventive cu masura arestului la domiciliu in temeiul art. 242 alin 2 noul Cod penal, nu a analizat prevederile art. 218 noul Cod procedura penala, a analizat "faptele" in lumina prevederilor codului penal anterior, a invocat prevederile art. 202 alin 1 noul cod procedura penala si, ceea ce este mai grav, a inteles sa perpetueze o măsura preventiva întemeiata pe condițiile art. 148 lit f Cod procedura penala anterior.
Solicita admiterea contestației, casarea încheierii si in temeiul art.241 lit.d Cpp solicită sa se constate încetată de drept măsura arestării preventive.
In subsidiar, solicita admiterea contestației, casarea încheierii si rejudecând, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării cu arestul la domiciliu.
Apreciază că încheierea contestata este netemeinica intrucat ignora elementele de fapt evidente decelate in cursul cercetării judecătorești si care circumstantiaza, de o maniera categorica, fie aspecte ținând de elementele constitutive ale infractiunilor pentru care inculpatul N. I. este arestat, fie non-implicarea sa in activitati delictuoase reținute in rechizitoriu, fie infirma teze in acuzare pe care s-a fundamentat luarea măsurii preventive fata de acesta. Acuzarea a invocat faptul ca inculpatul N. I. "si-a inselat partenerii de afaceri, respectiv societatea Monteadriano", a avut o atitudine discretionara "fata de fonduri europene destinate constructiei autostrazii A. Nadlac" carora le-a schimbat destinatia, "a delapidat sume de bani apartinand Romstrade pentru a le investi in terenuri" si a intocmit "facturi fictive pentru a justifica platI". Era, insa, de datoria judecatorului fondului sa aprecieze, in lumina materialului probatoriu rezultat in urma cercetarii judecatoresti, daca tezele acuzarii pot justifica pe mai departe mentinerea acestei masuri extreme. Era de datoria judecatorului fondului de a constata in ce masura acuzatiile initiale au fost particularizate pe parcursul cercetarii judecatoresti fata de inculpatul N. I..
Cu privire la fondul cauzei, susține ca instanța a apreciat asupra gravitații faptelor, insă inculpatul nu a intenționat sa își însele partenerii de afaceri, problemele apărute s-au datorat propriilor culpe, inculpatul nu a intentionat achiziționarea de terenuri prin acte de delapidare, ca legislația naționala si comunitara nu prevăd noțiunea de beneficiar indirect, ci doar acela de beneficiar, ca fondurile încasate de Romstrade nu au provenit de la bugetul Uniunii Europene.Prin cererea formulata, intenția inculpatului I. N. a fost aceea de a permite judecata cauzei ., fara cereri realizate cu rea-credința, fara invocarea unor împrejurări care sa îmbrace forma unui abuz de drept, fara atitudini de blocare a cursului judecații, acesta înțelegând sa manifeste transparenta si buna credința fata de organele judiciare,comportamentul sau atrăgând aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea 682/2002. In cauza nu exista indicii precise, in sensul unei necesitați reale si de interes public, care, in pofida prezumției de nevinovatie de care se bucura fiecare inculpat, sa prevaleze regulii privind libertatea individuala și apreciază că masura arestului la domiciliu asigura îndeplinirea scopului prevăzut de art.202 Cpp.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a contestației formulate, urmând a se menține, ca fiind temeinică și legală, încheierea pronunțata de prima instanță, în mod corect fiind respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Din actele dosarului nu se pune problema încetării de drept a măsurii preventive, raportat de la data ultimei verificări a arestării preventive, aceasta fiind menținută conf.art.362 alin.2 Cpp, iar termenul de 60 zile nu a fost depășit.
Apreciază că în mod corecta fost motivata încheierea cu privire la cererea de înlocuire a arestării preventive cu arestul la domiciliu, în sensul că aceasta măsura nu asigura îndeplinirea scopului prevăzut de art.202 Cpp, din probele dosarului rezultând ca măsura preventiva mai ușoara nu îndeplinește scopul prevăzut de textul de lege anterior menționat, având în vedere gravitatea faptelor, modalitatea concreta de comitere a acestora, prin actul de inculpare fiind reținute: infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prevăzută de art. 182 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 78/2ooo cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (61 de acte materiale), infracțiunea de utilizarea cu rea-credință a creditului societății prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/199o cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (3 acte materiale), infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. 1 și alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (136 acte materiale), infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 29o C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (2o acte materiale de instigare și 7 de autorat), infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 29o alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (35 de acte materiale din care 2o de acte materiale de autorat și 15 acte materiale de instigare), infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2oo2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2oo2 republicată, infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, alin. 2, alin. 3 și alin. 5 C.p.
Arata ca din actele dosarului rezulta date concrete care dovedesc ca inculpatul a încercat in mod real si efectiv sa influențeze acte de contro, le unei autoritati de stat, astfel cum rezulta si din notele de redare a convorbirilor telefonice d ela dosar.
Apreciază ca în mod corect s-a motivat încheierea, s-a avut in vedere, pe de o parte, gravitatea faptelor, că măsura dispusa este aptă sa asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art.202 Cpp, este proporțională cu gravitatea acuzațiilor.
Opinează ca prin faptele cercetate ordinea publica a fost si este in continuare tulburata iar pericolul social nu s-a diminuat, iar arestul la domiciliu nu asigura nici o garanție ca inculpatul va respecta obligațiile impuse, iar in cauza este vorba de finalizarea procesului penal.
In ultimul cuvânt, inculpatul contestator I. N. susține concluziile apărătorului ales, ca sumele de bani din avans au fost sume de la bugetul de stat, si ca nu domnia sa a fost beneficiar de fonduri europene.
CURTEA:
Asupra contestației de față, retine următoarele:
Prin încheierea de ședința din 25.02.2014 pronunțată de Tribunalul București- Secția I penală în dosarul nr._, în baza art. 362 alin. 1 raportat la art. 242 alin. 2 C.p.p a fost respinsă, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, formulată de apărătorul inculpatului I. N. [fiul lui C. și G., născut la data de 31.1.1967 în România, jud. G., . în România, jud. G., . 167o13123259o, arestat în baza încheierii din camera de consiliu din data de 2.12.2o12, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și față de care s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 312/UP/2.12.2o12 în dosarul nr. 4632o/3/2o12].
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul fondului a reținut că, la luarea și la menținerea măsurii preventive au fost respectate toate drepturile și garanțiile procesuale prevăzute de vechiul Cod de procedură penală.
Instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestului preventiv, respectiv cele prevăzute de vechiul art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În ceea ce privește actuala reglementare procesual penală, instanța a constatat că trebuie analizată eventuala incidență a dispozițiilor art. 242 alin. 2 și următoarele C.p.p.
Art. 242 alin. 2 C.p.p. prevede că măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 2o2 alin. 1.
Potrivit art. 2o2 alin. 1 C.p.p. măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvîrșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvîrșirii unei alte infracțiuni.
Din prisma dispozițiilor legale, respectiv disp.art.242 alin.2 si art.202 Cpp, instanța a apreciat că cererea de înlocuire a măsurii preventive este nefondată, și raportat la datele cauzei, în mod corect s-a apreciat că la acest moment procesual o măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive, prevăzut de art. 202 alin. 1 iar măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea faptei și este necesară pentru atingerea scopului urmărit, anume buna desfășurare a procesului penal și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
Prin urmare, în baza art. 242 alin. 2 C.p.p a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul I. N..
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul I. N. la data de 03.03.2014, fiind înregistrat, la data de 18.03.2014 dosarul nr._ pe rolul acestei secții, cu prim termen de judecata la 21 martie 2014, criticând încheierea pentru nelegalitate întrucât instanța a motivat cererea prin prisma incidentei art.148 lit.f Cpp, care nu mai este in vigoare din 01.02.2014 si pentru netemeinicie, arătând că în mod greșit a fost respinsa cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, apreciind ca măsura mai ușoara asigură îndeplinirea scopului prev.de art. 202 C.p.p., în sensul că nu există date că inculpatul s-ar sustrage de la judecată, fiind arestat preventiv de un an și trei luni de zile.
Examinând contestația formulată de inculpat, Curtea constată că este nefondata.
Instanța retine ca inculpatul I. nelu este trimis in judecata cu privire la savarsirea infracțiunilor de: infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prevăzută de art. 182 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 78/2ooo cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (61 de acte materiale, 19 acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin rezoluția din data de 28.12.2o12 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din data de 1.12.2o12 și 42 de acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 25.3.2o13 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu);
2. infracțiunea de utilizarea cu rea-credință a creditului societății prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/199o cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (3 acte materiale, cu privire la sumele achitate către firmele în care era interesat sau pentru firmele în care . era acționar: 9.58o.ooo lei noi către . AERIAN SA, 86.629,69 lei noi către ., 58.151,55 lei noi către .);
3. infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. 1 și alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (136 acte materiale din care 7 acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 1.12.2o12 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din aceeași dată, 89 de acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 21.2.2o13, 4o de acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 25.3.2o13);
4. infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 29o C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (2o acte materiale de instigare și 7 de autorat pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de o1.12.2o12 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală);
5. infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 29o alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (35 de acte materiale din care 2o de acte materiale de autorat și 15 acte materiale de instigare pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 25.3.2o12);
6. infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2oo2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.(suma supusă operațiunii de spălare a banilor, circa 25.ooo.ooo lei noi, infracțiune pentru care a fost începută urmărirea penală prin rezoluția din data de 28.12.2o12 și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale prin ordonanța din data de 1.12.2o12);
7. infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2oo2 republicată (infracțiune pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 26.3.2o13 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu);
8. infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, alin. 2, alin. 3 și alin. 5 C.p. (pentru care s-a dispus începerea urmării penale prin ordonanța din data de 13.3.2o13 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu), parte civilă Banca Comercială Română SA.
9. infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, alin. 2, alin. 3 și alin. 5 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (2 acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 13.3.2o13 și a fost pusă în mișcare acțiunea prin rechizitoriu, toate cu aplicarea art.33 lit. a C.p.
Se retine că prin încheierea din data de 2.12.2o12 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin încheierea nr. 432/R din data de 14.12.2o12, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în baza art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 2.12.2o12 până în 3o.12.2o12, inclusiv.
În cursul urmăririi penale această măsură a fost prelungită în mod succesiv, iar apoi – după sesizarea instanței de judecată prin rechizitoriu – măsura preventivă a fost verificată la termenele din 27.4.2013, 17.6.2013, 29.7.2013, 09.09.2013, 7.10.2013, 02.12.2013, 06.01.2014 și 27.01.2014.
Legalitatea și temeinicia măsurii preventive au fost analizate în baza art. 3oo1 și 3oo2 din vechiul Cod de procedură penală.
Astfel, nu se poate retine critica privind încetarea de drept a măsurii arestării preventive, invocată de apărare, întrucât in cauza sunt îndeplinite cerințele art.362 alin.2 Cpp, in sensul ca măsura arestării preventive a fost verificata înlăuntrul termenului de 60 zile.
Potrivit art. 242 alin. 2 C.p.p., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
În ceea ce privește prima condiție, aceea de a fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii preventive mai ușoare, în cauză măsura solicitată fiind arestul la domiciliu sau controlul judiciar, se constată că această condiție este îndeplinită.
Potrivit art. 202 alin. 1 C.p.p., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii de la urmărire sau de la judecată, ori al prevenirii comiterii de noi infracțiuni.
Faptele de care inculpatul este bănuit sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 5 ani și face parte dintre cele expres prevăzute de lege –art. 223 alin. 2 C.p.p., pentru care se poate lua măsura arestării preventive.
În ceea ce privește însă cea de-a doua condiție, aceea potrivit căreia măsura preventivă mai ușoară să asigure scopul măsurilor preventive, se apreciază că aceasta nu este îndeplinită.
La aprecierea îndeplinirii acestei condiții se au în vedere, așa cum a reținut judecătorul fondului, împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului.
Suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat rezultă indubitabil din toate probele administrate până în prezent în cauză.
Faptul că inculpatul, în apărarea sa, invocă anumite circumstanțe ale comiterii faptei, nu înlătură această suspiciune rezonabilă, atâta timp cât până în prezent, nu au intervenit elemente noi care să înlăture indiciile temeinice în baza cărora s-a luat măsura arestării preventive și a fost ulterior menținută.
Nimic din materialul probator administrat pună în acest moment, inclusiv în fața instanței, nu a condus la înlăturarea suspiciunii rezonabile că inculpatul ar fi comis faptele. Chiar dacă se afirmă existența unor mărturii favorabile, instanța apreciază că această suspiciune planează încă în mod rezonabil asupra acțiunilor inculpatului, depozițiile nefiind în măsură să contrabalanseze restul materialului probator.
Astfel, se constată că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor-pericolul social abstract, ci și din amploarea deosebită și modul elaborat de săvîrșire a acestora, suma importantă de bani despre care P. arată că i s-a schimbat destinația, situația generală a absorbției fondurilor europene puse la dispoziția României-pericolul social concret.
Aceste împrejurări creează un puternic ecou în opinia publică, în contextul în care problema absorbției fondurilor europene și fraudele comise în legătură cu acestea este de maximă actualitate și atrage atenția și interesul constant al opiniei publice.
În același timp, circumstanțele personale ale acestuia (vârsta, lipsa antecedentelor penale, situația familială) nu relevă, prin ele însăși, o încetare a temeiurilor ce au stat la baza arestării preventive, cât timp măsura procesuală analizată a fost justificată de motive ce țin, în principal, de gravitatea faptelor, motive ce subzistă și în prezent la care se adaugă atitudinea inculpatului, așa cum s-a arătat anterior.
În ceea ce privește durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că în raport de maniera de desfășurare a urmăririi penale și a judecării cauzei în primă instanță, de complexitatea cauzei, de atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, și în raport de data la care a fost luată măsura preventivă (02.12.2012), aceasta se circumscrie unui termen rezonabil.
În continuare se observă că inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru o parte din faptele cu privire la care s-au derulat cercetări, pentru alte fapte fiind dispusă disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor.
Ca urmare, scopul măsurilor preventive și prevenirea comiterii altor infracțiuni de către inculpat, nu pot fi realizate decât prin detenția provizorie a inculpatului, fără afectarea prezumției de nevinovăție, inculpatul având asigurate garanțiile procesuale pentru a dovedi acele circumstanțe ale comiterii faptei pe care le invocă.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 242 alin. 2 C.p.p. rap la art. 425^1alin. 7 litera b C.p.p., va respinge contestația, ca nefondată.
Potrivit art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpatul contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul I. N. împotriva încheierii de ședința din 25.02.2014 pronunțată de Tribunalul București- Secția I penală în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,21.03.2014.
PreședinteGrefier
S. M. M. C.
Red.MS/27.03.2014
TB SI-jud.V.A.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
