Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 609/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 609/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-08-2014 în dosarul nr. 609/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.609
Ședința publică din data de 21.08.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. N.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația declarată de contestatorul condamnat I. R. împotriva sentinței penale nr.629/22.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul condamnat personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat Silberman R., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/16.08.2014 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Contestatorul condamnat, având cuvântul personal, arată că își retrage contestația formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea contestației și obligarea contestatorului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat, solicită să se ia act de retragerea contestației, potrivit manifestării de voință a contestatorului.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.629/22.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală, în baza art. 595 Noul Cod de Procedură Penală, a fost respinsă - ca nefondată - contestația la executare formulată de condamnatul I. R., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 732 din 25.05.2007 a Tribunalului București Secția I Penală, definitivă prin nerecurare.
În baza art. 275 alin. 2 Noul Cod de Procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, condamnatul I. R. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 732 din 25.05.2007 a Tribunalului București Secția I Penală, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 930 din 13.06.2007 în privința condamnatului I. R..
S-a arătat în acest sens, că sus numitul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 11 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 Cod penal, solicitând să beneficieze de legea penală mai favorabilă și aplicarea unei pedepsei reduse.
La dosarul cauzei, s-au depus adresa Penitenciarului G. nr._/PGGR/11.02.2014 și în xerocopie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 930 din 13.06.2007 emis de Tribunalul București Secția I Penală, dispozitivul sentinței penale nr. 732 din 25.05.2007 a Tribunalului București Secția I Penală, sentința penală nr. 732 din 25.05.2007 a Tribunalului București Secția I Penală și fișa de evaluare.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, prima instanță a reținut că petentului I. R. i-a fost admisă cererea de contopire pedepse prin sentința penală nr. 732 din 25.05.2007 a Tribunalului București Secția I Penală.
S-a constatat că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 1184/27.09.2005 a Tribunalului București Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1426/06.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 332/23.03.2006 a Tribunalului București Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 4430/11.07.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nr. 950/08.09.2006 a Tribunalului București Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 846/30.11.2006 a Curții de Apel București, sunt concurente.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1184/27.09.2005 a Tribunalului București Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1426/06.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-au repus în individualitatea lor cele patru pedepse de 10 ani și 6 luni închisoare, astfel cum au fost stabilite ca urmare a aplicării disp. art. 7 din Legea nr. 543/2002.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 332/23.03.2006 a Tribunalului București Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 4430/11.07.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-au repus în individualitatea lor pedeapsa de 4 ani închisoare, două pedepse de câte 7 ani închisoare, patru pedepse de câte 7 ani închisoare și pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 349/27.10.2004 a Tribunalului București Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1071/14.02.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 950/08.09.2006 a Tribunalului București Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 846/30.11.2006 a Curții de Apel București și s-au repus în individualitatea lor pedeapsa de 4 ani închisoare și două pedepse a câte 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final pedeapsa de 11 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit.a,b Cod penal.
Tribunalul a arătat că potrivit art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Față de dispozițiile mai sus invocate, prima instanță a constatat că pedepsele de 9 ani închisoare, 7 ani închisoare, 4 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fapte prev. de art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal nu se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod penal.
Infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal are corespondent art. 234 alin.1 lit. e din Noul Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani, limita maximă fiind astfel de 10 ani închisoare.
Pedepsele de 4 ani închisoare, 7 ani închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fapte prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal nu se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod penal.
Infracțiunea prev. art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal are corespondent art. 233 din Noul Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani, limita maximă fiind astfel de 7 ani închisoare.
Pedepsele de 7 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fapte prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, c Cod penal nu se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod penal.
Infracțiunea prev. art. 211 alin. 2 lit. b, c Cod penal are corespondent art. 234 alin.1 lit. d din Noul Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani, limita maximă fiind astfel de 10 ani închisoare.
Având în vedere cele mai sus menționate, prima instanță nu a redus pedepsele aplicate pentru infracțiunile anterioare, întrucât acestea nu se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul I. R., fără a o motiva în scris, iar la termenul pentru dezbateri din 21 august 2014 contestatorul, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, a declarat că își retrage contestația.
Fiind un act unilateral de dispoziție al condamnatului contestator, care a și investit instanța de control judiciar, urmează a lua act de manifestarea de voință a contestatorului, fiind incidente dispozițiile art. 4251 (astfel cum este reglementat de OUG nr. 3/2014) și care constituie sediul materiei cu privire la instituția procesual penală a contestației, iar la alin. 3 este o normă de trimiterea la art. 415 din Codul de procedură penală – care se aplică în mod corespunzător – normă care reglementează posibilitatea retragerii căii de atac exercitate.
Așa încât, pentru identitate de rațiune se va avea în vedere aceeași cale procesual penală.
Urmează a face aplicarea art. 275 alin. 2 și a art.272 alin.1 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.425/1 alin.3 în ref. la art.415 din Codul de procedură penală, ia act de declarația contestatorului condamnat I. R., de retragere a contestației formulate împotriva sentinței penale nr.629/22.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală/cauze generale, în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art.272 alin.1 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei, se acoperă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 august 2014.
PREȘEDINTE,
S. N. GREFIER,
R. C. D.
red.S.N.
dact.L.G.ex.2
red.A.B.R.-Trib.G.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 794/2014. Curtea de... → |
|---|
