Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 672/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 672/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 672/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 672/C
Ședința publică din data de 05.09.2014
Curtea constituită din:
Președinte: R. A. B.
Grefier: S. I. F.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația declarată de contestatorul condamnat T. R. împotriva sentinței penale nr. 291 din 26.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 05.09.2014, astăzi, când în aceeași compunere,
CURTEA
Prin sentința penală nr. 291/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală s-au dispus următoarele:
,,În baza art.23 din Legea 255/2013 rap la art.595 NCPP, admite sesizarea formulată de către Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului G., privind pe condamnatul T. R. (fiul lui M. G. și M., născut la data de 25.11.1986, în București), deținut în Penitenciarul G..
Constată aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.6 alin.1 din Noul Cod penal pentru aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 30 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.71- 64 lit.a,b Cod penal aplicată prin sentința penală nr.340 din 26.03.2009 a Tribunalului București, secția I-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.887 din 08.03.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și repune în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:
- pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.174 C.p. rap la art.176 lit.a, d din Codul penal din 1969;
- pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.b și alin.2 indice 1 lit.a, c din Codul penal din 1969;
- restul de 858 zile rămas de executat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3599 din 02._ a Judecătoriei Sectorului 5 București.
- sporul de 5 ani închisoare
În baza art. 6 alin. (1) din Noul Cod penal, reduce pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.b și alin.2 indice 1 lit.a, c din Codul penal din 1969 la 10 ani închisoare, maximul special prevăzut de art.234 alin.1 lit.d din Noul Cod penal.
Constată că pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.174 rap la art.176 lit.a, d din Codul penal din 1969 nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv de art.189 alin.1 lit. a din Noul Cod penal, astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.
În baza art. 33 alin. lit. a), art. 34 lit. b Codul penal din 1969 contopește pedepsele de 25 ani, 10 ani și restul de 858 zile rămas de executat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3599 din 02._ a Judecătoriei Sectorului 5 București, urmând ca T. R. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 de ani închisoare sporită cu 5 ani închisoare, în final având de executat 30 de ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art.6 aliniatul 6 din Noul Cod penal reduce pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Codul penal din 1969 pe o durată de 10 ani aplicată condamnatului la 5 ani urmând a se executa în conținutul și limitele prev. de art. 66 literele a, b și d din Noul Cod penal.
În baza art.65 din Noul Cod penal interzice condamnatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și d din Noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată numitului T. R. perioada executată de la 03.10.2007 la zi.
Dispune anularea MEPI nr.488 din 09.03.2010 emis de Tribunalul București. Secția I-a penală și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii”.
Pentru a adopta această soluție prima instanță a reținut căprin sentința penală nr.340 din 26.03.2009 a Tribunalului București, secția I-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.887 din 08.03.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art.334 Cod pr. penală anterior s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.174-175 lit.a Cod penal și art.176 lit.a,d C.p. în infracțiunea prev. de art.183 Cod penal.
În baza art. 334 C.p.p. anterior a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis in judecată inculpatul T. R. din infracțiunea prev. de art. 174-175 lit.a și art.176 lit.a, d C.p anterior cu aplicarea art.37 lit. a C.p. în infracțiunea prev. de art.174 C.p. rap. la art.176 lit.a,d C.p. anterior și din infracțiunea prev de art. 211alin.2 lit.b și alin.2 indice 1 lit. a, c C.p. anterior cu aplicarea art.37 lit.a C.p. în art. 211alin.2 lit.b și alin.2 indice 1 lit. a, c C.p.
În baza art.174 C.p. rap la art.176 lit.a, d Cod penal anterior, a condamnat pe inculpatul T. R. la 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
In baza art.61 alin.2 C.p. anterior a revocat liberarea condiționata privind pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicata inculpatului prin sent. pen. nr. 3599/02.12.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 București si a contopit restul de pedeapsa ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioara de 858 zile cu pedeapsa aplicata de 25 de ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa de 25 de ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal anterior a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei.
În baza art.71 Cod penal anterior a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 a,b, Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.211 alin.2 lit.b și alin.2 indice 1 lit.a, c C.p. anterior a condamnat pe inculpatul T. R. la 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.
În baza art.61 alin.1 C.p. anterior a revocat liberarea condiționata privind pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicata inculpatului prin sent. pen. nr. 3599/02.12.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 București și a contopit restul de pedeapsa ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioara de 858 zile cu pedeapsa aplicata de 20 de ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa de 20 de ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 a,b, Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.33 lit.a C.p. rap. la art.34 lit.b C.p. anterior a dispus ca inculpat sa execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare la care a aplicat un spor de 5 ani închisoare, inculpatul având de executat 30 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.71-64 lit.a,b Cod penal.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a,b Cod penal anterior.
În baza art.88 Cod penal anterior a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției de la 03.10.2007 la zi.
În baza art. 350 al.1 Cod pr. penală anterior a menținut starea de arest a inculpatului.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pus în aplicare prin Legea nr. 187/2012.
Ca urmare a intrării în vigoare a acestor acte normative, a fost abrogată Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, revizuită în anul 2003, conform cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, deși persoana privată de libertate T. R., este o persoană condamnată definitiv, s-a impus a se analiza situația juridică a acestui condamnat pentru a se stabili dacă, prin . Codului penal, a intervenit o lege penală mai favorabilă față de acesta, sub aspectul incidenței prevederilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, instanța a analizat mai întâi aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă.
Instanța a constatat că pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.b și alin.2 indice 1 lit.a, c din Codul penal din 1969 depășește maximul special prevăzut de art.234 alin.1 lit.d din Noul Cod penal care este de 10 ani închisoare și se impune reducerea pedepsei la acest maxim.
Instanța a mai constatat că pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Codul penal din 1969 pe o durată de 10 ani aplicată condamnatului depășește limita maximă de 5 ani prev. de art. 66 alin.1 din Noul Cod penal.
În consecință, în baza art.23 din Legea 255/2013 rap la art.595 NCPP, instanța a admis sesizarea formulată de către Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului G., privind pe condamnatul T. R. (fiul lui M. G. și M., născut la data de 25.11.1986, în București), deținut în Penitenciarul G..
A constatat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.6 alin.1 din Noul Cod penal pentru aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 30 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.71- 64 lit.a,b Cod penal aplicată prin sentința penală nr.340 din 26.03.2009 a Tribunalului București, secția I-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.887 din 08.03.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și a repus în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:
- pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.174 C.p. rap la art.176 lit.a, d din Codul penal din 1969;
- pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.b și alin.2 indice 1 lit.a, c din Codul penal din 1969;
- restul de 858 zile rămas de executat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3599 din 02._ a Judecătoriei Sectorului 5 București.
- sporul de 5 ani închisoare
În baza art. 6 alin. (1) din Noul Cod penal, a redus pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.b și alin.2 indice 1 lit.a, c din Codul penal din 1969 la 10 ani închisoare, maximul special prevăzut de art.234 alin.1 lit.d din Noul Cod penal.
A constatat că pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.174 rap la art.176 lit.a, d din Codul penal din 1969 nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv de art.189 alin.1 lit. d,h din Noul Cod penal, astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.
În ceea ce privește tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni instanța a constatat că dispozițiile art.33-34 din Codul penal anterior sunt mai favorabile decât cele ale art. 39 din actualul Cod penal.
În consecință, în baza art. 33 alin. lit. a), art. 34 lit. b Codul penal din 1969 a contopit pedepsele de 25 ani, 10 ani și restul de 858 zile rămas de executat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3599 din 02._ a Judecătoriei Sectorului 5 București, urmând ca T. R. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 de ani închisoare sporită cu 5 ani închisoare, în final având de executat 30 de ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art.6 aliniatul 6 din Noul Cod penal a redus pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Codul penal din 1969 pe o durată de 10 ani aplicată condamnatului la 5 ani urmând a se executa în conținutul și limitele prev. de art. 66 literele a, b și d din Noul Cod penal.
În baza art.65 din Noul Cod penal a interzis condamnatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și d din Noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
A dedus din pedeapsa aplicată numitului T. R. perioada executată de la 03.10.2007 la zi.
A dispus anularea MEPI nr.488 din 09.03.2010 emis de Tribunalul București. Secția I-a penală și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul care a criticat-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, criticile sale formulate oral fiind consemnate pe larg în practicaua prezentei decizii.
Examinând sentința contestată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei se rețin următoarele:
Curtea constată că s-a respectat mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, stabilit prin Decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în primă etapă, impunându-se reducerea pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de la 20 de ani închisoare la maximul pedepsei prevăzut de legea nouă – 10 ani închisoare, iar în a doua etapă, menținerea pedepsei rezultantă de 30 de ani închisoare, întrucât prin aplicarea prevederile art. 38 rap. la 39 din noul Cod penal care statuează că atunci când s-au stabilit pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă mai mare decât cea stabilită prin sentința citată mai sus.
În raport de aceste considerente, în baza art. 425 ind.1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respinsă ca nefondată prezenta contestație, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 alin.1,2 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va acoperi din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat T. R. împotriva sentinței penale nr. 291 din 26.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuielil judiciare către stat.
În baza art. 272 alin.1,2 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va acoperi din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.09.2014.
PREȘEDINTE,
R. A. B.
GREFIER,
S. I. F.
Red. / Tehnored. jud. R.
Ex. 2/10.11.2014
T. G. S. pen – jud.I.A.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
