Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 196/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 196/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 196/C/LPF
Ședința publică din data de 29.04.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - C. B.
GREFIER - S. N.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale de față având ca obiect contestațiile formulate de contestatorul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și de contestatorul-condamnat R. Ș. împotriva sentinței penale nr. 127/25.02.2014 pronunțate de Tribunalul I. - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-condamnat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărătorul ales, av. P. C., cu împuternicire avocațială la dosar, și de apărătorul desemnat din oficiu, av. T. M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat solicită să se ia act de încetarea delegației sale avocațiale, prin prezentarea apărătorului ales al condamnatului, și acordarea onorariului parțial.
Curtea se va pronunța cu privire la onorariul parțial ce se cuvine apărătorului desemnat din oficiu o dată cu soluția pe care o va pronunța în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită suspendarea cauzei până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unei chestiuni de drept înregistrate sub nr._, cu termen de soluționare la data de 02.06.2014, fiind o chestiune de drept a cărei soluționare este utilă soluționării cauzei, respectiv incriminarea sau dezincriminarea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 din vechiul Cod penal.
Apărătorul ales al contestatorului-condamnat precizează este de acord cu suspendarea cauzei, în vederea soluționării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a acestei chestiuni de drept.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public, de suspendare a cauzei până când Înalta Curte de Casație și Justiție se va pronunța cu privire la o problemă de drept, apreciind că soluția ce s-ar putea pronunța în prezenta cauză nu depinde de soluționarea acestei probleme de drept.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestațiilor formulate de către Ministerul Public și condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, critică greșita dezincriminare a infracțiunii prevăzute de art. 323 din vechiul Cod penal, întrucât prin . noilor coduri legiuitorul nu a înțeles să dezincrimineze infracțiunea prevăzută de art. 323 Cod penal și nici pe cea prevăzută de art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003, ci s-a procedat la o reconfigurare a acestora, toate acestea regăsindu-se în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 367 din Noul Cod penal, elementele lor constitutive subsumându-se elementelor constitutive prevăzute în noua reglementare. Solicită, astfel, admiterea contestației formulate de P. și procedarea în sensul celor solicitate.
Apărătorul ales al contestatorului-condamnat, având cuvântul, depune la dosar concluzii scrise. Arată că potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, dispozițiile Legii nr. 678/2001 se modifică și vor fi regăsite în Noul Cod penal, având un regim sancționator mult mai favorabil inculpatului. Apreciază că este la latitudinea judecătorului să aprecieze o lege dacă este sau în regulă ori dacă aceasta contravine Constituției. Apreciază că aceste dispoziții legale nu sunt echitabile și încalcă drepturile unei persoane, având în vedere că alte persoane, aflate în situații similare, la . Noului Cod penal au beneficiat reducerea pedepselor.
Cu privire la contestația formulată de Ministerul Public, apărătorul ales al contestatorului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate de către contestatorul-condamnat, ca nefondată, apreciind că în această cauză este vorba despre aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 și aplicarea legii penale mai favorabile, până la judecarea definitivă a cauzei. Arată că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre care a rămas definitivă sub imperiul Vechiului Cod penal și care nu depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal, nu poate fi redus în urma intrării în vigoare a acestei legi. Apreciază, astfel, că în prezenta cauză instanța de fond în mod corect a apreciat că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Contestatorul-condamnat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său și că, în situații similare, alți condamnați au beneficiat de reducerea pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Sentința penală contestată
Prin sentința penală nr. 127/F/25.02.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C.pr.pen., s-a admis contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile de la P. București-J. privind pe condamnatul R. Ș., în prezent aflat în executarea M.E.P.Î. nr. 1431/11.12.2013 al Tribunalului București - Secția a I Penală; în baza art. 4 din noul Cod penal, s-a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1968 a fost dezincriminată; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1089/20.12.2012 a Tribunalului București - Secția a I Penală; s-a dispus anularea M.E.P.Î. nr. 1431/11.12.2013 al Tribunalului București - Secția I Penală, emis în baza sentinței penale nr. 1089/20.12.2012 a Tribunalului București - Secția a I Penală, și emiterea unui nou M.E.P.Î.; în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Tribunalul a reținut următoarele:
Condamnatul se află în executarea, printre altele, a unei pedepse de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b din vechiul Cod penal.
S-a apreciat că, urmare a intrării în vigoare, la data de 01.02.2014, a noului Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal a fost dezincriminată, conținutul constitutiv (generic) al acesteia nefiind preluat după data de 01.02.2014 în nicio altă prevedere legală cu caracter penal.
Împotriva acestei sentințe, la data de 09.04.2014, în termenul legal de 3 zile de la comunicarea sentinței penale nr. 127/25.02.2014, condamnatul R. Ș. a formulat contestație pe care a motivat-o oral.
Totodată, la data de 25.02.2014, prin adresa nr. 694/III-13/2014, în termenul legal de 3 zile de la comunicarea sentinței penale nr. 127/25.02.2014, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a formulat contestație pe care a motivat-o în scris (motivele de contestație aflate la filele 7-9 din prezentul dosar).
Contestațiile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 22.04.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de contestație
Condamnatul a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale nr. 127 din data de 25.02.2014 pronunțate de Tribunalul I. și, pe fond, rejudecând, admiterea sesizării și aplicarea legii penale mai favorabile.
În motivarea în fapt a contestației, condamnatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 678/2001. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 323 din Codul penal 1969, a apreciat că elementele constitutive ale acesteia se regăsesc în dispozițiile art. 367 din Noul Cod penal, însă, sub aspect sancționator, legea nouă este mai favorabilă prin cuantumul redus al limitelor de pedeapsă.
În drept, contestatorul a invocat prevederile Legii nr. 187/2012.
Contestatorul a depus la dosar concluzii scrise (filele 17-20).
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a solicitat admiterea contestației și desființarea sentinței penale nr. 127 din data de 25.02.2014 pronunțate de Tribunalul I. și, pe fond, rejudecând, constatarea infracțiunii prevăzute de art. 323 din Codul penal 1969 ca nefiind dezincriminată.
În motivarea în fapt a contestației, P. a precizat că prin adoptarea noilor coduri s-a urmărit, ca urmare a realităților sociale, o reunire a numeroaselor legi speciale sub un singur cod, astfel că, prin apariția Noul Cod penal nu s-a urmărit dezincriminarea unor fapte, ci s-a făcut o nouă reconfigurare a acestora, reunindu-se în conținutul unor fapte (redefinite) conținutul constitutiv (generic) al unor fapte prevăzute distinct în vechiul Cod penal. Așa a procedat legiuitorul și în cazul art. 323 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de acest articol fiind inclus în art. 367 din Noul Cod penal, infracțiune în al cărei conținut constitutiv se regăsesc și conținuturile constitutive ale altor infracțiuni, respectiv cele prevăzute de art. 167 din Noul Cod penal și art. 7, 8 și 9 din Legea nr. 39/2003. Prin urmare, s-a apreciat că nu este vorba despre o dezincriminare, ci despre o reconfigurare, art. 323 din vechiul Cod penal regăsindu-se în conținutul constitutiv al art. 367 din Noul Cod penal.
În drept, P. a invocat dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate, atât prin prisma motivelor invocate de către Ministerul Public și contestatorul-condamnat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, apreciază contestația formulată de Ministerul Public ca fiind fondată, iar contestația formulată de condamnat ca fiind nefondată, pentru următoareleconsiderente:
Situația de fapt
În prezenta cauză, contestatorul-condamnat execută pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1089/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2011, definitivă prin decizia penală nr. 3931/10.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, pentru care s-a emis M.E.P.Î. nr. 1431/11.12.2013.
Prin această sentință penală, contestatorul a fost condamnat la următoarele pedepse:
-5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13, art. 37 lit. b și art. 41 alin. 2 din Codul penal 1969;
-5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. 3 tezele I și IV din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 și art. 37 lit. b din Codul penal 1969;
-2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 din Codul penal 1969 rap. la art. 71 alin. 1 din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic. art. 13 și art. 37 lit. b din Codul penal 1969 și
-3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. 1 și 2 din Codul penal 1969, cu aplic. art. 37 lit. b din Codul penal 1969.
Dispoziții legale incidente
În temeiul art. 210 alin. 1 din Noul Cod penal, maximul special al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de trafic de persoane este de 10 ani închisoare.
În temeiul art. 211 alin. 1 din Noul Cod penal, maximul special al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de trafic de minori este de 10 ani închisoare.
În temeiul art. 263 alin. 1 din Noul Cod penal, maximul special al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de trafic de migranți este de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 367 alin. 1, 3 și 6 din Noul Cod penal, maximul special al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat este de 5 ani închisoare.
Potrivit art. 4 teza I din Noul Cod penal, privind aplicarea legii penale de dezincriminare, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
Conform art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau a amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Analiza motivelor de contestație
Referitor la infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. 2 lit. a și art. 13 alin. 3 tezele I și IV din Legea nr. 678/2001 și art. 71 alin. 1 din O.U.G. nr. 105/2001
În raport de ansamblul textelor de lege anterior enunțate, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, pentru următoarele motive.
Cele trei pedepse de câte 5 ani, 5 ani și 2 ani închisoare aplicate condamnatului pentru comiterea infracțiunilor sus-menționate nu depășesc maximul special de 10 ani, 10 ani și, respectiv, 7 ani închisoare prevăzute de dispozițiile Noului Cod penal pentru aceste infracțiuni.
În consecință, în ceea ce privește cele trei infracțiuni pentru care a fost condamnat contestatorul, Curtea reține că în cauză sunt incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Noul Cod penal, dispoziții legale potrivit cărora pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 din Codul penal 1969
Potrivit art. 323 alin. 1 din Codul penal 1969, fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoarea.
Totodată, conform art. 367 alin. 1 și 6 din Noul Cod penal, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea; prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.
Comparând conținutul constitutiv al celor două infracțiuni, sub aspectul acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii, Curtea constată că nu este vorba despre o dezincriminare a infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, întrucât cele 4 acțiuni prevăzute în mod alternativ, de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional, prin care se poate comite această infracțiune, au fost preluate în mod corespunzător de prevederile Noului Cod penal.
În același context, se observă că însăși definirea dată de Noul Cod penal grupului infracțional organizat confirmă faptul că prin art. 367 din noua reglementare s-a procedat la o reconfigurare a aceleiași infracțiuni.
Astfel, se remarcă faptul că, deși prin dispozițiile art. 323 din Codul penal 1969 nu a fost definit grupul infracțional organizat, în teoria și practica judiciară s-a apreciat că înțelesul acestei noțiuni este cel reglementat în mod expres în noua reglementare.
Prin urmare, și în cazul infracțiunii prevăzute de art. 323 din Codul penal 1969 membrii grupului aveau roluri bine determinate, astfel că grupul trebuia să aibă o anumită structură și o anumită durată în timp, în caz contrar asocierea fiind ocazională, iar nu o pluralitate constituită de infractori.
Curtea constată, totodată, că prin art. 367 din Noul Cod penal s-a creat un cadru unitar pentru sancționarea asocierii pentru săvârșirea de infracțiuni, astfel că toate faptele ce intrau anterior sub incidența art. 167 și art. 323 din Codul penal 1969 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 continuă să fie incriminate, cu precizarea că grupul trebuie să fi fost constituit din trei persoane sau mai multe. Ca atare, unica situație în care s-ar putea vorbi despre dezincriminare ar fi aceea în care faptele au fost comise, evident înainte de data de 01.02.2014, de un grup format din două persoane, fapte ce îndeplineau elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 323 din Codul penal 1969, deoarece infracțiunea prevăzută în Noul Cod penal impune ca grupul să fie alcătuit din trei sau mai multe persoane.
De altfel, însăși expunerea de motive a Noului Cod penal confirmă această ipoteză, în sensul că s-a prevăzut că, în privința grupărilor infracționale, s-a propus renunțarea la paralelismul existent până la data de 01.02.2014 în textele care incriminează acest gen de fapte, respectiv grup infracțional organizat, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, complot și grupare teroristă, în favoarea instituirii unei incriminări cadru - constituirea unui grup infracțional organizat - cu posibilitatea menținerii, ca incriminare distinctă, a asociației teroriste, dat fiind specificul acesteia.
Raportând aceste considerații, deopotrivă legale, teoretice și de practică judiciară, în prezenta cauză, Curtea constată că persoana condamnată R. Ș. a săvârșit fapta de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni împreună cu mai multe persoane, printre care numiții M. (fostă R.) L. și Ș. F., fiind, așadar, în prezența unui grup infracțional organizat, constituit din trei sau mai multe persoane, situație consfințită în mod expres prin dispozițiile Noului Cod penal în materie.
Așadar, Curtea constată că în mod nelegal a reținut prima instanță faptul că, urmare a intrării în vigoare a Noului Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 din Codul penal 1969 a fost dezincriminată, judecătorul fondului apreciind, în mod greșit, că, după data de 01.02.2014, nicio altă prevedere legală cu caracter penal nu a preluat conținutul constitutiv generic al acestei infracțiuni.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că, pe de o parte, aprecierea Ministerului Public asupra nedezincriminării infracțiunii prevăzute de art. 323 din Codul penal 1969 este fondată, iar pe de altă parte, solicitarea contestatorului de aplicare a legii penale mai favorabile este neîntemeiată.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că sentința penală contestată este nelegală și netemeinică, sub aspectul considerării ca fiind dezincriminată a infracțiunii prevăzute de art. 323 din Codul penal 1969.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-condamnat R. Ș. împotriva sentinței penale nr. 127/25.02.2014 pronunțate de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, Curtea va admite contestația formulată de contestatorul P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D.I.I.C.O.T. – SERVICIUL TERITORIAL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 127/25.02.2014 pronunțate de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ .
Va desființa în totalitate sentința penală contestată și, în fond, rejudecând:
Va respinge, ca nefondată, sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului București - J., privind pe condamnatul R. Ș..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță și în calea de atac a contestației vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 50 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. T. M., delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._/22.04.2014, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-condamnat R. Ș. împotriva sentinței penale nr. 127/25.02.2014 pronunțate de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, admite contestația formulată de contestatorul P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D.I.I.C.O.T. – SERVICIUL TERITORIAL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 127/25.02.2014 pronunțate de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ .
Desființează în totalitate sentința penală contestată și, în fond, rejudecând:
Respinge, ca nefondată, sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului București - J., privind pe condamnatul R. Ș..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță și în calea de atac a contestației rămân în sarcina statului, din care suma de 50 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. T. M., delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._/22.04.2014, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2014.
Președinte, Grefier,
C. B. S. N.
Red. Jud. C.B.
Tehored. Jud. C.B. / Gref. S.N.
05.05.2014 / 2 ex.
Dosar nr._
Tribunalul I. – Secția Penală
Judecător fond: R. M. R.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 564/2014. Curtea... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 979/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
