Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 21/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 21/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 21/CO

Ședința publică din data de 24 februarie 2014

Curtea constituită din:

Președinte: A. A.

Grefier: E.–A. N.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror S. M..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul R. C. împotriva încheierii de ședință din data de 11 februarie 2014 a Tribunalului București - Secția I-a penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat R. C., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales-avocat D. C., conform împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București și de apărător din oficiu - avocat A. D..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul ales al contestatorului-inculpat R. C. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv, un contract de monitorizare și intervenție rapidă prin care arată că acesta este monitorizat de o firmă de pază.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este utilă soluționării cauzei această probă, însă nu se opune încuviințării acesteia.

Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri și o constată administrată prin atașarea acestora la dosarul cauzei.

Apărătorul desemnat din oficiu să acorde asistență juridică contestatorului-inculpat solicită a se constata încetată delegația sa ca urmare a prezentării apărătorului ales și a se pronunța asupra onorariului parțial.

Curtea constată încetată delegația apărătorului din oficiu, ca urmare a prezentării apărătorului ales și acordă onorariu parțial în cuantum de 25 lei.

La interpelarea Curții, contestatorul-inculpat R. C. arată că dorește să dea declarație în fața instanței.

Curtea procedează la ascultarea contestatorului-inculpat R. C., declarația acestuia, semnată după citire, fiind atașată la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al contestatorului-inculpat R. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 219 și urm. NCPP și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Precizează că inculpatul a încheiat un contract cu o firmă de pază, respectiv, cu firma de pază BGS, prin care este monitorizat 24 de ore din 24 de ore.

În ceea ce privește infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, respectiv, cea de cămătărie și de spălare de bani, precizează că această susținere este total nereală și neprobată, pe de o parte nefiind vorba de o activitate firească ca și o îndeletnicire a inculpatului, neexistând niciun fel de acte materiale care să dovedească acest lucru.

În acest sens, arată că nu sunt identificate zilele, persoanele, sumele de bani ce ar fi fost acordate cu titlu de camătă, ci dimpotrivă, se susține în actul de inculpare că R. C. ar fi acordat acele sume de bani către „autori necunoscuți”.

Mai arată că instanța de fond generalizează consecințele unor infracțiuni pentru care mai degrabă alți inculpați sunt răspunzători de producerea lor decât inculpatul R. C..

Astfel, precizează că instanța de fond nu a analizat în concret ci a preferat să pună laolaltă toți inculpații și să considere că ceea ce este valabil pentru unii, poate fi valabil și pentru acest inculpat.

Mai arată că nu cunoaște pe ce argumente Tribunalul își continuă, în temeiul de drept al art. 148 alin. 1 lit. f CPP, susținerea că deși timpul a trecut și sunt multe luni de la luarea măsurii arestării preventive „ecoul profund negativ al activității pe care inculpatul a desfășurat-o” nu s-ar fi diminuat și nici în raport de ce unități de măsură se stabilește într-o asemenea semantică gramaticală impactul asupra societății și nu există de fapt decât o motivare sui generis clasica, pe care orice profesionist de bună-credință ar respinge-o de plano, întrucât nu este susținută și probată.

Precizează că Tribunalul nu a dorit să analizeze înscrisurile depuse în susținerea cererii și nu a dat valoare și eficiență acestora.

Susține că martorii audiați, respectiv M. Vlasov, Salahat Mahmoud și Dahan Meir, persoane care au jucat ca jucători de poker cu inculpatul, au explicat foarte clar că împrumuturile dintre ei erau ca și prieteni, acordate fără niciun fel de dobânzi.

Depune concluzii scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de fond a analizat toate dispozițiile legale.

Solicită a se avea în vedere că unele persoane au refuzat să dea declarații din cauza temerii.

Apreciază că nu este relevantă monitorizarea inculpatului și nu existe date din care să rezulte că ar fi oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, respectiv, cu măsura arestului la domiciliu.

Contestatorul-inculpat R. C. personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA ,

Deliberând, asupra contestației penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2013*, Tribunalul București – Secția I-a Penală a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității, la acest moment procesual, a cererilor înlocuire și de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpații D. N., S. G., D. D., C. N., G. M., R. E., R. A., R. C., excepție invocată la termenul din 10.02.2014 de reprezentantul Ministerului Public.

În baza art. 242 alin. 2) C.p.p., a respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu, formulate de inculpații S. G. (fiul lui V. și V., născut la data de 06.02.1974 în Brănești, jud. I., domiciliat în mun. București, ., ., ., CNP_, arestat în baza MAP nr. 106/UP/16.05.2013 emis de Tribunalul București, Secția I-a Penală, în dosarul nr._/3/2013), R. E. (fiul lui M. și L., născut la data de 07.08.1980 în București, domiciliat în mun. București, ., ., CNP_, arestat în baza MAP nr. 109/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București, Secția I-a Penală, în dosarul nr._/3/2013) și R. C., zis “C. al lui C.” (fiul lui M. și L., născut la data de 18.03.1978 în mun. București, domiciliat în mun. București, ., ., ., CNP_, arestat în baza MAP nr. 105/UP/16.05.2013 emis de Tribunalul București, Secția I-a Penală, în dosarul nr._/3/2013).

În baza art. 242 alin. 1) C.p.p., a respins, ca neîntemeiate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpații D. N. zis “C.”(fiul lui F. și M., născut la data de 01.12.1967 în ., domiciliat în mun. București, . 13, ., CNP_, arestat în baza MAP nr. 108/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București, Secția I-a Penală, în dosarul nr._/3/2013) și D. D. zis “E.” (fiul lui V. și S., născut la data de 15.02.1986 în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. București, . nr. 38, sector 2, CNP_, arestat în baza MAP nr. 113/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București, Secția I-a Penală, în dosarul nr._/3/2013).

În baza art. 242 alin. 2) C.p.p. a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul R. A. zis “A. al lui C.” (fiul lui M. și L., născut la data de 31.05.1976 în București, domiciliat în ., CNP_, arestat în baza MAP nr. 116/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București, Secția I-a Penală, în dosarul nr._/3/2013).

În baza art. 242 alin. 2) C.p.p., rap. la art. 202 alin. 4) lit. b) C.p.p., a admis cererea formulată de inculpatul G. M. zis “M. al lui Rinu” (fiul lui P. și E.-N., născut la data de 19.02.1974 în mun. București, domiciliat în mun. București, . nr. 66, sector 2, CNP_, arestat în baza MAP nr. 115/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București, Secția I-a Penală, în dosarul nr._/3/2013), de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen., pe durata măsurii controlului judiciar, i s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței din mun. București, . nr. 66, sector 2;

c) să se prezinte la Poliția Sectorului 2 București, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

b) să nu se apropie de coinculpați, de persoanele vătămate Al Kasmo Mohamed Kher, D. H. zis „C. Șobolanu”, T. V. V. zis „V., V. Miltiade, zis ”S.”, C. M. și de partea vătămată R. V. N., și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;

c) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

A respins, ca rămasă fără obiect, cererea formulată de inculpatul G. M., de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu.

În baza art. 242 alin. 2) C.p.p. rap. la art. 202 alin. 4) lit. b) C.p.p., a admis cererea formulată de inculpatul C. N. (fiul lui P. și Rădița, născut la data de 12.07.1982 în ., domiciliat în ., jud. I., CNP_, arestat în baza MAP nr. 110/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București, Secția I-a Penală, în dosarul nr._/3/2013), de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen. a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații, pe durata măsurii:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței din ., ., jud. I.;

c) să se prezinte la Poliția comunei Găneasa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritoriului României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

b) să nu se apropie de coinculpați, cu excepția inculpatei C. E., de persoanele vătămate Obrișcă T., zis D., Hagivreta C., A. F. D., N. E., zis „F.”, U. A., zis R., I. P., zis I. al lui P., și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;

c) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția inadmisibilității, la acel moment procesual, a cererilor înlocuire și de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpați D. N., S. G., D. D., C. N., G. M., R. E., R. A., R. C., excepție invocată la termenul din 10.02.2014 de reprezentantul Ministerului Public, Tribunalul a respins-o, ca neîntemeiată, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

S-a apreciat că, într-adevăr, articolul 16 alin. 1) din Legea 255/2013 prevede că măsurile preventive aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi, continuă și se mențin pe durata pentru care au fost dispuse, în condițiile prevăzute de legea veche. La expirarea acestei durate, măsurile preventive pot fi prelungite ori, după caz, menținute, revocate sau înlocuite cu o altă măsură preventivă, în condițiile legii noi. La o primă lectură a textului, s-ar putea concluziona că legea nu permite instanței să se pronunțe asupra prelungirii, menținerii, revocării sau înlocuirii măsurilor preventive prevăzute atât de vechiul, cât și de noul Cod de procedură penală, decât la expirarea duratei pentru care au fost dispuse aceste măsuri preventive sub imperiul legii vechi. Pentru argumentele expuse în continuare, Tribunalul a apreciat că intenția legiuitorului nu putea fi aceasta, în realitate urmărindu-se să se contracareze susțineri potrivit cărora măsurile preventive în cauză, luate sub legea veche și în baza acestei legi, ar rămâne fără fundament în momentul intrării în vigoare a legii noi, sau că ar înceta de drept, ca efect al stipulării în legea nouă a unui termen mai scurt pentru care acestea pot fi dispuse.

O interpretare în sensul celor susținute de reprezentantul Ministerului Public, ar face ca, în situația în care, la expirarea măsurilor luate sub legea veche, instanța nu ar mai înțelege să prelungească sau să mențină măsura arestării preventive, în foarte multe situații să nu se reușească soluționarea căii de atac a contestației, exercitate de către Ministerul Public, înainte de expirarea duratei pentru care măsura fusese dispusă anterior, ajungându-se frecvent la încetarea de drept a acestei măsuri.

Dispoziția legală sus-menționată, dacă ar fi interpretată în modalitatea expusă de reprezentantul Ministerului Public, ar intra în conflict cu dispoziția art. 23 alin. 9) din Constituția României, potrivit căreia punerea în libertate a celui arestat este obligatorie, dacă motivele acestei măsuri au dispărut. Astfel, potrivit interpretării date de reprezentantul Ministerului Public, s-ar ajunge la situații în care, deși s-ar impune punerea în libertate a celui arestat preventiv, această să nu se poată face decât la expirarea termenului pentru care măsura preventivă a fost dispusă în baza legii vechi. Or, textul constituțional nu permite derogări, nici măcar sub forma unei amânări a momentului punerii în libertate.

O astfel de interpretare ar fi contrară și Convenției Europene a Drepturilor Omului, așa cum a fost aceasta interpretată prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, or, articolul 20 alin. 2) din Constituția României stipulează că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele referitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 5 paragraf 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căreia, orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere, are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale, și să dispună eliberarea sa, dacă deținerea este ilegală. Într-o cauză (Rehbock contra Sloveniei), Curtea a constatat că reclamantul, arestat preventiv, a depus o primă cerere de punere în libertate, respinsă după 23 de zile, iar apoi o nouă cerere, respinsă după alte 23 de zile, Curtea concluzionând că aceste cereri nu au fost examinate „într-un termen scurt”, așa cum impune art. 5 paragraf 4. Or în cazul dispoziției interne analizate, efectul său, dacă interpretarea reprezentantului Ministerului Public ar fi cea avută în vedere de legiuitor, ar fi generat în cauza de față o împiedicare a reanalizării situației privării de libertate a inculpaților pentru o durată mai mare decât cea care a fost apreciată ca excesivă de către Curte. Chiar dacă sensul dispoziției art. 16 alin. 1) din Legea 255/2013 ar fi cel avut în vedere de reprezentantul Ministerului Public, Tribunalul a apreciat că, față de dispozițiile art. 20 alin. 2) din Constituția României, i-ar fi revenit obligația de a face aplicarea directă a Convenției, legislația internă, contrară, nefiind una mai favorabilă inculpaților.

În ceea ce privește cererile de înlocuire/revocare a măsurii arestării preventive formulate de cei opt inculpați arestați preventiv în cauză, Tribunalul, în urma analizei materialului probator administrat în cauză și dispozițiilor legale incidente, pentru motivele expuse în continuare, a dispus în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu, formulate de inculpații S. G., R. E., R. C., respingerii ca neîntemeiate a cererilor de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpații D. N. și D. D., respingerii ca neîntemeiată cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul R. A., admiterii cererilor inculpaților Gheorgeh M. și C. N. de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura controlului judiciar, și respingerii ca rămasă fără obiect a cererii formulate de inculpatul G. M., de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu, ca rămasă fără obiect.

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. 4799/P/2012 în data de 06.09.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- R. C., zis “C. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 18.03.1978 în mun. București, CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

- S. G., zis “B.”, fiul lui V. și V., născut la data de 06.02.1974 în Brănești, jud. I., CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., ., sector 2, aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, recidivist, pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. b) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

- D. N., zis “C.”, fiul lui F. și M., născut la data de 01.12.1967 în ., CNP_, domiciliat în mun. București, .. 13, ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, pentru săvârșirea, în concurs, a unei infracțiuni de șantaj, faptă prevăzută de art. 194 alin.(1) din C.pen., și a patru infracțiuni de tâlhărie, fapte prevăzute de art. 211 alin.(1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. b) din C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

- R. E., zis “E. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 07.08.1980 în București, CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, recidivist, pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen. și șantaj, faptă prevăzută de art. 194 alin.(1) din C.pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

- C. N., zis “A.”, fiul lui P. și Rădița, născut la data de 12.07.1982 în ., CNP_, domiciliat în ., jud. I., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, pentru săvârșirea infracțiunii de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie;

- D. D., zis “E.”, fiul lui V. și S., născut la data de 15.02.1986 în mun. B., jud. B., CNP_,domiciliat în mun. București, . nr. 38, sector 2, aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, pentru săvârșirea, în concurs, a unei infracțiuni de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, a două infracțiuni de șantaj, fapte prev. de art. 194 alin.(1) din C.pen. și a unei infracțiuni de deținere a unei arme neletale supuse autorizării, fără drept, faptă prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

- G. M., zis “M. al lui Rinu”, fiul lui P. și E.-N., născut la data de 19.02.1974 în mun. București, CNP_, domiciliat în mun. București, . nr. 66, sector 2, aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, pentru săvârșirea, în concurs, a unei infracțiuni de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie și a două infracțiuni de șantaj, fapte prev. de art. 194 alin.(1) din C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

- R. A., zis “A. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 31.05.1976 în oraș București, CNP_, domiciliat în com. Găneasa, ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, recidivist, pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a unei infracțiuni de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și a unei infracțiuni de șantaj, faptă prev. de art. 194 alin.(1) din C.pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen..

În fapt, s-au reținut următoarele:

- în sarcina inculpatului R. C. s-a reținut că în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.1.i.), în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, împreună cu inculpații R. E. și R. A., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inc. S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, primind în schimb o parte din câștigurile realizate din activitatea ilicită de cămătărie de către persoanele menționate anterior (fapte expuse la secțiunea I.1.ii.), și că, într-o perioadă apropiată săvârșirii infracțiunii de cămătărie prezentate anterior, a folosit aproximativ 1.600.000 de euro (peste 6.800.000 lei), bani proveniți din săvârșirea acestei infracțiuni, pentru a-și construi o vilă în orașul P., ., pe care o folosește împreună cu familia sa (fapte expuse la secțiunea I.1.iii.);

- în sarcina inculpatului S. G. s-a reținut că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.2.i.), în cursul lunii octombrie 2012, a investit 150.000 de euro, bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de cămătărie prezentate anterior, achiziționând două terenuri împreună cu construcțiile aferente situate în județul I. (fapte expuse la secțiunea I.2.ii.) și că, la data de 24.01.2013, prin încheierea succesivă a două acte notariale (unul prin care recunoaște achitarea unei datorii de către AL JAHNI NABIL și altul prin care fiul său achiziționează de la aceeași persoană un teren), a disimulat adevărata natură a provenienței și proprietății terenului în suprafață de 3.400 m.p., situat în intravilanul comunei Snagov, județul I., la tarlaua 141, .. cadastral 6900, proprietatea soților Al Jahni Nabil, și Al Jahni M., acesta provenind de fapt din săvârșirea infracțiunii de cămătărie (fapte expuse la secțiunea I.2.iii.);

- în sarcina inculpatului D. N. s-a reținut că, la data de 27 noiembrie 2012, împreună cu inculpații R. E. zis “E. al lui C.” și R. A. zis “A. al lui C.”, s-a deplasat în mun. Pitești și a exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I., zis “O.”, pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.”, o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (fapte expuse la secțiunea I.4.i.), și că, în data de 13 martie 2013, în jurul orelor 21⁰⁰, pe fondul relațiilor tensionate generate de pierderea unor sume de bani la jocurile de noroc, a pătruns în camera_ din Rin Grand Hotel, situat în București, .. 7D, sector 3, unde se desfășura un joc de barbut, și, prin agresiuni și amenințare cu un cuțit, le-a deposedat pe persoanele vătămate I. P., zis “I. al lui P.”, N. E. zis „F.”, T. V. zis „S.” și R. Ț.’ de sumele de bani cu care participau la jocul de barbut, sustrăgând în total de la aceștia aproximativ 40.000 de lei (fapte expuse la secțiunea I.1.ii.);

- în sarcina inculpatului R. E. se reține că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.5.i.), că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, împreună cu inculpații R. C. și R. A., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inc. S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, primind în schimb o parte din câștigurile realizate din activitatea ilicită de cămătărie de către persoanele menționate anterior (fapte expuse la secțiunea I.5.ii), și că, la data de 27 noiembrie 2012, împreună cu inculpații D. N. zis “C.” și R. A. zis “A. al lui C.”, s-a deplasat în mun. Pitești și a exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I., zis “O.”, pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.”, o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (fapte expuse la secțiunea I.5.iii.);

- în sarcina inculpatului R. A. zis „A. al lui C.” se reține că, în perioada decembrie 2011 – aprilie 2013, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.6.i.), că împreună cu inculpații R. C. și R. E., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inculpatului S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente (fapte expuse la secțiunea I.6.ii.), și că, la data de 27 noiembrie 2012, inculpatul R. A. zis “A. al lui C.” împreună cu inculpații R. E. zis “E. al lui C.” și D. N. zis “C.” s-au deplasat în mun. Pitești și au exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I. zis “O.” pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.” o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (faptă expusă la secțiunea I.6.iii.);

- în sarcina inculpatului D. D., zis “E.”, se reține că, în perioada ianuarie 2013 – aprilie 2013, cu titlu de îndeletnicire, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.7.i.), că, la data de 28.01.2013, cu ocazia unei convorbiri telefonice, i-a adresat martorului O. P. M. amenințări cu acte de violență fizică, la o dată anterioară, pe când se aflau în zona Socului din București, i-a aplicat acestuia o lovitură cu palma peste față, iar la data de 25.03.2013, în contextul unei unei întâlniri care a avut loc în trafic, la intersecția .. I., l-a amenințat cu un cuțit, acte săvârșite în scopul de a-l determina pe acesta să-i remită martorului T. M. suma de 1000 euro (faptă expusă la secțiunea I.7.ii.), că, la datele de 22.01.2013 și 19.02.2013, i-a adresat martorului R. T. Ș. amenințări cu acte de violență fizică, în scopul de a îl determina pe acesta să-i remită suma de 2400 euro, respectiv de 550 euro, reprezentând o parte din suma pe care inculpatul i-a acordat-o anterior cu titlu de împrumut și din camăta aferentă (fapte expuse la secțiunea I.7.iii.), și că, a deținut la adresa de domiciliu, din mun. București, .. 38, sector 2, o armă neletală supusă autorizării, fără a i se fi eliberat permis de armă (faptă expusă la secțiunea I.7.iv.);

- în sarcina inculpatului G. M. s-a reținut că, în perioada decembrie 2011 – aprilie 2013, cu titlu de îndeletnicire, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (faptă expusă la secțiunea I.8.i.), că, în cursul lunii decembrie 2013, a exercitat amenințări cu acte de violență fizică asupra persoanei vătămate R. V. N. pentru a-l determina pe acesta să-i restituie lui S. A. C., fiul lui S. F., suma de 2600 euro, bani reprezentând o parte dintr-o sumă plătită de S. F. lui R. V. N. pentru a deveni unicul deținător al unei afaceri (terase) pe care persoana vătămată o deținea în zona C. din București (fapte expuse la secțiunea I.8.ii.), și că, la data de 24.01.2013, a exercitat amenințări cu acte de violență fizică asupra persoanei vătămate C. M. pentru a-l determina să-i remită o sumă de acordată cu titlu de împrumut (fapte expuse la secțiunea I.8.iii.);

- în sarcina inculpatului C. N. zis „A.”, se reține că, în perioada 2012 – mai 2013, împreună cu învinuita C. E., zisă “V.”, cu titlu de îndeletnicire, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (faptă expusă la secțiunea I.11.i.).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București-secția a II-a Penală în data de 06.09.2013, sub nr. _/3/2013.

În cazul de față, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați prin încheierea de cameră de consiliu din data de 15-16.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr._/3/2013.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Potrivit art. 149¹ alin. 1 C.pr.pen., privind arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C.pr.pen. și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148 C.pr.pen., când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.

Conform art. 143 alin. 1 C.pr.pen., privind condițiile reținerii, măsura reținerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală față de învinuit sau față de inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

În speță, s-a apreciat că la acel moment procesual, prin prisma normelor de procedură penală amintite, erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 C.pr.pen., respectiv inculpații, care nu și-au rezervat dreptul la tăcere au fost ascultați în prezența apărătorilor și există probe (elementele de fapt cerute de art. 63 alin. 1 C.pr.pen.) din care rezultă indicii temeinice, conform art. 68¹ C.pr.pen., în sensul că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.

În ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpaților s-a apreciat că rezultă din coroborarea întregului material probator administrat până în prezent de organele de anchetă și de tribunal, respectiv: declarațiile inculpaților audiați de către tribunal, precum și declarațiile tuturor învinuiților și inculpaților audiați de organul de urmărire penală; procesele verbale de redare a înregistrărilor audio - video efectuate în mediul ambiental și planșele foto atașate; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpații și învinuiții din cauză; declarațiile martorilor și martorilor cu identitate protejată, procesele verbale de percheziție domiciliară și procesele verbale de ridicare a documentelor; procesele verbale de recunoaștere a inculpaților și planșele fotografice atașate; procesele verbale de investigații operative; înscrisurile privind veniturile inculpaților și celelalte înscrisuri administrate în cauză.

În ceea ce privește notele de redare a convorbirilor telefonice, instanța a reținut că la dosarul cauzei există autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice eliberate în condiții de legalitate procesuală, întrucât în cauză sunt investigate și infracțiuni de șantaj și spălare de bani, infracțiuni grave conform art. 91¹ C.pr.pen. și art. 2 lit. b pct. 4 din Legea nr. 39/2003.

Tribunalul a considerat neîntemeiată susținerea apărătorului inculpaților V. S. și C. N. că toate interceptările telefonice sunt lovite de nulitate absolută, deoarece la momentul săvârșirii faptei de cămătărie de către C. N. aceasta nu era incriminată. Tribunalul a constatat că se face o referire vagă la convorbiri telefonice efectuate înainte de data de 25.11.2011, când a intrat în vigoare a Legea nr. 216/2011, fără a se indica în concret măcar o convorbire înregistrată înainte de această dată. În condițiile în care din verificarea dosarului de urmărire penală nu au fost găsite astfel de înregistrări, tribunalul a înlăturat această apărare.

Tribunalul a apreciat că, din coroborarea notelor de redare a convorbirilor telefonice cu declarațiile martorilor și ale părților vătămate, cu procesele verbale de investigații, cu actele privind veniturile cu care inculpații figurează în evidențele fiscale oficiale, precum și cu procesele verbale de percheziție, se deduc cu ușurință indicii temeinice, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.

Tribunalul a mai apreciat ca vădit neîntemeiate susținerile inculpaților cercetați pentru infracțiunea de cămătărie că au acordat împrumuturi doar la rude și persoane apropiate și doar fără dobândă. Această susținere a inculpaților s-a reținut că ar contrasta flagrant cu convorbirile telefonice purtate în mediul ambiental, cât și cu declarațiile martorilor, martorilor cu identitate protejată, părților vătămate și înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală.

În ceea ce privește infracțiunea de cămătărie reținută în sarcina inculpaților R. C., S. G., S. T., R. E., C. N., R. A., S. O., D. D. și G. M., tribunalul a reținut că datele existente la dosarul cauzei sunt în sensul că aceștia se ocupau cu titlu de îndeletnicire de acordarea de împrumuturi cu dobândă cămătărească.

Astfel, din declarațiile martorului cu identitate protejată N. I. și a martorului B. V. N. a rezultat că inculpații R. C., R. A. și R. E., dar și alte persoane din anturajul acestora sunt cunoscuți că se ocupă cu activitatea de cămătărie de foarte multă vreme.

Fiind audiat, martorul cu identitate protejată N. I. a declarat, printre altele, următoarele:

„Pe numiții R. A., R. E., R. C. și R. Ș. îi cunosc de aproximativ 13 ani și știu că de-a lungul timpului aceștia au săvârșit și comit și în prezent infracțiuni de șantaj, cămătărie și infracțiuni cu violență.

(…) În urmă cu aproximativ 3 ani, numitul R. C. zis „C. al lui C.” a devenit nașul de cununie al numitului U. F. zis „F. al lui Vancică”. Atât membrii familiei „Vancică”, respectiv U. L. zis „L. Vancică”, U. F. zis „F. al lui Vancică”, U. N. zis „M.”, cât și membrii familiei „C.”, respectiv R. A., R. E. zis „E. al lui C.” și R. C. zis „C. al lui C.” oferă împrumuturi bănești cu o dobândă de 10% pe zi, la cazinourile din București (Platinum, Queen, Metropolis) persoanelor împătimite ale jocurilor de noroc care au rămas fără disponibil monetar.

Este de notorietate faptul că membrii familiei „Vancică” dispun de sume foarte mari de bani, de ordinul a câteva milioane de euro, din acest disponibil monetar oferind împrumuturi cu dobândă fie direct, prin intermediul membrilor familiei „C.”, legătura cu aceștia din urmă și faptul că sunt niște persoane extrem de violente, constituind garanția că împrumuturile și dobânzile impuse vor fi restituite la timp.

Cunosc faptul că o parte din profitul obținut de către membrii familiei „Vancică” precizați anterior este luată de către frații R. (A., E. și C.) în contul protecției pe care ultimii le-o oferă.

Am cunoștință de existența unei convenții între patronii cazinourilor precizate anterior și membrii celor două familii constând în aceea că, în cazul în care clienții au împrumutat sume de bani cu dobândă și au pierdut la jocurile de noroc, cămătarii încasează pe lângă dobânda de 10% pe zi și o sumă în cuantum de 20% din valoarea împrumutului (suma pierdută) de la casieria cazinoului.

De la R. A. am aflat că numitul „M. Vlasov”, angajat la Camera de Comerț și Industrii este un împătimit al jocurilor de noroc și întrucât a pierdut sume foarte mari, a împrumutat de la membrii celor două familii, dobânda impusă de către aceștia, respectiv R. C. și U. F., fiind de 10% pe zi. ”

Martorul B. V. N. a învederat următoarele:

„(…)Pe numiții R. M. zis “M. lui C.”, R. Ș. zis “ F. al lui C.”, R. A. zis “A. al lui C.”, R. C. zis “C. al lui C.” și R. E. zis “E. al lui C.” îi cunosc de aproximativ 25 ani, întrucât satul din care provin (Piteasca, . apropiere de ..

Cunosc faptul că în perioada în care i-am cunoscut erau o familie săracă de rromi care își câștigau existența din săvârșirea infracțiunilor de furt și tâlhărie în zonele de agrement Pustnicu, C. și P.. Cu puțin timp înainte de revoluția din 1989, în urma unui conflict violent dintre cei menționați anterior și un alt clan de rromi din satul Piteasca (familia Zăicăreanu), aceștia au fost alungați și s-au mutat la periferia cartierului P., într-o garsonieră.

După revoluție au început să se ocupe cu proxenetismul, șantaj sub forma colectării unor taxe de protecție de la comercianții din zonă, cămătărie, recuperarea unor sume de bani. Faptul că era foarte violenți le-au creat un renume atât în zona cartierului P. cât și în capitală motiv pentru care erau căutați și “angajați” de persoane cu posibilități financiare în vederea recuperării unor sume de bani, reglări de conturi, furturi și tâlhării la pont, recuperări de autoturisme, etc.

(…) De-a lungul timpului, prin săvârșirea infracțiunilor pe care le-am precizat anterior au acumulat sume importante de bani pe care le-au investit în imobile, terenuri, autoturisme de lux și cluburi de noapte (cluburile Balkan din București și Mamaia).

Membrii familiei “C.” au legături infracționale cu membrii familiei “D.” (C., Seif, Caleea, Denom, Estronom, etc) și cu membrii familiei “Vancică” (U. D., U. L., U. F., “M. al lui Vancică”, “M.” al lui Vancică). În urmă cu aproximtiv 1-2 ani s-au înrudit prin alianță, “C. al lui C.” cununând pe “F. al lui Vancică”.

Cunosc faptul că numiții R. A., R. C., R. E., U. D., “B.” (nu cunosc numele real), frecventează cazinourile Platinum, Metropolis, Queen și cel situat în incinta Mall V., unde oferă împrumuturi persoanelor împătimite ale jocurilor de noroc, profitând de starea psihică a acestora în momentul în care au pierdut sume importante de bani și împrumutându-le dobânzi cuprinse între 20-50 % pe lună, în funcție de puterea financiară a jucătorului. Mai știu faptul că au câștigat importante sume de bani și prin plasarea de valută în urma unei înțelegeri prealabile cu șefii de sală din cazinouri, în jetoane, pentru a-și înmulți banii din jocurile de noroc ce nu pot fi monitorizate electronic (…)”.

Martorul B. V. N. a mai arătat că știe că inculpatul R. A. are investită suma de aproximativ 500.000 euro în activitatea de cămătărie.

Instanța a reținut că aceste declarații au fost, în totalitate, susținute de convorbirile telefonice, redate pe larg în referatul procurorului, de declarația martorei I. C. A., dar și de celelalte probe administrate în cauză, precum și că din procesele-verbale de verificare a intrărilor în cazinouri, a rezultat că în perioada 01 ianuarie 2012 - 01 februarie 2013, inculpatul R. E. a frecventat cazinourile Metropolis și Platinum de 67 și respectiv 242 de ori, iar în perioada 01 ianuarie 2012-31 decembrie 2012 a frecventat cazinoul Queen de 120 de ori.

S-a constatat că în perioada 01.01._13 și inculpatul R. A. figurează cu 65 de intrări în cazinoul Platinum, 50 de intrări în cazinoul Queen și 13 intrări în cazinoul Metropolis.

Din evidențele cu intrările în cazinouri depuse la dosar a rezultat că, în perioada 1 ianuarie 2012 – 1 februarie 2013, și inculpatul S. G. figurează cu 290 de intrări în cazinoul Metropolis și 318 intrări în cazinoul Platinum.

Instanța de fond a reținut că, din declarația martorului cu identitate protejată D. C., precum și a martorului B. V. N., mai sus redată, rezultă că și inculpatul S. G. oferă împrumuturi bănești cu o dobândă de 10% pe zi, la cazinourile din București (Platinum, Queen, Metropolis) persoanelor împătimite ale jocurilor de noroc care au rămas fără disponibil monetar.

Martorul cu identitate protejată D. C. a declarat că are cunoștință despre faptul că în Casino Platinum sunt multe persoane care oferă bani cu camătă jucătorilor rămași fără disponibil bănesc, printre care și B. (S. G.). De obicei, B., C., precum și alți cămătari împrumută bani doar celor de la care știu că îi pot recupera sau care vin cu giranți. În cazinou, la masa de poker, se joacă sume mari de bani, putându-se ajunge chiar la 400.000 de euro. În cazul în care jucătorul a luat bani de la cămătar și câștigă, pe loc, acesta, trebuie să dea banii luați cu împrumut la care trebuie să adauge și „șpaga” pe care i-o lasă cămătarului întrucât a câștigat cu banii lui. „Șpaga” este cam 10% din suma împrumutată. Cunoaște că, de exemplu, în cazinoul Queen este o echipă de jucători care frecventează această locație și care obișuiește să împrumute bani de la cămătari. Când jucătorii rămân fără bani obișnuiesc să ia bani cu dobândă de la cămătari în special de la S. G. zis „B. ”, dar și de la „C.”.

În ceea ce privește pe inculpatul C. N., tribunalul a reținut că din conținutul convorbirilor telefonice a rezultat foarte clar dimensiunea și frecvența cu care acesta împreună cu soția sa C. E. împrumută sume de bani cu dobânzi cămătărești, în acest sens fiind și declarația martorului N. M.. Martorul a arătat că știe că C. N. zis A. dă bani cu împrumut, nu cunoaște ce dobânzi percepe Aramis la împrumuturile pe care le acordă, dar este cunoscut în comunitatea din Afumați că oferă bani cu dobândă.

S-a apreciat că faptul că inculpatul C. N. împrumută diverse sume de bani ar rezulta și din declarația martorului U. A., care a arătat că s-a împrumutat de la Aramis de foarte multe ori, iar în prezent s-a ajuns la suma împrumutată de 8.000 de euro. Deși martorul a susținut că sumele de bani au fost împrumutate fără dobândă, convorbirile telefonice au exclus cu desăvârșire o asemenea împrejurare.

În ceea ce privește pe inculpatul D. V., tribunalul a reținut că din declarația numitului R. T. Ș., audiat în calitate de martor, a rezultat că inculpatul D. D. obișnuiește să împrumute bani cu dobândă. De la inculpat, R. Ș. T. a împrumutat de mai multe ori diverse sume de bani, cuprinse între 500 - 1.000 euro, de la ”Edison” pentru a participa la jocurile de poker. Pentru aceste sume, R. T. Ș. a convenit D. D. să-i ofere pe lângă împrumut un procent din câștigurile la poker, respectiv 100 euro pe lună la suma de 500 euro împrumutată.

În același sens a fost și declarația numitului Hagivreta C., care a arătat că, în urmă cu aproximativ un an i-a făcut lui R. T. Ș. cu D. D., după care aceștia au rămas prieteni. Atunci când s-au întâlnit, R. T. Ș. l-a întrebat pe Edison dacă poate să apeleze la el pentru a fi împrumutat cu bani, acesta spunându-i că poate apela oricând la el. După câteva luni de zile a aflat de la R. T. Ș. că s-a împrumutat cu suma de 2000 de lei de la Edison, urmând ca de fiecare dată când R. T. Ș. câștiga la jocurile de poker să-i dea și lui Edison o parte din câștig, în jur de 100 de euro în funcție de câștigul pe care îl avea, chiar dacă acești bani cumulați depășeau suma inițială împrumutată.

Tribunalul a constatat că și în privința inculpatului G. M. există date concludente în sensul că acesta oferă în mod regulat bani cu camătă către jucătorii din cazinouri și către alte persoane.

Pe lângă convorbirile dintre inculpat și alte persoane, cu privire la situația împrumuturilor acordate, tribunalul a reținut convorbirea telefonică din data de 18.12.2012, orele 11:57:48, dintre de inculpatul G. M. cu o persoană neidentificată pe nume „I.”, redată pe larg în referatul procurorului, din care a rezultat că inculpatul G. M. este cunoscut ca fiind o persoană care dispune de importante sume de bani pe care le acordă cu titlu de împrumut, percepând camete. ”I.” îl contactează telefonic pe inculpat pentru a-i propune să-i împrumute o sumă de bani unei persoane care deține o casă în orașul Voluntari, imobil cu care să garanteze restituirea viitoarei datorii, propunerea fiind refuzată de către inculpatul G. M., deoarece satisfacerea garanției în cazul neachitării datoriei presupunea transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil necesită întocmirea unor documente autentificate de notarul public, procedura fiind greoaie și cu o durată mai lungă, în comparație cu transmiterea dreptului de proprietate asupra unei mașini, care ar putea fi luat în posesie imediat și fără îndeplinirea în mod necesar a unor formalități.

Tribunalul a reținut, în privința infracțiunilor de cămătărie, că veniturile, cu care inculpați figurează în evidențele fiscale, nu sunt de natură a le permite un nivel de trai foarte ridicat și nici să împrumute către diverse persoane sume mari de bani fără dobândă, de multe ori simple cunoștințe.

Dimpotrivă, situația financiară legală a inculpaților era de natură a sublinia acuratețea referatului cu propunerea de arestare preventivă, respectiv că inculpații au ajuns să dețină și să împrumute sume mari de bani obținute din îndeletnicirea de cămătărie.

Tribunalul a reținut ca vădit nesincere și neprobate susținerile inculpaților R. C. și S. G., în sensul că aceștia ar fi câștigat la jocurile de noroc sume mari de bani, de ordinul sutelor de mii de euro. Dimpotrivă, tribunalul a reținut că în privința ambilor inculpați probele administrate în cauză impun presupunerea rezonabilă că sumele mari de bani, la care se face referire, sunt menite a crea impresia falsă că inculpații dețin sume mari de bani, bunuri importante și au un nivel de trai foarte ridicat, în urma unor activități comerciale sau tranzacții imobiliare licite. Or în condițiile în care inculpații au desfășurat activități lucrative sau au derulat tranzacții imobiliare, este surprinzător cum aceștia figurează în evidențele fiscale cu sume derizorii, care nu le-ar permite în niciun fel modul de viață pe care îl au și nici să frecventeze cazinourile sau să împrumute sume mari de bani către diverse persoane, unele cu care nu au nicio legătură de rudenie sau prietenie.

În condițiile în care R. A., manager al clubului, a declarat că are un salariu lunar de 2000 lei, tribunalul a apreciat ca lipsită de consistență declarația inculpatului R. C., care a arătat că ajută familia în activitatea de la clubul Balkan, fără contract de muncă, primind un venit lunar de circa 6-7000 lei.

Deasemenea, în contextul în care inculpatul S. G. figurează cu un venit lunar în anii 2010-2012 de circa 375 lei lunar, tribunalul a reținut ca neadevărată afirmația acestuia că, printre alte surse aducătoare de venit, a fost și activitatea de covrigărie și patiserie a societății, pe care o patronează, activitate din care obținea un câștig brut de 4.000-5000 lei pe zi și un câștig net de 60-70% din venitul zilnic.

S-a apreciat ca evident, rezultând din chiar declarațiile inculpaților S. G. și R. C. că aceștia nu pot susține cu probe concludente afirmațiile, pe care le-au avansat, tribunalul neputând să accepte simpla explicație că ei sunt norocoșii câștigători la jocurile de noroc ai unor sume imense de bani, spre deosebire de cei împrumutați, care, așa cum a rezultat din convorbirile telefonice, au acumulat datorii foarte mari, tocmai prin creditarea loc pentru a continua jocurilor de noroc.

Cu privire la inculpatul S. G., tribunalul a mai reținut că acesta a declarat că nu a mers la notar să încheie contractul de achiziționare a terenului de 3.400 m.p. din localitatea Snagov, deoarece era obosit și nu s-a putut trezi. Or în condițiile în care în data de 24.01.2013 a avut loc încheierea succesivă a două acte notariale (unul prin care recunoaște achitarea unei datorii de către AL JAHNI NABIL și altul prin care fiul său achiziționează de la aceeași persoană terenul), tribunalul a apreciat ca justificată concluzia parchetului că scopul a fost acela de disimulare a adevăratei naturi a provenienței și proprietății terenului mai sus menționat, dobândit de fiul inculpatului în contul unor datorii acumulate prin luarea de către AL JAHNI NABIL a unor împrumuturi cu dobândă cămătărească.

Prin prisma acestor considerente, tribunalul a apreciat ca în privința inculpaților S. G. și R. C. există indicii temeinice că aceștia au folosit sumele mari de bani obținute din activitățile de cămătărie derulate după . Legii nr. 216/2011. Aceste sume au fost folosite fie la cumpărarea unor terenuri – cazul inculpatului S. G. - fie la construirea unei vile – cazul inculpatului R. C..

Tribunalul nu a putut avea în vedere actele de cămătărie desfășurate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 216/2011, ci doar pe acelea de după . legii mai sus menționate, fiind cert că sumele obținute din această îndeletnicire au fost investite în imobilul pentru care inculpatul S. G. a obținut autorizație de construcție la data de 24.10.2011, adică cu doar o lună înainte de . legii.

Deși inculpatul S. G., prin apărător, a încercat să susțină că valoarea casei construite în localitatea P., județul I., este de circa 669.430 lei, tribunalul a reținut că aceea este valoarea lucrării „la roșu”, care nu cuprinde toate acele finisaje, amenajări, utilități și bunuri gospodărești, ce o fac aptă de a fi locuită.

Din convorbirea telefonică purtată, în ziua de 27.09.2012, de către R. A. cu o persoană neidentificată s-a apreciat că rezultă în mod cert că investiția făcută de R. C. a fost în valoare de 1.600.000 de euro (aproximativ 75 de miliarde

lei vechi), valoare care este mai apropiată de adevăr decât cea propusă de apărătorul celui din urmă inculpat.

Prin urmare, tribunalul a înlăturat ca vădit neîntemeiată apărarea prin care s-a încercat reducerea valorii construcției pentru a nu fi o discordanță așa de mare între veniturile realizate legal de inculpat și valoarea reală a construcției cu toate facilitățile și bunurile ce o deservesc.

În ceea ce privește infracțiunile de șantaj reținute în sarcina inculpaților D. N., R. E., D. V., V. S., D. D., G. M. și R. A. și infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului D. N., tribunalul a apreciat că notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajele tip SMS constituie probe ce singure pot servi la aflarea adevărului, conform art. 64 C.pr.pen., și din care se pot deduce indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele de șantaj, respectiv tâlhărie.

Tribunalul nu a putut primi susținerile că nu ar fi fost vorba de amenințări veritabile sau de exercitarea de acte de violență, ci eventual de folosirea unui limbaj ceva mai apăsat caracteristic etniei rrome, notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajele tip SMS redate pe larg și coroborat în referatul procurorului fiind de natură a înlătura cel mai mic dubiu.

Tribunalul a reținut că amenințările exercitate de inculpați au fost în măsură să creeze o temere deosebită persoanelor vătămate, în condițiile în care inculpații, familiile și persoanele din anturajul acestora sunt cunoscute ca fiind deosebit de violente și în vizorul continuu al autoritățile judiciare.

În acest context, neaudierea unora dintre părțile vătămate nu este de natură a lipsi de temeinicie indiciile deduse din probele administrate până la acest moment procesual, în special din notele de redare a convorbirilor telefonice și comunicările de tip SMS.

Deasemenea, tribunalul a considerat că menținerea de bune relații cu persoane șantajate și după săvârșirea infracțiunii nu constituie un motiv care să ducă la aprecierea că nu există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea de șantaj.

Tribunalul a constatat că inculpații și multe din părțile vătămate fac parte din același mediu, frecventează aceleași locuri și au aceleași obiceiuri. Potrivit susținerilor inculpaților și înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală între inculpați și unele din părțile vătămate există relații de rudenie mai apropiate sau mai îndepărtate, directe sau prin alianță.

În aceste condiții, tribunalul a reținut că ar fi pe deplin justificată concluzia că și după comiterea infracțiunilor de șantaj inculpații continuau să aibă relații cu părțile vătămate date fiind relațiile familiale ce îi leagă sau interesul inculpaților ori al părților vătămate de a da, respectiv lua împrumuturi cu dobândă în caz de nevoie.

Instanța de fond a apreciat că aceste considerații sunt aplicabile și în ceea ce privește fapta de șantaj săvârșită de inculpatul V. S. împotriva părții vătămate C. C.. Chiar dacă ar fi adevărat că fotografie depusă la dosar este făcută în urmă cu o lună, o lună jumătate, notele de redare a convorbirilor telefonice sunt în sensul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, inducând părții vătămate un sentiment profund de teamă, nesiguranță, fapt care îl determină să apeleze la toate căile pentru a-l convinge pe inculpat că nu se face vinovat de ceea ce i se impută.

Relativ la infracțiunea de șantaj reținută în sarcina inculpatului D. N., tribunalul a reținut că inculpatul face abstracție de notele de redare a convorbirilor telefonice, făcând apel la faptul că avea obligația de a nu părăsi localitatea și nu avea cum să ajungă la Pitești să îl șantajeze pe partea vătămată P. I.. Tribunalul a reținut că deplasarea la Pitești este în mod cert stabilită, iar măsura obligația de a nu părăsi localitatea nu a fost suficientă pentru a-l împiedica pe inculpat să îl amenințe cu acte de violență pe P. I. pentru al determina să restituie suma de 15.000 euro lui S. O..

Referitor la infracțiunea de tâlhărie săvârșită de inculpatul D. N., tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice purtate atât de inculpat cât și de partea vătămată I. P. sunt în măsură să permită deducerea de indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit această infracțiune, orice altă analiză fiind de prisos.

În raport de aceste probe certe, tribunalul a înlăturat, ca vădit neîntemeiate, susținerile privind inexistența indiciilor temeinice în ceea ce privește săvârșirea faptelor de către inculpați.

Tribunalul a mai constatat că în cauză există și unul din cazurile stipulate de art. 148 C.pr.pen., și anume cel de la alin. 1 lit. f, în sensul că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 C.pen. se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani; infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 216/2011 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani; infracțiunea prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b, c din Legea nr. 656/2002 se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2¹ lit. b C.pen. se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 ani), și, în plus, reținându-se și că există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Tribunalul a reținut că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de „pericol concret pentru ordinea publică”, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte - care constituie, totodată, criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final C.pr.pen., printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, rezonanța socială a faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului, etc.

La aprecierea acestei ultime condiții, tribunalul a avut în vedere următoarele împrejurări care au rezultat din probele aflate la dosar: amploarea activității infracționale a celor 12 inculpați, care sunt cercetați împreună cu alți învinuiți și inculpați; curajul și dezinvoltura cu care aceștia au acționat în vederea obținerii unor venituri importante, cu consecința prejudicierii grave a persoanelor vătămate prin pretinderea unor dobânzi foarte mari; caracterul acțiunilor inculpaților, ce se prefigurează a fi conjugate; recurgerea la amenințări și acte de violență de natură a determina pe părțile vătămate să facă demersuri pentru a stinge datoriile și dobânzile cămătărești impuse acestora; continuarea de către inculpați a activității de cămătărie chiar și după incriminarea ca infracțiune a acestei fapte; înmulțirea îngrijorătoare a faptelor de acest fel cu consecințe deosebite asupra încrederii în capacitatea instituțiilor statului de a eradica faptele de cămătărie, șantaj, spălare de bani și tâlhărie; răsunetul deosebit de negativ al faptelor de acest gen în rândul cetățenilor, care în fiecare zi iau cunoștință de efectele de multe ori tragice ale luării de bani cu dobândă cămătărească de la clanurile interlope; scopul profund imoral urmărit de inculpați de a se îmbogății prin exploatarea nevoilor, slăbiciunilor sau disperării diverselor persoane. Toate aceste aspecte impun cu necesitate intensificarea eforturilor de combatere a acestui gen de infracțiuni, nu doar pentru conservarea ordinii publice și pentru întărirea sentimentului de încredere în instituțiile statului, ci și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de fapte, mai ales în contextul actual, când situația financiară a multor persoane le poate îndemna să ia împrumuturi cu dobânzi uriașe cu consecința imposibilității de achitare și a deposedării victimelor de bunurile personale sau cu consecința vătămării fizice și psihice a acestora în încercarea inculpaților de a le forța să își onoreze datoriile.

Tribunalul a mai reținut că indiciile temeinice că inculpații au acționat împreună și cu alte ocazii, în vederea obținerii de venituri ilicite însemnate, cu consecința prejudicierii grave a patrimoniului părților vătămate, deprinderea inculpaților cu activități interzise de lege, tocmai din cauza consecințelor grave constatate în timp, toate acestea justifică presupunerea rezonabilă că lăsarea in libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, mai ales la acest moment procesual, când ancheta penală este în plină desfășurare, părțile vătămate ezită să dea declarații ori susțin, în contra probelor obiective administrate în cauză, că inculpații nu au dat bani cu dobândă și că aceștia nu le-au amenințat pentru a-i determina să onoreze datoriile, în care sunt incluse și dobânzile.

Tribunalul a considerat că, deși aparent pentru marea majoritate a inculpaților ar fi vorba de infracțiuni mai puțin grave – șantaj și cămătărie, pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 5 ani - tribunalul a reținut că prin modul cum au fost acestea comise, prin sentimentul profund de temere și insecuritate indus persoanelor vătămate și chiar opiniei publice, este vorba de infracțiuni grave ce afectează patrimoniul persoanei, libertatea fizică și psihică a acesteia.

Prin urmare, spre deosebire de situația unei persoane care cu titlu de îndeletnicire acordă împrumuturi cu o dobândă apropiată de cea legală, care nu ar fi de natură a justifica arestarea preventivă, s-a reținut că situația inculpaților este cu totul deosebită și alarmantă, întrucât aceștia și-au făcut un mod de viață din exploatarea persoanelor aflate în nevoie sau a jucătorilor împătimiți din cazinouri, cărora, fără nicio jenă, le împrumută și chiar îi urmăresc pentru a le împrumuta sume mari de bani cu dobânzi exorbitante, uneori de peste 100% pe zi, fără ca această activitate a inculpaților să fie declarată autorităților fiscale și impozitată conform legii. În această situație, tribunalul a considerat că reacția societății trebuie să fie pe măsura faptelor reținute în sarcina inculpaților, inclusiv prin extinderea cercetărilor pentru nedeclararea și neplata impozitelor datorate statului pentru veniturile rezultate din activitatea practicată cu titlu de îndeletnicire.

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, tribunalul a reținut că însuși legiuitorul o definește ca infracțiune gravă prin art. 2 lit. b pct. 4 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate. Că este vorba de o infracțiune gravă rezultă din probele cauzei și fapte de largă notorietate, inculpații fiind cunoscuți ca membrii ai unor clanuri periculoase, gata oricând să își facă dreptate și să își atingă scopurile prin folosirea forței și prin intimidări. Sub acest aspect, tribunalul a reținut că în mod just se face referire în referatul parchetului de atitudinea de supușenie și renunțare a multora din părțile vătămate care datorează sau i se impune abuziv plata de datorii pentru pretinse injurii.

În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale celor 12 inculpați, constând în lipsa antecedentelor penale, în cazul unora dintre inculpați, situația personală și familială, starea de sănătate, existența unui loc de muncă sau a unei ocupații pentru unii dintre inculpați, etc., tribunalul a considerat că, de principiu, ele trebuie avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond, întrucât, la momentul procesual respectiv, aceste circumstanțe nu sunt de natură a justifica aprecierea rezonabilă în sensul că nu se impune arestarea lor preventivă, fiind destul de probabil ca, în cazul lăsării lor în libertate, aceștia să încerce zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea celorlalți inculpați, a învinuiților, martorilor, părților vătămate, prin alterarea mijloacelor de probă, prin punerea de acord asupra declarațiilor viitoare sau prin alte asemenea activități. Tribunalul a apreciat că arestarea preventivă este impusă și de faptul că probe importante nu au fost încă administrate, activitatea infracțională a inculpaților fiind în unele cazuri mai amplă decât cea redată în referatul parchetului.

Deasemenea, arestarea preventivă s-a apreciat că este impusă și de persoana unora dintre inculpați, cunoscuți cu multiple antecedente penale, cu sancțiuni administrative sau condamnări reabilitate, însă neradiate din cazierul judiciar.

Astfel, s-a reținut că din fișele de cazier judiciar rezultă că inculpatul C. N. este cercetat într-un alt dosar pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și infracțiunea prevăzută de art. 323 C.pen. (fila 25 vol.6 d.u.p.); inculpatul R. E. a fost condamnat în 16.04.2011 la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 C.pen., fiind cercetat în alte două dosare pentru infracțiunile prevăzută de art. 321 C.pen., art. 192, art. 181 C.pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 (fila 19 vol. 5 d.u.p.); inculpatul V. S. a fost condamnat la închisoare pentru multiple infracțiuni de tâlhărie prevăzută de art. 211 C.pen. și infracțiunea prevăzută de art. 189 C.pen., fiind cercetat și arestat în alte două dosare pentru infracțiunile prevăzută de art. 174-175 C.pen., art. 323, art. 180 C.pen. și art. 321 C.pen. (fila 18 vol. 8 d.u.p.); inculpatul D. N. a fost condamnat la închisoare pentru multiple infracțiuni de tâlhărie prevăzută de art. 211 C.pen. și infracțiunea prevăzută de art. 189 C.pen, fiind cercetat și arestat în alte dosare pentru infracțiunile prevăzută de de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 180 alin. 2, art. 192, art. 181 C.pen. și art. 321 C.pen. (fila 17 vol. 4 d.u.p.); inculpatul R. C. este cercetat și a fost arestat în mai multe dosare pentru infracțiunile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 180 alin. 2, art. 211, art. 192 C.pen. și art. 321 C.pen., art. 181, art. 180 C.pen. (fila 13 vol. 13 d.u.p.); inculpatul S. T. a fost condamnat în mod repetat la închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 209, art. 215 C.pen., fapte pentru care a fost reabilitat (fila 13 vol. 3 d.u.p.); inculpatul S. G. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere în anul 2010 pentru infracțiunile prevăzute de art. 182, art. 321C.pen., fiind sancționat administrativ în anul 2012 pentru art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 (fila 34 vol. 2 d.u.p.); inculpatul R. A. a fost condamnat definitiv la 1 an și 6 luni închisoare sub supraveghere în anul 2011 pentru infracțiunea prevăzută de de art. 321 C.pen., fiind cercetat și arestat în alte dosare pentru infracțiunile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 211 C.pen., art. 321, art. 181, art. 192 C.pen. și sancționat administrativ pentru art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 (fila 18 vol. 8 d.u.p.).

Tribunalul a mai reținut că, deși este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, legiuitorul a stabilit ca, în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua una din măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care este judecat, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu dispozițiile art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, deși starea de arest reprezintă o situație de excepție, stare de libertate fiind starea obișnuită în care se impune a fi cercetată o persoană, în cauza de față gravitatea și multitudinea faptelor deduse judecății, împrejurările comiterii lor, pluralitatea de făptuitori, prejudiciile însemnate cauzate, dezinvoltura și virulența, de care inculpații au dat dovadă, toate aceste împrejurări au impus concluzia că există o situație de excepție ce reclamă o măsură de excepție, cum este cea a arestului preventiv, soluțiile alternative fiind vădit insuficiente.

Tribunalul a avut în vedere și faptul că scopul măsurilor preventive prevăzut în dispozițiile art. 136 C.pr.pen. nu se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă, care nu ar fi de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, mai ales la acest moment procesual, și nici reala conservare a ordinii publice, fiind contrar acestuia ca inculpații să comită fapte așa de grave, atât de multe și cu toate acestea să fie cercetate în stare de libertate.

Prin urmare, deși nu anticipează pronunțarea unei hotărâri de condamnare, totuși starea de arest este impusă de imperative de natură procesuală și de ordine publică, cercetarea în stare de libertate fiind vădit contrară acestor nevoi.

În ceea ce privește celelalte apărări ale inculpaților neanalizate prin considerentele mai sus expuse, tribunalul a reținut următoarele:

Referitor la lipsa unor înscrisuri ridicate de organele de anchetă cu ocazia percheziției domiciliare și nedepuse la dosar, tribunalul a reținut că apărarea inculpaților este lipsită de consistență nefiind de natură să infirme probele mai sus enunțate, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Sub acest aspect tribunalul a constatat că apărarea nu a indicat nici măcar un înscris concludent, care să fie de natură a submina temeinicia indiciilor deduse din probele cauzei – tribunalul a avut în vedere și referirea la notificarea din dosarul de executare nr. 1641/2012 făcută de apărătorul inculpatului R. A.. Dimpotrivă, notele de redare a convorbirilor telefonice permit deducerea de indicii temeinice în sensul că multe dintre contractele sunt încheiate cu eludarea dispozițiilor legale privind cauza unei convenții și frauda la lege.

Tribunalul a apreciat ca vădit neîntemeiată susținerea apărătorului inculpatului R. A. că nedepunerea la dosar a înscrisurilor originale ridicate de organele de urmărire penală atrage, conform dispozițiilor art. 300 C.pr.pen., neregularitatea actului de sesizare a instanței și restituirea dosarului la parchet în vederea atașării tuturor documentelor ce vizează obiectul cauzei, întrucât lipsa unora dintre probele cauzei nu sunt în măsură să atragă asemenea sancțiune, cu atât mai mult cu cât nu există niciun motiv să se aprecieze că respectivele înscrisuri ar lipsi de temeinicie indiciile deduse din probele și datele existente la dosar.

Sub acest aspect tribunalul a reținut că la acest moment procesual ar fi fost chiar imposibil ca la dosarul cauzei să se depună toate înscrisurile, mijloacele materiale de probă și corpurile delicte ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

În logica propusă de apărare, o propunere de arestare nu poate fi examinată pe fond decât după redarea rezultatelor unei percheziții informatice, când, de exemplu, la o percheziție domiciliară este ridicat și un mijloc de stocare a datelor informatice, pe care un inculpat susține întemeiat sau nu că se află date relevante ce ar justifica respingerea arestării. O asemenea condiționare nu doar că nu este prevăzută de lege, dar este și contrară principiilor și regulilor fundamentale după care se soluționează o propunere de arestare.

În condițiile în care este evident că nu se poate vorbi de o rea-credință a parchetului în atașarea tuturor documentelor ridicate de la inculpați, tribunalul a considerat că nu se poate pune problema unei nelegale sesizări, cu atât mai mult cu cât atașarea acestor înscrisuri nu constituie o condiție de validitate a propunerii de arestare preventivă.

Tribunalul nu a reținut apărarea inculpatului R. C. că nu a acordat cu titlu de împrumut vreo sumă de bani, în perioada noiembrie 2011 – aprilie 2012, numitului P. D., convorbirile telefonice înregistrate în cauză, inclusiv cea purtată cu postul telefonic_, abonament A.-C. P., infirmând aceste afirmații.

În ce privește faptul că partea vătămată a avut rețineri în a declara adevărul, s-a apreciat că acest lucru se explică prin temerea pe care inculpatul și persoanele din anturajul acestora o induc tuturor celor cu care au legătură, îndeosebi celor cărora le împrumută bani cu dobândă.

Cu privire la toți inculpații cercetați pentru infracțiunea de cămătărie, tribunalul a reținut că la acest moment nu se poate analiza întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, dispozițiile procedurale fiind în sensul existenței indiciilor temeinice, ceea ce s-a stabilit în cauză.

Tribunalul nu a reținut apărarea unora dintre inculpați că din convorbirile telefonice nu se pot deduce indicii temeinice decât dacă se coroborează cu alte probe. Sub acest aspect tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice nu trebuie să se coroboreze cu alte probe pentru a servi la aflarea adevărului, implicit la deducerea de indicii temeinice, dispozițiile legale necerând la acest moment să existe probe de aceeași greutate ca cele ce întemeiază o hotărâre de condamnare.

Tribunalul nu a primit nici apărarea că pentru a se formula propunerea de arestare trebuiau audiate toate persoanele șantajate sau cămătărite. S-a reținut că din dosarul cauzei rezultă că audierea unora dintre aceste persoane nu s-a putut face, iar altele au manifestat maximă reținere, dată fiind faima de care se bucură inculpații în societate. Or, s-a apreciat că tocmai această faimă este de natură a justifica convingerea rezonabilă, fapt confirmat de notele de redare a convorbirilor telefonice, că părțile vătămate șantajate au încercat un sentiment de teamă profundă.

Pentru aceleași considerente care au fundamentat soluția de luare a măsurii arestării preventive, tribunalul a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpați de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, aceste măsuri nefiind în măsură a asigura nici buna desfășurare a procesului penal, nici reala conservare a ordinii publice.

În faza urmăririi penale s-a dispus succesiv prelungirea măsurii arestării preventive, ultima prelungire fiind dispusă pentru 30 de zile (de la 13.08.2013 la 11.09.2013) în data de 06.08.2013, prin încheierea de cameră de consiliu pronunțată în dosarul Tribunalului București - Secția I-a Penală nr._/3/2013.

După sesizarea instanței prin rechizitoriu, prin încheierea din data de 10.09.2013, în baza art. 300¹ alin. 1) și 3) C.p.p., Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de cei opt inculpați, și a menținut această măsură, iar prin încheierile din data de 16.10.2013, 05.12.2013, și 27.01.2014, în baza art. 300² rap. la art. 160^b alin. 1) și 3) C.p.p., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de cei opt inculpați, și a menținut această măsură.

La acel moment procesual, Tribunalul a apreciat că în mod temeinic s-a reținut la momentul soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive că în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 143 C.p.p. rap. la art. 68¹ C.p.p. din Codul de procedură penală în vigoare la momentul respectiv, ale săvârșirii de către inculpați a faptelor pentru care se dispusese începerea urmăririi penale și, ulterior, punerea în mișcare a acțiunii penale.

Presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit aceste fapte s-a întemeiat pe mijloacele de probă menționate în încheierea de luare a măsurii arestării preventive.

S-a apreciat că în prezent există indicii temeinice, în sensul art. 202 alin. 1) C.p.p., din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit, cel puțin în parte, activitatea infracțională pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată. Astfel, presupunerea rezonabilă în sensul săvârșirii acestor infracțiuni s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă:

- în cazul inculpatului R. C.: convorbiri telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, declarațiile martorilor cu identitate protejată „D. C.”, „Ș. M.” și „N. I.”, declarațiile martorilor Dahan Meir, P. D., B. V. N., Abbas Mohamad A.;

- în cazul inculpatului S. G.: comunicări telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, declarațiile martorilor Assad Haytham, Abbas Mohamad A., Iasar Sedat, Spier M., T. C., B. V. N. și C. V., procesul-verbal de recunoaștere din fotografie a inculpatului de către martorul Assad Haytham, declarațiile martorilor cu identitate protejată „D. C.”, „C. V.”;

- în cazul inculpatului D. N.: convorbiri telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, declarația martorului cu identitate protejată „Ș. M.”, declarațiile martorilor T. C., P. I., N. E., procesul-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele video ale hotelului Rin Grand Hotel;

- în cazul inculpatului R. E.: convorbiri telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor T. C., B. V., I. C. A., A. R.-M., G. G.-F., Abbas Mohamad A., declarațiile martorilor cu identitate protejată „N. I.”, „Ș. M.”, „N. I.”;

- în cazul inculpatului C. N.: convorbiri telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, declarațiile martorilor N. M., A. F. D.;

- în cazul inculpatului D. D.: convorbiri telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, declarațiile martorilor Hagivreta C., R. T. Ș., O. P. M., C. G., Farisău A., T. M., proces-verbal de percheziție domiciliară, raportul de constatare tehnico-științifică balistică nr. 257.055/30.05.2013;

- în cazul inculpatului G. M.: comunicări telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, declarațiile martorilor Al Khasmo Mohamed-Kher, Ț. N., V. Miltiade, M. C., M. M., S. A., declarația părții vătămate R. V. N., declarația martorului cu identitate protejată „Iassam M.” declarațiile inculpatului;

- în cazul inculpatului R. A.: convorbiri telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, declarațiile martorilor B. V. N., I. C. A., A. R.-M., Abbas Mohamad A., declarațiile martorilor cu identitate protejată „N. I.”, „Ș. M.”.

Instanța de fond a constatat că majoritatea persoanelor pe care, potrivit actului de sesizare a instanței, le-ar fi vizat activitatea pretins infracțională desfășurată de inculpați, au adus la cunoștință instanței, fie în mod nemijlocit, fie în scris, unii dintre ei prin declarații notariale, că nu doresc să participe în proces ca părți vătămate sau civile, unii precizând și că nu au suferit nicio vătămare de pe urma activității pretins infracționale. Totodată, s-a mai constatat că una dintre persoanele care și-a manifestat în cursul urmăririi penale, dorința de a participa ca parte vătămată în cauză (numitul R. V. N.), și-a menținut această poziție, iar o altă persoană vătămată a adus la cunoștința instanței că dorește să participe la proces în calitatea de parte vătămată și civilă (numitul Spier M.). Tribunalul a apreciat, însă, că, atât timp cât nici măcar parte din aceste persoane nu au fost audiate în cauză cu privire la faptele care fac obiectul sesizării instanței, și care le-ar viza, și cu privire eventuala relație pe care o au cu inculpații, nu se poate reține că declarațiile date de aceștia referitor la participarea ca parte în dosar ar fi condus la o modificare a situației de fapt avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

În ceea ce privește cazul de arestare preventivă reglementat de art. 148 alin. 1) lit. f) C.p.p., Tribunalul a apreciat că a fost corect reținut, având în vedere că toate faptele pentru care sunt cercetați inculpații, și cu privire la care există indicii temeinice, erau pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar periculozitatea inculpaților este dată de gravitatea faptelor pe care, potrivit indiciilor temeinice, aceștia le-au săvârșit. Astfel, s-a reținut că infracțiunea de cămătărie presupune specularea dependențelor, dar și stărilor de dificultate, din punct de vedere financiar, în care anumite persoane se pot afla la un moment dat, care fac posibilă acceptarea unor condiții de acordare a unor împrumuturi profund dezavantajoase, care pot afecta grav echilibrul financiar al celor în cauză pe o perioadă îndelungată de timp. Infracțiunea de șantaj presupune, așa cum, potrivit indiciilor temeinice, s-a întâmplat și în cazul de față, recurgerea cel puțin la amenințări, de natură să creeze convingerea celui amenințat că în cazul nesatisfacerii solicitărilor celui în cauză, vor fi puse în aplicare, în cazul de față, acest lucru datorându-se și reputației de persoane violente, care acționează fără scrupule în sensul atingerii scopurilor dorite a celor în sarcina cărora s-au reținut aceste infracțiuni. Acest din urmă aspect prezintă importanță și în cazul infracțiunii de cămătărie, reputația sus-menționată făcând, de altfel, ca amenințările explicite să nici nu mai fie necesare, cei în cauză având o anumită reprezentare în privința consecințelor la care se expun în cazul neconformării. Se observă, dacă raportarea se face la infracțiunea de șantaj care o privește pe persoana vătămată P. I. zis “O.”, că, potrivit indiciilor temeinice existente în cauză, inculpații în sarcina cărora s-a reținut această infracțiune exploatează și superioritatea numerică și, implicit, sub aspectul forței fizice, în raport cu victima, în scopul unei mai ușoare înfrângeri a rezistenței psihice a acesteia. Chiar dacă pedepsele prevăzute pentru cele două infracțiuni sunt reduse, Tribunalul a apreciat că nu trebuie pierdut din vedere efectul profund nociv pentru societate al acestor tipuri de activități, membrii societății, confruntați tot mai des în ultimul timp cu efectele practicării cămătăriei, strâns legată de frecventa recurgere la amenințări și acte de violență în vederea recuperării sumelor disproporționate pe care cei care s-au împrumutat de la astfel de persoane ajung să li le datoreze în termen scurt, încercând sentimentul unei infailibilități a persoanelor care practică acest gen de activități, și ale lipsirii lor de orice protecție din partea autorităților statului. Tocmai de aceea, riposta autorităților, în situațiile în care se reușește strângerea de indicii temeinice ale desfășurării acestui tip de activități, trebuie să fie una promptă și severă, în caz contrar ajungându-se și la încurajarea săvârșirii în continuare a acestora. Periculozitatea faptei pe care, potrivit indiciilor temeinice, ar fi comis-o inculpatul D. N., constând în deposedarea de sume de bani, cu aceeași ocazie, a mai multor persoane, sub amenințarea cuțitului, s-a considerat că este evidentă, aceasta trădând deosebita îndrăzneală a celui în cauză, care nu a fost intimidat de superioritatea numerică a celor pe care luase rezoluția de a-i deposeda de bunuri, încrederea sa în propriile forțe, dar și aptitudinea sa de a intimida, precum și asumarea riscului că folosirea armei albe s-ar putea dovedi necesară.

În cazul unora dintre inculpați (R. A., R. E., S. G.), periculozitatea a rezultat și din antecedentele penale rezultate din copia de pe cazierul judiciar, acestea demonstrând perseverență infracțională, justificând temerea că, lăsați în libertate, vor comite noi infracțiuni.

Deasemenea, Tribunalul a apreciat că simplul fapt al executării unei perioade de arest preventiv în alte cauze (inculpații R. C., R. A., R. E., S. G., C. N., D. D.) este de natură să demonstreze determinarea cu care cei în cauză, potrivit indiciilor temeinice, au acționat, aceștia cunoscând și acceptând riscurile la care se expuneau în ipoteza depistării activității lor pretins infracționale.

Tribunalul a mai apreciat că în privința inculpaților, cu excepția inculpatului G. M. și C. N., măsura arestării preventive este în continuare necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, fiind întrunite și condițiile art. 223 alin. 2) C.p.p., având în vedere că intervalul de timp care a trecut de la luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive, împiedică a se reține că ar fi intervenit o diminuare a ecoului profund negativ al activității pe care, potrivit indiciilor temeinice, aceștia au desfășurat-o, în rândul membrilor societății. În plus, instanța în continuare a apreciat că scopul măsurilor preventive este cel mai bine realizat prin privarea de libertate ca urmare a luării măsurii arestării preventive. Astfel, Tribunalul a considerat că, în cazul de față, cel puțin pentru perioada imediat următoare, este în interesul unei bune desfășurări a procesului penal ca acești șase inculpați să rămână privați de libertate, în condițiile în care lăsarea în libertate ar putea avea un efect intimidant asupra celor care urmau să fie audiați în cadrul cercetării judecătorești. De altfel, s-a apreciat că faptul că acest efect nu este unul ipotetic, este probat de faptul că 8 dintre persoanele care au fost audiate, nu au acceptat să furnizeze informații despre persoanele cercetate în cauză, decât la adăpostul protejării datelor lor reale de identitate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R. A., s-a reținut că acesta a fost trimis în judecată, pe lângă infracțiunea de cămătărie, doar pentru una dintre infracțiunile de șantaj pentru care se dispusese inițial începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru infracțiunea de șantaj privind-o pe persoana vătămată I. A., dispunându-se prin rechizitoriu disjungerea cauzei. Cu toate acestea, Tribunalul a apreciat că periculozitatea relevată de faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, pentru care Tribunalul a concluzionat că există indicii temeinice, la care se adaugă datele personale ale inculpatului, este suficient de ridicată pentru a permite a se reține că în privința acestuia privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Prima instanță a apreciat că, faptul că unii dintre inculpați au fost între timp condamnați definitiv la pedeapsa închisorii, nu constituie un argument suficient în a aprecia că nu se mai justifică arestarea lor preventivă în prezenta cauză, putând fi imaginate ipoteze în care aceștia să ajungă în libertate înainte de executarea în integralitate a pedepsei la care au fost condamnați.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G. M., Tribunalul a apreciat că, față de lipsa de antecedente penale și atitudinea sa procesuală, de recunoaștere încă din faza urmăririi penale a activității pretins infracționale care i s-a reținut în sarcină, care permite a se concluziona că nu ar avea niciun interes să influențeze declarațiile celor care ar urma să fie audiați în cauză, în sensul de a-i determina pe aceștia să declare într-un mod care să conducă la concluzia neîntrunirii, în persoana sa, a elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care este judecat, la acest moment procesual, privarea sa în continuare de libertate ar fi de natură să depășească o durată rezonabilă, motiv pentru care, a înlocuit această măsură cu măsura controlului judiciar. În același sens s-a pronunțat instanța și în privința inculpatului C. N., dintre inculpații privați de libertate, acestuia reținându-i-se în sarcină activitatea infracțională cu cel mai redus grad de pericol social, neimputându-i-se recurgerea la constrângeri, prin violență sau amenințări, pentru a obține restituirea sumelor împrumutate cu dobândă, sau în alt scop (spre exemplu, pentru însușirea pe nedrept a unor sume de bani, ca în cazul inculpatului D. N.). Față de acest aspect, și față de lipsa antecedentelor penale, Tribunalul a apreciat că și în privința sa, privarea sa în continuare de libertate, ar fi de natură să depășească o durată rezonabilă.

Ca o garanție a bunei desfășurări a procesului penal, necesară mai ales în cazul inculpatului C. N., Tribunalul, în baza art. 215 alin. 2) lit. d) C.p.p., le-a interzis celor doi inculpați să se apropie de coinculpați, de persoanele pretins vătămate prin activitatea infracțională pe care aceștia ar fi desfășurat-o, a căror identitate a fost stabilită și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.

Față de soluția de admitere a cererii formulate de inculpatul G. M., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, cererea aceluiași, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, a rămas fără obiect.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație inculpatul R. C. solicitând admiterea căii de atac și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, motivat de faptul că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 219 și urm. din Codul de procedură penală.

Astfel, acesta a arătat că a încheiat un contract cu o firmă de pază, respectiv, cu firma de pază BGS, prin care este monitorizat 24 de ore din 24 de ore.

În ceea ce privește infracțiunile de cămătărie și de spălare de bani, contestatorul a precizat că această susținere este total nereală și neprobată, nefiind vorba de o activitate firească, ca și o îndeletnicire a inculpatului, neexistând niciun fel de acte materiale care să dovedească acest lucru.

În acest sens, a arătat că nu sunt identificate zilele, persoanele, sumele de bani ce ar fi fost acordate cu titlu de camătă, ci dimpotrivă, se susține în actul de inculpare ca R. C. ar fi acordat acele sume de bani către „autori necunoscuți”.

A mai arătat că instanța de fond generalizează consecințele unor infracțiuni pentru care mai degrabă alți inculpați sunt răspunzători de producerea lor decât inculpatul.

Astfel, a precizat că instanța de fond nu a analizat în concret, ci a preferat să pună laolaltă toți inculpații și să considere că ceea ce este valabil pentru unii, poate fi valabil și pentru acest inculpat.

Inculpatul a mai arătat că nu cunoaște pe ce argumente Tribunalul își continuă în temeiul de drept al art. 148 alin. 1 lit. f CPP, susținerea că, deși timpul a trecut și sunt multe luni de la luarea măsurii arestării preventive „ecoul profund negativ al activității pe care inculpatul a desfășurat-o” nu s-ar fi diminuat și nici în raport de ce unități de măsură se stabilește într-o asemenea semantică gramaticală impactul asupra societății și nu există de fapt decât o motivare sui generis clasica, pe care orice profesionist de bună-credință ar respinge-o de plano, întrucât nu este susținută și probată.

Deasemenea, inculpatul a mai precizat că Tribunalul nu a dorit să analizeze înscrisurile depuse în susținerea cererii și nu a dat valoare și eficiență acestora, precum și faptul că persoanele care au jucat poker cu el, respectiv, martorii M. Vlasov, Salahat Mahmoud și Dahan Meir, au explicat foarte clar că împrumuturile se acordau în virtutea relațiilor de prietenie, fără niciun fel de dobânzi.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de contestație invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel, în cauză, există indicii temeinice, în sensul art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit activitatea infracțională pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Presupunerea rezonabilă în sensul săvârșirii infracțiunilor de cămătărie și de spălare de bani s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: convorbirile telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală și declarațiile martorilor cu identitate protejată „D. C.”, „Ș. M.” și „N. I.” și depozițiile martorilor Dahan Meir, P. D., B. V. N. și Abbas Mohamad A..

Totodată, se constată că măsura arestării preventive a inculpatului dispusă în cauză este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și este proporțională cu gravitatea acuzației aduse, în conformitate cu dispozițiile art. 202 alin. 3 din Codul de procedură penală

Pe de altă parte, Curtea constată că nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, în raport de natura infracțiunilor grave pentru care este cercetat inculpatul și de modalitatea de săvârșire a faptelor.

În acest sens, Curtea reține amploarea activității infracționale; modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei de cămătărie, prin inducerea unui sentiment profund de temere și insecuritate persoanelor vătămate, dar și gravitatea deosebită a infracțiunii de spălare de bani.

Curtea apreciază că circumstanțele personale ale inculpatului constând, printre altele, în lipsa antecedentelor penale – deși este cercetat și a fost arestat în mai multe dosare pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 180 alin. 2, art. 211, art. 192, art. 321 și art. 181 din Codul penal din 1969 – trebuie evaluate în contextul mai larg al faptelor ce i se impută și, examinându-le distinct, constată că acestea nu evidențiază suficiente garanții că o altă măsură preventivă, mai puțin drastică, va permite atingerea scopului său, astfel cum este reglementat de art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Toate aceste elemente, alături de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, se constituie în motive pertinente și suficiente ce justifică necesitatea menținerii stării de arest preventiv pentru a se asigura, atât prezervarea ordinii publice, cât și buna desfășurare a procesului penal, context în care, lipsa antecedentelor penale, urmează a fi avută în vedere la stabilirea unui eventual tratament sancționator.

Având în vedere contextul comiterii infracțiunilor, dar și conduita procesuală a inculpatului, Curtea apreciază că nu se impune luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin drastice, cum ar fi, măsura arestului la domiciliu, nefiind, așadar, întrunite cerințele art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală.

În consecință, apreciind că încheierea de ședință atacată este legală și temeinică, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 206 din Codul de procedură penală, Curteava respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul R. C..

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, va obliga contestatorul la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul R. C. împotriva încheierii de ședință din data de 11 februarie 2014 a Tribunalului București - Secția I-a penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013 și îl obligă la 225 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24.02.2014.

PREȘEDINTE,

A. A.

GREFIER,

E. - A. N.

Red. A.A.

Th. red. V.D./5ex./06.03.2014

T.B. S1 – jud. A.S.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 160/2014. Curtea de... →

Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 21/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 21/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI