Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 31/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 31/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.31C
Ședința publică din data de 03.03.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea contestației formulată de inculpatul D. C.-I. împotriva încheierii din data de 18.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-inculpat, personal (legitimat cu C.I. . nr._) și asistat juridic de apărătorul din oficiu V. B., în baza delegației nr.7092/27.02.2014 (atașată la fila 6 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat, având cuvântul, critică încheierea atacată, pe de o parte, cu privire la luarea măsurii controlului judiciar, pe care o apreciază excesivă, din moment ce nu există elemente că acesta s-ar sustrage ori ar comite fapte penale, iar pe de altă parte, cu privire la măsura sechestrului asigurător instituită asupra laptop-ului, ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, deoarece acesta aparține fiului său, care are nevoie de el și totodată, pentru a își recupera lucrările pe care le avea stocate în memoria acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că măsura controlului judiciar este justificată de gravitatea faptei pentru care este judecat inculpatul, de cantitatea mare de drog ce a făcut obiectul activității infracționale (700 grame cannabis), precum și de interesul bunei desfășurări a procesului penal. În ceea ce privește solicitarea de restituire a respectivului laptop, arată că aceasta este inadmisibilă, întrucât a rămas definitivă măsura privind instituirea sechestrului asigurător asupra acelui bun. În consecință, solicită respingerea, ca nefondată, a contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat, având cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității solicitării restituirii laptop-ului, lasă la aprecierea instanței.
Contestatorul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită să se aibă în vedere că în memoria acelui laptop avea lucrări științifice de mare însemnătate, precum și lucrarea sa de disertație pe care trebuie să o predea. Lasă la aprecierea instanței excepția invocată de procuror. Referitor la controlul judiciar, arată că această măsură nu se impunea, din moment ce a respectat toate obligațiile impuse de măsurile restrictive anterioare, prevăzute de legea veche. Arată că obligația de a se prezenta la poliție de două ori pe săptămână îi perturbă programul.
CURTEA
Asupra cauze penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 18.02.2014 Tribunalul București – Secția a II-a Penală în baza art. 18 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 202 alin. 1 și 4 lit. b Cod procedură penală și cu aplicarea art. 203 alin. 2 Cod procedură penală a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul D. C. I..
În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală s-au pus în vedere inculpatului ca pe durata controlului judiciar să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemat;
b) să informeze, de îndată, instanța cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție care exercită supravegherea, conform programului întocmit;
În baza art. 215 alin.2 lit.a și i Cod procedură penală s-au pus în vedere inculpatului să nu depășească limita teritorială a țării, decât cu încuviințarea instanței și să nu dețină, să folosească și să nu poarte arme.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 215 alin. 7 Cod procedură penală privind înlocuirea măsurii controlului judiciar cu arestul la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
În baza art. 250 rap. la art. 255 Cod procedură penală cu aplicarea art. 249 Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată, contestația formulată de inculpatul D. C. I. împotriva măsurii sechestrului asigurător dispus asupra laptop-ului marca ACER, TRAVER M. 5514 WLMI seria_, ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare de către organele de poliție, conform procesului – verbal din 05.09.2013, întocmit în dosarul nr. 259/D/P/2013.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că inculpatul D. C. I. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
S-a reținut în fapt, în sarcina acestui inculpat, prin actul de sesizarea a instanței că, la domiciliul său din București, ..54, ., ., cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 05.09.2013, au fost găsite un număr 40 de plante de cannabis (22 plante mature sau în curs de maturizare, 17 plante tinere, plante deja cultivate, și o plată pusă la uscat), 93 de ghivece nefolosite din carton și material plastic, fertilizanți, saci cu pământ, 41 de pastile de turbă, toate având ca destinație cultivarea plantelor de cannabis, precum și fragmente vegetale de cannabis, porționate în doze de câte un gram și ambalate în punguțe din material plastic.
Asupra necesitații luării măsurii controlului judiciar față de inculpatul D. C. instanța reține dispozițiile art.202 Cpp și ale art.214, dar și ale art.16 alin.3 din Legea 255/2013, care prevede că în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea ori cea a obligării de a nu părăsi țara, aflată în curs de executare, se menține până la termenul de judecată acordat în cauză, când instanța poate lua împotriva inculpatului oricare dintre măsurile preventive prevăzute de legea nouă.
Astfel, instanța a constatat încetată măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă anterior față de inculpatul D. C., apreciind că în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 202 alin. 1 C.p.p., ale săvârșirii de către inculpat a faptei pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.
Pe întreg parcursul procesului penal, inclusiv la acest moment procesual, suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit această infracțiune, se întemeiază pe mijloace de probă administrate in cauză.
În interesul bunei desfășurări a procesului penal și având în vedere și gravitatea faptei pe care, potrivit indiciilor temeinice, acesta a comis-o, aspect care nu este influențat de trecerea timpului, Tribunalul a apreciat că se impune ca inculpatul să se afle sub imperiul unei măsuri preventive, respectiv aceea a controlului judiciar, prev. de art.202 alin. 4 lit. b C.p.p care presupune ca inculpatul să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanță de judecată ori de câte ori va fi chemat; să informeze, de îndată, instanța cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la organul de poliție care exercită supravegherea, respectiv secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, conform programului întocmit.
De asemenea, instanța a considerat necesară și impunerea obligațiilor prev. de art. 215 alin. 2 lit. a și j C.p.p, respectiv acelea de a nu depăși limita teritorială a teritoriului României decât cu încuviințarea prealabilă a instanței, precum și de a nu deține, folosi și purta arme.
În acest fel s-a redus la minim riscul împiedicării stabilirii adevărului în cauză, situația de fapt urmând a fi stabilită nu doar pe baza unor mijloace de probă a căror influențare de către inculpat este la acest moment, imposibil de realizat, ci și pe baza declarațiilor pe care martorii ce urmează a fi audiați le vor da în cauză. De asemenea, limitarea libertății de mișcare a acestuia la teritoriul țării, constituie o modalitate de a-l păstra pe inculpat la dispoziția autorităților statului, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Cu privire la cererea de restituire a laptopului, instanța a avut în vedere următoarele prevederi:
Art. 250 alin. 1 C.p.p., dacă procurorul sau judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța dejudecată, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății constată, la cerere sau din oficiu, că lucrurile ridicate de la suspect ori inculpat sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra sunt proprietatea persoanei vătămate sau a altei persoane ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deținerea acestora dispune restituirea acestor lucruri. Dispozițiile art.250 se aplică în moi corespunzător.
Prevederile art. 250 se referă la contestarea măsurilor asigurătorii, în alin.1 făcându-se precizarea că împotriva măsurilor luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice persoană interesată poate face contestație în termen de 3 zile de la data comunicăm ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia.
Din perspectiva acestor prevederi legale, instanța constată că cererea de restituire a laptopului marca Acer, ridicat de la domiciliul inculpatului cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, nu poate fi primită, deoarece instituția restituirii lucrurilor se referă la bunuri care sunt proprietatea persoanei vătămate sau a altei persoane ori care au fost luate pe nedrept din posesia sau detenția acestora. În speță se constată că bunul este proprietatea inculpatului, deci nu este al altei persoane, iar, așa fiind, inculpatul avea la dispoziție un termen de 3 zile de la data ridicării laptopului, respectiv 05. 09. 2013, să conteste această măsură.
Pe de altă parte, inculpatului i-au fost restituite celelalte bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din 05.09.2013, respectiv un laptop marca Probook 6550B, o cameră video marca Sony, un telefon mobil marca Samsung, fiind reținut laptopul marca Acer posibil din cauza conținutului său, care, printre altele, cuprindea și o documentație referitoare la creșterea culturilor de cannabis.
Din perspectiva dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. b Cp., la care a făcut referire reprezentanta parchetului, acest bun poate fi supus confiscării speciale, în ipoteza condamnării inculpatului, dacă instanța va ajunge la concluzia că acest bun a foști folosit în orice mod (deci inclusiv pentru documentare ) la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În același sens sunt și disp. art. 162 alin. 5 C.p.p., care prevăd că obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite, chiar înainte de soluționarea definitivă a procesului, persoanei căreia îi aparțin, în afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. La acest moment procesual însă instanța nu se poate pronunța pe acest aspect, al aplicării sau neaplicării măsurii confiscării speciale, deoarece urmează să administreze probatoriul pe situația de fapt, fiind citați pentru termenul următor cei patru martori cu identitate protejată.
Pe de altă parte, ceea ce solicită inculpatul în subsidiar, respectiv efectuarea unor copii de pe anumite fișiere, ar fi putut fi efectuate de către procuror, cu ocazia efectuării percheziției informatice, în temeiul art. 168 alin. 10 C.p.p., care prevăd că dacă ridicarea obiectelor care conțin datele informatice prevăzute la alin. 1) ar afecta grav desfășurarea activității persoanelor care dețin aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de probă.
După cum rezultă în mod evident, procurorul nu a considerat la acel moment că ridicarea laptopului marca Acer ar afecta grav activitatea inculpatului, concluzie la care și instanța achiesează în acest moment.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul D. C. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține - cu privire la măsura preventivă a controlului judiciar – că aceasta nu mai este oportună, întrucât nu rezultă niciun motiv rezonabil că inculpatul s-ar sustrage procesului penal sau ar comite alte infracțiuni, mai ales că anterior a respectat toate obligațiile de supraveghere impuse de instanță în măsura obligării de a nu părăsi țara.
Inculpatul mai susține – în privința măsurii asigurătorii a sechestrului instituită asupra unui laptop – că aceasta nu este justificată; laptop-ul aparține fiului inculpatului și care are nevoie de el pentru a-și recupera fișierele. Prin restituirea acestui bun nici nu ar fi periclitată buna desfășurare a procesului penal.
Curtea, examinând potrivit art. 4251 Cod procedură penală contestația inculpatului, constată că aceasta este neîntemeiată – cu privire la măsura preventivă dispusă și, inadmisibilă – cu privire la măsura asigurătore.
Instanța de fond a soluționat contestația inculpatului cu privire la măsura asigurătorie instituită asupra unui laptop în temeiul art. 250 și art. 255 NCPP aceasta fiind o cale de atac exercitată împotriva actului procedural prin care s-a dispus măsura asigurătorie.
Fiind vorba de o cale de atac exercitată împotriva măsurii asigurătorii, soluția pronunțată este definitivă (cum a menționat și instanța în încheiere), dar cum reiese și potrivit art. 551 alin. 4 și art. 425 alin. 7 NCPP, soluția pronunțată nemaifiind supusă niciunei alte căi de atac.
Astfel, în lipsa unei prevederi legale, contestația inculpatului la soluția pronunțată în soluționarea unei alte contestații, este inadmisibilă, nefiind o cale prevăzută de lege.
În ce privește critica adusă luării măsurii controlului judiciar impus se constată că nu poate fi primită, măsura găsindu-și temei, atât în dispozițiile art. 16 alin. 3 LPANCPP, cât și în necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și față de acesta se luase măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, potrivit art. 1451 VCPP.
Potrivit art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noilor legi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara se menține - până la primul termen de judecată după . noilor legi penale (01.02.2014), în cauză acest termen fiind 18.02.2014, când instanța va aprecia asupra luării mai multor măsuri preventive potrivit legii noi.
Față de acest inculpat, instanța a apreciat întemeiat că se impune luarea unei măsuri restrictive de drepturi, față de natura faptei și gradul de pericol al acesteia, existența unei cerc relațional specific comiterii unei astfel de fapte, iar măsurile de supraveghere prevăzute de art. 215 din NCPP sunt de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal, dar reprezintă și garanții pentru corijarea conduitei inculpatului.
A înlătura orice măsură preventivă, chiar restrictivă de drepturi, ar echivala cu ignorarea cerințelor art. 202 NCPP.
Așa fiind, potrivit art. 4251 alin. 7 Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată contestația inculpatului.
Urmează a face aplicarea art. 275 alin. 2 Cod procedură penală și art. 272 alin. 1 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct.1 lit. b NCPP, respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul D. C.-I. împotriva încheierii din data de 18.02.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a II a penală, în dosarul nr._ 3, cu referire la luarea față de inculpat, a măsurii preventive a controlului judiciar.
În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. a NCPP, respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul D. C.-I., împotriva aceleiași încheieri, cu privire la măsura sechestrului asigurător instituită asupra laptopu-lui marca ACER, TRAVER M. 5514 WLMI, seria_, ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, conform procesului verbal din data de 05.09.2013 întocmit în dosarul nr.259/D/P/2013.
În temeiul art. 275 alin. 2 NCPP, obligă pe contestatorul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art.272 alin.1 NCPP, onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se acoperă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 martie 2014.
PREȘEDINTE,
N. S.
GREFIER,
I. P.
Red. N.S.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. F. Vasilățeanu – Tribunalul București – Secția a II-a Penală
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
