Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 35/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 35/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
DECIZIA PENALĂ NR.35/CO
Ședința publică de la 28.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. M.
GREFIER – D. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul M. DANUȚ împotriva sentinței penale nr.53 F din data de 07.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iilfov – Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat M. DANUȚ în stare de arest, asistat avocat ales M. Vasii cu împuternicire avocațială nr.851/28.02.2014.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul contestatorului condamnat M. DANUȚ, în temeiul art.595 NC.p.p raportat al art.6 NC.p., solicită admiterea prezentei contestații, rejudecarea sesizării Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr.836/2013.
Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr.836/2013, a solicitat punerea în acord a condamnării aplicată clientului său cu dispozițiile noului cod penal.
Arată că sesizarea a privit strict reducerea pedepsei pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu atât mai mult în mandatul de executare a pedepsei închisorii se face referire la pedeapsa de 2 ani iar în paranteză se menționează cinci. Pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale s-a complinit acest neajuns și s-a constatat că este vorba de o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Consideră că magistratul trebuia să aibă în vedere infracțiunea de furt calificat nu se mai regăsea în noul cod penal, astfel încât se cuvenea a se face transcrierea în noua lege penală cu referire la infracțiunea de ultraj cât și la aceea de omor.
Precizează că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, or în actuala reglementare aceasta se regăsește sub denumirea de omor. Arata că în noul cod penal tentativa este reglementată ca infracțiune de sine stătătoare.
Solicită a se avea în vedere că prev.art.32,33,34 trebuiau a fi avute în vedere pentru redefinirea faptei pentru care contestatorul a fost condamnat, în prezenta cauză își găsește aplicarea prev.art.6 al.1.
Consideră că trebuiau a fi avute în vedere noile reglementări privind tentativă iar judecătorul de la Tribunalul I., trebuia să extindă din oficiu examinarea și cu privire la aceste aspecte și sa observe ca potrivit art.34 al.2 NC.p, tentativa care nu s-a consumat decât în modalitatea vătămării corporale sunt reglementate în prevederile art.194 al.1 lit.e NC.p, faptă penală pentru care maximul de pedeapsă este de 7 ani.
Apreciază că judecătorul trebuia să constate că raportat la textele de lege aplicabile maximul de pedeapsă la care clientul său putea fi condamnat era de 3 ani și jumătate, or în MEPI nr. 365/18.11.2013 se menționa o pedeapsă de 5 ani închisoare. În raport de toate aceste considerente solicită admiterea prezentei contestații astfel cum a fost formulată și susținută iar sesizarea penitenciarului apare ca fiind întemeiată, urmând a se dispune în consecință.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea prezentei contestații ca fiind nefondată.
Consideră că pedeapsa aplicată în prezenta cauză nu depășește noile limite ale prev. de art.20 rap. la art.188 NC.p., sau art.371 al.1 NC.p.
Potrivit disp.art.6 din NC.p. trebuie a se observa ca aceste dispoziții se referă la pedeapsa prevăzută de lege, astfel cum este definită în art.187 NC.p. și anume pedeapsa prevăzută de textul incriminator fără a fi avute în vedere limitele de reducere sau majorare a pedepselor.
În opinia sa concluziile puse la acest termen de apărătorul contestatorului condamnat vizează analizarea fondului cauzei și nu respectarea prev.art.6 NC.p.
Apărătorul contestatorului condamnat M. DANUȚ având cuvântul în replică, în opinia sa legiuitorul nu vorbește de infracțiune ci de faptă, așadar instanța trebuie să reconsidere asupra faptei din actul de sesizare a instanței și din actul de condamnare a contestatorului condamnat, în baza căruia s-a emis mandatul.
Contestatorul condamnat M. DANUȚ având ultimul cuvânt, este de acord cu cele susținute de d-na avocat.
CURTEA:
Asupra contestației penale de față.
Prin sentința penală nr.53 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._, s-a dispus în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, cu referire la art. 6 NCP respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București J. privind pe condamnatul M. D. A. (fiul lui C. și Ș., ns. La 10.06.1989), în prezent aflat în executarea M.E.P.I cu nr. 465/18.11.2013 a Tribunalului București, emis în baza s.p. nr. 313/10.04.2013 a Tribunalului București.
În baza art. 275 alin. (3) NCPP cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 31.01.2014 sub nr._, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului J. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă sentința penală nr. 313 din data de 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia nr. 3563/15.11.2013 pronunțată de ICCJ, în privința condamnatului M. D. A..
S-a apreciat că față de condamnatul M. D. A. sunt incidente dispozițiile prev. de art.6 NCP, în sensul reducerii uneia dintre pedepsele componente.
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința nr. 313 din data de 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia nr. 3563/15.11.2013 pronunțată de ICCJ, în temeiul disp. art. 20 rap. la art.174-175 lit.i C.pen., rap la art. 3201 pct. 7 C pr.pen. a fost condamnat inculpatul M. D. A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat.
În temeiul disp. art. 321 alin 1 C.pen., rap la art. 3201 pct. 7 C pr.pen. a fost condamnat inculpatul M. D. A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului București J. a apreciat că față de condamnatul M. D. A. au fost identificate elementele de aplicare a legii mai favorabile, întrucât s-a apreciat ca pedeapsa aplicată pentru a doua infracțiune aplicată este mai mare decât maximul special prev. de NCP.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 NCP și art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată prin OUG nr. 116/2013.
La dosarul cauzei s-au depus copii ale MEPI nr. 465/18.11.2013 emis de către Tribunalul București – Secția a II-a Penală, sentința penală nr. 313/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, fișa de cazier judiciar, precum și fișa de evaluare întocmită de comisie, in original.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 313 din data de 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia nr. 3563/15.11.2013 pronunțată de ICCJ, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din 04.02.2014, inculpatul M. D. A., în temeiul disp. art. 20 rap. la art.174-175 lit.i C.pen., rap la art. 3201 pct. 7 C pr.pen. a fost condamnat inculpatul M. D. A. la pedeapsa de 5 ( cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat.
În baza art. 71 Cp au fost interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b, C.pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 65 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b, C.pen pe o perioada de doi ani după executarea pedepsei.
În temeiul disp. art. 321 alin 1 C.pen., rap la art. 3201 pct. 7 C pr.pen. a fost condamnat inculpatul M. D. A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În baza art. 71 Cp au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b, C.pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 65 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b, C.pen pe o perioada de doi ani după executarea pedepsei.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b C.p. au fost contopite pedepsele, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 71 Cp au fost interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b, C.pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art 35 alin 3, art. 65 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b, C.pen pe o perioada de doi ani după executarea pedepsei.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 465/18.11.2013 emis de către Tribunalul Bucuresti- Secția a II-a Penală, executarea pedepsei începând la data de 16.01.2013.
Instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a situației juridice condamnaților aflați în executarea pedepselor” de la Penitenciarul București J., privind pe condamnatul M. D. A., având în vedere următoarele considerente:
Conform art. 188 NCP, pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor este 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Conform art. 371 NCP, pedeapsa maximă prevăzută de lege este 2 ani închisoare.
Având în vedere că numitul M. D. A. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săv. Infr. Prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. i C.p. și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săv. Infr. Prev. de art. 321 C.p., iar pedepsele aplicate nu depășesc maximele prev. de 20 ani închisoare, respectiv 2 ani închisoare, s-a constat că nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCP și în consecință, a respins ca neîntemeiată contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București J. privind pe condamnatul M. D. A..
Împotriva acestei sentințe penale condamnatul M. D. A. a formulat contestație în baza art.595 N C.pr.pen., raportat la art.6 N C.pen solicitând rejudecarea și admiterea sesizării comisiei de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile (conform H.G. 836/2013) și pe fond reducerea pedepsei sale de 5 ani închisoare, corespunzător cu limitele noului C.pen.
Contestatorul a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art.32, art.33 și art.34 N C.pen – pentru a redefini fapta pentru care a fost condamnat (tentativă la omor), cu aplicarea art.6 N C.pen.
În același sens, arată că prima instanță trebuie să extindă examinarea din oficiu și cu privire la aceste aspecte și să observe că potrivit art.34 alin.2 N C.pen, tentativa care nu s-a consumat decât în modalitatea vătămării corporale este sancționată de art.194 alin.1 lit.e N C.pen, cu pedeapsă maximă de 7 ani închisoare care se reduce potrivit textelor de lege aplicabilă la 3 ani și 6 luni închisoare, în raport de care trebuie redusă și pedeapsa sa de 5 ani închisoare.
Curtea examinează hotărârea atacată în temeiul motivelor invocate și cererilor formulate de contestator și din oficiu întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.417 alin.2 C.pr.pen.
Contestația este nefondată.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că petentul a fost condamnat, prin sentința penală nr.313/10.04.2013 a Tribunalului București, Secția a II a Penală, la o pedeapsă rezultată de 5 ani închisoare (5 ani închisoare potrivit art.20 raportat la art.184-175 lit.i C.pen și 2 ani închisoare potrivit art.321 alin.1 C.pen, cu aplicarea art.3201 C.pr.pen. pentru ambele și art.33-34 C.pen).
Potrivit dispozițiilor art.188 N C.pr.pen. raportat la art.33 alin.2 N C.pen limitele de pedeapsă pentru tentativă la infracțiunea de omor sunt de la 5 la 10 ani (1/2 din 10-20 ani.).
În conformitate cu prevederile art.371 N C.pen, infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice este sancționată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei se poate face în conformitate cu dispozițiilor art.6 N C.pen, numai cu condiția ca legea nouă să prevadă o sancțiune al cărui maxim special să fie sub limita pedepsei aplicate condamnatului. Curtea observă că prima pedeapsă, de 5 ani închisoare aplicată condamnatului se situează sub limita maximă (de 10 ani) prevăzută de N C.pen pentru tentativă la infracțiunea de omor . În același sens, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată condamnatului potrivit art.321 C.pen (1969) este la limita maximă (de 2 ani închisoare) prevăzută de art.371 N C.pen.
Așadar, nefiind îndeplinită condiția sine quo non, prevăzută de art.6 N C.pen, soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, în baza art.23 alin.5 din Legea 255/2013, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul M. D. A. împotriva sentinței penale nr.53/07.02.2014 pronunțată de Tribunalul I..
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 N Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul M. D. A. împotriva sentinței penale nr.53 F din data de 07.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iilfov – Secția Penală.
Obligă contestatorul – condamnat să plătească 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
S. M. D. P.
Red.S.M.
Dact.EA-5 ex/08.04.2014
T.I. – jud.R.A
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 218/2014.... → |
|---|
