Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1149/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1149/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 1149/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1149/A
Ședința publică din data de 06 octombrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul B. S. M. împotriva Sentinței penale nr.571/F din data de 18 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București - Secția penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei a răspuns apelantul inculpat B. S. M. G., personal (legitimat cu carte de identitate . nr._/25.10.2011) aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul din oficiu, doamna avocat R. K., în baza delegației nr._/2014, eliberată de Baroul București (atașată la fila 17 din dosar), lipsă fiind intimata parte civilă S.C.Internațional E. S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul inculpat B. S. M. G., având cuvântul, solicită acordarea unui termen de judecată întrucât apărătorul său ales, domnul avocat B. C. I. este bolnav, sens în care depune la dosarul cauzei cererea formulată de către apărătorul său ales, adeverința medicală nr.618/28.10.2014, eliberată de unitatea sanitară S.C.Avesta Medical S.R.L. care atestă imposibilitatea sa de prezentare precum și motive scrise de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii formulată de inculpat, ca neîntemeiată, având în vedere că nu există nicio dovadă cu privire la imposibilitatea de prezentare a apărătorului inculpatului, întrucât adeverința medicală prezentată este eliberată la data de 28.10.2014, or, astăzi este abia 06.10.2014, astfel că, apreciază că înscrisul prezentat nu poate justifica lipsa apărătorului la termenul de astăzi.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită încuviințarea cererii de amânare a judecării cauzei, apreciind că a fost o eroare materială a medicului care a eliberat acea adeverință medicală.
Curtea, după deliberare, constată că la dosarul instanței de apel nu este depusă o împuternicire avocațială pentru avocatul ales invocat de către inculpat iar adeverința medicală prezentată nu face dovada imposibilității de prezentare a avocatului respectiv la termenul de astăzi, aceasta purtând ca data eliberării, o dată viitoare prezentului termen, respectiv 28 octombrie 2014. De asemenea, constată că la termenul anterior la solicitarea aceluiași apelant inculpat, în vederea unui apărător, ocazie cu care i s-a pus în vedere că singurul termen de judecată acordat pentru acest motiv, sens în care, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei a răspuns apelantul inculpat B. S. M. G., personal, aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul ales, domnul avocat B. C. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014 (atașată la fila 21 din dosar) și de avocatul din oficiu, doamna R. K., în baza delegației nr._/2014, eliberată de Baroul București (atașată la fila 17 din dosar), lipsă fiind intimata parte civilă S.C. nternațional E. S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat B. S. M. G. solicită a se lua act că delegația acestuia a încetat prin prezentarea apărătorului ales, urmând a se dispune asupra onorariului parțial.
Curtea ia act de încetarea delegației apărătorului desemnat din oficiu al apelantului inculpat.
Fiind întrebat, apelantul inculpat B. S. M. G. precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, afirmând însă că își menține declarația din fața primei instanțe.
Curtea, în temeiul art. 374 alin.(5) Cod procedură penală acordă părților cuvântul în probațiune.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul în probațiune, solicită reaudierea martorilor C. I. și B. C. C., întrucât apreciază că instanța de fond a interpretat greșit declarațiile celor doi martori.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefiind utilă cauzei, reaudierea martorilor la care s-a făcut referire, întrucât inculpatul, prin apărător, nu a oferit nici un motiv întemeiat care să justifice o reaudiere a acestor martori.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de reaudiere a celor doi martori nominalizați, având în vedere că unicul motiv invocat în susținerea cererii, respectiv pretinsa interpretare greșită a declarațiilor acestora, nu justifică luarea de noi declarații, instanța de apel urmând să realizeze propria evaluare a probatoriului în ansamblul său, inclusiv a acelor declarații.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită efectuarea unei expertize judiciare contabile care să stabilească, pe baza înregistrărilor contabile ale părții vătămate, întinderea prejudiciului, având în vedere că reprezentantul părții vătămate a precizat în fața instanței de fond că din contabilitatea societății au fost șterse acele debite cu ocazia hotărârii pronunțate de Tribunalul București în cauza comercială privind falimentul societății inculpatului, or, din această perspectivă, apreciază că plata unor despăgubiri reprezintă pentru partea vătămată o îmbogățire fără justă cauză, în ceea ce privește cuantumul TVA-ului și a impozitelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, față de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru infracțiunea de înșelăciune, consideră că nu este utilă și pertinentă soluționării cauzei efectuarea unei expertize contabile, având în vedere aspectele la care a făcut referire apărarea dar și față de obiectul judecății.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de efectuare a expertize judiciare contabile solicitate, pe care o constată lipsită de pertinență și utilitate în raport cu împrejurarea ce se dorește a fi dovedită prin administrarea acestei probe, astfel cum a fost precizată, precum și față de actele deja aflate la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu judecarea căruia a fost sesizată.
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței penale atacate, iar, în rejudecarea cauzei, achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.16 alin.1 lit.c Cod procedură penală.
Critică hotărârea instanței de fond prin prisma interpretării greșite a probatoriului administrat în cauză, solicitând în acest sens a se observa că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că inculpatul B. S. M. G. ar fi săvârșit vreun act material specific infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată sau că ar fi avut vreun beneficiu de pe urma acesteia.
Astfel, arată că martorul G. A. a recunoscut că personal a lansat comenzile către partea vătămată, a completat biletele la ordin și a fost beneficiarul mărfii, iar din declarațiile martorilor C. I. și B. C. C. a rezultat că aceștia nu au livrat niciodată marfă către inculpat, care să provină de la partea vătămată.
Mai susține că, simplul fapt că inculpatul a predat anterior biletele la ordin către martorul G. A., având în vedere relațiile comerciale care se derulau între aceștia, și a uitat să le ceară înapoi, nu face dovada faptului că acesta a intenționat să înșele pe partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public susține că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în raport de probatoriul administrat, inculpatul fiind cel care a indus în eroare partea civilă, obținând marfă pentru care nu a achitat contravaloarea acesteia, a indus-o în eroare pe aceasta arogându-și calitatea de administrator al societății Teliatin Impex, deși nu mai avea nicio calitate în societatea respectivă, a achiziționat marfă în numele acelei societăți și a emis bilete la ordin, pe care le-a semnat.
Pentru toate argumentele expuse, consideră că vinovăția inculpatul este temeinic dovedită în raport de probatoriul administrat, nefiind incident cazul prevăzut de art.16 lit.c din Codul de procedură penală, astfel încât, solicită respingerea apelului declarat în cauză, ca nefondat.
Apelantul inculpat B. S. M. G., personal, în ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, specificând totodată că a uitat acele bilete la ordin la martorul G. A., acesta din urmă folosindu-le așa cum a crezut de cuviință și că nu a primit nici un fel de marfă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de ață, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.571/F din data de 18 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București - Secția penală, în baza art. 244 alin. 1 și 2 C.p cu aplic. art 35 și art. 5 alin. 1 C.p., a fost condamnat inculpatul B.-S. M.-G. [fiul lui F. și M., născut la data de 10.05.1974 în București, domiciliat în București, .. 1, ., sector 2, stare civilă - căsătorit, stagiul militar satisfăcut, cetățean român, studii - 10 clase și școală profesională, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_], la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu aplicarea legii penale mai favorabile.
În baza art. 91 alin.1 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani, care curge de la data rămânerii definitive a sentinței.
A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 93 al. 1 C.p., a fost obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlarea mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin 3 C.p. coroborat cu art. 404 alin. 2 C. pr. pen., s-a impus inculpatului obligația să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile, la una din următoarele două entități indicate cu listă de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și cu care s-au încheiat protocoale de colaborare: Administrația Domeniului Public - Sector 2 București și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului - Sector 3 București.
În baza art. 404 alin. 2 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 96 alin.1, 4 C.p., respectiv săvârșirea din nou, în cursul termenului de încercare, a unei infracțiuni sau neîndeplinirea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor stabilite de instanță.
În baza art. 19 și art. 397 C. pr. pen., raportat la art. 998-999 C. civ. din 1864, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. I. E. S.R.L., în contradictoriu cu inculpatul B.-S. M.-G. și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 145.577,49 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate.
În baza art. 397 C. pr. pen rap la art. 25 alin. 3 C. pr. pen., s-a dispus anularea biletelor la ordin . nr._/22.09.2010, . nr._/12.10.2010, . nr._/05.11.2010 și . nr._/17.11.2010.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La datele de 22.09.2010, 12.10.2010, 05.11.2010 și 17.11.2010 inculpatul B.-S. M.-G. a indus în eroare pe partea civilă S.C. I. E. S.R.L., prin intermediul biletelor la ordin . nr._/17.11.2010, . nr._/22.09.2010, . nr._/12.10.2010, . nr._/05.11.2010, bilete la ordin cu care a achitat marfa comandată de la partea civilă prin intermediul martorului G. A.-T., obținând în acest fel un folos material injust reprezentat de contravaloarea mărfii, deoarece acesta nu mai era administrator al societății cu care partea civilă credea că a contractat și biletele la ordin nu au putut fi decontate din acest motiv.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza coroborării următoarelor mijloace de probă:
Din facturile fiscale nr._/17.11.2010, nr._/05.11.2010, nr._/17.11.2010 și_/12.10.2010 (filele nr. 24-27 d.u.p), balanța analitică 4111 (fila nr. 23 d.u.p), declarațiile martorului N. F. (filele nr. 85-88 d.u.p, fila nr. 47 d.i), declarația reprezentantului părții civile N. Vaidescu (fila nr. 76 d.i) rezultă că între partea civilă . și ., societate cu privire la care partea civilă credea că este reprezentată în relațiile cu terții de inculpatul B., au avut loc relații comerciale constând în livrarea unor produse la datele de 22.09.2010, 12.10.2010, 05.11.2010 și 17.11.2010.
Din declarațiile martorului G. A.-T. (filele nr. 92-94 d.u.p, fila nr. 48 d.i și filele nr. 101-103 d.i) rezultă că relația comercială dintre cele două societăți a fost intermediată de el fără ca acest martor să știe că inculpatul nu mai reprezintă S.C. TELIATIN IMPEX S.R.L. (conform susținerilor martorului G. a aflat că inculpatul nu mai reprezintă S.C. TELIATIN IMPEX S.R.L. în cursul anului 2011, respectiv după intermedierea relației cu S.C. I. E. S.R.L.). Conform hotărârii nr. 1/14.09.2010 a adunării generale a asociaților S.C. TELIATIN IMPEX S.R.L. (filele nr. 134-135 d.u.p.), inculpatul nu mai putea reprezenta această societate în relațiile cu terții deoarece se hotărâse revocarea sa din funcția de administrator al acestei societăți. De altfel, ulterior, prin contractul de cesiune de părți sociale nr. 3/24.09.2010 (fila nr. 133) inculpatul a încetat orice legătură cu societatea prin vânzarea tuturor părților sociale pe care le deținea la aceasta. Deși inculpatul semnase aceste acte juridice și cunoștea faptul că nu mai este administrator al S.C. TELIATIN IMPEX S.R.L. din probele administrate rezultă că nu a adus la cunoștința martorului G. A.-T. și reprezentanților părții civile S.C. I. E. S.R.L. acest fapt, aspect din care rezultă fără îndoială intenția sa de a induce în eroare. Inculpatul a menținut în eroare pe martorul G. A.-T. și pe reprezentanții părții civile pe tot parcursul desfășurării relației comerciale aspect ce rezultă fără îndoială și din convenția încheiată între .. și S.C. I. E. S.R.L. (fila nr. 70 d.i) din care rezultă că atât martorul G. A.-T., cât și reprezentantul părții civile, Vaidescu N., credeau că debitul restant este al ... Din coroborarea declarației martorului G. A.-T. cu declarația reprezentantului părții civile Vaidescu N., s-a reținut că în momentul încheierii acestei convenții a fost prezent și inculpatul, iar din declarația reprezentantului părții civile, s-a reținut că inculpatul a fost cel care a discutat cu el despre debitul restant și chiar i-a propus diverse modalități prin care acest debit să fie stins. În aceste condiții, din această convenție nu rezultă faptul că martorul G. A. și-a însușit marfa și a recunoscut debitul, așa cum se susține în apărare, ci aceasta dovedește prin coroborarea cu probele indicate faptul că inculpatul și-a însușit marfa pe care o contractase în numele S.C. TELIATIN IMPEX S.R.L., deși nu mai era administratorul acestei societăți. Cauza menționată de martorul G. a acestei convenții, respectiv faptul că S.C. I. E. S.R.L. nu i-ar mai fi livrat marfă dacă nu își asuma debitul S.C. TELIATIN IMPEX S.R.L. este pe deplin confirmată de declarația reprezentantului părții civile Vaidescu N..
Faptul martorul G. A.-T. prezenta ca instrument de plată biletele la ordin . nr._/17.11.2010, . nr._/22.09.2010, . nr._/12.10.2010, . nr._/05.11.2010 era pe deplin cunoscut de inculpat, astfel cum rezultă din declarațiile martorului G. A.-T. și ale martorului N. F. coroborate de raportul de constatare tehnico-științifică nr.441.624/01.02.2012 (filele nr. 118-127 d.u.p) din care rezultă că semnăturile de pe biletele la ordin . nr._/12.10.2010, . nr._/22.09.2010 au fost executate de inculpat.
Martorul N. F. a arătat că a vorbit la telefonul cu inculpatul după ce martorul G. A.-T. i-a dat numărul de telefon al acestuia, iar în convorbirile telefonice inculpatul a confirmat primirea mărfii dar a arătat că nu poate achita pentru că are probleme financiare. Față de aceste mijloace de probă, nu poate fi reținută susținerea conform căreia inculpatul nu a intrat niciodată în posesia mărfii. Susținerile din cadrul concluziilor scrise în sensul că din declarația martorului C. I. (șofer al S.C. I. E.) rezultă că marfa nu intra în posesia inculpatului nu pot fi reținute deoarece acest martor a arătat faptul că livra marfa la S.C. Gradi Traiding S.R.L.. Declarația martorului trebuie analizată prin raportare la declarația martorului B. C.-C. (filele nr. 99-101), șofer în cadrul S.C. Gradi Traiding S.R.L. la data faptelor, din care rezultă că acesta a livrat marfa către S.C. Teliatin, pe ., iar cu alte ocazii inculpatul s-a prezentat și a ridicat marfă de la sediul S.C. Gradi Traiding S.R.L..
Față de mijloacele de probă administrate, instanța de fond a înlăturat apărările formulate de inculpat, deoarece din mijloacele de probă administrate a rezultat că inculpatul a indus și menținut în eroare pe martorul G. A.-T. și pe partea civilă cu privire la calitatea sa de administrator al S.C. TELIATIN IMPEX S.R.L., a solicitat martorului G. A.-T. să comande marfă de la partea civilă în numele S.C. TELIATIN IMPEX S.R.L. și să o plătească cu biletele la ordin indicate de inculpat, iar apoi și-a însușit această marfă fără ca partea civilă să încaseze sumele de bani reprezentând contravaloarea mărfii.
Analizând întregul material probator administrat, judecătorul fondului a reținut situația de fapt expusă anterior și, pe cale de consecință, a apreciat că probatoriul administrat dovedește situația de fapt astfel cum a fost reținută.
Referitor la legea legea penală aplicabilă, instanța de fond a arătat următoarele:
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 NCP, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Față de aceste dispoziții legale, instanța de fond a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile aplicării legii penale mai favorabile respectiv: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a inculpatului; legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive să incrimineze sau să sancționeze diferit fapta comisă.
Judecătorul fondului a constatat îndeplinite condițiile de aplicare a legii penale mai favorabile pentru următoarele motive:
- succesiunea de legi penale a intervenit până la condamnarea definitivă a inculpatului, deoarece Legea nr. 286/2009 privind Codul penal a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, prezenta cauză aflându-se în faza judecății în primă instanță;
- legile succesive incriminează fapta săvârșită de inculpat, infracțiunea de înșelăciune reglementată în dispozițiile art. 215 alin. 1-5 C. pen. din 1969 este reglementată și în Noul Cod Penal în dispozițiile art. 244 NCP;
- legile succesive sancționează în mod diferit infracțiunea de înșelăciune, regimul sancționator al infracțiunii de înșelăciune Noul Cod Penal fiind diferit de regimul sancționator al infracțiunii de înșelăciune în Codul penal din 1969. Astfel, conform art. 215 alin. 1, 2 din Codul penal din 1969 infracțiunea de înșelăciune prin mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani, în timp ce, conform art. 244 alin. 1 și 2 NCP infracțiunea de înșelăciune este pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani. Astfel, prin compararea celor două incriminări, instanța de fond a reținut că legea nouă este mai favorabilă inculpatului, având în vedere că individualizarea pedepsei pe legea veche ar atrage o pedeapsă mai mare pentru acesta față de mențiunile din fișa de cazier a inculpatului (două amenzi administrative), cuantum al pedepsei ce nu ar permite suspendarea executării acesteia.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului B.-S. M.-G. - care la datele de 22.09.2010, 12.10.2010, 05.11.2010 și 17.11.2010, a indus în eroare pe partea civilă . prin intermediul biletelor la ordin . nr._/17.11.2010, . nr._/22.09.2010, . nr._/12.10.2010, . nr._/05.11.2010, bilete la ordin cu care a achitat marfa comandată de la partea civilă prin intermediul martorului G. A.-T., obținând în acest fel un folos material injust reprezentant de contravaloarea mărfii - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. art. 244 alin. 1 și 2 NCP.
A fost reținută forma agravată a infracțiunii de înșelăciune, ca urmare a folosirii de către inculpat a unor mijloace frauduloase (bilete la ordin fără acoperire în contul bancar și emise de o societate care nu mai era reprezentată în relațiile cu terții de inculpat) și de calități mincinoase (calitatea de administrator al S.C. TELIATIN IMPEX S.R.L.).
De asemenea, instanța de fond a reținut că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată – unitate legală de infracțiune, deoarece inculpatul a realizat mai multe acte materiale (la datele de 22.09.2010, 12.10.2010, 05.11.2010 și 17.11.2010) în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv (S.C. I. E. S.R.L.), astfel încât, a fost reținută incidența dispozițiilor art. 35 alin. 1 C. pen.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 396 alin. 2 C.p.p., instanța de fond a constatat că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat în forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză operând răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.
Judecătorul fondului a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Cu privire la gradul de pericol social al faptei, instanța de fond a avut în vedere, că din actele dosarului rezultă că inculpatul a acționat cu premeditare, după o prealabilă pregătire a activității sale infracționale.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut - din fișa de cazier judiciar a acestuia (fila nr. 9 d.i) - că a mai fost anterior sancționat administrativ pentru săvârșirea unor fapte la regimul circulației rutiere și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Cu privire la alte aspecte legate de persoana infractorului, instanța de fond a mai reținut și că acesta este căsătorit, a absolvit 10 clase liceale și școală profesională, iar din actele dosarului rezultă că în prezent nu are ocupație.
În alegerea modalității de executare a pedepsei, judecătorul fondului a optat pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, față de împrejurarea că inculpatul nu are condamnări anterioare care să atragă starea de recidivă, pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, inculpatul și-a manifestat cu ocazia ultimului cuvânt acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar, totodată, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă de 2 ani.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța de fond a arătat că, deși este mai favorabilă suspendarea executării pedepsei prev. de art. 81 C. pen. din 1969, văzând dispozițiile Deciziei nr.265/06.06.05.2014 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014 referitoare la aplicarea globală a legii mai favorabile, precum și faptul că legea penală mai favorabilă pentru inculpat sub aspectul limitelor de pedeapsă este legea nouă, individualizarea executării pedepsei se impune să fie realizată conform acestei noi legi.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că partea civilă S.C. I. E. S.R.L. s-a constituit ca parte civilă prin cererea depusă la dosarul de urmărire penală cu suma de 145.577,49 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate.
Potrivit dispozițiilor art. 998 C.civ. din 1864 (aplicabil în cauză față de data săvârșirii faptei raportată la regula stabilita de art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit căreia obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, săvârșirii lor), pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite.
În speță, din probele administrate, a rezultat cu certitudine că partea civilă a livrat marfă în contravaloare de 145.577,49 lei, conform mențiunilor din balanța analitică 4111 pentru intervalul 01.08._12 (fila nr. 23 d.u.p) și din facturile fiscale nr._/17.11.2010, nr._/05.11.2010, nr._/17.11.2010 și_/12.10.2010 (filele nr. 24-27 d.u.p). Marfa a fost livrată de partea civilă ca urmare a inducerii în eroare realizate de inculpat, astfel încât există legătură de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului (inducerea în eroare) și prejudiciul (paguba) cauzat în patrimoniul părții civile.
Au fost înlăturate susținerile apărării, în sensul că suma de bani la care trebuie obligat inculpatul nu trebuie să cuprindă taxa pe valoare adăugată urmare a faptului că partea civilă a decontat sumele reprezentând taxă pe valoare adăugată. Deși partea civilă nu a achitat sumele reprezentând TVA, după cum a susținut reprezentatul părții civile în declarația din data de 18.06.2014, partea civilă va avea obligația de plată a TVA atunci când inculpatul va achita contravaloarea celor 4 facturi. Potrivit art. 126 alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, livrarea de bunuri efectuată cu plată este o operațiune ce intră în sfera de aplicare a TVA, iar partea civilă este plătitoare de TVA potrivit aceluiași act normativ. În aceste condiții, deși partea civilă nu a achitat încă TVA aferentă către bugetul de stat, față de împrejurarea că aceasta trebuie să îl achite atunci când contravaloarea facturilor fiscale nr._/17.11.2010, nr._/05.11.2010, nr._/17.11.2010 și nr._/12.10.2010 va fi achitată de către inculpat, se impune obligarea inculpatului la plata integrală a facturilor (inclusiv TVA aferentă), iar nu cu excluderea TVA astfel cum s-a solicitat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 19 și art. 397 C. pr. pen., raportat la art. 998-999 C. civ. din 1864, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. I. E. S.R.L., în contradictoriu cu inculpatul B.-S. M.-G. și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 145.577,49 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate.
Au fost anulate biletele la ordin . nr._/22.09.2010, . nr._/12.10.2010, . nr._/05.11.2010 și . nr._/17.11.2010.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul B. S. M. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei condamnări, arătând că se impune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.16 alin.1 lit.c Cod procedură penală.
Apărătorul apelantului inculpat critică hotărârea instanței de fond prin prisma interpretării greșite a probatoriului administrat în cauză, solicitând în acest sens a se observa că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că inculpatul B. S. M. G. ar fi săvârșit vreun act material specific infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată sau că ar fi avut vreun beneficiu de pe urma acesteia.
Astfel, arată că martorul G. A. a recunoscut că personal a lansat comenzile către partea vătămată, a completat biletele la ordin și a fost beneficiarul mărfii, iar din declarațiile martorilor C. I. și B. C. C. a rezultat că aceștia nu au livrat niciodată marfă către inculpat, care să provină de la partea vătămată.
Mai susține că, simplul fapt că inculpatul a predat anterior biletele la ordin către martorul G. A., având în vedere relațiile comerciale care se derulau între aceștia, și a uitat să le ceară înapoi, nu face dovada faptului că acesta a intenționat să înșele pe partea vătămată.
Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, se constată următoarele:
Instanța de fond a efectuat o cercetare judecătorească completă, în sensul că a audiat părțile, martorii și s-au depus înscrisuri la dosar.
Din coroborarea tuturor probelor administrate,atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței, reiese fapta inculpatului de inducere în eroare a părții civile S.C. Internațional E. S.R.L., prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, cu privire la calitate sa de administrator al S.C. TELIATIN IMPEX S.R.L. și la existența unui disponibil în contul acestei societăți, prin intermediul biletelor la ordin cu care a achitat marfa comandată de la partea civilă prin intermediul martorului G. A.-T..
Pe parcursul mai multor acte materiale, inculpatul a menținut în eroare atât pe martorul G. A.-T., cât și pe partea civilă.
Susținerea că inculpatul nu a săvârșit nici un act material specific, în condițiile înmânării biletelor la ordin, nu poate fi primită, precum și afirmația că, ulterior, ar fi uitat să le ceară înapoi, fără a arăta motivul predării temporare a acestor bilete la ordin.
Faptul că inculpatul a primit marfa comandată, reiese din declarația martorului N. F., care se coroborează cu celelalte probe administrate.
Așa fiind, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. S. M. G. împotriva Sentinței penale nr.571/F din data de 18 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 50 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. V. G. V. B.
GREFIER,
D. S.
red.V.B.
dact.L.G.
ex.5
red.G.-E.L.-Jud.Sect.3
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 999/2014. Curtea de... → |
|---|
