Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1019/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1019/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 1019/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1019/A
Ședința publică din data de 17.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. C.
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CORNETU împotriva sentinței penale nr. 284 din data de 23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat M. R. A., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat S. T. care depune delegația în ședința publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că instanța de fond, reținând pluralitatea intermediară de infracțiuni, în mod greșit a făcut aplicarea regulilor privind contopirea pedepselor, respectiv art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 în condițiile în care nu mai sunt incidente dispozițiile privind starea de recidivă anterioară. Apreciază că se impune aplicarea dispozițiilor art. 83 Vechiul Cod penal în sensul revocării pedepsei și alăturării acesteia la pedeapsa stabilită în prezenta cauză.
Solicită admiterea apelului și reținând cauza, desființarea, în parte a sentinței atacate și în baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și 83 Vechiul Cod penal, revocarea și alăturarea acestei pedepse la pedeapsa stabilită în prezenta cauză.
Apărătorul intimatului-inculpat, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, solicită respingerea apelului declarat de Ministerul Public ca nefondat. Apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și arată că intimatul-inculpat a avut o atitudine corectă, are o familie serioasă, lucrează și nu a mai greșit.
Intimatul-inculpat M. R. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă.
CURTEA
Asupra apelului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.284 din 23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu s-a dispus în baza art.386 alin.1 C. pr. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului M. A. R. prin rechizitoriu, din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep., cu aplicarea art.37 lit.a C. pen. 1969 în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 C. pen., cu aplicarea art.44 alin.1 C. pen. și art.5 alin.1 C. pen.
În baza art.335 alin.1 C. pen., cu aplicarea art.44 alin.1 C. pen., precum și a art.396 alin.10 C. pr. pen. și art.5 alin.1 C. pen., a fost condamnat inculpatul M. A. R. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, coroborat cu art.83 C. pen. 1969, a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.181/29 septembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin neapelare la data de 12.10.2010.
În baza art.39 alin.1 lit.b C. pen. coroborat cu art.44 alin.2 C. pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu cea de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.181/29 septembrie 2010 a Judecătoriei Urziceni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, astfel încât în final inculpatul M. A. R. să execute o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art.91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilind-se un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art.92 C. pen.
În temeiul art.93 alin.1 C. pen. a fost obligat inculpatul M. A. R. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri și obligații:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
S-a mai stabilit, în baza art.93 alin.3 C. pen., ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția copilului – sector 3 București sau la Direcția Generală de Asistență și Protecția copilului sector 4 București, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.404 alin.2 C. pr. pen., coroborat cu art.91 alin.4 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, pe baza materialului probator administrat, coroborat cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, care a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art.375 C. pr. pen., că la data de 15.09.2012, în jurul orei 1:00, acesta a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe DN 3, în orașul P., deși nu deținea permis de conducere.
În ceea ce privește această infracțiune, instanța a apreciat că legiuitorul, prin noul Cod penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014, deși nu a diminuat sancțiunea principală aplicată făptuitorilor, a introdus ca alternativă amenda penală, aspect care atrage, în mod obligatoriu, incidența dispozițiilor art.5 alin.1 referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită până la judecarea definitivă a cauzei.
Pe de altă parte, instanța a reținut că potrivit prevederilor art.41 alin.1 C. pen. „există recidivă atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, până la reabilitarea sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare”. În consecință, instanța a constatat că dispozițiile noului Cod penal privind starea de recidivă sunt favorabile inculpatului, întrucât acesta suferise anterior o condamnare de 1 an închisoare, săvârșind fapta dedusă judecății în stare de pluralitate intermediară, conform art.44 alin.1 C. pen.
În consecință, raportat și la principiul activității legii penale, în baza art.386 alin.1 C. pr. pen., s-a motivat în sensul că instanța va schimba încadrarea juridică a faptei, dată prin actul de sesizare în infracțiunea prevăzută de art.335 alin.1 C. pen., cu aplicarea art.44 alin.1 C. pen. și art.5 alin.1 C. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apelul de față P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, criticând-o sub un singur aspect, și anume neaplicarea corectă a prevederilor legii nr.187/2012 privind punerea în aplicare a noului Cod penal, în sensul că urma să se constate incidența dispozițiilor art.83 din Codul penal anterior. Ca urmare, pedeapsa ce urma să fie aplicată inculpatului trebuia să fie de 3 ani închisoare, ca efect al revocării suspendării executării sancțiunii anterioare de 1 an închisoare, executabilă într-un loc de deținere.
În faza procesuală a apelului nu s-au administrat alte probatorii.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a procedat în mod corect la schimbarea încadrării juridice, aspect pe care și P. l-a considerat ca atare.
Au fost apoi avute în vedere prevederile art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, potrivit cărora „regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin.1 (aplicată în baza Codului penal de la 1969), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”. În consecință, în mod justificat instanța de fond a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.181/29.09.2010 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin neapelare la data de 12.10.2010. Instanța nu a dispus însă, și a motivat pe larg de ce nu a stabilit ca această sancțiune să se adauge celei pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, conform reglementării penale anterioare, apreciind că, potrivit legii penale mai favorabile, în speță este aplicabil art.44 alin.2 C. pen.: „în caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc, potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni”.
Curtea constată, în consecință, că soluția instanței de fond dă eficiență principiului aplicării legii penale mai favorabile, prevăzut de art.5 alin.1 C. pen. și este pe deplin corectă.
Pe de altă parte, în aplicarea aceluiași principiu și ținându-se seama de criteriile prevăzute de art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012, s-a apreciat în mod justificat că sunt întrunite condițiile pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art.91 C. pen., modalitate considerată oportună în raport de ansamblul criteriilor legale de individualizare a pedepsei, inclusiv de împrejurarea că la acest moment inculpatul a obținut și deținut permis de conducere.
În consecință, cum soluția instanței de fond este, sub toate aspectele, legală și temeinică, în concordanță cu prevederile art.5 alin.1 C. pen., dar și cu Legea de punere în aplicare a noului Cod penal, apelul va fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art.421 alin.2 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.272 și urm. C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CORNETU împotriva sentinței penale nr. 284 din data de 23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. C. ConstantinescuViorica C.
GREFIER,
E. L. N.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex.
Jud. Cornetu – jud.: C. N
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 319/2014. Curtea de... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
