Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 596/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 596/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 596/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 596/A
Ședința publică din data de 12.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. B.
JUDECĂTOR: S. C.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 418/25.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru intimatul – inculpat B. M., apărător ales, avocat I. M. V., care depune împuternicire avocațială nr._/2014, lipsind intimatul – parte civilă ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Tribunalul București și desființarea sentinței penale atacate, iar în urma rejudecării, condamnarea inculpatului B. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și de uz de fals. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 215 alineatele 2, 3,5 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, precum și art. 74 alineat 2 Cod penal raportat la art. 76 alineat 2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Consideră că se impune reținerea circumstanțelor atenuante și suspendarea condiționată a executării pedepsei prin orientarea pedepsei către minimul special, după aplicarea circumstanțelor atenuante, apreciind că trebuie aplicată legea penală mai favorabilă în mod global, nu pe instituții cumulate din două legi penale diferite.
Astfel, în opinia sa, menționează că este mai favorabilă inculpatului suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu amânarea sau suspendarea sub supraveghere din legea nouă. Solicită condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal, aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, stabilirea unei pedepse rezultante, orientată spre minim, fără aplicarea unui spor, cu aplicarea art. 81, 82, și stabilirea unui termen de încercare. Apreciază că nu se impune aplicarea pedepselor accesorii deoarece nu au fost aplicate pedepse complementare.
Apărătorul ales al intimatului - inculpat solicită respingerea apelului formulat de P. de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul art. 481alineat 1 lit. b Cod procedură penală, să se constate ca nefondat apelul declarat. Apreciază că sentința penală atacată este legală și temeinică, s-au avut în vedere atât circumstanțele reale, cât și cele personale, astfel cum reies acestea din întregul dosar. Mai arată că instanța a reținut dispozițiile art. 244 alineat 1 și 2 Noul cod penal și art. 323 Noul cod penal, precum și art. 38 alineatul 1 Noul cod penal. Solicită a se observa că implicarea inculpatului în obținerea creditului, așa cum rezultă încă din primele declarații date în fața organelor de urmărire penală de către beneficiarii creditului, soții I. S. și I. I. și din circumstanțele obținerii acestui împrumut bancar, a fost în sensul de a ajuta, inculpatul nefiind beneficiarul nici măcar a unui cent din suma respectivă. Mai mult decât atât, inculpatul a avut tot timpul convingerea că este un garant al acelui credit.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.418 din 25.02.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei cu privire la inculpatul B. M. pentru infracțiunile de înșelăciune și uz de fals prev. de art. 244 alin. 1 si 2 Cod penal (fost art. 215 alin. 1,2,3 si 5 Cod penal ) și prev. de art.323 Cod penal (fost art. 291 Cod penal), săvârșite în concurs real prev. de art. 38 alin. 1 Cod penal (fost art. 33 lit.a Cod penal).
In baza art. 81 alin. 1 si 3 Cod penal a dispus aplicarea unui avertisment inculpatului B. M..
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 82 alin. 3 Cod penal.
In baza art. 398 rap la art. 274 alin. 1 C.p.p. a obligat pe inculpatul B. M. la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
A disjuns soluționarea acțiunii penale cu privire la inculpata I. S., precum și latura civilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut căinculpatul B. M. s-a prezentat la V. in data de 09.10.2007 in vederea solicitării unui credit, la rugămintea numitului I. I., intentionând să-l ajute pe acesta să obtină bani pentru a se trata de cancer.
Inculpatul a arătat că a decis să-l ajute pe I. I., deoarece il cunoaste de mic copil, fiindu-i ca un tată si ajutandu-l la toate treburile casnice, dar si legate de negustorie, in cadrul Complexului Europa.
Numitul I. I. nu putea să obtină un credit pe numele său, datorită vârstei inaintate, iar inculpatul B. M. nu i-a cerut mai multe explicații, acceptând să semneze trei documente pe care acesta i le-a dat, necitindu-le, intrucat avea incredere in el.
Inculpatul B. M. a semnat toate documentele necesare obtinerii creditului, insă nu a făcut acest lucru la sediul băncii, ci afară, in mașină.
Inculpatul a declarat că nu isi aminteste dacă semnătura de pe adeverința de venit ii apartine, insă scrisul ce completează rubricile adeverintei de venit ii aparține. Nu a știut exact ce semnează, necunoscând faptul că este vorba de un credit in valoare de 84.000 CHF (300.000 Ron).
După aproximativ două luni, inculpatul B. M. s-a prezentat la bancă cu numitul I. I., prezentând buletinul pentru ridicarea banilor, bani care au fost luați de I. I.. Din acel moment inculpatul nu a mai urmărit ce se întâmplă cu creditul, neachitand nicio sumă de bani, însă are cunostință despre faptul că ratele au fost achitate până la un moment dat de fiica lui I. I., numita I. Similia, împreună cu soțul ei. Imobilul asupra caruia s-a instituit ipoteca de către bancă este proprietatea soților I. I. si I. S..
De asemenea, s-a reținut faptul că inculpatul nu s-a folosit de vreun ban de la bancă, singurul motiv pentru care a semnat contractul de împrumut fiind acela de a-l ajuta pe numitul I. I., prieteni fiind, simțindu-se dator față de aceasta. In momentul in care a primit notificări de la bancă privind neplata unor rate, a încunoștiințat-o pe I. Similia, fiica soților I. I. și I. S., aceasta fiind beneficiara creditului de fapt, împreună cu soțul ei.
S-a retinut că numita I. S. a contribuit la obtinerea creditului din data de 09.10.2007 pe numele lui B. M., cunoscând situația acestuia si semnând la rubrica „garant ipotecar”.
Conform declaratiei date de către numita I. S., aceasta impreună cu familia sa au beneficiat in realitate de creditul obtinut.
Astfel, in vederea obtinerii creditului, inculpatul B. M. a folosit adeverința falsă de venit nr.254 din 12.09.2007 prin care persoana in cauză isi declină calitatea de angajat al ., cu functia de desenator tehnic, inducand in eroare instituția bancară cu ocazia solicitării creditului.
Cererea inculpatului de obtinere a creditului a fost analizată si aprobată, incheindu-se contractul de credit nr._ din 09.10.2007 prin care se acorda inculpatului B. M. credit pentru nevoi personale, in sumă de 84.000 CHF pe o perioadă de 300 luni.
Prin adresa nr.4101 din 04.04.2012, Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului Bucuresti a comunicat faptul că numitul B. M. nu figurează ca fiind angajat al ., CUI_.
In cauză s-a efectuat o constatare tehnico-stiintifică. Conform Raportului de constatare tehnico-știintifică nr._ din 26.06.2012 s-a stabilit că semnătura de la rubrica „semnătura solicitantului” de pe cererea de credit emisă de V., mentiunea „am primit un exemplar original”, precum si semnătura de la rubrica „imprumutat” de pe convenția de credit au fost executate de B. M. semnătura de la rubrica „semnătura angajat” de pe angajamentul de plată aferent adeverintei de venit nr.254 din 12.09.2007 emisă de . numele B. M. nu a fost executata de B. M., semnătura de la rubrica „garant ipotecar” I. S. de pe conventia de credit a fost executata de I. S..
Instanța a apreciat că fapta inculpatului B. M. care a solicitat și obținut un credit în sumă de 300.899,69 lei de la V. România S.A., cu această ocazie folosind adeverința de venit nr.254/12.09.2007, adeverință contrafăcută, care atestă în fals că susnumitul este angajat al .., cu funcția de desenator tehnic, inducând în eroare instituția bancară cu ocazia solicitării creditului, de acest credit beneficiind în realitate alte persoane, care au și achitat o parte din rate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave șiuz de fals, prev. de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cp. și art.291C.p., cu aplic. art. 3 3lit.a Cp.
Așadar, instanța a reținut, potrivit disp.art.396 C.p.p, din ansamblul materialului probator administrat în cauză că, dincolo de orice indoială rezonabilă, faptele există, constituie infractiuni si au fost săvârșite de inculpat.
Dar, în acelasi timp, instanța a considerat ca fiind aplicabile disp.art.80-82 C.p., deoarece, in concret, infractiunea săvârșită de inculpatul B. M. prezintă o gravitate redusă, având în vedere împrejurările în care a fost comisă, motivul si scopul urmărit.
. M. a vrut să-l ajute pe prietenul său, I. I., care, fiind bolnav de cancer, avea nevoie de bani pentru a se opera.
La presiunea psihică exercitată de rugămințile acestuia si a familiei lui, văzând situatia grea în care se află I. I., inculpatul B. M. a procedat la efectuarea demersurilor necesare obtinerii creditului bancar, folosind o adeverință de salariat falsă și astfel putând să contracteze un credit la Wolksbank de 84.000 CHF, în anul 2007.
Din toți acesti bani el nu a oprit nimic, toți fiind folosiți de familia prietenului său, I. I..
Potrivit declaratiei inculpatei I. S., ea fiind beneficiara creditului, banii acestia au fost dați unor cămătari pentru a acoperi datoriile făcute de ginerele său la jocurile de noroc (vezi declarația din 21.01.2014).
Ca atare, s-a apreciat că elementul de inducere in eroare specific inselăciunii s-ar putea indentifica oarecum chiar și față de inculpatul B. M., acestuia fiindu-i prezentată o altă situație de familia I., respectiv faptul că defunctul soț al inculpatei I. S., fiind prea in vârstă pentru a putea face el creditul, dar având nevoie urgentă de bani pentru a se opera de cancer, se află la mila prietenului său, care, prin contractarea unui credit bancar, îi poate salva viața.
Faptul că suma de 84.000 CHF a fost ulterior folosită pentru acoperirea unor datorii făcute la jocurile de noroc de ginerele inculpatei I. S. nu a prezentat relevanță, chiar dacă inculpata insistă cu acest aspect, subliniind ideea că nu a inșelat pe nimeni si se consideră nevinovată.
Oricare ar fi fost motivul principal de contractare a împrumutului bancar, cert este că inculpatul B. M. s-a prezentat la funcționarii băncii cu o adeverință falsă, neputându-se stabili cine este cel care a întocmit-o (probabil vreun apropiat al soților I.), din care reieșea că este desenator tehnic și are un loc de muncă stabil, toate în scopul obținerii unui imprumut bancar pentru soții I. I. si I. S.. Faptul că inculpatul B. M. nu a beneficiat cu nimic de acest credit a fost apreciat ca fiind de necontestat, de altfel creditul fiind garantat cu ipotecă ce poartă asupra imobilului apartinând inculpatei I. S. și defunctului ei soț, I. I..
Intrucat creditul nu a mai fost plătit conform graficului de restituire, rămânând în urmă cu achitarea ratelor lunare, care veneau pe numele inculpatului B. M., dar care erau plătite de familia inculpatei I. S., banca, procedând la verificări, a descoperit falsul care a stat la baza acordării imprumutului și a adus la scadență intreaga sumă rămasă de plată din respectivul credit.
Cu privire la această sumă, care constituie prejudiciul pe care Wolksbank îl reclamă în calitate de parte civilă, inculpata I. S. l-a contestat, acesta fiind si motivul pentru care instanța a ajuns la concluzia necesității disjungerii si a laturii civile a cauzei.
Revenind la latura penală a cauzei, instanța a tras concluzia că inițiativa activității infractionale de obtinere in mod fraudulos și prin inducerea în eroare a băncii a creditului de 84.000 CHF a avut-o inculpata I. S., care, în ciuda probatoriului, s-a considerat nevinovată, inculpatul B. M. lăsându-se angrenat în acest mecanism doar din dorința de a face un gest de omenie, de a veni în sprijinul prietenului său, I. I., bolnav de cancer.
De aceea, instanța a considerat că sunt indeplinite conditiile prev.de art.80 alin.1 lit.a C.p.p. referitoare la gravitatea redusă a faptelor săvârșite de inculpatul B. M., având in vedere, deci, motivul si scopul urmărit de acesta.
Totodată, pe lângă intrunirea conditiilor negative prev.de art.80 alin.2 C.p.p., instanța a apreciat a fi îndeplinită și cea de a doua condiție pozitivă prev.de art 80 alin.1 lit.b C.p.p., legată de persoana inculpatului B. M., care a avut o conduită corectă anterior săvârșirii acestor fapte, pe parcursul procesului a fost sincer si cooperant cu organele judiciare, fiind cert faptul că pe viitor va da dovadă de diligență sporită, evitând orice incălcare a normei de drept penal.
Ca atare, întrucât aplicarea unei pedepse, chiar si cu suspendarea executării ei sub supraveghere, presupune un set de măsuri restrictive si obligații, inclusiv prestarea unei munci neremunerate in folosul comunității, care nu își au sensul în raport de persoana inculpatului B. M., instanța a considerat a fi cea mai potrivită circumstanțelor speței aplicarea instituției renunțării la pedeapsă prev. de art 80 si urm.C.p.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru netemeinicie, considerând că se impune reținerea circumstanțelor atenuante și suspendarea condiționată a executării pedepsei prin orientarea pedepsei către minimul special.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul B. M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti nr.48/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de inselaciune si uz de fals, fapte prevăzute de art. 215 alin.1,2,3 si 5 Cod penal si art.291 Cod penal, constând în aceea că in baza unei adeverințe falsificate, a solicitat si obtinut in data de 09.10.2007 un credit imobiliar in sumă de 300.899,69 lei de la V. Romania SA.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.3201 Cod procedură penală.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul B. M. a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat, declarațiile acestuia de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu înscrisurile bancare, declarațiile martorilor I. A., I. SIMILIA, C. Ș., declarația inculpatei I. S. și raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică.
În mod corect a apreciat prima instanță că legea nouă este mai favorabilă la o simplă confruntare a limitelor de pedeapsă, legea nouă permitând aplicarea unei pedepse mai mici pentru infracțiunea de înșelăciune, având în vedere că date fiind împrejurările cauzei, instanța reținând existența unor împrejurări atenuante ce conduc la orientarea pedepsei spre minim, chiar sub minim, or, legea nouă prevede un minim special mult sub cel prevăzut de legea veche.
De asemenea, Curtea apreciază în consens cu prima instanță că în raport de mobilul faptei, dar și în raport de modalitatea în care inculpatul a fost determinat să o comită, contribuția sa, deși autor, fiind una minimă, mai mult, acesta deși nu a beneficiat de suma de bani obținută drept credit a garantat rambursarea acesteia cu un imobil propriu, astfel încât banca poate proceda oricând la executarea garanției, aceste împrejurări având aptitudinea de a convinge instanța că aplicarea unei pedepse este inoportună, aceasta nefiind nici necesară pentru îndreptarea inculpatului.
Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.418/25.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței penale nr.418/25.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în cameră de consiliu, azi, 12.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. B. S. C.
GREFIER,
I. D.
Red.B.O/27.06.2014
Thred.V.D./5 ex./27.05.2014
T.B.S1 – jud.V.F.
| ← Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
