Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia nr. 632/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 632/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 632/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.632/A
Ședința publică din data de 12 mai 2014
Curtea constituită din:
Președinte: C. V. G.
Judecător: N. S.
Grefier: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revizuentul condamnat B. C. împotriva sentinței penale nr.977/28.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul revizuent B. C., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat E. D., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/06.05.2014, emisă de Baroul București, atașată la fila 7 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuent depune la dosarul cauzei un memoriu din partea revizuentului cu caracter de note scrise, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuent, având cuvântul, în temeiul dispozițiilor art.421 alin.2 Cod procedură penală, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar pe fond, admiterea cererii de revizuire, urmând a se administra proba testimonială constând în ascultarea martorei Z. I. a cărei audiere ar putea demonstra nevinovăția condamnatului B. C..
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că în cauză este incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art.281 alin.1 lit.d din noul Cod de procedură penală, întrucât la soluționarea cererii de revizuire nu a participat procurorul, participarea acestuia fiind obligatorie, având în vedere că noile texte de lege care reglementează procedura revizuirii nu mai prevăd în mod expres faptul că soluționarea cererii de revizuire se face fără participarea procurorului, motiv pentru care, în raport de incidența cazului de nulitate absolută, în temeiul art.421 alin.2 lit.b din noul Cod de procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a participa și procurorul la soluționarea cererii de revizuire.
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuent, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile reprezentantului Ministerului Public.
Apelantul revizuent B. C., personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar pe fond, admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei, întrucât se consideră nevinovat. Mai arată că instanța de fond nu a încuviințat martorii propuși de el pentru a fi audiați, ci a luat în considerare doar martorii propuși de către procuror.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 977/28.03.2014 Tribunalul București – Secția a I-a Penală, în ședința camerei de consiliu a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat B. C. împotriva sentinței penale nr.989/27.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1453/08.05.2012 a Inaltei Curți de Casație și Justiție.
A obligat revizuientul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că petentul condamnat a solicitat revizuirea sentinței penale nr.989/27.11.2009 a Tribunalului București-sectia a-II-a Penală, rămasă definitivă prin dec pen nr. 1453/08.05. 2012 a ICCJ, prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 2 alin. 1 si 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 37 alin. 1 lit. a C.p. și art. 14 lit d din Legea. nr. 143/2000 cu aplic. art. 320/1 C.p.p.; de art.7 din Legea nr. 39/2000 cu aplic art. 37 lit.a C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit a-34 lit b C.p.
In motivarea cererii, petentul-condamnat a arătat că, în mod eronat, instanța de fond în raport de materialul probator administrat în cauză, a apreciat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, petentul criticând modul în care instanța de fond si-a însușit declarațiile mincinoase ale martorilor propuși de către procuror respingând în mod nejustificat, audierea martorilor propuși de către el.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de petentul-condamnat întrucât motivul de revizuire invocat de către petentul - condamnat respectiv, reanalizarea materialului probator administrat în cauză de către instanță și audierea unor martori asupra cărora instanța de fond a apreciat că declarațiile lor nu sunt utile soluționării cauzei nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a N C.p.p. (motivul invocat de petentul-condamnat deși nu a fost indicat în mod expres de acesta) si nici în celelalte motive prevăzute de textul de lege mai sus menționat analizate din oficiu, de către instanță, astfel că, instanța apreciază că nu se impune admiterea in principiu a cererii de revizuire formulate de petentul-condamnat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul B. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că se impune revizuirea hotărârii de condamnare întrucât în urma audierii martorei Z. I. se va dovedi nevinovăția sa, existând astfel o împrejurare nouă, necunoscută instanței care a judecat cauza în fond.
Curtea, examinând potrivit art. 420 Cod procedură penală apelul declarat de revizuient, constată că acesta este întemeiat, dar pentru motive de nelegalitate a sentinței constatate din oficiu.
Așa cum rezultă din practicaua sentinței penale nr. 977/2014, prima instanță a soluționat cererea de revizuire în camera de consiliu, fără participarea procurorului invocând ca temei pentru această împrejurare art. 403 alin. 1 Cod procedură penală.
Adevărat că potrivit art. 403 alin. 1 VCPP (modificat prin art. XVII pct. 53 din Legea nr. 202/2010) admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului. dar instanța, deși a examinat cauza la data de 28.03.2014 (când erau în vigoare noile dispoziții procesual penale din Legea nr. 135/2010) a omis dă facă aplicarea art. 459 alin. 1 NCPP care prevede că admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță în camera de consiliu, fără citarea părților.
Rezultă fără dubiu că participarea procurorului este obligatorie și în această etapă a examinării, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, fiind incident cazul de nulitate absolută a sentinței prevăzut de art. 281 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.
Cum potrivit art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rejudecarea cauzei se dispune când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută (ca în cauză), urmează a admite apelul, a desființa sentința și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Urmează a face aplicarea art. 275 alin. 3 și a art. 272 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.b din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de revizuientul B. C. împotriva Sentinței penale nr.977/F din data de 28 martie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ .
Desființează, în întregime, sentința penală apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București – Secția I Penală.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. V. G. N. S.
GREFIER,
D. S.
Red. N.S.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M. S. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 596/2014. Curtea de... → |
|---|
