Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr. 297/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 297/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 297 / Co
Ședința nepublică din data de 22 mai 2014
Curtea constituită din:
Președinte: C. B.
Grefier: R. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror E. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatoarea-condamnată A. J. împotriva sentinței penale nr. 22 din data de 27.02.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Penală în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns contestatoarea-condamnată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, potrivit art. 535 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, având în vedere că în cauză în mod corect s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. 1 lit. d din Codul penal din 1969, condamnata nefăcând dovada achitării cheltuielilor judiciare și a despăgubirilor civile.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 160/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele: în baza art. 532 alin. 1 lit. c C.pr.pen., s-a respins cererea de reabilitare formulată de petenta A. J. în raport de condamnarea pronunțată prin sentința penală nr. 12/08.07.1987, în dosarul nr. 485/1987 al Tribunalului Călărași; a fost obligată petenta la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Tribunalul a reținut următoarele:
În registrul pentru evidența și punerea în executare a sentințelor penale, la poziția 31/1987, se află înregistrată sentința penală nr. 12/08.07.1987 privind pe inculpata E. J., definitivă la data de 07.11.1988 prin decizia penală nr. 142 a Tribunalului Suprem.
La data de 28.11.1988, Penitenciarul Târgșor comunică perioada executării pedepsei: 23.01.1987 – 22.07.1992. La data de 29.01.1990, Penitenciarul Târgșor comunică că inculpata a fost pusă în libertate la data de 15.01.1990, urmare a aplicării D.L. nr. 13/1990.
Din actele cuprinse în dosarul de executare, atașat dosarului de fond, nu rezultă că petenta și-ar fi achitat obligațiile civile și cele de plată a cheltuielilor judiciare, în evidențele instanței, conform legislației în vigoare la acel moment, neexistând datele a căror verificare o solicită petenta.
Având în vedere că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod de Procedură Penală și Noul Cod Penal, în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 255/2013, tribunalul a soluționat cererea de reabilitare cu care a fost investit, în conformitate cu noile prevederi în materie.
Verificându-se existența unor cereri de același tip, pe rolul acestei instanțe, s-a constatat că prin sentința penală nr. 24/1997 pronunțată în dosarul 684/1997, s-a respins cererea de reabilitare formulată de condamnata-petentă, pentru neîndeplinirea condiției privind termenul de reabilitare.
Examinând cererea în condițiile art. 532 C.pr.pen., tribunalul a constatat că cererea este introdusă după împlinirea termenului de reabilitare, dar a reținut existența cazului prevăzut în alin. 1 lit. c al art. sus-menționat, față de refuzul petentei de a depune dovada achitării despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
În raport de faptul că, în cererea de reabilitare petenta nu poate muta sarcina probei în seama instanței, văzând și faptul că nu s-au oferit suficiente date cu privire la localitățile unde condamnata a locuit și locurile de muncă în tot intervalul de timp de la executarea pedepsei și până la introducerea cererii, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de formă ale cererii.
Împotriva acestei sentințe, la data de 13.03.2014, în termenul legal, condamnata A. J. a declarat contestație.
Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 31.03.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Contestatoarea-condamnată, fiind legal citată la toate domiciliile cunoscute, precum și prin afișare la sediul instanței, nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată acordate în cauză, nu a motivat contestația și nu a solicitat sau administrat vreun mijloc de probă.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 535 C.pr.pen., apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru următoareleconsiderente:
Prin sentința penală nr. 12/08.07.1987 pronunțată de Tribunalul Județean Călărași în dosarul nr. 485/1987, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 142/07.11.1988 a Tribunalului Suprem (hotărâri aflate la filele 9-20 din dosarul nr._ al Tribunalului Călărași – Secția Penală), petenta a fost condamnată la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzute de art. 223 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
Din referatul întocmit de biroul de executări penale al Tribunalului Călărași – Secția Penală pentru sentința penală nr. 12/08.07.1987, se mai reține faptul că din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare petenta a executat perioada de la 28.11.1988 până la 15.01.1990, când a fost pusă în libertate ca urmare a Decretului – Lege nr. 23/1990 privind grațierea unor pedepse.
Conform atât art. 136 alin. 3 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cât și art. 167alin. 3 teza I din Noul Cod penal, în cazul în care pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul a fost grațiată, termenul de reabilitare judecătorească prevăzut de art. 135 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, respectiv art. 166 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal se socotește de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 9, a actului de grațiere, respectiv 14.01.1990.
Raportând aceste dispoziții legale în prezenta cauză, instanța constată, făcând aplicarea inclusiv a principiului legii penale mai favorabile, că termenul de reabilitare judecătorească în cazul pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnată contestatoarea este de 5 ani și se calculează începând cu data de 14.01.1990 – data publicării actului de grațiere, fiind astfel împlinit, potrivit art. 154 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, respectiv art. 186 alin. 1 din Noul Cod penal, la data de 13.01.1995.
Din actele și lucrările dosarului, se reține că persoana condamnată a formulat cererea de reabilitare la data de 14.01.2014, așa cum reiese din rezoluția judecătorului desemnat cu repartizarea aleatorie din cadrul Tribunalului Călărași – Secția Penală, constatându-se, astfel, că termenul de reabilitare era împlinit la data formulării cererii.
Potrivit art. 168 C.pen., cererea de reabilitarea judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții: lit. a - nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166 C.pen.; lit. b – a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.
Conform art. 534 alin. 2 C.pen. – când condamnatul dovedește că nu i-a fost cu putință să achite despăgubirile civile și cheltuielile judiciare, instanța, apreciind împrejurările, poate dispune reabilitarea sau poate să acorde un termen pentru achitarea în întregime sau în parte a sumei datorate.
Raportând prevederile legale sus-menționate în prezenta cauză, din fișa de cazier judiciar actualizată (aflată la fila 4 din dosarul nr._ al Tribunalului Călărași – Secția Penală) se reține că de la data punerii în libertate contestatoarea nu a mai săvârșit altă infracțiune, fiind, așadar, îndeplinită condiția prevăzută de art. 168 lit. a C.pen.
Referitor la condiția prevăzută de art. 168 lit. b C.pen., Curtea constată că prin sentința penală de condamnare, contestatoarea a fost obligată la plata sumei de_ Rol plus dobânzile legale calculate de la data comiterii faptelor și până la acoperirea integrală a prejudiciului, către partea civilă Asociația de locatari nr. 11 Călărași, precum și la plata sumei de 1.800.000 Rol, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În acest context, se constată că persoana condamnată nu a administrat, nici cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, nici în calea de atac a contestației, niciun mijloc de probă pentru dovedirea achitării despăgubirilor civile către partea civilă și a cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligată către stat.
Curtea mai reține că apărările formulate de contestatoare în fața primei instanțe - în sensul că este vârstnică, în ultimii 10 ani și-a schimbat domiciliul și nu se află în posesia înscrisurilor în vederea dovedirii achitării despăgubirilor civile – nu sunt de natură a o exonera pe aceasta de obligația depunerii la dosar a mijloacelor de probă prin care să dovedească achitarea despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
Totodată, Curtea constată că persoana condamnată nu a invocat niciun motiv din care să reiasă faptul că nu a putut achita despăgubirile civile și/sau cheltuielile judiciare – pentru a da posibilitatea instanței să aprecieze cu privire la aplicarea în concret a dispozițiilor art. 534 alin. 2 C.pr.pen.
Astfel, Curtea reține că persoana condamnată nu poate fi reabilitată, întrucât nu a făcut dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art. 168 lit. b C.pen.
În consecință, Curtea constată că nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de lege pentru intervenirea reabilitării judecătorești în ceea ce o privește pe contestatoarea-condamnată.
În acest sens, se reține că prima instanță a apreciat în mod corect asupra faptului că petenta nu a depus dovada achitării despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, sarcina probei incumbându-i condamnatei.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că soluția pronunțată de către Tribunal este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză
În consecință, potrivit temeiurilor de fapt și de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 535 C.pr.pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea-condamnată A. J. împotriva sentinței penale nr. 22/27.02.2014 pronunțate de Tribunalul Călărași – Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe contestatoarea-condamnată la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 535 C.pr.pen., respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea-condamnată A. J. împotriva sentinței penale nr. 22/27.02.2014 pronunțate de Tribunalul Călărași – Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatoarea-condamnată la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.05.2014.
Președinte, Grefier,
C. B. R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
26.05.2014 / 2 ex.
Tribunalul Călărași – Secția Penală
Dosar nr._
Judecător fond: R. R.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
