Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 79/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 79/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 79/C
Ședința publică din data de 28 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea contestației formulate de contestatorul T. R. V. împotriva sentinței penale nr. 625 din data de 10.03.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-condamnat T. R. V. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 31.03.2014 și atașată la fila 6 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat, având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, precizând că, în mod greșit, Tribunalul București a considerat că nu se impune reducerea pedepsei la un cuantum de 5 ani, date fiind noile modificări ale Codului penal, în conformitate cu care cuantumul pedepsei pentru infracțiunea de omor a fost redus de la 10 la 20 ani, cu atât mai mult cu cât apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la recidivă. În consecință, pune concluzii de reducere a pedepsei aplicate la 5 ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondată, a contestației formulate, având în vedere că sentința penală nr. 625 din data de 10.02.2014 a Tribunalului București este legală și temeinică, în condițiile în care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b vechiul Cod penal, legea nouă prevăzând un maxim special de 10 ani închisoare.
Arată că, față de împrejurarea că pedeapsa aplicată inculpatului de 7 ani și 6 luni închisoare nu depășește maximul special din legea nouă, apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei, apreciind că soluția instanței de fond este legală și în ceea ce privește aplicarea pedepselor complementare.
Contestatorul-condamnat T. R. V., având cuvântul, arată că i s-a aplicat o pedeapsă foarte mare pentru o faptă, pe care nu a comis-o. Solicită reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 354 din data de 13.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a fost declinată competența de soluționare a cererii privind aplicarea legii penale mai favorabile formulate de petentul condamnat T. R. V. în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința penală nr. 625 din data de 10.03.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea petentului condamnat T. R. V., de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 259/D/15.11.2011 a Tribunalului Bacău-Secția Penală, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 42/23.03.2012 a Curții de Apel Bacău-Secția Penală, în privința persoanei private de libertate T. R. V. s-au dispus următoarele:
-în temeiul art. 20 C.pen. rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., art. 75 lit. a C.pen., condamnarea la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, de trei persoane împreună. În temeiul art. 65 din Codul Penal, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, lit. b din Codul penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară;
-în baza art. 61 C.pen. revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 1144 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată acesteia prin s.pen. nr. 272/06.08.2006 a Tribunalului Bacău, rest contopit cu pedeapsa de mai sus, stabilirea unei pedepse rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare.
-interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 71- 64 lit. a, lit. b din Codul penal, pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie.
-deducerea duratei reținerii și arestării preventive de la data de 27.12.2010 la 07.10.2011.
S-a emis MEPÎ nr. 408/D/2011 din 04.04.2012 de Tribunalul Bacău, Secția Penală (f.11).
În drept, conform art. 595 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare […] intervine […] o lege care prevede o pedeapsă […] mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
În acest sens, potrivit art. 6 din Noul Cod penal, (1) când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim. […]. (5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta. (6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Potrivit art. 23 alin. 4 din Legea nr. 255/2013, instanța sesizată cu privire la situațiile prevăzute la alin. 2 va examina și rezolva, din oficiu, referitor la aceeași persoană, orice aspecte necesare soluționării cauzei.
Infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 din Codul penal anterior își are corespondent, în parte, în dispozițiile art. 189 din Noul Cod penal.
Astfel, forma agravată a infracțiunii de omor dată de art. 175 lit. i din Codul penal anterior (omorul săvârșit în public), pentru care petentul T. R. V. a fost condamnat, nu a mai fost preluată de legiuitor și în noua reglementare.
În consecință, omorul calificat prevăzut de art. 174-175 lit. i din Codul penal anterior își găsește corespondent, în prezent, în infracțiunea de omor simplu, prevăzută de art. 188 din Noul Cod penal, care se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Din acest ultim punct de vedere, Tribunalul a constatat că și pedepsele complementare au suferit modificări atât în conținut, cât și în limitele între care pot fi aplicate astfel: art. 66 alin. 1 din Noul Cod penal prevede că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; d) dreptul de a alege.
Or, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal anterior raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal anterior, petentul T. R. V. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a și b Cod penal anterior, legea nouă prevăzând un maxim special de 10 ani închisoare (având în vedere forma tentată a infracțiunii de omor) și pedeapsa complementară de maxim 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal anterior, care are corespondent în dispozițiilor art. 66 alin. 1 lit. a, b și d din Noul Cod penal.
Nu în ultimul rând, legea nouă este mai severă din punct de vedere al tratamentului sancționator al recidivei postcondamnatorii (cumul aritmetic, pedeapsă stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă și restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară - art. 43 alin. 1 Noul Cod penal) față de reglementarea anterioară (cumul juridic, pedeapsă stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă și restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, cu spor facultativ de până la 5 ani, de altfel, neaplicat petentului- art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal anterior).
Având în vedere că noile reglementări penale nu mai prevăd aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, Tribunalul a constatat că nu se impune aplicarea art. 6 din noul Cod penal, în raport de cuantumul pedepselor pe care le execută petentul.
Văzând și că potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cererea petentului condamnat T. R. V. de aplicare a legii penale mai favorabile, a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a formulat contestație condamnatul T. R. V., solicitând reducerea pedepsei de 5 ani închisoare în temeiul art. 6 Cp.
Examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că este nefondată contestația, pentru următoarele considerente:
Condamnatul a invocat incidența dispozițiilor art. 6 alin.1 Cp, însă pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cp din 1968 rap. la art. 174, 175 alin.1 lit. i Cp din 1968, în actuala reglementare, art. 32 Cp rap. la art. 188 Cp, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă .
De asemenea, nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 6 alin.6 Cp, privind pedeapsa complementară.
Față de cele expuse, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul T. R. V. împotriva sentinței penale nr. 625/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul T. R. V. împotriva sentinței penale nr. 625/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.03.2014.
PREȘEDINTE
R. A. A.
GREFIER
B. L.
red.R.A.A.
dact.L.G.
ex.2/22.04.2014
jud.C.A.G.-T.B.-S.I.P.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 418/2014. Curtea de... | Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
