Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1993/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1993/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 1993/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1993/R
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. F. V.
JUDECĂTOR: I. C.
JUDECĂTOR: A. E. B.
GREFIER: C. B.
. . . . . . . . .
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de domnul procuror M. S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul B. E. M. împotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat B. E. M. personal în stare de arest, asistat de avocat ales L. D. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București și avocat din oficiu I. S. cu delegație nr._ emisă de Baroul București SAJ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că este prezenta și tanslatorul de limbă arabă Rashid Abdulah Abdul Rahman cu autorizație nr.3438 emisă de Ministerul Justiției.
Întrebat fiind, intimatul inculpat B. E. M. arată că nu are declarații de făcut și își menține declarațiile date anterior în cauză.
Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu I. S. cu delegație nr._ emisă de Baroul București SAJ,pentrurecurentul inculpat B. E. M., prin depunerea delegației de către apărătorul ales al acestuia și acordă onorariu parțial în cuantum de 30 lei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat B. E. M., având cuvântul, face o scurtă expunere a situației de fapt, arătând că în mod greșit s-a reținut că societatea este administrată de inculpat, a fost controlată pe fond de cinci echipe diferite ale Gărzii financiare, toate au avut concluzii favorabile, fără a se descoperi aspecte negative în activitatea firmei și, ca urmare, iar la încheierea activității firmei s-a eliberat certificat fiscal. Mai arată că această firmă era deținută de mama și de fratele inculpatului, iar aceștia, în calitate de administratori, au eliberat toate actele necesare referitoare la activitatea firmei, cu privire la impozite și veniturile realizate, respectiv declarația 394.
Din întregul ansamblu probator administrat în cauză nu a rezultat nici o dovadă din care să rezulte că inculpatul B. E. M. a încheiat, semnat vreun act, sau a efectuat o operațiune nelegală. De asemenea, chiar organul de urmărire penală a precizat că, din cele 29 acte materiale reținute în sarcina inculpatului, acesta s-a implicat numai cu privire la două, referitor la relația comercială cu abatorul Mihăilești. De menționat că această din urmă societate este cercetată pentru o evaziune fiscală foarte mare, nefiind înregistrate toate facturile și chitanțele pe care i le înainta beneficiarul, a transmis ca informație în sensul că nu a avut nici un raport comercial cu societatea administrată de M. sau cu M. personal.
De asemenea, arată că inculpatul nu are vreun interes să zădărnicească aflarea adevărului, chiar a solicitat efectuarea unei expertize care să lămurească situația, astfel cum instanța de fond a recomandat, deși organul de urmărire penală ignoră acest aspect. Mai mult, toți martori audiați până în prezent au declarat că nu-l cunosc pe inculpatul din prezenta cauză și că nu au cunoscut despre vreo implicare a acestuia în activitatea societății.
Arătând că nu subzistă în nici un caz posibilitatea ca inculpatul să mai săvârșească alte fapte cu caracter penal, întrucât acesta își asigură existența prin mijloace de subzistență legale, are afaceri cu autoritățile libaneze care i-au adus venituri substanțiale. Mai mult decât atât, inculpatul B. E. M. este creștin ortodox, ca atare nu ar fi bine primit în lume arabă.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciare și punerea în libertate a inculpatului, dându-i astfel posibilitatea să-și pregătească apărarea.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat și menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că susținerile apărării cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului exced cadrului procesual.
Cu privire la temeinicia și oportunitatea liberării sub control judiciar, consideră că nu au încetat să subziste temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă, urmărirea penală fiind în curs de desfășurare, iar cauza are o complexitate deosebită, nu se poate reține că s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat, arătând că în cauză există nu doar indicii, chiar probe, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, astfel cum a reținut instanța de fond, dar și o altă instanță care a respins recursul inculpatului la soluția de prelungire a duratei arestării preventive.
Intimatul inculpat B. E. M., având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate, arătând că va respecta toate obligațiile impuse de instanță, precum și faptul că se află în România din anul 1995, soția este româncă, are trei copii minori.
Mai arată că nu a fost chemat niciodată la DNA până în luna iulie 2013, când a fost arestat. De asemenea, societatea are alți proprietari, s-a emis un certificat fiscal ca urmare a mai multor controale financiare.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 21.10.2013, Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în baza art. 1608a alin.6 cu ref. la art. 1602 Cpp, a resp., ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. E. M..
Judecătorul fondului și-a argumentat soluția considerând că, din coroborarea materialului probator administrat în faza de urmărire penală, inculpatul B. E. M. este singurul beneficiar real al firmei ., deși atât organul de urmărire penală cât și judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă folosind sintagma administrator de fapt. Astfel, la deschiderea contului la BCR, inculpatul a semnat declarația privind identitatea beneficiarului real, completând anexa 9A, angajații băncii conformându-se prescripțiilor Legii nr.656/2002 (a se vedea fila 295 vol 31 dup). Tot inculpatul este cel care a dat declarație privind sursa fondurilor (a se vedea fila 296 vol. 31 dup) De altfel, prin hotărârea A. . de la o dată neprecizată (fila 250 vol. 31 dup), a rezultat că inculpatului B. E. M. i s-a acordat primul de către asociații societății dreptul de semnătură unică pe conturile deschise la BCR, semnează contracte prin care angajează societatea (fila 273 vol. 31 dup).
În sensul art.4 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, prin beneficiar real se înțelege orice persoană fizică ce deține sau controlează în cele din urmă clientul și/sau persoana fizică în numele ori în interesul căruia/căreia se realizează, direct sau indirect, o tranzacție ori o operațiune.
În acest context, s-a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din circumstanțele reale ale faptelor a căror săvârșire se impută acestuia.
Astfel, judecătorul fondului a ținut cont de gradul ridicat de pericol social, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, din urmările produse sau care se pot produce prin săvârșirea de infracțiuni de genul celor pentru care este cercetat inculpatul și din rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății, cât și modul de organizare foarte bine pus la punct al grupării.
S-a apreciat că perioada infracțională, sumele mari de bani (de menționat că nicio dispoziție din Codul de procedură penală sau din OUG nr. 43/2002 nu prevăd obligativitatea efectuării expertizei contabile in situația săvârșirii unor infracțiuni economico-financiare, funcționând principiul libertății probelor) justifică presupunerea rezonabilă că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, instanța de fond a avut în vedere cuantumul prejudiciului stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de specialistul DNA (45 p., aflat în volumul 1 dup, nenumerotat).
Din copia certificatului de cazier judiciar al inculpatului, a rezultat că acesta a mai fost sancționat administrativ cu 4 amenzi, în perioada 2002-2011, inclusiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin1 lit. b din legea nr.241/2005.
Tribunalul a avut în vedere și faptul că scopul măsurilor preventive prevăzut în dispozițiile art. 136 Cod procedură penală nu se poate realiza prin acordarea beneficiului liberării provizorii, având în vedere și faptul că acte procesuale importante nu au fost efectuate.
Tribunalul a considerat că cercetarea în libertate a inculpatului se impune și pentru a nu se da posibilitatea acestuia să se înțeleagă cu ceilalți participanți cu privire la declarațiile, pe care le vor da, astfel încât să zădărnicească aflarea adevărului, dar și pentru a preîntâmpina săvârșirea unor noi infracțiuni de genul celor pentru care este anchetat inculpatul.
Încheierea a fost recurată de inculpat, pe care o critică, prin avocatul său ales, pentru motivele susținute oral și consemnate pe larg în practicaua prezentei hotărâri.
Curtea, în baza propriei evaluări a datelor cauzei, similar primei instanțe, consideră că din perspectiva dispozițiilor art. 143 Cpp se menține la un nivel suficient de rezonabilitate bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b și c și alin.3 din sentința penală nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin.2 Cp, ambele cu aplicarea art. 33 lit.a Cp, constând în fapt, în aceea că, în perioada 01.07._09, în calitate de administrator de fapt al S.C. Quicklite Distribution SRL, ar fi sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prin omisiunea evidențierii în actele contabile a activităților economice efectuate și a veniturilor realizate și prin evidențierea unor cheltuieli fictive, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 14.460.958 lei, constând în TVA și impozit pe profit.
La soluționarea acestei cereri, judecătorul este chemat să facă o predicție privitoare la comportamentul inculpatului lăsat în libertate în funcție de probele deja existente la dosarul cauzei.
Or, din acest punct de vedere, constatăm că perioada infracțională imputată inculpatului este 2008-2009, sesizarea DNA de către ANAF datează din 29.12.2010, iar începerea urmăririi penale față de inculpat s-a declanșat în 18.06.2013.
În atare condiții, chiar dacă apreciem că infracțiunile economice presupun efectuarea unui probatoriu specializat și amplu, durata îndelungată a procedurilor nu justifică menținerea arestării preventive a inculpatului, care în acest răstimp de 3 ani nu a mai fost cercetat în alte cauze.
În consecință, considerăm întemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, motiv pentru care aceasta va fi admisă în temeiul art. 1602 alin.1 rap. la art. 1608a alin. 2 Cpp dispunându-se liberarea provizorie a acestuia, cu respectarea obligațiilor prev. de alin.3 al aceluiași art.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul inculpatului B. EZZEDINE M. împotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._ .
Casează încheierea atacată, și, rejudecând, pe fond:
În baza art. 1602 alin. 1 rap. la art. 1608a alin. 2 C.pr.pen., admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. Ezzedine M..
Dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 1602 alin. 3 C.p.p., pe timpul liberării provizorii, inculpatul B. Ezzedine M. este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a mun. București, decât cu încuviințarea Tribunalului București;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Poliția Sector 6, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. 31 C.p.p., obligă inculpatul B. Ezzedine M. să respecte următoarele obligații:
- să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
În temeiul art. 1602 alin. 32 C.p.p., atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea – credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a liberării provizorii, prevăzute de art. 16010 alin. 1 C.p.p.
Conform art. 1602 alin. 4 C.p.p., copia încheierii se comunică persoanelor și instituțiilor prevăzute la art. 145 alin. 21 C.p.p.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.10.2013.
PREȘEDINTE,, JUDECĂTOR,
F. B. V.A. E. B.
GREFIER,
C. B.
Red. A.E.B./Dact. P..A.M.. 2 ex./13.11.2013
Tribunalul București S a II-a– jud: B. C.
Opinie separată
Consider că instanța de fond în mod întemeiat a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În primul rând trebuie reținut că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, existând indicii temeinice că acesta, în calitate de administrator de fapt al ., s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prin omisiunea evidențierii în actele contabile a activităților economice efectuate și a veniturilor realizate și prin evidențierea unor cheltuieli fictive, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 14.460.958 lei, constând în TVA și impozit pe profit.
Aceasta și pentru că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții ( a se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia penală nr. 316 din 19 ianuarie 2007, în Buletinul Jurisprudenței, Editura C.H.B., 2008, p.811).
Așa cum rezultă din analiza dispozițiilor legale, atunci când instanța are a se pronunța asupra stării de arest a unei persoane, evaluarea oportunității acesteia se face după criteriile prevăzute de lege, cum sunt cele ale art. 136 Cod procedură penală, conform cărora la alegerea unei măsuri preventive în general trebuie să se țină seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Deși, în mod formal, la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă și anume ca aceea ca lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică.
Incidența acestei condiții se impune cu atât mai mult cu cât în cauză unul dintre temeiurile arestării inculpatului este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceasta deoarece chiar procedura liberării presupune mai multe etape de verificare, într-un final instanța având a se pronunța asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată și în raport de motivul pentru care persoana a fost privată de libertate.
Este adevărat că în cauză luate în mod singular elementele care caracterizează persoana inculpatului i-ar putea fi favorabile, în condițiile în care s-ar reține că este o persoana tânără, fără antecedente penale, cu o familie organizată.
Însă toate aceste elemente nu pot avea un rol covârșitor în raport cu gradul mare de pericol social al faptelor cu privire la care există indicii temeinice că le-a săvârșit, modul concret în care s-a acționat de către inculpat- elaborat și sistematic - ceea ce confirmă caracterul organizat al faptelor infracționale.
Referitor la criticile aduse de către inculpat cu privire la împrejurarea că măsura arestării preventive a fost luată la aproximativ 3 ani de la data sesizării se impune a fi făcute următoarele precizări: specificul infracțiunilor economice, prorogarea în timp a rezultatelor acestora( respectiv durata considerabilă a exercițiului financiar), dar și complexitatea probatoriului administrat ( rapoartele de constatare tehnico-științifică financiar-contabile se constituie în tot atâtea argumente pentru justificarea momentului la care s-a formulat propunerea de arestare preventivă.
Toate aceste aspecte se constituie în tot atâtea argumente în susținerea ideii că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la acordarea liberării provizorii sub control judiciar, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică.
În consecință, se impune respingerea ca nefondată a recursului.
Judecător,
I. C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
