Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 155/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 155/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.155/A
Ședința publică de la 20 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. D.
JUDECĂTOR – S. M.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul T. G. C. împotriva sentinței penale nr.726/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 mai 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la acest termen pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA
Cu privire la apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.726 din 23.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în baza art.334 C.p.p. a fost respinsă schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului T. G. C. prin actul de sesizare din infr. prev. de art.215 al.1, 2, 3, 4 și 5 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p. în infr. prev. art.215 al.1, 3, 4 și 5 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p.
În baza art. art.215 al.1, 2, 3, 4 și 5 C.p. cu aplic. art.41 al.2 C.p. și a art.37 lit a, b C.p a fost condamnat inculpatul T. G. C., la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.
În baza art.65 al.2 C.p. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a constatat că infracțiunea dedusa judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prev de art. 37 lit. b C. pen. față de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248 din 30 01 2003 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 236/2006 a Curții de Apel C., precum și starea de recidivă postcondamnatorie prev de art. 37 lit. a C. pen. față de restul de 503 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 1024 din 15.03.2007 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin nerecurare la 2 04 2007 și față de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 1437 din 9 06 2003 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 434/A/26 09 2006 a Tribunalului B..
În temeiul art. 61 alin 1, 2 C pen, s-a revocat liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 819/2007 a Judecătoriei Bistrița și contopește restul de 503 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 1024 din 15 03 2007 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin nerecurare la 2 04 2007 cu pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată aplicată inculpatului prin prezenta sentință, inculpatul având de executat 10 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare dispuse prin sentința penală nr 3777 din 8 09 2005 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 235/2006 a Tribunalului D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 239 alin 1 C. pen. și s-a dispus aplicarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată aplicată inculpatului prin prezenta sentință, inculpatul având de executat 10 ani și 3 luni închisoare.
S-a constatat că infracțiunea dedusa judecății este concurenta cu pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1544 din 24 noiembrie 2008 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 58/A/2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
S-a repus în individualitatea lor pedepsele cu privire la care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani prin sentința penală nr 1544 din 24 noiembrie 2008 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 58/A/2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pe care o a descontopit-o, astfel:
-4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1544 din 24 noiembrie 2008 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 58/A/2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud;
- 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3777 din 8.09.2005 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 235/2006 a Tribunalului D.;
- 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1437 din 9.06.2003 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 434/A/26.09.2006 a Tribunalului B.;
- 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 248 din 30 01 2003 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 236/2006 a Curții de Apel C..
În baza art.36 rap. la art.33 lit.a și la art.34 al.1 lit.b C.p. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr 1544 din 24 noiembrie 2008 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 58/A/2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani și 3 luni închisoare, la care instanța va adăuga un spor de 7 luni închisoare, cu respectarea dis part 34 alin 2 C pen, inculpatul având de executat în final o pedeapsă rezultantă de 10 ani și 10 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită de instanță pe care o are de executat inculpatul perioadele de timp în care inculpatul s-a aflat în executarea pedepselor ce i-au fost aplicate până în prezent, respectiv din 15 04 2002 până în 14 04 2004, respectiv din 10 05 2006 până în 22 06 2007.
În baza art. 35 al.1 C.p. s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante principale.
În baza art.71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a luat act că la data de 05 03 2012, s-a dispus, în art. 160a C.p.p, cu referire la art. 148 lit. a și f C.p.p, arestarea preventivă a inculpatului T. G. C. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării.
În baza art.14, 346 C.p.p. rap. la art.998-999 C.civ., aplicabile potrivit disp. art 6 alin 2 din Legea nr 71/2011, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă ..R.L și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 377.478,41 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 353 C pr pen, art. 163 C pr pen, Tribunalul a dispus menținerea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător, instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului T. G. C. la data de 3 03 2010 în dosarul nr. 2872/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București în vederea asigurării acoperirii pagubelor produse prin infracțiunile de înșelăciune săvârșite de inculpatul T. G. C. părții civile ..R.L, luând act că societatea S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L a fost radiată din data de 10 03 2011.
În baza art.191 al.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat,
Prin rechizitoriul cu nr.2878/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București din data de 24 august 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. G. C., cercetat în lipsă sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 Cp. cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. și art. 37 lit. b C.p.
In fapt, s-a reținut că inculpatul T. G. C. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 31.1o – 12.11.2008, a indus în eroare pe reprezentanții ..R.L. de la care a achiziționat calculatoare în valoare de 377.478,41 lei, pentru plata cărora a emis un ordin de plată fals și file cec fără a avea acoperire în cont, respinse la plată pe motiv lipsă disponibil, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 215 alin.1, 2, 3, 4, 5 C.p., cu aplic. art. 41 alin.2 C.p.
Situația de fapt a reținut pe baza următoarelor mijloace de probă administrate, și anume: contract de distribuție a echipamentelor de tehnică de calcul nr. 119/31.10.2008 încheiat între ..R.L. și S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L. prin administrator T. G. C.; facturile fiscale emise de către ..R.L. cu ocazia livrării mărfurilor în litigiu; raport de constatare tehnico-științifică nr. 393.355/02.06.2010, declarațiile martorilor H. M., C. F. M. și T. L. M., F. N.; adresa nr. II/4/2068/26.02.2010 a B.N.R. – Direcția Stabilitate Financiară, din care rezultă că S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L. a înregistrat un număr de 31 incidente de plată și a avut interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 13.11.2008 – 17.12.2009; situația analitică pe titulari de cont privind refuzurile bancare înregistrate la Centrala Incidentelor de Plăți în perioada 11.11.2008 – 31.01.2009; ordinul de plată nr. 196/12.11.2008, aflat în fotocopie la dosarul cauzei; declarațiile martorilor C. (fostă P.) M. D., R. D. A. chiar în cursul lunii noiembrie 2008. Acesta a declarat în fața organelor de poliție că a achiziționat bunul respectiv din Târgul V. Bârzești, de la un individ necunoscut.
Pe parcursul judecării cauzei, au existat indicii ca inculpatul T. G. C. a încercat să se sustragă de la judecata cauzei, deși a fost citat pe parcursul a sase luni de zile cu mandat de aducere, s-a atașat cazierul judiciar si s-au dispus toate masurile necesare pentru a verifica daca inculpatul este în executarea unei pedepse pe teritoriul Uniunii Europene, demersurile instanței au rămas fără rezultat, inculpatul nefiind găsit la adresa de domiciliu (. nr.225, Jud. D.). De altfel, inculpatul T. G. C. nu a putut fi găsit la adresa cunoscută și nu s-a prezentat la sediul parchetului. În cauză, s-a procedat și la citarea prin afișare la consiliul local de la locul săvârșirii faptei, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății. De asemenea, au fost realizate verificări în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, din gestiunea Ministerului Administrației și Internelor, ocazie cu care s-a constatat că în fișa inculpatului nu figurează nicio mențiune referitoare la decesul său. Totodată, au fost efectuate verificări și la Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, precum și la Administrația Națională a Penitenciarelor si la Interpol ocazie cu care s-a constatat că sus numitul nu figurează încarcerat în niciuna din unitățile de penitenciar ori de reținere și arestare preventivă, în executarea unei pedepse ori a unei măsuri preventive: la data de 5 03 2012, Tribunalul București a dispus, în baza art. 160a C.p.p, cu referire la art. 148 lit. a și f C.p.p, arestarea preventivă a inculpatului T. G. C. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării.
În faza de cercetare judecătorească, Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, fiind atașata la fila 18 din dosarul de instanță înscris de la Oficiul Național al Registrului Comerțului privind istoricul societății S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L, de unde rezultă că această societate a fost radiată din data de 10 03 2011, cazierul judiciar al inculpatului T. G. C., care a fost atașat la filele 29-30, 36-37 din dosarul de instanță; față de mențiunile inserate în cuprinsul acestuia instanța dispunând atașarea în copii certificate, cu referate privind rămânerea definitivă, următoarele sentințe penale privindu-l pe inculpat: sentința penală nr 248 din 30 01 2003 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 236/2006 a Curții de Apel C., sentința penală nr 1024 din 15 03 2007 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin nerecurare la 2 04 2007, prin sentința penală nr 1437 din 9 06 2003 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 434/A/26 09 2006 a Tribunalului B., sentința penală nr 819/2007 a Judecătoriei Bistrița, sentința penală nr 1024 din 15 03 2007 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin nerecurare la 2 04 2007, sentința penală nr 3777 din 8 09 2005 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 235/2006 a Tribunalului D., sentința penală nr 1544 din 24 noiembrie 2008 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 58/A/2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud. Tribunalul a administrat și proba testimonială, fiind audiați, în ședința din 30 04 2012, martorii H. M., C. F. M., T. L. M., F. N. C. (fostă P.) M. D. și în ședința din 28 05 2012, martorul R. D. A..
Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în faza de fapt:în baza aceleiași rezoluții infracționale(întrucât a fost vorba de executarea unui singur contract, dar inducerea în eroare a intervenit pe parcursul executării contractului prin emiterea unor file cec ce au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului în cont și pentru că trăgătorul se află în incidenta bancară dar și a unui ordin de plată fals, instanța a avut în vedere în acest caz comiterea a cinci acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune, ce vor fi descrise mai jos), în perioada 31.1o – 12.11.2008, inculpatul T. G. C. a indus în eroare pe reprezentanții ..R.L. de la care a achiziționat calculatoare în valoare de 377.478,41 lei, pentru plata cărora a emis un ordin de plată fals și file cec fără a avea acoperire în cont, respinse la plată pe motiv lipsă disponibil, prejudiciul fiind cauzat în următorul mod: în cursul lunii septembrie 2008, inculpatul T. G. C. a cesionat toate părțile sociale ale S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L., devenind asociat unic și administrator. Scopul preluării societății susmenționate de către inculpat a fost acela de a se folosi de calitatea de administrator în vederea comiterii de infracțiuni de înșelăciune, în perioada imediat următoare cesionării părților sociale ale firmei inculpatul emițând în numele S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L. un număr de 18 file cec care au fost respinse la plată pentru lipsă disponibil în cont, societatea nedepunând nici raportări contabile la organele fiscale după ce a fost administrată de inculpatul T. G. C..
Martora C. F. M. a declarat că la data de 31.10.2008 inculpatul T. G. C. s-a deplasat la sediul ..R.L., situat în București, .. 162, sector 2, unde a solicitat achiziționarea de echipamente electronice. Fiind de acord, părțile au încheiat contractul de distribuție echipamente tehnică de calcul nr. 119/31.10.2008 ( a se vedea contractul de la fila 62-65 vol u.p.).În aceeași zi inculpatul a ridicat de la sediul societății un număr de cinci calculatoare portabile, în valoare de 41.980,23 lei, pentru plata cărora a emis o filă cec cu termen 11.11.2008.
În mod asemănător, inculpatul, personal, a mai achiziționat marfă și în zilele de 04.11.2008 și 05.11.2008, astfel: 13 bucăți calculatoare în valoare totală de 34.655,13 lei și respectiv 12 buc. calculatoare portabile în valoare de 11.774,69 lei. Pentru plata acestora a emis două file cec, trecând scadență tot la 11.11.2008.
Produsele susmenționate au fost livrate pe bază de factură fiscală de către martora C. F. M. – reprezentant vânzări la societatea parte vătămată și recepționate astfel cum s-a mai precizat, de către inculpatul T. G. C..
Așa cum a rezultat din declarația martorei H. M., la data de 11.11.2008, comanda S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L. a fost preluată de alt reprezentant vânzări al ..R.L., martorul H. M.. Inculpatul a lansat comanda prin e-mail, solicitând cumpărarea a 37 bucăți calculatoare. Comanda a fost acceptată, marfa fiind livrată în baza facturii MD_/11.11.2008, valoarea acesteia fiind de 146.305 lei. De această dată la depozitul părții vătămate nu s-a mai prezentat inculpatul. Acesta l-a angajat pe martorul F. N., care deținea o autoutilitară marca Dacia.
Pentru plata mărfii achiziționate inculpatul i-a înmânat martorului o filă cec completată cu suma menționată mai sus, având data scadentă la 18.11.2008.
Odată cu această filă cec, martorul F. N. le-a mai înmânat reprezentanților societății parte vătămată o altă filă cec, în alb, doar semnată și ștampilată de către inculpat, care urma să acopere prețul altor produse care urmau să fie achiziționate ulterior.
După cum rezultă din declarația martorului F. N. care se coroborează în ceea ce privește faptul recepționării mărfii cu cea a martorei H. M., la data de 11.11.2008, acesta a recepționat marfa, a încărcat-o în autoutilitara sa și a transportat-o până în zona Piața Delfinului, sector 2 București, unde i-a predat-o inculpatului T. G. C..
Martorul F. N. a declarat că în ceea ce privește faptul recepționării mărfii cu cea a martorei H. M., în data de 12 11 2008, în cursul dimineții, la depozitul ..R.L. s-a prezentat din nou martorul F. N. care, în numele S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L., a solicitat achiziționarea altor calculatoare, plata acestora urmând a se efectua cu fila cec lăsată în alb, în ajun. Având în vedere că deja livraseră o cantitate mare de marfă, pentru care nu încasaseră prețul până în acel moment, reprezentanții vânzătoarei au refuzat să-i mai livreze marfă solicitând efectuarea plății cu ordin de plată.
Martorul F. N. arata ca a părăsit depozitul și s-a întors în jurul orelor 17,00 deținând un ordin de plată pentru suma de 107,16 lei, având ca plătitor S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L., beneficiar ..R.L., exemplarul verde având aplicată ștampila Băncii Transilvania, data de 12.11.2008 și semnătura operatorului D. P..
Martora H. M. nu a constatat nereguli cu privire la instrumentul de plată, a efectuat o fotocopie și i l-a înapoiat martorului F. N.. Totodată i-a livrat acestuia 16 bucăți calculatoare în valoare totală de 117.116 lei, fiind emisă factura fiscală nr. MD_, marfa fiind recepționată de către martorul F. N..
Ulterior s-a constatat că ordinul de plată era fals, nefiind onorat de bancă, iar filele cec emise au fost respinse la plată de bancă, pe motiv lipsă disponibil în cont.
Martora H. M., ale cărei declarații se coroborează cu cele ale martorului F. N., a mai precizat că la data de 11.11.2008, martorul F. N. i-a adus și două exemplare ale contractului de distribuție nr. 119/31.10.2008, semnate la rubrica cumpărător de către directorul general - T. G. C. și directorul de achiziții G. F. și ștampilate cu ștampila S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L., fiind semnate și de către reprezentanții societății părții vătămate.
Din declarațiile reprezentanților societății ..R.L a rezultat că, deplasându-se la sediul social al S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L. situat în București, ., sector 3 și la punctul de lucru din București, ., sector 4, au constatat că ambele imobile fuseseră închiriate și părăsite subit de către chiriași la data de 16.11.2008.
Tribunalul a avut în vedere că deși în raport de constatare tehnico-științifică nr. 393.355/02.06.2010, din care rezultă că nu se poate stabili dacă semnătura de la rubrica „Cumpărător S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L. Director General” de pe contractul de distribuție a echipamentelor de tehnică de calcul nr. 119/31.10.2008 încheiat între S.C. ..R.L. și S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L. a fost sau nu executată de T. G. C., din coroborarea declarațiilor martorilor H. M., C. F. M. și T. L. M., angajați ai societății parte vătămată cu cea martorului F. N. rezultă că inculpatul a fost beneficiarul mărfurilor livrate de către partea vătămată. O parte din acestea le-a achiziționat personal, iar restul i-au fost livrate prin intermediul lui F. N., acesta precizând că în cursul lunii noiembrie 2008, în trei zile, contracost, a transportat calculatoare de la depozitul ..R.L. situat în București, . în ziua Piața Delfinului, unde le-a descărcat într-o parcare. Prețul curselor efectuate i-a fost achitat de către inculpatul T. G. C. care i-a și înmânat filele cec pe care le-a înmânat reprezentanților vânzătoarei. Tot inculpatul a primit și facturile fiscale emise cu ocazia livrării și a recepționat calculatoarele de la F. N. în parcarea din spatele Pieții Delfinului Acest aspect rezultă atât din declarațiile martorului F. N. cât și din faptul că inculpatul a semnat toate filele cec, fără disponibil în cont, emise pentru plata prețului mărfii achiziționate (atașate la dosarul cauzei), astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/15.06.2010.
Cu titlu prealabil, Tribunalul a respins schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului T. G. C. prin actul de sesizare din infr. prev. de art.215 al.1, 2, 3, 4 și 5 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p. în infr. prev. art.215 al.1, 3, 4 și 5 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p.
Instanța de fond a analizat mai sus fiecare act material care intră în conținutul infracțiunii de înșelăciune; s-a constatat că deși s-a eliberat un număr de 5 file cec care nu aveau provizionul necesar în bancă, instanța a reținut efectiv un număr de cinci acte materiale de înșelăciune prin emitere de file cec și o infracțiune de înșelăciune în convenții prin mijloace frauduloase absorbită în infracțiunea continuată (în ceea ce privește ultimul act material pentru care inculpatul a pus la îndemana martorului F. un ordin de plată pentru suma de 107,16 lei, având ca plătitor S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L., beneficiar ..R.L., exemplarul verde având aplicată ștampila Băncii Transilvania, data de 12.11.2008 și semnătura operatorului D. P.., iar martora H. M. i-a livrat martorului F. N. 16 bucăți calculatoare în valoare totală de 117.116 lei, fiind emisă factura fiscală nr. MD_)
În ceea ce privește ultimul act material, s-a constatat că fapta inculpatului îmbracă tot forma juridică a infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin 1, 2, 3 C.pen, întrucât inculpatul a acționat cu aceeași forma de vinovăție și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale. Ordinul de plata fals pus la îndemâna martorului F. de inculpat nu reprezintă în fapt pentru inculpat decât o modalitate de a câștiga încrederea părții vătămate; intenția inculpatului a fost aceea de a induce în eroare partea vătămată și cu acest prilej. Astfel, din declarațiile martorei C. (fostă P.) M. D., angajată a Băncii Transilvania-Sucursala Unirii în calitate de administrator cont în care aceasta precizează că semnătura de pe ordinul de pe ordinul de plată, menționat mai sus, nu îi aparține, însă ștampila este asemănătoare cu cea folosită în perioada respectivă. Martora mai declară că ștampilarea unui ordin de plată stabilește faptul că a fost verificată persoana care s-a prezentat cu instrumentul respectiv, cât și faptul că suma înscrisă în el a fost virată deja beneficiarului. Cum suma nu a fost virată în conturile ..R.L., iar semnătura administratorului de cont a fost contrafăcută, rezultă că înscrisul respectiv este fals.
În ceea ce privește și restul acțiunilor descrise mai sus, s-a constatat că acestea formează conținutul infracțiunii de înșelăciune în convenții prin emitere de file cec. Inducerea în eroare s-a realizat de fiecare dată prin prezentarea unei situații normale a societății pe care o reprezenta, actele prezentate părților vătămate netrezind suspiciuni acestora cu privire la bonitate firmei.
Pentru a fi în prezența infracțiunii de înșelăciune a fost necesară intenția directă, a cărei existență trebuie stabilită cu certitudine, respectiv făptuitorul și-a dat seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta a pricinuit o pagubă, urmare a cărei producere a dorit-o; totodată, în varianta prevăzută de alin. (4) al textului legal, nu a fost suficient ca fila CEC emisă să fie refuzată la plată pentru lipsă disponibil și a fost necesară dovedirea activităților dolosive ale inculpatului în scopul inducerii în eroare a părții vătămate.
În speță, această componentă a laturii subiective a infracțiunii a fost dovedită indubitabil, deoarece inculpatul a indus în eroare partea civilă asupra unui aspect fundamental în formarea conștiinței și voinței acesteia de a contracta, atât la momentul încheierii contractului, cât și pe parcursul executării acestuia, prin declarații mincinoase privind bonitatea firmei, emiterea cecurilor fără acoperire și prin susțineri nereale că a fost în măsură să onoreze obligațiile contractuale.
În acest sens, s-a observat că inculpatul a devenit reprezentant al S.C. COMBAT KRISTYNE S.R.L și că singura activitate desfășurată a constatat în raporturile derulate cu partea civilă din dosar, fiind evident că rațiunea pentru care inculpatul a devenit mandatar al susnumitei societăți a fost aceea de a crea aparența unui comerciant real, onest și credibil.
Această împrejurare, coroborată cu faptul că inculpatul a urmărit ca toate livrările de marfă să se efectueze anterior datei introducerii în bancă a primei file cec, cu vânzarea produselor sub prețul pieței și încasarea imediată a acestuia de către inculpat fără a asigura provizionul a demonstrat că inculpatul a conceput activitatea infracțională anterior stabilirii raporturilor contractuale și a urmărit inducerea în eroare a părții civile și crearea prejudiciului.
Între inculpat și partea civilă, au fost încheiate contracte comerciale având ca obiect livrarea de bunuri, stabilindu-se ca plata să se facă la un anumit termen de la livrare cu CEC. Conform înțelegerii părților, filele CEC ce au fost emise de inculpat reprezentau o garanție a faptului că până la data scadentă a achitat contravaloarea mărfii livrate, iar numai în cazul neîndeplinirii acestei obligații respectivele file CEC au urmat a reprezenta instrumente de plată, putând a fi introduse spre decontare.
În cauză nu s-a putut vorbi însă de existența unei garanții valabile, atâta timp cât firma s-a aflat în interdicție bancară și niciodată nu a existat provizionul necesar în cont. Or, în literatura de specialitate s-a susținut constant că prezentarea intenționată ca fiind garanție a unei file CEC care nu a îndeplinit, în realitate, condițiile legale a constituit element al înșelăciunii. În acest sens au fost și dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 care au statuat expres asupra obligativității existenței disponibilului anterior emiterii cecului: „Cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras”. Aceste dispoziții au fost completate de art. 29 din aceeași lege potrivit căruia „Cecul este plătibil la vedere” și că „Cecul prezentat înaintea zilei arătate ca dată a emiterii este plătibil în ziua prezentării”.
La fel, dispozițiile pct. 34 alin. (1) și (2)‚ din Normele Cadru ale BNR: „trăgătorul poate emite un cec numai în condițiile existenței la tras a unor fonduri proprii, disponibile în momentul emiterii instrumentului care să facă posibilă trasului efectuarea plății” și „disponibilul trebuie constituit prealabil emiterii cecului și de valoare mai mare sau egală cu cea a cecului”. Mai mult, alin. (4) a pct. 34 din aceleași norme a prevăzut că „disponibilul trebuie să fie lichid, cert și exigibil, adică să nu existe nici un impediment de ordin juridic sau material care să împiedece efectuare plății cecului”.
Așa fiind, atâta timp cât inculpatul a emis mai multe file CEC știind că societatea era în interdicție bancară și că nu avea disponibil în cont pentru acoperirea debitelor, nu s-a putut vorbi că susnumitul a acționat cu bună credință; dimpotrivă, acest procedeu, coroborat cu preluarea unei societăți pentru o perioadă extrem de scurtă de timp, a avut scopul de a crea aparența solvabilității și a bonității lui financiare, precum și aparența eforturilor depuse pentru plata datoriilor, în realitate a urmărit inducerea și menținerea în eroare a părții civile, precum și prejudicierea acesteia, corelativ cu obținerea unui folos material injust.
S-a constatat că inculpatul a premeditat fapta: a achiziționat o societate comercială cu activitate care nu a întâmpinat dificultăți de ordin financiar în decursul timpului și pentru a câștiga încrederea reprezentanților societății părții vătămate inculpatul desfășura cu aceste societăți relații comerciale a căror valoare nu era foarte mare, creând în acest mod deschiderea pentru afacerile prejudiciabile viitoare.
Inculpatul a acționat cu intenție directă, inducerea în eroare a părților vătămate – rezultând din acțiunile sale anterior prezentate – fiind în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unor foloase materiale. Probele din dosar fac posibilă presupunerea că numai inculpatul a profitat de pe urma infracțiunii Partea vătămata a suferit prejudicii considerabile, care a făcut necesara reținerea dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen.
„Eliberarea“ de urgență a spațiului comercial deținut, ca și dispariția intempestivă a inculpatului de la domiciliu și probabil și din țară, sunt elemente ce contribuie la întărirea convingerii că inculpatul a acționat cu intenția clară de a înșela părțile vătămate.
În drept, faptele inculpatului T. G. C. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 31.1o – 12.11.2008, a indus în eroare pe reprezentanții ..R.L. de la care a achiziționat calculatoare în valoare de 377.478,41 lei, pentru plata cărora a emis un ordin de plată fals și file cec fără a avea acoperire în cont, respinse la plată pe motiv lipsă disponibil, întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 215 alin.1, 2, 3, 4, 5 C.p., cu aplic. art. 41 alin.2 C.p.
Toate acțiunile inculpatului sunt comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, sens în care este de remarcat împrejurarea că s-au produs într-o perioadă scurtă de timp – perioada octombrie – noiembrie 2008, fiecare act material prezintă elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.1, 2, 3, 4, 5 C. pen.
La dozarea pedepsei aplicabile, Tribunalul a luat în considerare criteriile stabilite de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal în vigoare, și anume închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, gradul de pericol social al faptei concretizat în modul în care inculpatul a plănuit comiterea infracțiunii și și-a asigurat însușirea produsului acesteia, urmarea de rezultat a faptei sale, extrem de însemnată și de natură a crea dificultăți financiare firmei parte vătămată pe termen lung. A luat în considerare persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, care a fost atașat la filele 29-30, 36-37 din dosarul de instanță, de unde rezultă că infracțiunea dedusa judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prev de art 37 lit b Cp față de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248 din 30 01 2003 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 236/2006 a Curții de Apel C., precum și starea de recidivă postcondamnatorie prev de art 37 lit a C. pen. față de restul de 503 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 1024 din 15 03 2007 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin nerecurare la 2 04 2007 și față de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1437 din 9 06 2003 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 434/A/26 09 2006 a Tribunalului B.) și s-a sustras urmăririi penale și judecății.
Instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate în cauză, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, instanța de fond a constatat că reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptei comise. Cu toate acestea, nu a putut fi ignorat faptul că prin acțiunea sa, inculpatul a adus o atingere gravă relațiilor sociale care a vizat corectitudinea și încrederea care a trebuit să guverneze raporturile comerciale și mediul de afaceri, dar și că a cauzat un prejudiciu foarte ridicat. A fost acordată suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și urmărilor faptei, concluzia fiind că pedeapsa stabilită de către instanța de fond a fost justă și proporțională, în măsură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C. pen., dar și funcțiile de constrângere și de reeducare, contribuind la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n.inst.). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa complementara prev. de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În privința pedepsei accesorii, apreciind că circumstanțele personale ale inculpatului și natura faptei săvârșite impun concluzia că interzicerea dreptului la alegeri libere, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, în baza art.71 C.p., instanța de fond a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Față de jurisprudența Curții în materie, instanța va avea în vedere și decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art.71 C.p. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I – c C.p. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 al.3 C.p.”.
În cauză, partea vătămată ..R.L s-a constituit parte civilă cu suma de 377.478,41 lei, reprezentând contravaloarea mărfii livrată către firma reprezentată de inculpat și care nu a mai fost achitată de către acesta.
Văzând facturile emise de partea vătămată, instanța a apreciat că întinderea prejudiciului suferit de aceasta este probată, astfel că, în temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., și la art. 998 C. civ., aplicabile potrivit Legii nr 71/2011, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă ..R.L, și în consecință a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 377.478,41 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T. G. C. criticând-o ca fiind nelegală motivând că, la data soluționării cauzei penale de către instanța de fond se afla în stare de arest în altă țară, măsură dispusă în baza unui mandat european de arestare, împrejurări față de care a solicitat rejudecarea cauzei de prima instanță.
Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de motivul de apel invocat, dar și din oficiu conform dispozițiilor art.371 alin.2 C. pr. pen. constată fondat apelul.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată acordat de prima instanță iar la data soluționării cauzei, 23.10.2012, acesta se afla arestat la locuința situată în Uboldo (VA) via Italia nr.27, măsură dispusă de Curtea de Apel Milano în baza mandatului european de arestare nr.36/5.02.2012 emis de Curtea de Apel București.
În aceste împrejurări se constată că prima instanță a pronunțat în speță o hotărâre nelegală, inculpatul se afla arestat la locuința sa din Italia, la data soluționării cauzei penale de față, adresă la care nu a fost citat și ca urmare a măsurii preventive pe care o executa, era în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței de fond.
Pentru aceste considerente, se va admite apelul în baza art.379 pct.2 lit.b C. pr. pen., se va desființa sentința penală apelată și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond – Tribunalul București.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul T. G. C., împotriva sentinței penale nr.726 din 23.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul București.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
F. D. S. M.
GREFIER,
A. M.
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./23.05.2013
T. București – S.II. – jud.: B. C.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 901/2013.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
