Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 920/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 920/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 920/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 920
Ședință publică din data de 17.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. D.
JUDECĂTOR – N. M.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER - E. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate Organizată – Structura Centrală a fost reprezentat de procuror M. R..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul Porumbiță S. împotriva încheierii de ședință din data de 10 mai 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat Porumbiță S., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat C. I., cu împuternicire avocațială nr._/17 mai 2013 depusă la dosar (fila 4).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecata și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul inculpat Porumbiță S., prin apărătorul ales, având cuvântul, critică încheierea recurată pe motive de netemeinicie, solicitând casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Arată că, măsura preventivă este însoțită de o . condiții pe care inculpatul trebuie să le îndeplinească, astfel că, instanța de judecată va putea să aibă garanția că inculpatul se va abține de orice acțiune care să ducă la zădărnicirea aflării adevărului, ori că ar încerca să se sustragă de judecată sau executarea pedepsei.
Mai arată că, motivarea încheierii este generală, fără a face o distincție clară între inculpatul Porumbiță S. și ceilalți coinculpați, întrucât situația inculpatului este diferită; motivarea dată de faptă și de limitele de pedeapsă este insuficientă, iar o analiză a cauzelor ca impun menținerea stării de arest preventiv a inculpatului nu există. Astfel că, pericolul pentru ordinea publică trebuie analizat dincolo de aceste criterii avute în vedere de către instanța de fond, dar mai ales trebuie avute în vedere acele probe care administrate ar conduce, în mod clar la concluzia că inculpatul lăsat în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, or, în speța de față, respective probe nu există și nici nu au existat la momentul arestării preventive.
Împrejurarea că, inculpatul a fost complice la săvârșirea unei infracțiuni de furt cu consecințe deosebit de grave a fost singurul temei care s-a avut în vedere până la acest moment procesual.
Instanța de fond a mai făcut referire și la faptul că, în pofida solicitării inculpatului de a beneficia de prev. de art. 320 indice 1 Cod procedură penală aceasta nu este un aspect care ar conduce la reducerea limitelor de pedeapsă.
Precizează că, la dosarul cauzei există acte din care rezultă că inculpatul în comunitatea din care provine se bucură de prestigiu, are o stare de sănătate precară (are un rinichi extirpat), este tatăl a trei copii minori, are o familie organizată, astfel că, inculpatul lăsat în libertate se va abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Mai arată că, termenul rezonabil a arestului preventiv a fost depășit, iar în prezenta cauză, în diferitele faze procesuale, alți coinculpați cu o situație judiciară mai gravă de cât cea a inculpatului Porumbiță S. sunt judecați în stare de libertate, astfel că pentru egalitate de tratament, consideră că s-ar impune lăsarea inculpatului Porumbiță S. în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca neîntemeiat, întrucât instanța de fond apreciind în mod corect că subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în libertate, iar, pe de altă parte, indiciile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au transformat în probe, astfel încât s-a ajuns la trimiterea în judecată a inculpatului constatându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Instanța de fond a mai constatat că de la dat ultimei mențineri a măsurii arestării preventive și până la acest moment procesual nu intervenit aspecte de fapt sau de drept care ar modifica în vreun fel opinia instanței, a avut în vedere și activitatea infracțională desfășurată de inculpat, circumstanțele personale, astfel că tot acest complex de factori au condus instanța la ideea că inculpatul lăsat în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cazierul judiciar al acestuia arătând că inculpatul și-a făcut un mod de viață prin comiterea de infracțiuni.
Arată că, respectivele caracterizări emise de autoritățile locale, nu au cunoscut faptul că inculpatul a fost condamnat de către autoritățile de judecată, iar poziția inculpatului față de lege și de cei care aplică legea, respectiv polițiști, procurori și judecători, în acest sens relevantă fiind interceptarea în momentul când inculpații au fost duși la instanța de judecată.
Recurentul inculpat Porumbiță S., având cuvântul, arată că într-adevăr a fost condamnat pentru că a condus pe drumurile publice fără a poseda permis, pentru a avut o altercație cu niște prieteni, considerând că după aproximativ 1 (un) an de arest preventiv nu mai prezintă un pericol real pentru ordinea publică și nu va mai săvârși alte infracțiuni dacă ar fi pus în libertate.
Solicită instanței să-i îngrădească libertatea prin aceea de a se prezenta în fiecare zi la poliție pentru a semna, întrucât are o familie organizată, este tatăl a trei copii minori, își câștigă existența din vânzarea mașinilor; în prezenta cauză este acuzat de complicitate la infracțiunea de furt, iar alți coinculpați care au participat în mod direct la infracțiunea de furt se află în stare de libertate, aceștia prezentându-se de fiecare dată în fața instanțelor de judecată. Conștientizează faptele comise, dorind să fie judecat în stare de libertate până la definitivarea cauzei.
CURTEA,
Deliberând, constată că prin încheierea din 10.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală în baza art.3002 C.p.p. raportat la art.160b alin.1 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: PORUMBIȚĂ S., PORUMBIȚĂ A., B. (fost PORUMBIȚĂ) P., H. F. M., I. D., M. M. A., N. F., M. R. și D. N..
În baza art.3002 C.p.p. raportat la art.160b alin.3 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților Porumbiță S., Porumbiță A., B. (fost Porumbiță) P., H. F. M., I. D., M. M. A., N. F., M. R. și D. N..
În baza art.139 alin.1 și 2 C.p.p. s-au respins ca neîntemeiate cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara formulate de inculpați.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ele subzistând în continuare.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul Porumbiță S., pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Examinându-se cauza sub toate aspectele, Curtea constată că recursul este nefondat.
Rezultă din actele dosarului că prin rechizitoriul nr.349/D/P/2011 din 04.12.2012, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală a fost trimis în judecată inculpatul PORUMBIȚĂ S. zis „P.”, în stare de arest preventiv, sub aspectul comiterii infracțiunilor de „inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat”, prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr. 39/2003 rap. la art.37 lit. a C.p., și „complicitate la furt calificat cu consecințe deosebit de grave”, prev. de art.26 C.p. rap. la art.208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g, i și alin. 4 C.p., cu aplic. art.41 alin.2 C.p. rap. la art. 37 lit. a C.p., ambele comise în condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a C.p.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului PORUMBIȚĂ S. că împreună cu alți inculpați, în perioada martie-mai 2012, a săvârșit fiecare conform rolului prestabilit, în baza unei înțelegeri prealabile comune și a unei unice rezoluțiuni infracționale, acte materiale de furt prin efracție din mai multe autovehicule de transport marfă, pe timp de noapte, în timpul mersului pe diferite drumuri naționale, cauzând un prejudiciu total de peste 500.000 lei,
Prin încheierea 13.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului PORUMBIȚĂ S. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 13.06.2012 până la data de 11.07.2012, inclusiv.
Ulterior, măsura a fost prelungită succesiv.
Conform art. 160b alin. 3 Cod procedură penală „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive”. Probele administrate până la acest moment procesual justifică în continuare reținerea presupunerii conform cu care inculpatul ar fi participat la comiterea actelor pentru care a fost trimis în judecată.
Temeiul luării măsurii arestării preventive l-a constituit dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, Curtea are în vedere mai ales natura și împrejurările concrete ale comiterii faptelor, consecințele incontestabile negative ale acestui gen de fapte asupra societății, starea generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte grave, sunt cercetate și judecate în stare de libertate, dar și de posibilitatea comiterii unor asemenea fapte și de alte persoane în lipsa unei reacții ferme și energice din partea autorităților.
Toate aceste elemente reliefează o gravitate și un ecou al faptei suficiente pentru a justifica, la acest moment, aprecierea că prezervarea ordinii publice reclamă necesitatea menținerii arestării preventive.
Sub aspectul termenului rezonabil al măsurii arestării preventive, se impune a se preciza că în raport de durata acesteia, inculpatul fiind arestat la data de 13.06.2012, dar și în raport de maniera în care a fost instrumentată cauza nu se poate considera că menținerea măsurii ar depăși limita acestuia.
Având în vedere cele ce preced, se vor respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 39515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul PORUMBIȚĂ S. împotriva încheierii de ședință din data de 10.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. D. N. M. N. A.
GREFIER
E. C.
Red. A.N.
Dact. G.P.
2 ex.
Red. D. T. –Tribunalul București – Secția I-a Penală
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 946/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
