Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 2152/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2152/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 2152/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2152
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR R. G.
JUDECĂTOR C. C.
GREFIER I. P.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror M. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul revizuient C. V. împotriva Sentinței penale nr. 17 din data de 18 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, Secția Penală, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul revizuient C. V., personal în stare de detenție, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. S. R., în baza delegației nr._/15 10 2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Conform art. 304 pct. 1 Cod procedură penală, instanța a procedat la înregistrarea desfășurării ședinței de judecată cu mijloace tehnice, stocarea realizându-se pe serverul dedicat acestei operațiuni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii de revizuire și desființarea hotărârii vizate. Solicită să se aprecieze că motivele invocate de revizuient, administrarea de probe noi, se circumscriu disp. art. 394 lit. a Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, revizuirea este inadmisibilă în baza motivelor invocate, întrucât prin aceasta nu poate fi prelungit probatoriul.
Pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și de menținere a hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică.
Recurentul revizuient, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și, pe fond admiterea cererii de revizuire, desființarea sentinței de condamnare și rejudecarea cauzei pe fond. Precizează că își recunoaște vinovăția însă, întrucât concubina sa este condamnată pe nedrept, stăruie în admiterea cererii de revizuire. Explică recurentul că a formulat cerere de revizuire, întrucât concubina sa este analfabetă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 17 din data de 18 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, Secția Penală, a fost respinsă cererea de revizuire, formulată de revizuientul C. V. [fiul lui C. și C., născut la data de 26.03.1969 în .,domiciliat în municipiul București, ..19, sect.3, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul G.], cu privire la sentința penală nr.224/31.10.2012, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 370/28.02.2013 a Curții de Apel București.
A fost obligat petentul la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 50 lei și s-a acordat onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei, pentru asistența juridică asigurată petentului de către avocat I. A., sumă care s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, petentul condamnat C. V. a contestat pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.224/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.25 rap.la art.215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și art.75 alin.1 lit. a Cod penal, solicitând administrarea de noi probe pentru dovedirea nevinovăției sale.
Analizând actele dosarului instanța reține că, în fapt, revizuientul este nemulțumit cu privire la soluția pronunțată solicitând administrarea de noi probe pentru a dovedi nevinovăția sa.
Fiind analizate motivele invocate de către revizuient, prima instanță a apreciat că acestea nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și nu se încadrează în nici unul dintre cele cinci cazurile de revizuire reglementate de dispozițiile art.394 alin.1 lit. a-e Cod procedură penală.
Față de motivarea în sensul menționat a cererii de revizuire formulate, prima instanță a apreciat că - în mod corect - s-a pronunțat P. de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede, art. 394 Cod procedură penală reglementând cu strictețe cazurile și motivele pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri, motivele menționate de către revizuient nu se încadrează în testul de lege menționat.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, a promovat recurs condamnatul C. V., reiterând aceleași motive, în sensul constatării nevinovăției sale.
Curtea, examinând recursul declarat, în raport de motivele invocat, cât și din oficiu - în conformitate cu prevederile art.3856 alin.3 Cod procedură penală, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea penală a cărei revizuire se solicită, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 rap. la art. 215 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 Cod penal, art. 41 alin.2 Cod penal și art. 75 alin.1 lit.a Cod penal, pedeapsă care a fost contopită cu pedepsele de 18 ani închisoare, 15 ani închisoare, 1 an închisoare, anterior descontopite, din pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare aplicată de Judecătoria Sectorului 2 București, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare.
Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr. 370 din 28.02.2013 a Curții de Apel București, fiind casată - în parte - sentința penală a cărei revizuire se cere (nr. 224/31.10.2012 a Judecătoriei Roșiorii de Vede), în sensul că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin această sentință a fost contopită cu restul rămas de executat de 13 ani, 11 luni și 13 zile din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 15 ani, 11 luni și 13 zile închisoare.
Pentru reținerea vinovăției inculpatului C. V., instanța a avut în vedere materialul probator administrat în faza urmăririi penale și a judecății, respectiv declarațiile părților vătămate coroborate cu notele de redare a convorbirilor telefonice, procese verbale de percheziție domiciliară, mijloace materiale de probă (telefoane mobile, cartele telefonice, caiet cu însemnări – ridicate din celulele de detenție ale inculpaților), declarații martori oculari, declarații inculpați.
Potrivit art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, ce reprezintă temeiul juridic în baza căruia condamnatul a formulat cererea de revizuire, această cerere este admisibilă numai dacă cel în cauză dovedește existența unor fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanță la data judecării cauzei și care ar putea conduce la o soluție diametral opusă celei pronunțate în primul ciclu procesual.
Ori, în cauză, petentul condamnat-revizuient a solicitat – în fapt – o prelungire a administrării probelor cu ocazia judecării cauzei sale, ce a parcurs toate gradele de jurisdicție.
Ceea ce particularizează revizuirea față de alte căi extraordinare de atac, raportat la prevederile art. 394 al.1 lit. a) C.p.p, este faptul că are menirea de a desființa o hotărâre definitivă care conține erori de fapt, erori ce pot fi puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanței, adică neexistente în materialul probator de la dosar. Din analiza dispozițiilor art. 394 al. 1 lit. a) C.p.p. rezultă că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu a fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluție diametral opusă (de achitare în cazul nostru).
Cât privește probatoriul administrat de instanță, cu ocazia soluționării în fond a cauzei, Curtea reține că au fost avute în vedere de prima instanță toate dovezile produse atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, fiind înlăturate motivat doar acelea care nu se coroborau cu restul materialului probator.
La judecarea cauzei pe fond și implicit la stabilirea vinovăției acestuia (ceea ce contestă condamnatul), au fost avute în vedere motivele susținute prin prezenta revizuire, instanțele (de fond și control judiciar) statuând, pe baza întregului material probator că acesta a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În aceste condiții, nefiind incident niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 lit.a-e Cod procedură penală, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat, susținerile invocate neconstituind o eroare de fapt care să poată fi înlăturată prin exercitarea căii de atac a revizuirii.
În consecință, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de petentul condamnat revizuient va fi respins ca nefondat și va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. b cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuientul condamnat C. V. împotriva sentinței penale nr. 17 din 18 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 cod de procedură penală, obligă pe recurentul condamnat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-B. I.-T. R. G. C. C.
GREFIER,
I. P.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
red.D.V.I.-Jud.Roșiorii de Vede
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2149/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
