Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 273/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 273/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.273/R
Ședința publică din data de 07 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. B. F.
JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: B. A. E.
GREFIER: B. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. a fost reprezentat de doamna procuror C. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de inculpatul S. M. R. împotriva încheierii de ședință din data de 01.02.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr._/3/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat S. M. R. pentru care a răspuns avocat ales T. P. cu împuternicire avocațială nr._/2012 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care;
Apărătorul ales al recurentului inculpat S. M. R. depune la dosar motivele de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat S. M. R. consideră că nu sunt îndeplinite condițiile art.148 lit.f C.p.p., arătând că inculpatul nu se sustrage, ci a colaborat cu organele de urmărire penală. Din ansamblul probator administrat rezultă că măsura obligării de a nu părăsi țara a fost ridicată la data de 27.07.2010, când inculpatul a părăsit teritoriul țării în mod legal. Mai mult, a revenit în țară pentru a da declarația menționată la fila 30 al.2 din Rechizitoriu. Nu i s-a precizat niciodată că s-ar fi instituit o prelungire a restricției de a părăsi țara, ca atare a plecat din nou din țară.
Consideră că persoana inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere lipsa antecedentelor penale, iar din probele administrate până în prezent nu rezultă vinovăția inculpatului S. M. R. pentru infracțiunea dedusă judecății și nici vreo legătură cu grupul infracțional respectiv.
Solicită admiterea recursului și respingerea cererii de arestare preventivă, urmând a se constata că nu există sustragere de la judecată, inculpatul și-a angajat avocat pentru a fi reprezentat, însă a părăsit țara fiindu-i teamă că va fi arestat preventiv, deși probatoriul nu ar justifica această măsură. Inculpatul dorește clarificarea situației sale juridice, considerând că instanța de fond va putea să ia această măsură, dacă se va impune, după administrarea probelor.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a încheierii atacate ca legală și temeinică, considerând că instanța de fond în mod corect a apreciat că la dosarul cauzei există indicii și chiar probe în accepțiunea art.143 al.1 C.p.p., din care rezultă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Pe scurt, inculpatul S. M. R. a sprijinit un grup infracțional organizat în scopul de a săvârși infracțiunea de spălare de bani, sens în care a transferat suma de 670.000 dolari din contul unei societăți comerciale în contul alteia, aflată în străinătate, deși cunoștea că sumele de bani provin din săvârșirea infr.de evaziune fiscală.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat considerând că sunt incidente și disp.art.148 lit.a și lit.f C.p.p., lăsarea acestuia în libertate prezentând pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere și natura și gravitatea faptelor, dar și siguranța afișată de inculpatul S. M. R. care este cercetat pentru săvârșirea unor fapte similare aflate în cercetare la D.N.A.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 01.02.2013 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012 a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.
În baza art. 143, art. 148 lit. a și f Cod procedură penală și art. 160 /a Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. M. R., fiul lui R. și N., nascut la 19 03 1969 în Liban (adresă necunoscută), sex masculin, CNP_ cu domiciliul necunoscut, cu pașaport turistic eliberat in Liban la data de 30 04 2008 valabil pana la 30 04 2013, . nr._ pe o perioadă de 30 zile începând cu data prinderii și încarcerării.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 210/D/P/2010 din data de 10 12 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Mohamad S. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de crimă organizată, prev. de art. 7 alin. 1 și 2 din Legea 39/2003, spălarea a banilor prev. de art. 29 alin. 1 și 2 din Legea 656/2002, republicat cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. f din Legea 241/2005, uz de fals, prev. de art. 291 din Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Cod penal și a inculpatelor persoane juridice . Investment SRL, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și ., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că în perioada decembrie 2009 – 28 ianuarie 2010 a sprijinit grupul infracțional constituit si organizat de către inculpatul Yakhni Abdulakder în scopul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani; a transferat din contul . INVESTMENT SRL, CUI_, deschis la Romexterra Bank în conturile unei societăți comerciale din străinătate peste_ USD proveniți din săvârșirea de infracțiuni, sume colectate din economia subterană de către inculpatul Yakhni Abdulakder; în calitate de administrator de fapt al . s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare fiscale sau vamale prin nedeclararea, declararea fictivă sau declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate; în baza aceleiași rezoluții infracționale a folosit înscrisuri false emise în numele . în vederea producerii de consecințe juridice respectiv efectuarea de transferuri bancare din conturile . INVESTMENT SRL a unor sume de bani provenite din infracțiuni.
În drept, faptele mai menționate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1, 2 din Legea 39/2003 și pedepsita cu închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi; art. 29 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 de ani; art. 9 lit. f din Legea 241/2005 și pedepsita cu închisoarea de la 2 la 8 ani; art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Față de cele sus menționate, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prev. de art.143 al.1 Cod procedură penală privind existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice (în sensul arătat de art.681 Cod procedură penală) din care să rezulte presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care este cercetat, să fie îndeplinită condiția prevăzută de art.136 al.6 Cod procedură penală, respectiv ca pentru infracțiunea săvârșită, legea să prevadă doar pedeapsa cu închisorii și să existe probe din care să rezulte vreunul din cazurile prevăzute la art.148 Cod procedură penală, văzute în lumina prevederilor art.5 par.1 lit. c și par.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul S. M. R. a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărire penală și de la judecată și a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe și că lăsarea acestui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Scopul acestei măsuri preventive, în conformitate cu art. 5 paragraful 1 lit. C din Convenția Europeană a Dreptur8ilor Omului, îl reprezintă aducerea inculpaților în fața autorității judiciare competente în vederea judecării faptelor reținute prin rechizitoriu. Dispunerea acestei măsuri preventive are ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, instanța putând constata astfel în mod complet faptele care constituie infracțiuni și probațiunea acestora.
De asemenea, s-a învederat atitudinea inculpatului față de autoritățile judiciare din România, în condițiile în care cunoștea că se efectuează cercetări în cauza de față înregistrată pe rolul DIICOT a participat la comiterea unei fapte similare aflată în urmărire penală la DNA. Inculpatul S. M. R. a avut cunoștință despre actele de procedură derulate împotriva sa, a încheiat contracte de asistență juridică cu apărători aleși încă de la prima audiere, a fost în mod legal citat, iar în demersurile efectuate a rezultat în concret intenția de a nu se prezenta în fața organelor judiciare.
Cu prilejul mai multor cauze (Letelier contra Franța din 26 iunie 1991, Hotărârea Tomasi contra Franța din 27 august 1992, Hotărârea Pavletic contra Slovacia din 22 iunie 2004), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că arestarea preventivă pe motivul existenței sustragerii de la judecată a fost considerată de Curte ca fiind legitimă, având în vedere că inculpatul era cetățean străin, fără domiciliu stabilit în țara unde se desfășoară judecata și se făcea vinovat de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate ridicată.
Condiția prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv lăsarea inculpatului în liberate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, rezultă în principal din siguranța afișată de inculpat în executarea actelor materiale care compun latura obiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina lor.
De asemenea, în alegerea măsurii preventive ce a fost luată, s-a făcut ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, potrivit prevederilor art.136 al ultim Cod procedură penală.
Instanța a apreciat că în cauză există indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpatul S. M. R. a infracțiunilor de prev. de prev. de art. 7 alin. 1, 2 din Legea 39/2003 și pedepsita cu închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi; art. 29 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și pedepsita cu închisoarea de la 3 la 12 de ani; art. 9 lit. f din Legea 241/2005 și pedepsita cu închisoarea de la 2 la 8 ani; art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, relevante fiind în aceste sens, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor audiați, etc. .
Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpatul s-a asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță și cu prejudicii mari.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește în cauză expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generate de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de gravitate deosebită ar fi cercetate în stare de libertate.
Ținând seama și de prevederile art.136 Cod procedură penală, rezultă din actele dosarului că există motive temeinice a se crede în necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal prin crearea posibilității administrării tuturor probelor în vederea aflării adevărului, fiind îndeplinite și cerințele prevederilor art.5 par.1 lit. c și par.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, raliindu-ne și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia „prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie” (cazul Letellier v. Franța).
Față de toate considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că inculpatul se află în situațiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, art.148 lit. a și f Cod procedură penală și art. 160a Cod procedură penală întrucât exista indicii ca inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage, atât de la urmărirea penală cat și de la judecată, și respectiv, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, inculpatul S. M. R. criticând-o pentru neîndeplinirea condițiilor art.148 lit.a și f Cod procedură penală, invocate la fila 81 din rechizitoriu.
Astfel, inculpatul a arătat, prin apărătorul ales, că nu a fugit pentru a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ci a părăsit țara în mod legal, înainte de începerea urmăririi penale, iar pentru judecată a angajat un apărător ales.
Având în vedere aceste aspect, precizează că în data de 27.07.2010 s-a ridicat măsura interdicției părăsirii României instituite asupra sa, fără ca măsura respectivă să se fi reinstituit ulterior și fără a i se aduce la cunoștință vreo prelungire a pretinsei măsuri.
Cu privire la existența probelor săvârșirii faptelor grave, arată că, potrivit concluziei din Rechizitoriu de la fila 21 conform căreia „ Din conținutul convorbirilor telefonice, coroborate între ele și cu înscrisurile descoperite, precum și cu faptul că transferurile s-au efectuat în baza unor înscrisuri false, create în acest scop, rezultă în mod indubitabil că inculpatul S. M. Rejeh cunoștea cu certitudine originea infracțională a sumelor transferate”, este contrară conținutului convorbirilor telefonice interceptate de organul de urmărire penală, din care rezultă concluzia, redată la filele 5-6, potrivit căreia: între inculpatul Yakhni Abdulkader și inculpatul S. M. R. nu există o încredere reciprocă privind schimburile valutare.
Față de acest aspect, inculpatul susține că acuzația de participare a sa la grupul infracțional respectiv este vădit neîntemeiată, iar instanța care a soluționat cererea DIICOT de reunire a prezentului dosar cu dosarul nr._/3/2010, respingând-o, a constatat că nu există indicii temeinice că inculpații M. R. S. și Yakhni Abdulkader au participat împreună la săvârșirea vreunei infracțiuni.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina sa a arătat că nu poate fi vorba de o astfel de infracțiune, întrucât, conform rechizitoriului, sumele provenite din schimburile valutare respective au fost înregistrate în contabilitatea . SRL, drept sume de bani rezultând din activitatea comercială cu societățile chinezești menționate, fiind plătite obligațiile fiscale aferente.
Față de aceste aspecte, se solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată, prin prisma susținerilor recurentului, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 210/D/P/2010 din data de 10 12 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Mohamad S. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de crimă organizată, prev. de art. 7 alin. 1 și 2 din Legea 39/2003, spălarea a banilor prev. de art. 29 alin. 1 și 2 din Legea 656/2002, republicat cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. f din Legea 241/2005, uz de fals, prev. de art. 291 din Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Cod penal și a inculpatelor persoane juridice . Investment SRL, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și ., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a solicitat instanței luarea măsurii arestării preventive a inculpatului S. M. R., apreciindu-se că sunt întrunite condițiile legale pentru luare acestei măsuri.
Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile art.143 al.1 Cpp, în sensul că există date și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, respectiv că în perioada decembrie 2009 – 28 ianuarie 2010 a sprijinit grupul infracțional constituit si organizat de către inculpatul Yakhni Abdulakder în scopul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani; a transferat din contul . INVESTMENT SRL, CUI_, deschis la Romexterra Bank în conturile unei societăți comerciale din străinătate peste_ USD proveniți din săvârșirea de infracțiuni, sume colectate din economia subterană de către inculpatul Yakhni Abdulakder; în calitate de administrator de fapt al . s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare fiscale sau vamale prin nedeclararea, declararea fictivă sau declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate; în baza aceleiași rezoluții infracționale a folosit înscrisuri false emise în numele . în vederea producerii de consecințe juridice respectiv efectuarea de transferuri bancare din conturile . INVESTMENT SRL a unor sume de bani provenite din infracțiuni.
Curtea reține existența indiciilor temeinice din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, înscrisuri, declarații martori.
Inculpatul S. M. R., în declarațiile date în fața organului de urmărire penală, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, afirmând că tranzacțiile la care se referă acuzarea reprezintă operații comerciale licite. Declarațiile inculpatului nu sunt însă susținute de împrejurări ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate, din acestea rezultând că inculpatul a sprijinit un grup infracțional organizat, efectuând diferite tranzacții bancare a unor sume de bani despre care cunoștea că provin din săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, folosind diferite înscrisuri falsificate în acest scop.
Apărarea inculpatului, în sensul că instanța care a soluționat cererea DIICOT de reunire a prezentului dosar cu dosarul nr._/3/2010, respingând-o, a constatat că nu există indicii temeinice că inculpații M. R. S. și Yakhni Abdulkader au participat împreună la săvârșirea vreunei infracțiuni, nu este pertinentă, soluția dată de instanța respectivă neconstituind un act jurisdicțional prin care se statuează cu privire la vinovăția acuzaților, ci o încheiere prin care s-a apreciat că nu se impune reunirea unor cauze, soluție ce nu are relevanță cu privire la fondul dedus judecății în dosarele respective.
Pe de altă parte, Curtea constată că sunt îndeplinite și condițiile art.148 al.1 lit. a Cpp, întrucât inculpatul S. M. R. a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și de la judecată. Astfel, cu toate că avea cunoștință despre urmărirea penală desfășurată împotriva sa, inculpatul ce nu este cetățean român și nu are un domiciliu stabil în România a părăsit teritoriul țării, fără a se cunoaște cu exactitate unde se află în prezent (apărătorul ales al acestuia a arătat că s-ar afla în Liban), înainte de finalizarea urmăririi penale în cauză.
Intenția inculpatului de a se sustrage de la urmărire penală și de la judecată este relevată și de împrejurările învederate chiar de avocatul ales al acestuia, care a arătat că inculpatul a părăsit țara întrucât i-ar fi fost teamă să nu fie arestat, deoarece acesta apreciază că nu este vinovat. Prin urmare, este evident că inculpatul a fugit pentru a se sustrage de la tragerea la răspundere penală, apreciind unilateral că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, fără însă a rămâne la dispoziția organelor judiciare și a participa la procesul penal.
Totodată, în cauză sunt îndeplinite și cerințele art.148 al.1 lit.f Cpp, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare, existând probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, există indicii temeinice că inculpatul S. M. R. a săvârșit infracțiuni de o gravitate ridicată, respectiv sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 7 alin. 1 și 2 din Legea 39/2003, spălarea a banilor prev. de art. 29 alin. 1 și 2 din Legea 656/2002, republicat cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. f din Legea 241/2005 (infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 din Cod penal, nu poate fi temei al arestării preventive).
Astfel, prin intermediul firmelor sale și sub acoperirea unor operațiuni financiare aparent licite, folosind acte falsificate, inculpatul S. M. R. a transferat în conturile unor societăți comerciale străine sume mari de bani (aproximativ 600.000 USD), având cunoștință că aceștia proveneau din săvârșirea unor infracțiuni de către alte persoane, sprijinind în acest mod activitate unui grup infracțional organizat.
De asemenea, inculpatul, în calitate de administrator de fapt al . s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare fiscale sau vamale prin nedeclararea, declararea fictivă sau declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
Prin urmare, infracțiunile săvârșite de către inculpat sunt de o gravitate ridicată, de natură să tulbure de o manieră deosebită ordinea publică, afectând încrederea publicului în corectitudinea operațiunilor financiare și a mediului de afaceri, ajutând alte persoane să dea o aparență de legalitate câștigurilor materiale rezultate din săvârșirea unor infracțiuni economice.
Având în vedere și că inculpatul este cercetat în alte dosare penale pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, Curtea apreciază că există riscul crescut ca inculpatul să săvârșească și alte infracțiuni de genul celor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, astfel încât în acest sens există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Prin urmare, Curtea apreciază că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este pe deplin justificată în cauză.
Cu privire la apărarea inculpatului, referitoare la împrejurarea că nu i s-a adus la cunoștință o eventuală reinstituire ori prelungire a măsurii interzicerii de a părăsi țara, Curtea apreciază că aceasta nu este pertinentă, întrucât unul dintre motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive este acela că a fugit pentru a se sustrage de la urmărire penală și judecată, prevăzut de art.148 al.1 lit.a Cpp, iar nu că inculpatul ar fi avut interdicție de a părăsi teritoriul țării, măsură pe care s-o fi încălcat.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată că încheierea atacată este temeinică și legală sub toate aspectele, urmând să respingă ca nefondat recursul inculpatului S. M. R..
Văzând și prevederile art.192 Cpp;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S. M. R. împotriva încheierii de ședință din data de 01.02.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr._/3/2012.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. B.-F. C. I. B. A.-E.
GREFIER,
B. C.
Red.B.F.V
Tehn.BFV/N.E.A/2ex/25.02.2013
Trib.București/S.II.P/Jud.M.S
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
