Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1742/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1742/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1742/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1742/R
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. C.
JUDECĂTOR – L. C-T. C.
JUDECĂTOR - M. L.
GREFIER – M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de partea civilă B. G. și inculpatul D. M., împotriva sentinței penale nr. 1123 din data de 12 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul parte civilă B. G., personal și asistat de avocat Vlașcă I. D., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul de fond, recurentul inculpat D. M., personal și asistat de avocat P. F. C., cu împuternicire avocațială ._/2013 emisă de Baroul București – Cabinet individual depusă la fila 9 dosar, și avocat G. C., desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 8 dosar, lipsă fiind intimata inculpată G. D., pentru care a răspuns avocat G. M., desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 21 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuție tardivitatea formulării recursurilor declarate în cauză.
Apărătorului recurentului parte civilă solicită să i se dea posibilitatea să studieze dosarul înainte de a pune concluzii pe aspectul pus în discuție.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea dosarului, nemaifiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra tardivității căilor de atac.
Apărătorul recurentului parte civilă B. G. arată că au fost existat trei amânări de pronunțare la care nici una dintre părți nu a fost prezentă, condiții în care consideră că termenul de recurs curgea de la data comunicării sentinței penale, întrucât partea civilă nu a fost prezentă la pronunțarea sentinței.
Apărătorul recurentului inculpat D. M. arată că acesta nu a fost citat pentru niciuna din amânările de pronunțare, în cauză au fost trei amânări de pronunțare, și în opinia sa, consideră că este un recurs declarat peste termen.
Apărătorul inculpatei G. D. lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul este semnat de avocat, nu rezultă că a fost însușit de parte, recursul a fost declarat la data de 26.06.2013, dezbaterile au fost la data de 28.05.2013. Față de cele arătate, solicită respingerea ca tardive a recursurilor declarate în cauză.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1123/12.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București s-au dispus următoarele:
In temeiul art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal și art. 74 lit. a Cod Penal a fost condamnat inculpatul D. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, cu aplic. art. 71-64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
In temeiul art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal și art. 74 lit. a si c Cod Penal a fost condamnată inculpata G. D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, cu aplic. art. 71-64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. În temeiul art. 81-82 C.pen., art. 71 alin. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpatei G. D., fiind atrasă atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.
In temeiul art. 346 C.pr.pen. rap. la art. 1357 C.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. G. și au fost desființate (anulate) înscrisurile false: procura 672/04.05.2004 autentificată de BNP V. I. și contractul de vânzare –cumpărare nr. 926/12.08.2004 autentificat sub acest nr. de BNP D. S. C..
S-a dispus și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat recurs la data de 25.06.2013 (data poștei – f. 3 d.r.) partea civilă B. G., dosarul fiind înaintat Curții de Apel București la data de 08.07.2013.
După înregistrarea dosarului pe rolul Curții de Apel București, la data de 18.07.2012 (data poștei – f. 20 d.r.), a declarat recurs împotriva sentinței penale menționate și inculpatul D. M..
La termenul din data de 25.09.2013, Curtea a pus în vedere părților să formuleze concluzii cu privire la respectarea termenului legal pentru declararea căilor de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la aspectul menționat, Curtea constată că ambele recursuri sunt tardive, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3853 C.pr.pen. termenul de declarare a recursului este de 10 zile, iar potrivit art. 363 alin. 3 C.pr.pen. acest termen curge „pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare…de la pronunțare”.
Or, în cauza de față, Curtea constată că atât partea civilă B. G., personal, cât și inculpatul D. M., personal, (dar și asistați de apărători aleși) au fost prezenți la dezbaterile care au avut loc în fața Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 28.05.2013, când cauza a fost reținută spre soluționare, ulterior pronunțarea fiind amânată succesiv la datele de 06.06.2013 și 12.06.2013, când s-a pronunțat sentința penală nr. 1123/12.06.2013.
Raportat la data de pronunțare a sentinței penale recurate ultima zi pentru declararea în termen a căilor de atac era data de 24.06.2013, o zi de luni.
În consecință, căile de atac exercitate de partea civilă la 25.06.2013, iar de inculpat la 18.07.2013, sunt tardiv formulate.
Raportat la cele susținute de către apărare, Curtea constată că amânarea pronunțării de către prima instanță (amânare ce s-a încadrat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 306 C.pr.pen.) nu influențează asupra momentului de la care începe să curgă termenul pentru declararea căii de atac, că nu există nicio dispoziție legală care să prevadă faptul că părțile sunt citate pentru pronunțarea unei hotărâri, dar și faptul că, potrivit articolului 363 alin. 3 C.pr.pen., nu este necesar ca partea prezentă la dezbateri să fi fost prezentă și la pronunțare pentru ca termenul de declarare a căii de atac să curgă de la acest moment.
În ceea ce privește referirile apărătorului inculpatului la faptul că ne-am afla în prezența unui recurs peste termen, Curtea constată că potrivit art. 3853 C.pr.pen. rap. la art. 365 C.pr.pen. partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și de la pronunțare poate declara recurs și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la începerea executării pedepsei. Or, după cum s-a arătat mai sus, inculpatul D. M. a fost prezent în fața Judecătoriei Sectorului 3 București la soluționarea dosarului nr._ .
În ceea ce privește repunerea în termenul de declarare a căii de atac a recursului, deși nu a fost formulată o cerere expresă în acest sens, Curtea constată că potrivit art. 3853 C.pr.pen. rap. la art. 364 C.pr.pen. recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, condiții ce nu sunt îndeplinite în cauza de față. Or, niciuna dintre părți nu a dovedit o cauză temeinică de împiedicare, amânarea pronunțării de către prima instanță neavând acest carcater, cu atât mai mult cu cât ambele părți au beneficiat de asistența unor specialiști ai dreptului în fața primei instanțe, aleși de ele, care aveau obligația de a le aduce la cunoștință toate dispozițiile aplicabile.
Față de cele prezentate, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.pen., Curtea va respinge recursurile declarate de partea civilă B. G. și de inculpatul D. M. ca tardive.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca tardive recursurile declarate de partea civilă B. G. și de inculpatul D. M..
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă pe fiecare dintre recurenți la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul D. M., în cuantum de 75 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata G. D., în cuantum de 300 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. C. L. C-tin C. M. L.
GREFIER
M. G.
Red./dact./2ex.
04.10.2013/M.C./jud.M.L
JS3- A.I. C.
M.L. 04 Octombrie 2013
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1739/2013.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
