Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1419/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1419/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 1419/2015

Dosar nr._

(Număr în format vechi_ )

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA NR. 1419

Ședința publică din data de 22.10.2015

Completul constituit din

Președinte: P. V. A.

Judecător: C. E. R.

Grefier: R. D. C.

Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror D. F..

Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de apelanții-inculpați P. S. V., P. A. M., S. E. și D. D. V., împotriva sentinței penale nr. 1855/25.06.2014 a Tribunalului București.

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică de la data de 06.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, ce face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea în baza art. 391 al. 1 NCPP a stabilit pronunțarea la data de 20.10.2015, când, în aceeași compunere a amânat pronunțarea la data de 22.10.2015, când, în aceeași compunere a decis următoarele:

CURTEA:

Prin sentința penală nr.1855 din data de 25.06.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală a hotărât următoarele:

În temeiul art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal a fost condamnat pe inculpatul P. A. M., la o pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (în dauna persoanei vătămate S.C. Piraeus Bank R. S.A).

În temeiul art.322 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (în dauna persoanei vătămate S.C. Piraeus Bank R. S.A).

În temeiul art.244 alin.1 și 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna persoanei vătămate S.C. V. R. S.A.).

În temeiul 322 alin.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (în dauna persoanei vătămate S.C. V. R. S.A).

În baza art.38 lit.a Cod penal rap la art.39 alin.1 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatului P. A. M. căruia i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 8 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

In baza art.72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 16.06.2011 până la data de 23.06.2011, inclusiv.

În temeiul art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul S. E. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (în dauna persoanei vătămate S.C. Piraeus Bank R. S.A).

În temeiul art.322 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (în dauna persoanei vătămate S.C. Piraeus Bank R. S.A).

În temeiul art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (în dauna persoanei vătămate S.C. V. R. S.A).

În temeiul art.322 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (în dauna persoanei vătămate S.C. V. R. S.A).

În baza art.38 lit.a Cod penal rap la art.39 alin.1 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului S. E. căruia i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de5 ani și 4 luni închisoare.

In baza art.72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestului preventiv începând cu data de 16.06.2011 până la data de 23.06.2011 inclusiv.

În temeiul art.48 raportat la art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul P. S. V. la o pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată (în dauna persoanei vătămate S.C. V. R. S.A).

În temeiul art.322 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (în dauna persoanei vătămate S.C. V. R. S.A).

În temeiul art.48 raportat la art244 alin.1 și 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune (în dauna persoanei vătămate S.C. Piraeus Bank R. S.A.)

În temeiul art.322 alin.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (în dauna persoanei vătămate S.C. Piraeus Bank R. S.A).

În baza art.38 lit.a Cod penal rap la art.39 alin.1 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului P. S. V. căruia i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 3 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 9 luni închisoare, inculpatului având în final de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art.91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal. Pe perioada termenului de supraveghere s-a dispus că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere prev. de art. 93 alin.1 lit. a-d Cod penal: să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește cinci zile; să comunice orice schimbare a locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență și alin.2 lit. d Cod penal: să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În temeiul art.93 alin.3 Cod penal i s-a impus inculpatului obligația de a desfășura, pe durata termenului de supraveghere, o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o durată de 100 de ore, al cărei conținut dar și instituția la care va fi prestată munca se vor stabili de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București

În baza art.91 alin.4 Cod penal i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 și 97 Cod penal.

În temeiul art.322 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal a fost condamnată inculpata D. D. – V. la o pedeapsă de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În temeiul art.297 alin.1 raportat la art.308 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În temeiul art.66 alin.1 și 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art.65 alin.1 Cod penal i s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 lit.a si lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.38 lit.a Cod penal rap. la art.39 alin.1 lit.b Cod penal și art.45 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei D. D. – V. căreia i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 luni închisoare, inculpata având în final de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare.

În temeiul art.66 alin.1 și 2 Cod penal rap la art.45 Cod penal i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art.65 alin.1 Cod penal rap. la art. 45 Cod penal i s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a si lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art.92 Cod penal. Totodată, s-a dispus că pe perioada termenului de supraveghere inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 lit. a-d Cod penal: să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește cinci zile; să comunice orice schimbare a locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență și alin.2 lit.d Cod penal: să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În temeiul art.93 alin.3 Cod penal i s-a impus inculpatei obligația de a desfășura pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o durată de 800 de ore, al cărei conținut dar și instituția la care va fi prestată munca se vor stabili de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București

În baza art.91 alin.4 Cod penal i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 și 97 Cod penal.

În temeiul art.397 rap. la art.25 alin.3 Cod pr.penală s-a dispus desființarea înscrisurilor sub semnătură privată false, respectiv: contractele de închiriere încheiate între inculpații S. E., P. A. M. și N. C. și înregistrate sub numerele_/01.07.2008,_/30.07.2008, actul adițional nr._ din data de 14.07.2008, rapoartele de evaluare nr.797 din data de 19.06.2008, nr-960 din data de 24.07.2008 și nr.1070 din data de 19.08.2008, rapoartele de vizită întocmite de către inculpata D. D. V. în dosarele de credit ale inculpaților P. A. M. și S. E., facturile fiscale depuse de către inculpații P. A. M. și S. E. la S.C. Piraeus Bank R. S.A. și declarația autentificată sub nr.5235 din data de 18.08.2008 de către B.N.P. "M. M.".

În baza art.397 alin.1 Cod pr.penală rap. la art.998 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă a persoanei vătămate, constituită parte civilă S.C. V. R. S.A și au fost obligați inculpații la plata de despăgubiri, după cum urmează:

- inculpatul S. E., la plata sumei de 253.358,82 franci elvețieni CHF, în echivalent lei la cursul B.N.R. din data plății efective, reprezentând daune materiale,

- inculpatul P. A. M., la plata sumei de 278.982,21 franci elvețieni CHF, în echivalent lei la cursul B.N.R. din data plății efective, reprezentând daune materiale.

În baza art.397 alin.1 Cod pr.penală rap. la art.998 cod civil a fost admisă acțiunea civilă a persoanei vătămate, constituită parte civilă S.C. Piraeus Bank R. S.A și au fost obligați inculpații P. A. M. și S. E., în solidar, la plata sumelor de 18.191,30 de euro, 77,30 euro și 134,41 dolari USD în echivalent lei la cursul B.N.R. din data plății efective și a sumei de 1221,65 de lei, reprezentând daune materiale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, următoarele:

1. Cu privire la infracțiunile săvârșite de către inculpații P. A.-M., S. E. și P. S. V. în dauna persoanei vătămate S.C. Piraeus Bank R. S.A.

În data de 08.07.2008, inculpatul P. A. M. a depus la partea vătămată S.C. Piraeus Bank R. S.A. - Sucursala Dristor cererea înregistrată sub nr._, prin care a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale, cu garanție reală, în valoare de 330.000 franci elvețieni, pe o perioadă de 360 de luni și pentru a dovedi sursele sale de venit (în vederea obținerii creditului) inculpatul P. A. M. a depus contractul de închiriere a imobilului al cărui proprietar era (situat în localitatea M., ..n., jud. I.), încheiat pe o perioadă de șapte luni cu inculpatul S. E., înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sector 5 sub nr._/01.07.2008, pentru o chirie lunară de 14.500 lei, astfel cum a rezultat din declarațiile date de către inculpați și înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Cererea de credit - depusă de către inculpatul P. A. M. - nu a fost aprobată de către S.C. Piraeus Bank R. S.A. întrucât, potrivit datelor furnizate de către partea vătămată organelor de urmărire penală, s-a constatat că prezenta un grad ridicat de risc potențial de fraudă.

De asemenea, în cursul aceleiași luni, respectiv iulie 2008, inculpații P. A. M. și S. E. au depus același contract la S.C. V. R. S.A., în vederea obținerii unui alt credit bancar în valoare de 200.000 de franci elvețieni.

În vederea identificării imobilului menționat și a stabilirii stării lui tehnice, lucrători de poliție din cadrul D.G.M.B.- Serviciul de Investigații Criminale s-au deplasat în localitatea M., . ., tarlaua 29, parcela_, jud. I., unde – în prezența numiților F. A. - arhitect șef și referent urbanism în cadrul Primăriei M. și I. S. - asociat al S.C. Nisa Trading 2001 S.R.L. (firmă care a proiectat construcția amplasată la adresa menționată) – au constatat că imobilul proprietatea inculpatului P. A. M. era poziționat pe partea stângă a străzii, nu avea gard împrejmuitor, nu era racordat la utilități și era tencuit doar la exterior, având lipsă mai multe ferestre.

Actele aflate la dosarul de urmărire penală au atestat și faptul că inculpatul P. A. – M. a obținut, de la Primăria orașului M., în data de 15.05.2008 autorizația (nr.108) de construire a imobilului închiriat, compus din parter plus un etaj, valabilă pe o perioadă de douăsprezece luni, înăuntrul căruia trebuia executată construcția. Contractul de închiriere cu inculpatul S. a început să își producă efectele începând cu data de 22.05.2008, ceea ce ar însemna că locuința-construcție a fost edificată în întregime și utilată pentru închiriere în numai șapte zile.

Procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor de construcție, efectuate pe terenul proprietatea inculpatului P. A. M. din localitatea M., județul I., a fost încheiat în data de 12.06.2008.

Raportul de expertiză tehnico-judiciară imobiliară întocmit în cauză a confirmat faptul că imobilul proprietatea inculpatului P. A. M. nu îndeplinea condițiile necesare pentru a putea fi închiriat, iar cuantumul chiriei stipulat în acest contract nu avea o bază reală cât timp imobilele având o stare tehnică similară, situate în aceeași zonă nu se puteau închiria, neexistând cerere și ofertă în acest sens.

În data de 28.08.2008, S.C. American Best Trade S.R.L. - în calitate de împrumutat - al cărui unic asociat era inculpatul S. E. a încheiat cu persoana vătămată S.C. P. Bank R. S.A. contractul de credit nr.8181 prin care au împrumutat suma de 10.000 euro pentru dezvoltarea unei afaceri, inculpații P. A. M. și S. E. având calitatea de garanți ai acestui împrumut.

În aceeași zi, cei doi inculpați au încheiat și contractul de credit cu nr.8182, obținând astfel finanțarea capitalului de lucru pentru acoperirea necesităților financiare aferente activității curente a inculpaților în valoare de 30.000 euro.

Pentru retragerea sumei împrumutate, inculpații P. A. M. și S. E. au prezentat băncii mai multe facturi fiscale fictive – pretins emise de către S.C. A. Plus Trading S.R.L. - al cărui unic asociat era inculpatul P. A. M. – care atestau vânzarea de tablă către S.C. American Best Trade S.R.L. (astfel cum a rezultat din facturile fiscale pretins emise în datele de 18.08.2008 și 12.09.2008 de către S.C. A. Plus Trading S.R.L. și cererile de finanțare depuse în datele de 03.09, 08.09, 11.09 și 12.09.2008 de către S.C. American Best Trade S.R.L., în vederea retragerii sumelor de 10.000 de euro, 14.755,5 euro, 7.983 euro și 7.261,5 euro, pentru derularea activității curente a S.C. American Best Trade S.R.L.)

Potrivit extraselor de cont atașate la dosarul cauzei, S.C. American Best Trade S.R.L. a retras în datele de 03.09, 08.09, 11.09 și 12.09.2008, în baza convențiilor de credit sus menționate, sumele de 10.000 de euro (echivalentul sumei de 35.345 de lei), 14.755, 50 euro (echivalentul sumei de 52.500 de lei), 7.983 de euro (echivalentul sumei de 28.718,04 lei) și respectiv 7.261,50 de euro (echivalentul sumei de 25.945,34 de lei).

Astfel cum a rezultat din procesele-verbale și actele aflate la dosar, în urma verificărilor efectuate la Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București s-a constatat că în cuprinsul declarațiilor informative nr.394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate în cursul anului 2008 de către S.C. A. Plus Trading S.R.L. și S.C. American Best Trade S.R.L. și depuse la această instituție de către societățile deținute de către inculpații P. A. M. și S. E. nu au fost menționate tranzacțiile atestate de facturile fiscale depuse la S.C. Piraeus Bank R. S.A. pentru retragerea sumelor menționate.

De asemenea, din datele furnizate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă București organelor de urmărire penală, a rezultat faptul că S.C. A. Trading S.R.L. (administrată de către inculpatul P. A. M.) nu figura în baza electronică de date a instituției ca având salariați angajați în baza unor contracte individuale de muncă. Societatea comercială American Best Trade S.R.L. a avut un număr de șase angajați însă numai în perioada 01.08.2007 – 31.08.2008, contractele individuale de muncă cu aceștia fiind încheiate pe perioade scurte de timp. Printre angajații acestei societăți figurau: numitul N. C., inculpat inițial în cadrul aceluiași dosar penal și care a fost condamnat deja definitiv pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune (judecata având loc în condițiile fostului art.320¹ din vechiul Cod de procedură penală), numita N. M. - soția lui N. C., P. Z. - mama inculpatului P. A. M. și S. G. - soția inculpatului S. E..

Prin adresa cu nr.4588/07.07.2011, S.C. P. Bank R. S.A. a comunicat organelor de urmărire penală că în data de 28.06.2011, S.C. American Best Trade S.R.L. îi datora suma de 45.655,01 euro, 469,56 de lei și 10,92 dolari USD în baza contractului de credit cu nr.8182/28.08.2008.

S.C. American Best Trade S.R.L. a garantat restituirea celor două credite obținute de la S.C. Piraeus Bank R. S.A. cu imobilul situat în comuna Gruiu, .. I., proprietatea inculpatului P. A. M., sens în care la data de 28.08.2008 au fost încheiate între S.C. Piraeus Bank R. S.A. și inculpatul P. A. M. două contracte de ipotecă de rang I și II, în baza cărora a fost instituit în favoarea părții vătămate dreptul de ipotecă asupra imobilului-teren arabil cu suprafața de 904,01 mp situat în intravilanul comunei Gruiu, . nr.69, parcelele 2335, 2335 și 2336, jud. I..

Evaluarea acestui imobil, în vederea aprecierii asupra luării sale în considerare drept garanție de către partea vătămată S.C. Piraeus Bank R. S.A., a fost efectuată în baza contractului de prestări servicii încheiat în data de 04.06.2008 între partea vătămată și inculpatul P. S. V., evaluator agreat de către S.C. P. Bank R. S.A.

Din cuprinsul raportului de evaluare cu nr.797 din data de 19.06.2008 întocmit de către inculpatul P. S. V. a rezultat că valoarea de piață a imobilului proprietatea inculpatului P. A. M. (situat în satul Siliștea Snagovului, .), la momentul întocmirii raportului era de 108.482 de euro, iar valoarea de lichidare era de 86.785 de euro.

Expertiza tehnico-judiciară imobiliară efectuată în cauză a stabilit că la data evaluării efectuate de către inculpatul P. S. V. valoarea de piață a imobilului sus menționat era de 64.185 de euro iar valoarea de lichidare a imobilului la aceeași dată era de 46.855 de euro, de unde a rezultat că a existat o supraevaluare certă făcută de către inculpat. Astfel, cu privire la aplicarea de către inculpatul P. S. V. a metodelor de estimare a valorii de piață a imobilului proprietatea inculpatului P. A. M., raportul de expertiză tehnică judiciară a stabilit că inculpatul a folosit metoda comparației relative (a cărei valoare o recomandă ca fiind valoarea de piață a imobilului evaluat) și metoda extracției (a cărei valoare figurează în raport la pct.13, subpct. 31.2, ca valoare estimată prin metoda capitalizării), fără ca determinarea valorii prin metoda extracției să fie inclusă ca anexă în raport. Din cuprinsul raportului de expertiză a mai rezultat că luând în considerare autorizația de construcție nr.40 din data de 06.07.2007, care nu figurează ca anexă la raportul de evaluare, inculpatul P. S. V. a calculat valoarea de piață estimată a imobilului prin metoda extracției, fără ca acest calcul să fie fundamentat pe baza PUZ-ului și PUD-ului comunei Gruiu, jud. I.. În plus, s-a constatat că formula de calcul folosită de către inculpatul P. S. V. conținea inadvertențe, confundându-se aria utilă cu aria desfășurată.

Din declarațiile date de martora T. A. a rezultat că inculpatul P. A. M. a venit la S.C. P. Bank R. S.A. în vara anului 2008 însoțit de către inculpatul S. E. și i-a spus că intenționa să obțină un credit în numele firmei S.C. American Best S.R.L. care îi aparținea inculpatului S. E..

Potrivit afirmațiilor martorei, cei doi inculpați au reușit să obțină un credit în cuantum de 70.000 de euro, iar restituirea sumei împrumutate a fost garantată prin instituirea unui drept de ipotecă asupra unui teren situat în satul Siliștea Snagov, proprietatea inculpatului P. A. M., a cărui evaluare a fost făcută de către inculpatul P. S. V.. Martora a declarat inițial că i-a încredințat inculpatului P. A. M. numărul de telefon al inculpatului P. S. V. întrucât acesta era evaluator agreat de către partea vătămată S.C. P. Bank R. S.A. În fața instanței de judecată, martora a arătat că nu ea este cea care l-a recomandat pe inculpatul P., dar această declarație nu a fost reținută, fiind contrazisă de susținerile inculpatului P. și ale inculpatului P. care au atestat veridicitatea declarațiilor inițiale ale martorei.

Din declarațiile aceleiași martore și din actele depuse la dosar de instituția bancară a rezultat că inculpații au încetat să mai achite ratele acestui credit provocând un prejudiciu băncii.

În ceea ce privește această faptă inculpatul P. S. V. a declarat că începând cu anul 2006 a lucrat ca evaluator, obținând legitimația nr._ de la Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din R. (ANEVAR). În cursul aceluiași an, inculpatul a început să facă evaluări imobiliare pentru S.C. V. R. S.A. și potrivit susținerilor acestuia, în cursul anului 2008, la propunerea martorei T. A. - fost funcționar în cadrul S.C. V. R. S.A., devenit între timp directorul sucursalei Dristor a S.C. Piraeus Bank R. S.A. - inculpatul a acceptat să colaboreze și cu această bancă în baza unui contract de prestări servicii.

În ceea ce privește conținutul raportului de evaluare cu nr.797 din data de 19.06.2008 privind imobilul proprietatea inculpatului P. A. M. situat în ., inculpatul P. a declarat că își recunoaște semnătura de pe acest înscris, dar nu își amintește împrejurările în care a fost întocmit și nici pentru ce fel de credit a fost solicitat. Inculpatul P. S. V. a precizat că nu a efectuat personal inspecția imobilului respectiv, aceasta fiind făcută de către unul dintre angajații săi. Din declarațiile inculpatului P. S. V. a mai rezultat că nu a discutat cu inculpatul P. A. M. despre această evaluare imobiliară negând totodată că vreun funcționar bancar sau vreo altă persoană i-ar fi solicitat vreodată să supraevalueze vreun imobil.

Inculpatul a mai declarat că inspecția imobilelor în vederea evaluării era efectuată, în acea perioadă, fie de către el fie de către unul dintre angajații săi, iar în cazul imobilului proprietatea inculpatului P. A. M., situat în . inspecție a fost efectuată în prezența acestui inculpat de către un angajat pe nume "A.". Inculpatul P. S. V. nu a dorit să indice datele de stare civilă ale lui "A." fiind de greu de acceptat că acesta nu cunoștea nimic cu privire la identitatea unei persoane cu care colabora în mod constant.

Inculpatul a arătat că pe baza documentației și fotografiilor efectuate de ‘A.’ a întocmit raportul de evaluare care a fost depus la sucursala "Dristor" a S.C. Piraeus Bank Romania S.A. Din declarația inculpatului a rezultat, de asemenea, că inculpatul P. A. M. nu i-a spus că ar fi fost nemulțumit de modul în care i-a evaluat imobilul situat în comuna Gruiu, .. I.. În plus, inculpatul a negat că ar fi primit vreo sumă de bani sau vreun folos material de la inculpații P. A. M. și S. E. sau de la vreo persoană din anturajul celor doi inculpați, pentru a întocmi evaluări imobiliare în sensul dorit de cei doi.

Inculpatul P. A. M. a declarat că în cursul anului 2008, fiind încurajați de evoluția pieței imobiliare și de contractele pe care le încheiaseră, atât el cât și inculpatul S. E. au hotărât să își extindă afacerile și, pe cale de consecință, au luat legătura cu martora T. A. pentru a-i sfătui cu privire modalitatea de obținere a unor noi credite bancare.

Din declarațiile inculpatului P. A. M. a mai rezultat că martora T. A. - director al sucursalei Dristor a S.C. P. Bank R. S.A. le-a spus că nu mai puteau obține credite în calitate de persoane fizice (întrucât contractaseră deja credite în această calitate de la partea vătămată S.C. V. R. S.A.) astfel că cei doi inculpați au hotărât să contracteze un credit în numele S.C. American Best S.R.L. condusă de către inculpatul S. E.. Ulterior, inculpatul S. E. a solicitat acordarea a două credite, unul în valoare de 10.000 de euro și altul în valoare de 80.000 de euro, depunând în acest sens mai multe acte contabile care atestau situația financiară a S.C. American Best S.R.L.

Inculpatul P. A. M. a garantat restituirea creditului solicitat de către inculpatul S. E. cu un teren proprietatea sa situat în comuna Gruiu, .. I., a cărui evaluare a fost făcută de către inculpatul P. S. V.. Din declarațiile inculpatului a mai rezultat că nu s-a întâlnit cu inculpatul P. S. V. ci, la solicitarea acestuia, i-a lăsat toate actele necesare întocmirii raportului de evaluare la sediul S.C. P. Bank R. S.A., fără a-i remite însă vreo sumă de bani. S-a observat că în varianta expusă de inculpatul P., acesta a primit actele privind imobilul de la un funcționar bancar după ce se deplasase personal la sediul băncii în acest scop.

Inculpatul P. A. M. a mai arătat că în data de 28.08.2008, inculpatul S. E. a semnat cu S.C. P. Bank R. S.A. două convenții prin care i s-a aprobat un credit în valoare de 10.000 de euro și o linie de credit în valoare de 30.000 de euro, iar pentru retragerea banilor, inculpatul S. E. a prezentat băncii o . facturi fiscale emise de către S.C. A. Plus Trading S.R.L., deținută de către inculpatul P. A. M., care atestau că această firmă îi vânduse S.C. Amercan Best S.R.L. tablă în valoare de 30.000 de euro. Inculpatului P. A. M. a declarat că aceste facturi fiscale au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale și că tabla fusese achiziționată anterior de către S.C. A. Plus Trading S.R.L. de la diverși furnizori și întrucât inculpatul P. A. M. nu dispunea de banii necesari pentru a o achita, a vândut-o la rândul său inculpatului S. E. pentru ca acesta să poată retrage de la S.C. P. Bank R. S.A., în baza facturilor fiscale, suma de 30.000 de euro.

Tribunalul a considerat că aceste declarații nu reflectă realitatea având în vedere că inculpatul P. a arătat că nu își amintește care a fost motivul pentru care nu a raportat aceste tranzacții la organele fiscale, precizând că cel mai probabil contabila sa a completat o declarație pe care el a semnat-o fără să o verifice în prealabil. S-a apreciat că varianta furnizată de către inculpat nu poate fi primită câtă vreme acesta a susținut că nu poate indica nici un element care să conducă la identificarea persoanei care îndeplinea funcția de contabil al societății, apreciindu-se ca fiind imposibil ca administratorul societății să nu cunoască absolut nimic despre identitatea celei care realiza contabilitatea firmei, persoană ale cărei lucrări administratorul le semna. În ceea ce privește evidențele contabile ale S.C. A. Plus Trading S.R.L., inculpatul a mai declarat că nu le mai deține întrucât i-au fost sustrase din imobilul său situat în localitatea M.. Această afirmație a fost dublată de susținerile inculpatului S..

Susținerile inculpaților S. și P. au fost apreciate ca fiind neadevărate motivat de faptul că în vederea stabilirii veridicității susținerilor inculpatului P. privind sustragerea evidențelor contabile ale S.C. A. Plus Trading S.R.L., au fost efectuate verificări de către organele de urmărire penală, prilej cu care s-a constatat că în data de 14.08.2009 inculpatul P. A. M. a sesizat Poliția orașului M. cu privire la sustragerea de către autori necunoscuți a unor ferestre PVC cu geam termopan care erau montate la trei imobile aflate în curs de finisare în localitatea M., ., jud. I., iar în data de 04.05.2010, după aproximativ nouă luni de la formularea plângerii inițiale, inculpatul a completat-o, sesizând faptul că între timp constatase și furtul din acele imobile a doi saci conținând documente contabile aparținând S.C. A. Plus Trading S.R.L.

Prin rechizitoriul nr.3476/P/2009 din 28.03.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu au fost trimiși în judecată inculpații P. M. și G. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a,g și i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal constând în aceea că în două nopți consecutive cei doi au pătruns împreună în două imobile situate în localitatea M., ., jud. I. - proprietatea inculpatului P., de unde au sustras, prin efracție, ferestre PVC cu geam termopan în valoare totală de 8.000 de lei. Din actul de sesizare a instanței a rezultat că probele administrate în cauză nu au confirmat sustragerea, de către inculpații, de documente contabile aparținând S.C. A. Plus Trading S.R.L.

În realitate, arată prima instanță, inculpatul P. A. M. a sesizat furtul tuturor actelor contabile aparținând societății menționate pentru a se sustrage de la verificările organelor fiscale, nefiind plauzibil faptul că persoanele care au pătruns în imobilele proprietatea inculpatului, în scopul de a sustrage bunuri pe care ulterior să le valorifice, și-ar fi însușit cu aceleași împrejurări și toate documentele contabile ale S.C. A. Plus Trading S.R.L. Pe de altă parte, se arată că inculpatul P. A. M. a sesizat abia după 9 luni sustragerea actelor contabile, fapt care în opinia primei instanțe atestă lipsa de veridicitate a susținerilor inculpatului. Aceste considerente au condus la concluzia că respectivele facturi fiscale atestau operațiuni financiare care nu au avut loc în realitate, fiind întocmite tocmai în scopul de a induce în eroare banca cu privire la veniturile societății care urma să contracteze aceste credite.

Inculpatul S. E. a precizat că în cursul lunii septembrie 2008, inculpatul P. A. M. - care se afla în relații apropiate cu martora T. A. - l-a condus pe acesta la sucursala menționată pentru a contracta un credit bancar în numele firmei sale S.C. American Best Trade S.R.L. Din declarațiile inculpatului S. E. a mai rezultat că ulterior a obținut două credite de la această bancă, unul în valoare de 10.000 de euro și o linie de credit în valoare de 30.000 de euro, sume cu ajutorul cărora cei doi inculpați au cumpărat materiale de construcții în baza unor facturi fiscale care atestau achiziționarea acestor materiale de la firma S.C. A. Plus Trading S.R.L. deținută de către inculpatul P. A. M.. Inculpatul S. E. a arătat că facturile fiscale au fost sustrase din locuința inculpatului P. A. M., unde le depozitase. Pentru aceleași motive mai sus arătate, Tribunalul a constatat că aceste afirmații nu reflectă realitatea.

2.În ceea ce privește infracțiunile comise în dauna S.C. Volskbank Romania S.A.

În data de 29.07.2008, inculpatul P. A.-M. a contractat pe o perioadă de 25 de ani o refinanțare a unui împrumut mai vechi (obținut în baza contractului nr.13/DDP/26.04.2006 de la partea vătămată S.C. Volskbank Romania S.A. - sucursala S.M.B. în valoare de 200.000 de franci elvețieni). Inculpatul P. A.-M. a garantat restituirea creditului bancar (refinanțarea) prin instituirea unui drept de ipotecă asupra unui imobil proprietatea sa situat în localitatea M., ., compus din teren cu suprafața de 287 mp. și construcția edificată pe acesta. Inculpatul P. cumpărase anterior, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1601 din 27 septembrie 2007 de către BNP "Joanta V. C." terenul cu suprafața de 287 mp. la prețul de 4.305 euro (14.550 de lei).

Pentru dovedirea surselor de venit, inculpatul P. A.-M. a prezentat S.C. Volskbank R. S.A. un contract de închiriere a imobilului menționat, încheiat pe o perioadă de șapte luni cu inculpatul S. E., valoarea chiriei fiind de 14.500 lei lunar, contractul de închiriere fiind chiar cel cu care inculpații încercaseră anterior să obțină un credit în valoare de 333.000 de franci elvețieni de la S.C. P. Bank R. S.A.

Observând existența unor restanțe la plata ratelor, angajații băncii au procedat la efectuarea unor verificări privind modul de acordare al creditului iar din cuprinsul raportul intern nr.573/16.06.2010 întocmit de către Departamentul Antifraudă din cadrul S.C. Volskbank Romania S.A. a rezultat că au existat mai multe nereguli la acordarea acestui credit.

Astfel, s-a reținut că imobilul din contractul de închiriere - considerat venit eligibil - nu era finalizat la data de 29.07.2008 când a fost încheiat contractul de credit, fapt care a condus la suspiciunea că acesta nu putea fi închiriat/locuit, contractul de închiriere își producea efectele începând cu data de 22.05.2008, iar potrivit autorizației de construcție locuința a început să fie construită în data de 15.05.2008, existența unei diferențe între cuantumul chiriei confirmat de către inculpatul P. S. V. în raportul de evaluare întocmit în dosarul de credit (1.500 de euro) și cuantumul chiriei confirmat pe contractul de închiriere (1.800 de euro); existența unor elemente de asemănare între caracteristicile scrisului din contractul de închiriere încheiat de inculpatul P. A. M. cu inculpatul S. E. și cel încheiat între inculpații S. E. și N. C. (utilizat de către inculpatul S. E. pentru obținerea unui credit bancar de la S.C. V. R. S.A.).

În cauză a fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico-științifice asupra scrisului care completa contractele de închiriere înregistrate la Administrația Finanțelor publice Sector 5 cu nr._ din data de 01.07.2008 (încheiat între inculpații P. A. M. și S. E.) și nr._ din data de 30.07.2008 (încheiat între inculpații S. E. și N. C.), prilej cu care s-a constatat că scrisul care a completat ambele contracte a fost executat de către inculpatul P. A. M..

De asemenea, s-a reținut că din fotografiile anexate la raportul de evaluare a rezultat că imobilul ipotecat și închiriat nu era finalizat, dar cu toate acestea inculpatul P. S. V. - în calitate de evaluator - a confirmat obținerea de către inculpatul P. A. M. a unei chirii, iar inculpata D. D. V. - directorul sucursalei SMB a S.C. Volskbank Romania S.A. - prin semnarea și completarea unui raport de vizită din data de 21.07.2008 a confirmat existența unui chiriaș și faptul că imobilul era finisat și mobilat. De asemenea, s-a mai arătat și faptul că părea a fi eronată stabilirea de către P. S. V. în raportul de evaluare a unei valori de piață a imobilului de 165.000 de euro, mult prea mare în raport cu starea tehnică a imobilului. În plus, s-a constatat că terenul aferent imobilului adus în garanție fusese cumpărat cu zece luni înainte cu suma de 4.305 de euro.

Astfel cum s-a arătat în cele ce preced, lucrători de poliție din cadrul D.G.M.B.- Serviciul de Investigații Criminale s-au deplasat în localitatea M., . ., tarlaua 29, parcela_, jud. I., unde în prezența numiților F. A., arhitect șef și referent urbanism în cadrul Primăriei M. și I. S. asociat al S.C. Nisa Trading 2001 S.R.L. (firmă care a proiectat construcția amplasată la adresa menționată), au constatat că imobilul era poziționat pe partea stângă a străzii, nu avea gard împrejmuitor, nu era racordat la utilități, era tencuit doar la exterior, având lipsă mai multe ferestre.

Inculpatul P. A. – M. a obținut în data de 15.05.2008 de la Primăria Orașului M. autorizația cu nr.108 de construire a imobilului închiriat (compus din parter plus un etaj), valabilă pe o perioadă de douăsprezece luni înăuntrul căruia trebuia executată construcția, iar contractul de închiriere dintre acesta și inculpatul S. a început să își producă efectele începând cu data de 22.05.2008, procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor de construcție fiind încheiat în data de 12.06.2008.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că raportul de evaluare a proprietăților imobiliare tip teren și construcție pentru garantarea creditelor ipotecare nr.960 din data de 24.07.2008 întocmit de către inculpatul P. S. V. în calitate de expert evaluator, cu privire la imobilul din . a fost determinant pentru acordarea creditului bancar.

În respectivul raport, inculpatul P. S. V. a menționat la rubrica „descriere apartament“ că imobilul nu era racordat la utilități și că finisajele erau neexecutate, iar la rubrica ,,valoare de piață estimată pe baza capitalizării“ s-a consemnat că metoda nu se poate aplica întrucât imobilul nu este finisat. În schimb, ca urmare a aplicării metodei costului de înlocuire net în raportul de evaluare, P. S. V. a atestat că valoarea de piață a imobilului proprietatea inculpatului P. A. M. era de 165.000 de euro (echivalentul sumei de 591.393 lei).

Cu toate că imobilul (situat în localitatea M., . Unirii, fără număr, tarlaua 29, parcela_, jud. I.) nu îndeplinea condițiile necesare pentru a fi închiriat ca locuință, iar valoarea chiriei lunare - suma de 14.500 de lei, stabilită prin contractul încheiat între inculpatul P. A. M., în calitate de locator și inculpatul S. E., în calitate de chiriaș - era în mod evident nejustificată în raport cu starea imobilului, inculpatul P. S. V. a menționat în cuprinsul raportului de evaluare că maximul chiriei în zonă pentru proprietăți similare era de 1.500 de euro. În plus, urmărind să respecte procedura instituită de către ..A. privind creditele acordate persoanelor fizice, inculpatul P. S. V. a vizat contractul de închiriere încheiat în data de 01.07.2008 între inculpații P. A. M. și S. E., consemnând ca și cuantum lunar al chiriei lunare pe piața imobiliară suma de 1.800 euro.

Din raportul de expertiză tehnico-judiciară imobiliară întocmit în cauză a rezultat că la data evaluării efectuate de către P. S. V. valoarea de piață a imobilului menționat era de 119.060 de euro (în loc de 165.000 de euro), iar valoarea de lichidare a imobilului la aceeași dată era de 86.915 de euro. De asemenea, din cuprinsul raportului de expertiză a mai rezultat că valoarea chiriilor în zonă pentru proprietăți similare cu cea a inculpatului P. A. M. la data de 24.07.2008 nu era evidențiată pe piața imobiliară deoarece imobilele aflate într-o stare tehnică similară (nefinisate, neracordate la utilități și nemobilate nu se pot închiria întrucât nu există cerere și ofertă).

În ceea ce o privește pe inculpata D. D. V., potrivit fișei postului, îi reveneau în calitate de director de sucursală mai multe sarcini de serviciu, printre care și conducerea activității sucursalei SMB a S.C. V. R. S.A. conform regulilor stabilite împreună cu conducerea băncii, ținând cont de legislația în vigoare și de normele, politicile și procedurile interne, gestionarea tuturor relațiilor cu clienții băncii, a plângerilor și cererilor acestora, asigurarea procesării și aprobării aplicațiilor de credit, asigurarea controlului operațiunilor derulate în sucursală, organizarea fluxului documentelor, politicilor și procedurilor băncii.

Potrivit normelor interne ale S.C. Volkbank R. S.A., una dintre condițiile esențiale pentru acordarea creditelor cu o valoare mai mare de 100.000 euro la imobilele teren fără construcție era întocmirea de către directorii de sucursale a unui raport de vizită a imobilelor aduse garanție de către solicitanții creditelor.

În legătură cu respectivul credit, la data de 21.07.2008 inculpata D. D. V. a întocmit un astfel de raport, în care a consemnat că în data respectivă a fost vizitat imobilul situat în localitatea M., județul I., proprietatea inculpatului P. A. M., prilej cu care s-a constatat că acesta era complet finisat și echipat pentru o utilizare corespunzătoare.

De asemenea, inculpata a atestat că imobilul era închiriat locatarului și că valoarea chiriei fusese confirmată de către inculpatul P. S. V. în calitate de evaluator, recomandând în calitate de director al sucursalei SMB luarea în considerare de către partea vătămată a veniturilor obținute de către inculpatul P. A. M. din chirii.

Din actele depuse la dosar și declarațiile martorilor B. și M. și cele ale inculpatei a rezultat că anterior aprobării creditului solicitat de către inculpatul P. A. M., inculpata D. D. V. și martora B. (fostă M.) C. M. au procedat la verificarea tuturor documentelor depuse de către inculpatul P. A. M., inclusiv a celor privind imobilul adus în garanție și veniturile inculpatului, checklist-ul obligatoriu, atestând prin semnătură verificarea acestor documente, iar ulterior inculpata D. D. V. și martorii M. D. A. (șef Departament Analiză Credite) și I. D. (analist credite) au semnat propunerea de aprobare a creditului solicitat de către inculpatul P. A. M.. Ulterior, un comitet de credit format din inculpata D. D. V. și martorul M. D. A. au semnat minuta de aprobare a creditului.

Martora B. (fostă M.) C. M. a declarat că de la data angajării la S.C. V. R. S.A. - septembrie 2006 și până în toamna anului 2008 a lucrat ca ofițer credite la Sucursala Municipiului București. În vara anului 2008, potrivit susținerilor martorei, în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, l-a întâlnit pe inculpatul P. A. M., un client mai vechi de-al băncii care contractase în cursul anului 2006 un credit și care venea destul de des la sucursala menționată mai sus. Martora a declarat că la solicitarea inculpatului P. A. M., care dorea să refinanțeze creditul obținut anterior de la S.C. V. R. S.A., s-a ocupat de analiza dosarului inculpatului, solicitându-i diverse acte, potrivit procedurilor în vigoare la acea data și spunându-i veniturile pe care ar fi trebuit să le realizeze pentru a putea accesa creditul. După întocmirea dosarului și efectuarea de verificări de către martoră, întreaga documentație a fost înaintată către D. D. V., în calitate de director al Sucursalei Municipiului București și membru în comisia de aprobare a creditului. Martora a mai precizat că nu își amintește să fi descoperit vreo neregulă în ceea ce privește actele depuse de către inculpatul P. A. M. pentru obținerea creditului, iar după ce D. D. V. și-a dat acordul cu privire la acest dosar, a fost semnată o minută prin care D. D. V. și martorul M. D. A., șeful Departamentului de Analiză Credite au aprobat creditul solicitat de către inculpatul P. A. M..

Din declarația martorei a rezultat că nu cunoaște dacă inculpata D. s-a deplasat efectiv la imobilul aparținând inculpatului P. A. M., dar știe sigur că nu ea a efectuat vizita și nu a întocmit raportul de vizitare. Potrivit afirmațiilor martorei, inculpatul P. A. M. a plătit doar câteva luni ratele aferente creditului, iar în momentul în care a fost contactat telefonic de către funcționarii bancari, a promis în repetate rânduri că o să plătească.

De asemenea, martora T. A. a declarat că în cursul anului 2006, în timp ce martora se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu la Sucursala Municipiului București a S.C. V. R. S.A., l-a întâlnit întâmplător pe inculpatul P. A. M. care i-a spus că lucrase pe un vas de croazieră și că dorea să obțină un credit bancar în valoare de aproximativ 50.000 de euro. Întrucât martora T. A. se ocupa doar de creditele acordate persoanelor juridice, l-a pus în legătură pe inculpat cu martora V. D. P. N., iar aceasta s-a ocupat de analiza dosarului de credit al inculpatului. De asemenea, aceasta a arătat că în luna februarie 2008 după ce a început să își desfășoare activitatea la S.C. P. Bank R. S.A., inculpatul P. A. M. a contactat-o telefonic și i-a spus că dorea să obțină un credit bancar în cuantum de 330.000 de franci elvețieni pe o perioadă de 30 de ani, iar în aceste condiții martora l-a pus în legătură cu numita C. R. funcționar în cadrul S.C. P. Bank R. S.A. care se ocupa de credite acordate persoanelor fizice. Din declarația martorei a rezultat că inculpatul P. A. M. i-a comunicat că dorea să obțină creditul pe baza veniturilor pe care le dobândea din chiria pe care i-o plătea inculpatul S. E., iar după ce martora T. A. a aflat că cererea de credit a inculpatului fusese respinsă, s-a interesat de motivul respingerii, prilej cu care a aflat că chiria obținută de către inculpat era mult prea mare pentru un imobil situat M., jud. I.. În momentul în care martora T. A. i-a comunicat inculpatului P. A. M. că îi fusese respinsă cererea de credit acesta a întrebat-o dacă poate obține un astfel de credit de la S.C. V. R. S.A. și în aceste împrejurări, martora l-a sfătuit să se adreseze fostelor sale colege de la Sucursala Municipiului București a S.C. V. R. S.A. Potrivit susținerilor martorei T. A., inculpatul P. A. M. o cunoștea pe inculpata D. D. V. din cursul anului 2006 când contractase un credit de la S.C. V. R. S.A.

Din declarațiile date de către martorele V. D. P. și martora Pantilin S. C. a rezultat că inculpații P. A. M. și S. E. s-au numărat printre clienții băncii, solicitând credite bancare. Potrivit afirmațiilor martorei V. inculpatul P. A. M. a obținut un credit bancar dovedind sursele sale de venit printr-o adeverință care atesta că era angajat pe un vas de croazieră, iar inculpatul S. E. nu a reușit să obțină un împrumut de la S.C. V. R. S.A. întrucât nu a îndeplinit condițiile privind veniturile necesare.

Din declarația martorei V. D. P. N. a rezultat că în calitate de ofițer de cont avea printre atribuții solicitarea și obținerea documentelor necesare aprobării creditului, analiza dosarului de credit și supunerea lui spre aprobare comitetului de credit format din inculpata D. D. V. și Bâlcu A.. În cursul anului 2008, când martora V. îndeplinea funcția de director adjunct al sucursalei Municipiului București inculpații P. A. M. și S. E. s-au adresat din nou băncii, primul solicitând refinanțarea unui credit mai vechi, iar inculpatul S. E. dorind să contractarea unui credit bancar. De analiza dosarelor de credit s-a ocupat martora B. C. M., iar ulterior le-a trimis spre aprobare comitetului de credit format din inculpata D. D. V. (directorul sucursalei) și M. D. A. (șef Departament de Analiză Credite Persoane Fizice).

Martora Pantilin a declarat că a semnat în calitate de administrator cont contractul de credit încheiat de către inculpatul P. A. M.. Potrivit susținerilor martorei, înainte de semnarea acestui contract, martora B. analizase dosarul de credit al inculpatului și întrucât normele interne ale băncii impuneau semnarea convențiilor de credit de către doi funcționari bancari, martora a semnat contractul cu nr._/29.07.2008, fără a verifica în prealabil dosarul de credit menționat.

Martorul M. D. A. a declarat că întrucât în cursul anului 2008 au existat foarte multe cereri de acordare credite nu își amintește dacă inculpații P. A. M. și S. E. s-au numărat printre clienții băncii, însă după ce i-au fost prezentate de către organele de urmărire penală minutele de aprobare a dosarelor de credit cu nr._ din data de 29.08.2007 și_ din data de 19.08.2007, a constatat că le-a semnat alături de inculpata D. D. V. cu atât mai mult cu cât dosarele de credit ale celor doi inculpați proveneau de la Sucursala Municipiului București pe care o conducea inculpata.

La baza acordării creditelor pentru cei doi inculpați au stat - potrivit afirmațiilor martorului - mai multe documente care fuseseră semnate anterior de către inculpata D. D. V., respectiv propunerile de credit și listele de verificare a documentelor, care atestau din partea sucursalei că în urma verificării tuturor actelor se constatase că erau îndeplinite condițiile de acordare a creditelor. În plus, în lista de verificări era menționat inclusiv faptul că fusese întocmit un raport de vizită în teren de către inculpata D. D. V. prin care aceasta atesta existența imobilului închiriat și a unui chiriaș, situație în care se constata că erau îndeplinite condițiile pentru a fi semnată propunerea de credit și minuta care ulterior erau transmise Departamentului Administrare Credite pentru a putea fi virați banii în contul clientului.

Inculpatul P. A. M. a declarat că imobilul depus ca garanție nu era finisat în sensul că nu avea șape egalizatoare, utilitățile nu erau trase decât până la poarta de acces, iar pereții trebuiau vopsiți. Inculpatul a recunoscut că în acest imobil nu a locuit inculpatul S. E. și a precizat că acolo se odihneau muncitorii care lucrau în imobil. După ce contractul de închiriere dintre el și inculpatul S. a fost înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Sector 5, a fost depus la S.C. P. Bank R. S.A., fără însă ca cererea de credit depusă de către cei doi inculpați să fie aprobată. În aceste împrejurări, potrivit afirmațiilor inculpatului P. A. M. la propunerea martorei T. A., a luat legătura cu inculpata D. D. V., directorul sucursalei Municipiului București a S.C. V. R. S.A. și a depus o nouă cerere de acordare credit la care a atașat aceeași documentație ca și în cazul creditului solicitat la S.C P. Bank R. S.A., inclusiv contractul de închiriere menționat mai sus.

Din declarațiile inculpatului P. A. M. a mai rezultat că inculpata D. D. V. i-a sugerat să apeleze la serviciile inculpatului P. S. V. evaluator agreat de bancă cu care s-a deplasat la imobil. Inculpatul Prapancea A. M. a mai susținut că pentru a se asigura că nu vor fi probleme legate de evaluarea imobilului sau de obținerea avizului juridic, i-a remis inculpatului P. S. V. suma de aproximativ 100-200 de euro.

Potrivit susținerilor inculpatului, de întocmirea dosarului de credit s-a ocupat martora B. C., însă inculpatul nu a putut preciza dacă i-a comunicat acesteia caracterul fictiv al contractului de închiriere precizând însă că totuși, acest fapt era cunoscut de către inculpata D. D. V. și de către martora T. A. care de altfel l-au sfătuit să încheie un astfel de contract pentru a putea fi luat în calcul ca dovadă a veniturilor sale. Inculpatul P. A. M. a precizat că valoarea de piață a imobilului cu care garantase restituirea împrumutului era mai mare de 400.000 de franci elvețieni, depășind astfel suma pe care o împrumutase de la bancă.

Din declarațiile inculpatului a mai rezultat că inculpatul S. E. a cunoscut condițiile în care inculpatul P. A. M. obținuse creditul, însoțindu-l pe acesta în repetate rânduri la bancă și asistând la discuțiile purtate cu funcționarii bancari. Pe de altă parte, inculpatul S. E. a arătat că a acceptat să îi plătească inculpatului P. suma de 50.000 de euro în rate și să îi transmită dreptul de proprietate asupra uneia dintre casele pe care le cei doi inculpați le construiseră împreună, în schimbul unui imobil pe care inculpatul P. A. M. o deținea în localitatea M., jud. I.. Din declarațiile inculpatului S. E. a mai rezultat că întrucât acest imobil nu era finalizat, inculpatul P. A. M. a hotărât să contracteze un credit de la S.C. V. R. S.A. a cărui restituire să o garanteze cu imobilul său din localitatea M., jud. I.. Inculpatul S. E. a susținut că întrucât inculpatul P. A. M. nu a acceptat ca inculpatul S. E. să îi plătească suma de 50.000 de euro mai sus menționată în baza unei chitanțe, l-a convins pe acesta să semneze în calitate de chiriaș un contract de închiriere a imobilului din M. în care s-a stipulat o chirie lunară de 14.500 de lei. Inculpatul S. E. a recunoscut că nu a locuit niciodată în calitate de chiriaș în imobilul respectiv, însă a susținut că acolo au fost cazați muncitori angajați la firma sa, iar o perioadă de timp el a plătit chiria stipulată în contract.

Inculpatul P. S. V. a recunoscut că îl cunoaște pe inculpatul P. A. M. care i-a solicitat în cursul anului 2008 să întocmească rapoarte de evaluare pentru două imobile situate în orașul M. și în Comuna Chiajna, ., întrucât intenționa să obțină niște credite de la partea vătămată S.C. Volsbank R. S.A- Sucursala SMB. Inculpatul a declarat că a întocmit raportul de evaluare cu nr.960 din data de 24.07.2008 și că a efectuat anterior, în prezența inculpatului P. A. M., inspecția imobilului situat în localitatea M., jud. I., prilej cu care a constatat că stadiul construcției edificate pe teren era "la gri" atât la interior cât și exterior, locuința având ca utilități curent electric și gaze. Din declarațiile inculpatului P. S. V. a mai rezultat că la data efectuării inspecției în acest imobil nu locuia niciun chiriaș și că, de regulă, vizitarea imobilelor era efectuată cu aproximativ două-trei zile înainte de redactarea raportului de evaluare. Ulterior, inculpatul P. a revenit asupra celor declarate și a arătat că inculpatul P. A. M. i-a indicat un imobil compus din teren plus construcție, prilej cu care a constatat că construcția era finisată la exterior și că nu avea instalații trase în imobil. Cu același prilej, inculpatul a observat că erau mai mulți muncitori care lucrau la edificarea construcției respective și a unei alte locuințe învecinate (despre care inculpatul i-a spus că îi aparținea tot lui). Instanța a apreciat aceste declarații ca fiind contradictorii sub aspectul stării în care se afla imobilul la data întocmirii raportului de evaluare.

În ceea ce privește raportul de evaluare întocmit, inculpatul a precizat că la rubrica valoarea chiriei din raport era obligat să menționeze valoarea minimă și maximă a chiriei în zonă pentru imobilul evaluat și că acest cuantum al chiriei era menționat numai în măsura în care imobilul era finisat, ceea ce nu era cazul în situația imobilului proprietatea inculpatului P. A. M.. Totuși a emis o opinie și nu o viză sau o aprobare, cu privire la maximul ce se putea obține prin închirierea unui anumit tip de imobil, opinie ce a avut un rol important în acordarea creditului bancar. Din declarația inculpatului P. S. V. a mai rezultat că întrucât nu avea atribuții privind emiterea acestei opinii potrivit clauzelor contractului încheiat cu S.C. V. Romania S.A., acesta emitea opinia înainte de a se deplasa la imobilul pe care trebuia să îl evalueze.

Inculpatul P. S. V. a mai arătat că susținerile inculpatului P. A. M. în sensul ar fi primit vreo sumă de bani de la acesta pentru a efectua evaluarea imobilului său astfel încât „să nu aibă probleme la bancă cu evaluarea” sunt total neadevărate, inculpatul nepretinzându-i și neprimind niciodată de la acesta vreo sumă de bani sau alt folos material pentru a întocmi raportul de evaluare în sensul dorit de inculpat. Totuși, inculpatul P. și-a menținut afirmațiile și în fața instanței arătând că îi dădea inculpatului unele sume de bani la momentul anterior întocmirii acelor rapoarte de evaluare.

Prima instanță a reținut că indiferent dacă în efectuarea evaluării sale inculpatul P. a acționat cu respectarea standardelor ANEVAR (Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din R.) sau nu, din raportul de expertiză judiciară a reieșit că acesta a menționat anumite aspecte nereale care au condus la creșterea valorii respectivului imobil. Astfel, inculpatul nu a făcut mențiuni cu privire la neconcordanțele existente între actele de proprietate și situația de fapt, au existat neconcordanțe între mențiunile de la pct.9 din raportul de evaluare privind zona de amplasare, respectiv rezidențial în zona rezidențială M.-Primărie (la subpunctul zona de amplasare) și zonă de referință periferică (la subpunctul concluzie privind zona de amplasare, expertul judiciar identificând proprietatea inculpatului P. A. M. ca fiind situată în zona periferică la aproximativ 1,5 Km de zona M.-Primărie sau au fost făcute mențiuni eronate în privința utilităților de care beneficia imobilul ori a modului de acces. De asemenea, expertul a concluzionat că la pct.12 din raportul de evaluare "Analiza pieței imobiliare", subpunctul "Chirii în zonă pentru proprietăți similare", P. S. V. a consemnat valori maxime și minime de închiriere, deși în realitate imobilul nu putea fi închiriat, așa cum a rezultat de altfel și din mențiunile de la pct.12.3 din raportul de evaluare potrivit cărora imobilul nu era finisat și deci metoda nu se putea aplica. De asemenea, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnico-judiciară imobiliară, imobilul situat în localitatea M., proprietatea inculpatului P. A. M. nu îndeplinea condițiile necesare pentru a fi considerat recepționat final la data evaluării, starea tehnică a acestuia fiind – fără finisaje interioare și exterioare și fără instalația de încălzire.

Inculpata D. D. V. care în perioada 2004 - începutul anului 2009 a ocupat funcția de director al sucursalei SMB a S.C. V. R. S.A. a declarat, în ceea ce privește creditul obținut de inculpatul P. că își recunoaște semnătura de pe raportul de vizită al acestui imobil și că îi aparține, dar a precizat că nu își mai amintește dacă a efectuat personal vizita sau martora B. C. M. a efectuat în calitate de ofițer de credit această vizită. Din declarația inculpatei a mai rezultat că a verificat în calitate de membru al comitetului de credit toate documentele fără a constata vreo neregulă, iar printre aceste înscrisuri se afla și un raport de vizită a imobilului închiriat de către inculpatul P. A. M.. Potrivit susținerilor inculpatei D. D. V., în conformitate cu normele bancare în vigoare la acel moment, raportul de vizită era un înscris necesar în momentul în care solicitantul creditului obținea venituri din chirii, cum a fost și cazul inculpatului P.. În plus, inculpata a mai declarat că acest raport de vizită putea fi întocmit fie de către ofițerul de cont, fie de către directorul de sucursală, iar în cazul în care era redactat de către ofițerul de cont putea fi semnat fie de către acesta sau putea fi supervizat de către directorul de sucursală. De asemenea, inculpata a susținut că în conformitate cu atribuțiile de serviciu, avea obligația de a întocmi personal raportul de vizită a imobilelor aduse garanție de către clienții băncii doar în cazul în care aceste imobile erau terenuri fără construcții, iar valoarea creditului era mai mare de 100.000 de euro. Această afirmație a inculpatei a fost coroborată de regulamentele bancare de la acea dată. Inculpata D. D. V. a declarat că și-a recunoscut semnătura aplicată pe acesta întrucât a supervizat astfel constatările făcute personal la fața locului de către ofițerul de cont B.. În plus, inculpata a declarat că nu s-a deplasat la imobilul respectiv anterior redactării raportului și a susținut că acest fapt a fost dovedit de conținutul raportului și mai precis de modalitatea de redactare a acestuia, potrivit căreia imobilul s-a vizitat. În plus, inculpata a precizat că de fiecare dată când a efectuat personal vizita imobilelor aduse garanție, a menționat în cuprinsul rapoartelor de vizită că vizitase acele imobile. Cu prilejul audierii, inculpata D. D. V. a mai declarat că în cazul creditelor bancare a căror restituire era garantată prin venituri obținute din chirii descrierea imobilului în cuprinsul raportului de vizită era mult mai amplă, făcându-se mențiune inclusiv cu privire la chiriaș.

În plus, inculpata a precizat că a avut încredere în verificările pe care le făcuse martora B. (fostă M.) C. M. cu atât mai mult cu cât nu constatase niciodată existența unor încălcări ale atribuțiilor de serviciu care îi reveneau și că a semnat atât ea cât și martorul M. D. A. atât lista de verificare a documentelor cuprinse în dosarul de credit al inculpatului P. A. M. cât și propunerea de acordare a creditului solicitat de către inculpat.

Din declarațiile date de martorele audiate de către instanță și din cele date de inculpată a rezultat că un astfel de raport de vizitare era obligatoriu întotdeauna atunci când se analiza posibilitatea acordării unui credit iar întocmirea acestui raport se făcea fie de ofițerii de credit fie de către directorul de sucursală. În cauză, aceste rapoarte de vizitare au fost semnate de inculpata D. deși aceasta nu fusese personal să vadă imobilul conform declarațiilor sale și indiferent dacă aceasta era obligată sau nu la a efectua personal vizita sau dacă scrisese ea sau nu propriu zis raportul, aceasta și-a asumat conținutul raportului de vizitare prin semnarea sa. Instanța a apreciat că susținerile inculpatei D. D. V. - potrivit cărora vizita imobilului ar fi fost făcută de către martora B. (fostă M.) C. M., iar inculpata a avut încredere în constatările martorei - nu sunt de natură să o exonereze de răspundere penală pe aceasta atâta timp cât martora a negat că s-ar fi deplasat la imobilul respectiv, niciun înscris aflat în dosarul de credit neconfirmând efectuarea vizitei de către martoră, iar inculpata a confirmat prin semnătură constatări făcute la fața locului, fără a face un minim de verificări cu privire la îndeplinirea de către inculpat a condițiilor impuse de bancă. Mai mult decât atât, în acest context inculpata a recomandat în calitate de director de sucursală a S.C. V. R. S.A. luarea în considerare de către partea vătămată a veniturilor invocate de către inculpatul P. A. M..

În ceea ce privește raportul de evaluare a imobilului aparținând inculpatului P. A. M., inculpata D. D. V. a declarat că avut un rol important în procedura de aprobare a creditului solicitat de către inculpat, fiind absolut necesar să fie întocmit înainte de tragerea efectivă a creditului. În plus, inculpata D. D. V. a precizat că valoarea imobilului pe care o calcula evaluatorul în cuprinsul raportului de evaluare era importantă conform procedurii de analiză credite pentru verificarea acoperirii garanției (întrucât se putea finanța maxim 85 la sută din valoarea stabilită de evaluator) și pentru întocmirea poliței de asigurare. Potrivit afirmațiilor inculpatei dacă valoarea calculată de către expertul evaluator pentru imobilul adus garanție nu acoperea valoarea creditului, se demara din nou fluxul de reaprobare a creditului.

Inculpata a mai arătat că la data de 12.09.2009 a transmis printr-un e-mail o cerere de începere a executării silite față de inculpatul P. A. M. și totodată a demarat procedurile care vizau restructurarea creditului.

În data de 19.08.2008, inculpatul S. E. împreună cu soția sa S. G., utilizând în acest sens o . documente neconforme cu realitatea, în lipsa cărora nu ar fi putut obține această sumă, au contractat un credit OPTIMUS 75 în valoare de 208.713 franci elvețieni (echivalentul sumei de 457.248,44 de lei) de la partea vătămată S.C. V. R. S.A. - sucursala SMB, fiind totuși constituit un depozit colateral (cash collateral) în valoare de 25.000 de euro, ca sursă de garantare continuă a rambursării creditului contractat. Pentru garantarea restituirii creditului, inculpatul S. E. a solicitat instituirea unei ipoteci de prim rang asupra imobilului, situat în ., ., nr.45, județ I., deținut în devălmășie cu soția sa, numita S. G., semnând în acest convenția de garanție reală imobiliară din data de 19.08.2008, imobilul respectiv fiind cumpărat de către inculpat în data de 07.07.2008 cu suma de 42.500 euro și fiind evaluat în data de 19.08.2008 în dosarul de credit de către inculpatul P. S. V., în calitate evaluator agreat de către partea vătămată S.C. V. R. S.A., la o sumă cu foarte mult mai mare, respectiv 172.400 euro.

Pentru dovedirea surselor sale de venit, inculpatul S. E. i-a prezentat părții vătămate un contract fictiv de închiriere a imobilului mai sus menționat, în care inculpatul S. E. și soția acestuia S. G. figurau în calitate de locatori, iar numitul N. C., cumnatul inculpatului S. E., în calitate de chiriaș, înregistrat la Administrația Finanțelor Sectorului 5 București sub nr._/30.07.2008 încheiat pe o perioadă de șase luni, începând cu data de 30.07.2008 și care menționa un cuantum lunar al chiriei de 7.900 lei.

Numitul N. C. a fost trimis în judecata împreună cu inculpații din prezenta cauză și a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor menționate în actul de sesizare al instanței, acesta recunoscând caracterul fictiv al contractului de închiriere și că a făcut o declarație necorespunzătoare adevărului în fața notarului public M. M., potrivit căreia locuia în calitate de chiriaș în imobilul proprietatea inculpatului S. E. și a soției acestuia S. G. din .> Așa cum s-a menționat, din cuprinsul constatării tehnico-științifice asupra scrisului care completează contractele de închiriere înregistrate la Administrația Finanțelor publice Sector 5 cu nr._ din data de 01.07.2008 (încheiat între inculpații P. A. M. și S. E.) și nr._ din data de 30.07.2008 (încheiat între S. E. și N. C.) a rezultat că scrisul care completa ambele contracte a fost executat de către inculpatul P. A. M.. Acest fapt coroborat cu modul în care inculpații au acționat și cu faptul că aceștia au încheiat în mod repetat contracte de închiriere, între ei sau între societățile comerciale pe care le controlau, au atestat faptul că inculpații P. A. M. și S. E. au acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, pentru a o induce în eroare pe partea vătămată prin folosirea de mijloace frauduloase.

În ceea ce privește contractul de credit obținut de către inculpatul S. din raportul intern de investigare fraudă nr.574/16.06.2010, întocmit de către Departamentul Antifraudă din cadrul S.C. Volskbank Romania S.A., a rezultat o supraevaluare a imobilului situat în ., ., nr.45, județ I., care nu putea fi justificată de evoluția pieței în condițiile în care în cursul lunii iulie 2008 fusese cumpărat de către inculpatul S. E. cu suma de 42.500 de euro, iar în luna august 2008 a fost evaluat de către învinuitul P. S. V. la suma de 172.400 de euro. De asemenea a rezultat că imobilul din contractul de închiriere considerat venit eligibil nu era finalizat și nu avea utilități la data de 19.08.2008 când a fost încheiată convenția de credit, fapt care a condus la suspiciunea că acesta nu putea fi închiriat/locuit și pe cale de consecință contractul de închiriere a imobilului prezentat de către inculpat părea a fi fals iar valoarea chiriei lunare pentru proprietăți amplasate în aceeași zonă era cuprinsă între 400-900 de euro, iar valoarea chiriei stipulată în contractul de închiriere prezentat de către inculpatul S. E. și confirmată de către inculpatul P. S. V. era în cuantum de 2.000 de euro.

De asemenea, Tribunalul a constatat și faptul că în urma efectuării în data de 30.06.2010, de către reprezentanții S.C. V. R. S.A. a unei vizite la imobilul adus în garanție de către inculpatul S. E. s-a constatat că construcția descrisă în raportul de evaluare nu corespundea cu cea descrisă în raportul de evaluare pe care îl întocmise inculpatul P..

În plus, din procesele-verbale aflate la dosar a rezultat că în urma verificării la fața locului efectuată de către lucrători de poliție din cadrul D.G.M.B.- Serviciul de Investigații Criminale, în prezența numitului Ș. D. -M., referent de specialitate în cadrul serviciului urbanism al Primăriei Chiajna, s-a constatat că imobilul adus garanție de către inculpatul S. E. nu era situat la acea adresă.

Astfel, din cuprinsul procesului-verbal întocmit de către organele de poliție cu prilejul identificării în teren a imobilului proprietatea inculpatului S. E. și din declarațiile martorilor S. M. F., Ș. D.–M., D. D. V. și M. N. (proprietari și respectiv locatari ai unor imobile învecinate) a rezultat că imobilul menționat, respectiv construcție tip duplex, nefinalizat și nelocuit, fără a avea gard împrejmuitor și număr poștal, nu a fost identificat pe ., la nr.45, ci pe . din ..

Din adresa comunicată de Primăria Comunei Chiajna a rezultat faptul că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1630 din data de 07.07.2008, inculpatul S. E. a cumpărat în schimbul sumei de 42.500 de euro de la numitul C. A. R. imobilul lot 1, situat în intravilanul comunei Chiajna, sat R., . nr.45, jud. I., tarlaua 21, . din teren cu suprafața de 265 mp și construcția C1, tip P+1, edificată pe acest teren cu suprafața construită pe sol de 70 mp.

Inculpatul P. S.-V., în calitate de evaluator, a întocmit raportul de evaluare a proprietăților imobiliare pentru garantarea creditelor ipotecare nr.1070/19.08.2008 în care s-a menționat faptul că imobilul, respectiv vilă tip P+1+ M, cu suprafața utilă de 113,09 mp și suprafața construită de 140,19 mp, era placat doar la exterior, nu avea finisaje interioare și exterioare (regim –"la roșu"), tâmplărie interioară și nici instalații de gaze, era racordat la energie electrică și avea instalațiile electrică, termică și sanitară. Din cuprinsul raportului de evaluare cu nr.1070 din data de 19.08.2008 a mai rezultat că valoarea imobilului a fost calculată la suma de 172.400 euro, iar cuantumul chiriei în zonă la maxim 2.000 euro.

Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică a rezultat că valoarea de piață a imobilului mai sus menționat la data evaluării efectuate de către inculpatul P. S. V. era de 123.160 de euro (în loc de 172.000 de euro) iar valoarea de lichidare a imobilului la aceeași dată era de 89.905 de euro, precum și faptul că valoarea chiriilor în zonă pentru proprietăți similare cu cea a inculpatului S. E. la data de 19.08.2008 nu este evidențiată pe piața imobiliară deoarece imobilele aflate într-o stare tehnică similară nu se pot închiria, întrucât nu există cerere și ofertă.

De asemenea, din același raport de expertiză a rezultat și faptul că inculpatul P. nu a identificat în mod corect proprietatea evaluată, în sensul că deși în raportul de evaluare întocmit de către acesta și în actele de proprietate ale imobilului s-a menționat că imobilul era situat în . nr.45 jud. I., în realitate, imobilul proprietatea inculpatului S. E. era situat pe . 21, parcelele 44-45; a făcut mențiuni eronate în privința suprafeței construite și asupra aspectului exterior al imobilului, în sensul că deși imobilul era placat doar pe una dintre laturi, s-a menționat de către inculpatul P. S. V. că imobilul era placat în întregime.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnico-judiciară imobiliară, imobilul situat în comuna Chiajna, . S. E. nu îndeplinea condițiile necesare pentru a fi considerat recepționat final la data evaluării, starea tehnică a acestuia fiind – netencuit decât pe una din laturi la exterior, fără finisaje interioare și exterioare și fără instalația de încălzire.

Instanța de fond a reținut că indiferent dacă în efectuarea evaluării sale inculpatul P. a acționat cu respectarea standardelor ANEVAR (Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din R.) sau nu, din raportul de expertiză judiciară a reieșit că acesta a menționat anumite aspecte nereale care conduceau la creșterea valorii acestui imobil, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză judiciară. Inculpatul a supraevaluat imobilul și a menționat în mod fals posibilitatea închirierii acestuia contra sumei de 2.000 de euro lunar, fapt ce a permis acordarea creditului către inculpatul S. și prejudicierea părții vătămate. În ceea ce privește raportul de evaluare întocmit, inculpatul P. a precizat că la rubrica valoarea chiriei din raport era obligat să menționeze valoarea minimă și maximă a chiriei în zonă pentru imobilul evaluat și că acest cuantum al chiriei era menționat numai în măsura în care imobilul era finisat, ceea ce nu era cazul în situația imobilului proprietatea inculpatului S.. Totuși acesta a emis o opinie și nu o viză sau o aprobare după cum a arătat inculpatul, cu privire la maximul ce se putea obține prin închirierea unui anumit tip de imobil, opinie ce a avut un rol important în acordarea creditului bancar.

În data de 04.08.2008, directorul sucursalei SMB a S.C. V. R. S.A., inculpata D. D. a întocmit un raport de vizită în cuprinsul căruia a consemnat că în aceeași zi a fost vizitat imobilul din comuna Chiajna, ., nr.45, jud. I., compus din teren cu suprafața de 265 mp și construcție tip P+1, având o suprafață de 140 mp, prilej cu care s-a constatat că locuința respectivă era finisată și utilată complet. De asemenea, inculpata a atestat că această proprietate era închiriată numitului N. C., în calitate de chiriaș și că valoarea chiriei fusese confirmată de către inculpatul P. S. V. în calitate de evaluator agreat de bancă, inculpata recomandând, în calitate de director al sucursalei SMB, să se ia în considerare veniturile obținute de către inculpatul S. E. din închirierea acestei locuințe.

Martora B. a declarat că în cursul lunii iulie 2008, cu prilejul solicitării unui credit de la partea vătămată, inculpatul P. A. M. a venit însoțit de către inculpatul S. E. care a depus la rândul său o cerere de acordare a unui credit. Martora a arătat că s-a ocupat de analiza dosarului inculpatului S. E., fără să constate vreo neregulă în ceea ce privește documentația depusă de către inculpat. Din declarația martorei a mai rezultat că după analizarea dosarului, l-a înaintat inculpatei D. D. V. spre aprobare.

Martora Pantilin S. C. a fost cea care a semnat în locul acesteia convenția de credit nr._ din data de 19.08.2008 în baza căreia inculpatul S. E. și soția sa S. G. au obținut un credit de la partea vătămată. Martora Pantilin S. C. a precizat că la momentul semnării convenției de credit nr._ din data de 19.08.2008 a fost prezent alături de inculpatul S. E. și un prieten de-al acestuia respectiv inculpatul P. A. M.. Din declarația martorei Pantilin S. C., coroborată cu declarația dată de inculpata D. și cu cea a martorei V. a rezultat că întrucât la momentul semnării contractului de credit sursa de venit invocată de către inculpatul S. E. era o chirie lunară destul de mare, în cuantum de 8.000 de lei, martora Pantilin a discutat cu inculpata D. D. V. despre instituirea unui cash colateral în valoare de 25.000 de euro, ca o garanție suplimentară a băncii. Inculpata D. a considerat ca fiind corectă această idee și a discutat cu inculpații P. și S. despre necesitatea de a se impune această garanție suplimentară, aceștia nefiind de acord inițial dar revenind asupra poziției lor la momentul la care au realizat că altfel nu se poate încheia acest contract de credit și nu pot obține banii doriți.

Martorul M. D. A. a precizat că la baza acordării creditelor pentru cei doi inculpați au stat mai multe documente care fuseseră semnate anterior de către inculpata D. D. V., respectiv: propunerile de credit, listele de verificare a documentelor (check list), care atestau din partea sucursalei că în urma verificării tuturor actelor se constatase că erau îndeplinite condițiile de acordare a creditelor. În plus, în lista de verificări era menționat inclusiv faptul că fusese întocmit un raport de vizită în teren de către inculpata D. D. V. prin care aceasta atesta existența imobilului închiriat și a unui chiriaș, motiv pentru care după verificarea făcută de către analistul din subordinea martorului, erau îndeplinite condițiile pentru a fi semnată propunerea de credit și minuta care ulterior erau transmise Deparatmentului Administrare Credite pentru a putea fi virați banii în contul clientului.

Din declarațiile date de martorele audiate de către instanță și din cele date de inculpată a rezultat că un astfel de raport de vizitare era obligatoriu întotdeauna atunci când se analiza posibilitatea acordării unui credit iar întocmirea acestui raport se făcea fie de ofițerii de credit fie de către directorul de sucursală. În cauza de față, aceste rapoarte de vizitare au fost semnate de inculpata D. deși, conform declarațiilor sale, nu fusese personal să vadă imobilul și indiferent dacă aceasta era obligată sau nu la a efectua personal vizita sau dacă scrisese ea sau nu propriu zis raportul, aceasta și-a asumat conținutul raportului de vizitare prin semnarea sa. S-a apreciat de către instanța de fond că susținerile inculpatei D. D. V. - potrivit cărora vizita imobilului ar fi fost făcută de către martora B., iar inculpata a avut încredere în constatările martorei - nu sunt de natură să o exonereze de răspundere penală pe inculpată atâta timp cât martora a negat că s-ar fi deplasat la imobilul respectiv, niciun înscris aflat în dosarul de credit neconfirmând efectuarea vizitei de către martoră, iar inculpata a confirmat prin semnătură constatări făcute la fața locului, fără a face un minim de verificări cu privire la îndeplinirea de către inculpat a condițiilor impuse de bancă. Mai mult decât atât, se precizează că în acest context inculpata a recomandat în calitate de director de sucursală a S.C. V. R. S.A. luarea în considerare de către partea vătămată a veniturilor invocate de către inculpatul S..

Potrivit propriilor susțineri inculpatul P. a efectuat personal inspecția imobilului, în prezența inculpatului P. A. M., care i-a comunicat cu acest prilej că imobilul îi aparținea lui și asociatului său S. E.. Din declarația inculpatului P. S. V. a mai rezultat că a efectuat fotografii la fața locului pe care le-a atașat la raportul de evaluare întocmit și că l-a văzut pe inculpatul S. E. o singură dată în incinta S.C. V. Romania S.A. când i-a fost prezentat cu totul întâmplător de către inculpatul P. A. M.. Inculpatul P. A. M. a arătat că l-a condus pe P. S. V. la imobilul proprietatea inculpatului S. E., unde acesta a făcut măsurători și fotografii. În aceste împrejurări, potrivit afirmațiilor inculpatului P. A. M., acesta i-a remis inculpatului P. suma de aproximativ 200 de euro pentru a fi sigur că nu vor exista probleme cu evaluarea imobilului și cu obținerea unui aviz juridic favorabil. De asemenea, inculpatul P. A. M. a precizat că imobilul proprietatea inculpatului S. E. era în aceeași stare tehnică ca și imobilul proprietatea sa din localitatea M., jud. I., în sensul că nu era finisat și locuit de vreo persoană. Din declarațiile inculpatului a mai rezultat că din discuțiile purtate cu inculpatul P. S. V. și-a dat seama că acesta era unul dintre evaluatorii cel mai des folosiți de către bancă și că avea influență asupra funcționarilor din conducerea S.C. V. R. S.A.

Din declarațiile inculpatului S. E. a rezultat că această construcție a fost închiriată cumnatului său, numitul N. C. înțelegându-se cu acesta să îi transfere dreptul de proprietate asupra imobilului închiriat cu condiția ca N. C. să achite ratele aferente creditului bancar. Așa cum s-a arătat anterior N. C. a negat această situație de fapt, recunoscând că acest contract a fost unul pur fictiv, încheiat în scopul de înșela banca ce urma a acorda creditul.

Inculpatul S. E. a mai susținut martora B. și inculpata D. D. V. s-au ocupat de dosarul său de credit iar la indicațiile acestora s-a deplasat la un birou notarial agreat de bancă unde N. C. a dat o declarație potrivit căreia în cazul în care inculpatul S. E. nu mai putea achita ratele, acesta era de acord să părăsească de bună voie imobilul închiriat pentru a putea fi executat silit de către bancă. Inculpatul S. E. a recunoscut că N. C. nu a locuit în calitate de chiriaș în acel imobil întrucât acesta nu fusese finalizat. Ulterior acestor afirmații, inculpatul S. E. a prezentat o altă versiune, respectiv aceea că deși inculpatul N. C. trebuia să locuiască în acel imobil, în final acest lucru nu s-a mai întâmplat, întrucât inculpatul S. E. nu a obținut în timp util creditul bancar pentru a putea finaliza construcția.

Inculpatul a mai susținut că imobilul nu era mobilat, dar avea toate instalațiile necesare pentru a putea fi folosit ca locuință fapt nereal, astfel cum a rezultat din probele analizate anterior.

Întrucât de la comiterea faptelor au intervenit legi penale succesive, Tribunalul, având în vedere decizia Curții Constituționale nr.256 din 06.05.2914, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, a procedat la o analiză comparativă cu privire atât la limitele de pedeapsă cât și la aplicarea celorlalte instituții de drept material aplicabile.

Astfel, din punct de vedere al cuantumului pedepselor și condițiilor de incriminare s-a apreciat că lege mai favorabilă în această situație este noul Cod penal.

Analizând limitele de pedeapsă prevăzute de fostul art.215 alin.5 precum și cele ale art.244 alin.2 din actualul Cod penal (pedeapsa cea mai grea în cazul a trei dintre inculpați), sau cele ale infracțiunii prevăzute de fostul art.248¹ Cod penal și cele ale actualului art.297 alin.1 la care nu mai sunt prevăzute dispozițiile privind consecințele deosebit de grave, Tribunalul a constatat că noul Cod penal constituie lege penală mai favorabilă.

Din perspectiva regimului sancționator al concursului de infracțiuni sau aplicabilitatea instituției infracțiunii continuate, instanța de fond, în lumina deciziei Curții Constituționale, a precizat că acestea nu mai pot fi analizate separat ci obligatoriu se aplică dispozițiile legii mai favorabile sub aspectul pedepselor, respectiv noul Cod Penal, chiar dacă în raport de aceste instituții de drept material situația inculpaților ar fi mai grea decât cea prevăzută de vechiul Cod penal.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului P. A.-M. care în data de 08.07.2008, în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpatul S. E. a încercat să o inducă în eroare pe persoana vătămată S.C. Piraeus Bank R. S.A cu prilejul încheierii unui contract de credit prin folosirea unui contract de închiriere fictiv încheiat între cei doi inculpați privind imobilul proprietatea inculpatului P. A. M. situat în localitatea M., jud. I. și să îi cauzeze acesteia un prejudiciu mai mare de 200.000 de lei și care a indus-o în eroare pe persoana vătămată S.C. Piraeus Bank R. S.A. cu prilejul încheierii și al executării contractelor de credit nr.8181 și 8182 din data de 28.08.2008, prin folosirea unor facturi fiscale false, pretins emise în datele de 18.08.2008 și 12.09.2008 de către S.C. A. Plus Trading S.R.L. (al cărui asociat unic era inculpatul P. A. M.) și în acest mod a prejudiciat-o pe partea vătămată cu suma de 40.000 de euro (echivalentul sumei de 142.504 lei) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.322 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și înșelăciune prev. de art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal.

De asemenea, faptele inculpatului P. A.-M. care în cursul anului 2008, în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpatul S. E., prin folosirea unui mijloc fraudulos, respectiv contractul de închiriere fals încheiat în data de 01.07.2008, a indus-o în eroare pe persoana vătămată S.C. V. R. S.A. cu prilejul încheierii convenției de credit cu nr._/CM/29.07.2008, obținând în acest mod un împrumut în cuantum de 200.000 de franci elvețieni (CHF), producându-i astfel părții vătămate un prejudiciu mai mare de 200.000 de lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.322 Cod penal și înșelăciune prev. de art.244 alin.1 și 2 Cod penal.

Faptele inculpatului S. E. care în data de 08.07.2008, în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpatul P. A.-M., a încercat să inducă în eroare pe persoana vătămată S.C. Piraeus Bank R. S.A cu prilejul încheierii unui contract de credit prin folosirea unui contract de închiriere fictiv încheiat între cei doi inculpați privind imobilul proprietatea inculpatului P. A. M. situat în localitatea M., jud. I. și să îi cauzeze acesteia un prejudiciu mai mare de 200.000 de lei și care a indus-o în eroare pe persoana vătămată S.C. Piraeus Bank R. S.A cu prilejul încheierii și al executării contractelor de credit nr.8181 și 8182 din data de 28.08.2008, prin folosirea unor facturi fiscale false pretins emise în datele de 18.08.2008 și 12.09.2008 de către S.C. A. Plus Trading S.R.L. (al cărui asociat unic era inculpatul P. A. M.) și în acest mod a prejudiciat-o pe partea vătămată cu suma de 40.000 de euro (echivalentul sumei de 145.508,38 lei) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.322 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și înșelăciune prev.de art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, faptele inculpatului S. E. care în cursul anului 2008, în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpatul P. A.-M., prin folosirea unor mijloace frauduloase, respectiv contractul de închiriere fals încheiat în data de 01.07.2008, a indus-o în eroare pe persoana vătămată S.C. V. R. S.A. cu prilejul încheierii convenției de credit cu nr._/CM/29.07.2008, obținând în acest mod un împrumut în cuantum de 200.000 de franci elvețieni (CHF), producându-i astfel persoanei vătămate un prejudiciu mai mare de 200.000 de lei, precum și faptele inculpatului S. E. care în cursul lunii august 2008, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin folosirea unui mijloc fraudulos, respectiv un contract de închiriere fictiv încheiat cu inculpatul N. C., a indus-o în eroare pe partea vătămată S.C. V. R. S.A. cu prilejul încheierii convenției de credit cu nr._/CM/ 19.08.2008, obținând în acest mod un împrumut în cuantum de 208.713 de franci elvețieni (CHF) și producându-i astfel părții vătămate un prejudiciu mai mare de 200.000 de lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.322 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și de înșelăciune, prev.de art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal.

În ceea ce privește reținerea în mod separat a infracțiunilor comise de fiecare dintre cei doi inculpați în dauna persoanei vătămate V. și în dauna persoanei vătămate S.C. Piraeus Bank R. S.A, tribunalul a apreciat că acest lucru se impune în raport de noile reglementări ale art.35 Cod penal care prevăd cerința unicității de subiect pasiv.

De asemenea, instanța de fond a constatat că față de persoana vătămată Piraeus Bank au existat din partea inculpaților câte două acte de executare care întrunesc fiecare în parte condițiile acelorași infracțiuni, la distanțe în timp suficient de mari pentru a nu exista o infracțiune simplă și suficient de reduse pentru a nu exista un concurs de infracțiuni, existând de asemenea câte o rezoluție infracțională unică pentru prejudiciile aduse patrimoniului fiecăreia dintre cele două părți vătămate.

Avându-se în vedere că aceste infracțiuni au fost comise anterior rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare pentru vreuna una dintre ele, în cauză s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.38 alin.1 Cod penal.

Faptele inculpatului P. S. V. care în cursul lunii iunie 2008 – în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de evaluator atestat ANEVAR și agreat de partea vătămată S.C. Piraeus Bank R. S.A. – a atestat date nereale în cuprinsul raportului de evaluare nr.797 din data de 19.06.2008 privind valoarea imobilului proprietatea inculpatului P. A. M., în scopul de a-i ajuta pe inculpații P. A. M. și S. E. să obțină credite bancare în valoare de 40.000 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 Cod penal și complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 Cod penal rap. la art.244 alin.1 și 2 Cod penal.

De asemenea, faptele inculpatului P. S. V. care în cursul lunii iulie 2008 - în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de evaluator atestat ANEVAR și agreat de partea vătămată S.C. V. R. S.A. - a atestat date nereale în cuprinsul raportului de evaluare nr.960 din data de 24.07.2008 privind valoarea imobilului proprietatea inculpatului P. A. M. și valoarea chiriei pentru acest imobil, în scopul de a-i ajuta pe inculpații P. A. M. și S. E. să obțină un credit bancar în valoare mai mare de 200.000 de lei, iar în cursul lunii iulie 2008, în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de evaluator atestat ANEVAR și agreat de partea vătămată S.C. V. R. S.A., a atestat date nereale în cuprinsul raportului de evaluare nr.1070 din data de 19.08.2008 privind valoarea imobilului proprietatea inculpatului S. E. și valoarea chiriei pentru acest imobil, în scopul de a-l ajuta pe acest inculpat să obțină un credit bancar în valoare mai mare de 200.000 de lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și complicitate la înșelăciune prev. de art.48 Cod penal rap. la art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal.

În ceea ce privește reținerea în mod separat a infracțiunilor comise în dauna părții vătămate Piraeusbank, instanța de fond a apreciat că aceasta se impune în raport de noile reglementări ale art.35 Cod penal care prevăd cerința unicității de subiect pasiv. De asemenea, față de partea vătămată V. au existat din partea inculpatului câte două acte de executare care întrunesc fiecare condițiile acelorași infracțiuni, la distanțe în timp suficient de mari pentru a nu exista o infracțiune simplă și suficient de reduse pentru a nu exista un concurs de infracțiuni, existând de asemenea câte o rezoluție infracțională unică pentru prejudiciile aduse patrimoniului părții vătămate. Avându-se în vedere că aceste infracțiuni au fost comise anterior rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare pentru una dintre ele s-a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 38 alin. 1 Cod penal.

Fapta inculpatei D. D. – V., constând în aceea că cursul lunii iulie 2008, în calitate de director al sucursalei SMB a persoanei vătămate S.C. V. R. S.A., în baza unei rezoluții infracționale unice, și-a îndeplinit cu știință, în mod defectuos, atribuțiile de serviciu care îi reveneau cu prilejul încheierii convenției de credit cu nr._/CM/29.07.2008 și totodată a atestat date nereale în cuprinsul raportului de vizită a imobilului adus garanție de către inculpatul P. A. M., cauzând în acest mod un prejudiciu mai mare de 200.000 de lei persoanei vătămate, precum și că în cursul lunii august 2008, în calitate de director al sucursalei SMB a părții vătămate S.C. V. R. S.A., în baza unei rezoluții infracționale unice, și-a îndeplinit cu știință, în mod defectuos, atribuțiile de serviciu care îi reveneau cu prilejul încheierii convenției de credit cu nr._/CM/19.08.2008 și totodată a atestat date nereale în cuprinsul raportului de vizită a imobilului adus garanție de către inculpatul S. E., cauzându-i în acest mod un prejudiciu mai mare de 200.000 de lei persoanei vătămate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 Cod penal rap la art. 308 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.322 Cod penal cu aplicarea art.35 alin. 1 Cod penal.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise de către aceștia – apreciat ca fiind destul de ridicat în raport de atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise, împrejurările în care faptele au fost comise, pluralitatea de infracțiuni, dar si numărul foarte mare de acte de executare și prejudiciul foarte ridicat creat; gradul de pericol social pe care-l prezintă inculpații, care, cu excepția inculpaților P. și S., sunt la primul conflict cu legea penală, integrați în cadrul societății și totodată că inculpații nu au înțeles să acopere prejudiciul pe care l-au produs persoanelor vătămate, precum și faptul că aceștia au profitat de încrederea altor persoane în foarte multe ocazii.

F. de cele reținute, instanța a considerat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate către mediu sau către maxim, pentru infracțiunile săvârșite sunt suficiente pentru reeducarea inculpaților si pentru atingerea scopului pedepsei, apreciind că în acest fel inculpații vor fi determinați să adopte o atitudine de respect față de valorile sociale și să nu mai săvârșească infracțiuni pe viitor.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei Tribunalul a considerat că, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În ceea ce îi privește pe inculpații P. și S. s-a reținut că aceștia au fost cei care au avut inițiativa acestor infracțiuni de înșelăciune și au urmărit în mod constant obținerea unor sume foarte importante de bani din săvârșirea acestor infracțiuni, acționând în mod repetitiv și organizat în executarea rezoluțiilor lor infracționale. Totodată, din actele dosarului a mai rezultat că inculpații P. A. M. și S. E. au fost arestați preventiv în dosarul cu nr.837/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în vederea sprijinirii activității infracționale a inculpatului A. A. R. au acceptat să garanteze restituirea unui împrumut în valoare de 85.000 de euro cu un imobil aflat în construcție situat în localitatea M., jud. I.. Prin sentința penală pronunțată în data de 13.07.2012 în dosarul cu nr._ al Tribunalului Gorj, cei doi inculpați au fost condamnați, încă nedefinitiv, la pedepse de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.

Pentru motivele indicate anterior, Tribunalul a considerat că pericolul social pe care-l prezintă acești inculpați este suficient de ridicat, ceea ce justifică executarea unor pedepse cu închisoarea scopul pedepsei neputând fi atins fără privarea lor de libertate.

În ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați, fără a nega gravitatea faptelor acestora dar luând în calcul gradul de implicare al fiecăruia dintre ei, Tribunalul a considerat că pericolul social pe care prezintă permite executarea pedepselor cu închisoarea in modalitatea suspendării sub supraveghere considerată de către prima instanță drept cea mai adecvata modalitate de reintegrare sociala a acestora si cea care va garanta cel mai bine faptul că scopul pedepsei poate fi atins, nefiind necesară privarea de libertate a inculpaților.

În acest sens, Tribunalul a reținut și că inculpatul P. S. V. este în vârstă de 36 de ani, are studii superioare, ocupație – evaluator imobiliar, este căsătorit și are un copil minor, iar inculpata D. D. V. este în vârstă de 34 de ani, are studii superioare, ocupație-analist financiar, este căsătorită și are doi copii minori.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat că persoana vătămată S.C. V. R. S.A. a declarat prin reprezentant legal că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 253.358,82 franci elvețieni CHF, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin inducerea sa în eroare cu prilejul încheierii convenției de credit cu nr._/CM/19.08.2008 în contradictoriu cu inculpatul S. E. și cu suma de 278.982,21 franci elvețieni CHF, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin inducerea sa în eroare cu prilejul încheierii convenției de credit cu nr._/29.07.2008 în contradictoriu cu inculpatul P. A. M..

De asemenea, persoana vătămată S.C. Piraeus Bank R. S.A. a precizat prin reprezentant legal că în urma executării silite a recuperat sumele datorate în baza contractului cu nr.8181/28.08.2008 încheiat de către inculpații P. A. M. și S. E., dar a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 18.191,30 de euro reprezentând debit restant în baza contractului cu nr.8181/28.08.2008 încheiat de către cei doi inculpați cu S.C. Piraeus Bank R. S.A. și cu sumele de 1.221,65 de lei, 77,30 euro și 134,41 dolari USD reprezentând comisioane, debite cont curent și cheltuieli.

Instanța de fond a reținut că în soluționarea acțiunii civile sunt aplicabile dispozițiile procedurii civile ceea ce conduce la concluzia că din punct de vedere al cadrului procesual, acesta este stabilit de către partea civilă, iar caracterul solidar al obligațiilor conduce la posibilitatea pentru partea civilă de a urmări pentru întreg prejudiciul pe unul dintre codebitorii săi solidari, acesta având la dispoziție o acțiune în regres față de ceilalți codebitori.

Judecătorul cauzei pe fond a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 C. civ., respectiv: existența unei fapte ilicite săvârșite de către inculpați (infracțiunea de înșelăciune), existența unui prejudiciu determinabil și nereparat produs părții vătămate, existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția inculpaților ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia.

În ceea ce privește daunele materiale instanța a reținut ca în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea pentru fapta ilicită este integrală, trebuind a fi acoperit atât prejudiciul efectiv produs, damnum emergens, cât și echivalentul lipsei de folosință a bunului, lucruum cesans. De asemenea, răspunderea este integrală atât pentru prejudiciul previzibil cat și cel imprevizibil. În consecință, s-a apreciat că inculpații trebuie să răspundă pentru prejudiciul efectiv suferit de către partea civilă prin imposibilitatea acestora de a încasa banii pe care trebuiau să îi primească în urma încheierii contractelor de credit, precum și pentru lipsa de folosință a acestor sume de bani.

Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpații P. A. M., S. E., D. D. V. și P. S. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel depuse în scris la dosar (filele 25-76 vol. I d.apel)inculpatul P. S. V. a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței apelate și, în parte, a încheierii din data de 14 mai 2014 prin care i-au fost respinse probe relevante și decisive pentru justa soluționare a cauzei, cu excluderea probelor obținute în mod nelegal în cursul urmăririi penale și în fond achitarea în temeiul art.16 lit.a,b Cod pr.penală apreciind că faptele nu există și nu au fost comise cu vinovăția cerută de lege.

În dezvoltarea motivelor de apel apelantul a arătat, în esență, că:

- i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil prin aceea că, pe de o parte, i s-a respins, nemotivat, atât în cursul urmăririi penale cât și de către instanță audierea martorilor ceruți în apărare, respectiv: a expertului judiciar care a întocmit raportul de expertiză tehnico-judiciară imobiliară în cursul urmăririi penale, a persoanelor care au întocmit și semnat rapoartele de investigație fraudă nr.574 și 573 din 16.06.2010, a lucrătorului de poliție G. Ș. care l-a audiat pe inculpatul P. la 16.06.2011 iar, pe de altă parte, nu a fost administrată proba cu înscrisuri deși apărarea a solicitat o . contraprobe respectiv: adrese scrise către partea civilă V. R., prezentarea materialelor informative care au stat la baza procesului verbal de sesizare din oficiu din 20.08.2010, verificarea raportului de expertiză judiciară către ANEVAR și a legalității raportului de audit nr.83/2010 de către Camera auditorilor financiari, verificarea de către ANEVAR a valabilității și conformității metodelor utilizate de expertul care a întocmit raportul de expertiză tehnico-judiciară. A mai arătat apelantul inculpat că deși unele dintre probele administrate în cursul urmăririi penale au fost contestate, instanța de fond nu a procedat la readministrarea acestora deși s-a solicitat aceasta în mod explicit în cursul cercetării judecătorești ;

- probele au fost eronat și nelegal apreciate, întrucât – a arătat apelantul inculpat - soluția primei instanțe nu s-a sprijinit pe coroborarea întregului probatoriu administrat ci au fost reținute exclusiv și trunchiat doar probele administrate în acuzare în cursul urmăririi penale fără a se face o analiză și fără a se da valoare probantă niciuneia dintre probele depuse ori solicitate în apărare, în condițiile în care luarea în considerare a unei probe și înlăturarea alteia trebuie făcută argumentat.

Astfel, a arătat apelantul inculpat - în opinia sa, după cum rezultă din modul de redactare a hotărârii - pronunțarea condamnării sale a avut la bază raportul de expertiză tehnico-judiciară imobiliară întocmit de expertul M. D. în cursul urmăririi penale, cele două rapoarte de investigație fraudă întocmite de departamentul antifraudă din cadrul V. și opiniile referitoare la nivelul chiriilor pe piață raportat la imobilele aparținând inculpaților P. și S., fără ca acestea să fie apreciate critic, în raport cu toate celelalte probe ale cauzei, astfel că acestea nu ar putea constitui dovezi certe de vinovăție și temei al unei soluții de condamnare, cu atât mai mult cu cât concluziile expertizei au fost contrazise de celelalte dovezi, raportul antifraudă nr. 574 prezintă suspiciuni asupra veridicității și legalității întocmirii și a datelor consemnate în cuprinsul său (expuse pe larg în motivele de apel) iar opiniile referitoare la nivelul maxim al chiriilor trebuiau interpretate în contextul în care normele interne de creditare ale V. impuneau obligatoriu vizita angajaților băncii la imobilele închiriate și întocmirea unor rapoarte de vizită în baza cărora aceștia aveau sarcina confirmării valorii chiriei și a faptului că imobilul era efectiv ocupat de chiriaș.

- sentința atacată cât și încheierea din 14.05.2014 nu au fost motivate, prin aceea că judecătorul cauzei pe fond nu a analizat cererile și apărările invocate de inculpați, nu a efectuat o examinare adecvată și suficientă a cauzei sub toate aspectele ci s-a limitat la a aprecia că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite prin rechizitoriu fără a se indica argumentat care au fost motivele pentru care instanța nu a reținut și probele în apărare, considerentele hotărârii fiind lipsite de consecvență și principialitate, vagi, imprecise iar lipsa clarității în expunere face imposibilă urmărirea raționamentelor logice folosite de judecător pentru pronunțarea soluției, în condițiile în care o hotărâre judecătorească trebuie să reprezinte rezultatul concret, sinteza operei de judecată iar motivarea acesteia argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză.

- i-a fost încălcată prezumția de nevinovăție și principiul in dubio pro reo, prin aceea că elementele probatorii însușite de către instanța de fond sunt circumstanțiale, indirecte și insuficiente pentru a răsturna această prezumție, existând îndoială rezonabilă cu privire la o . probe administrate în acuzare și în consecință cu privire la vinovăția sa astfel că soluția ce se impunea în cauză era achitarea iar nu condamnarea pe bază de supoziții, interpretări subiective ori eronate a probelor administrate.

Prin motivele de apel depuse în scris la dosar (filele 90 -121, vol.I d.apel) inculpata D. D. solicită admiterea căii de atac, desființarea sentinței apelate și în fond, în principal, achitarea sa în temeiul art.16 lit.b Cod pr.penală ori aplicarea dispozițiilor art.16 lit.h rap. la art.17 alin.2 Cod pr.penală coroborat cu art.396 alin.1 și 6 Cod pr.penală în sensul încetării procesului penal raportat la art.30 din noul Cod penal iar, în subsidiar, reindividualizarea modalității de executare a pedepsei în sensul aplicării disp.art.83 și urm. Cod penal, respectiv amânarea aplicării pedepsei, apreciind că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege.

În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar apelanta inculpată a arătat că, astfel cum rezultă din actele dosarului, împotriva sa nu a fost începută urmărirea penală și, evident, nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru vreuna dintre faptele prev.de art.246, 247 sau 248 Cod penal la care să se fi adăugat în mod legal și prevederea consecinței deosebit de grave regăsită în art.248¹ Cod penal așa încât instanța de fond trebuia să dispună restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii și reluării urmăririi penale pentru efectuarea unei cercetări penale legale și sub aspect procedural întrucât judecătorul nu putea dispune începerea urmăririi penale pentru una dintre cele trei infracțiuni de bază care ulterior să fie completată cu forma calificată sau completarea cercetării penale în locul procurorului.

În apelul său, inculpata D. D. a mai arătat că martora B. (fostă M.) C. M. a fost ofițerul de cont și aceasta avea obligația de a efectua vizitele în cazul imobilelor clădiri ce urmau a fi folosite în procedurile bancare de creditare; că instanța de fond nu a administrat întregul probatoriu și nici nu a analizat corect pe cel minim administrat, situație ce ar fi condus la o altă concluzie și anume aceea că cele două rapoarte de vizită au fost semnate de către inculpată conform practicii bancare și cutumelor instituite în acea unitate, persoana care a conceput și redactat respectivele documente fiind martora B. care în calitate de ofițer de cont se presupune că efectuase vizitele imobilelor.

Inculpata D. D. a mai susținut că prin sentința atacată au fost nesocotite disp.art.93 alin.3 din noul Cod penal, prin aceea că a fost obligată să presteze muncă în folosul comunității pe o durată de 800 ore care împărțite la 2 ore/zi (conform Legii nr.253/2013 a executării pedepselor care prevede in alin.2 al art.52 că două ore de activitate prestată efectiv echivalează cu o zi de muncă) ar conduce la un rezultat de 400 zile, ce depășește maximul de 120 zile prevăzut de lege.

Apelantul inculpat P. A. M., prin motivele depuse în scris la dosar (filele 257-260 vol. I d.apel) a criticat soluția instanței de fond sub trei aspecte:

greșita schimbare a încadrării juridice dată faptelor din două infracțiuni prev.de art. 290 din vechiul Cod penal în două infracțiuni prev.de art. 322 alin.1 din noul Cod penal, în condițiile în care la momentul pretinsei săvârșiri a infracțiunii legea nu incrimina fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată în modalitatea incriminată prin noua reglementare. Solicită achitarea în temeiul art.16 lit.b Cod pr.penală.
eronata apreciere a instanței că faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu referire la persoana vătămată S.C. V. Romania S.A., în cauză impunându-se achitarea în baza art.16 lit.b Cod pr.penală;
intervenția acordului de mediere cu privire la latura penală și civilă a cauzei în privința infracțiunii prev.de art.244 alin.1 și 2 Cod penal față de persoana vătămată S.C. Piraueus Bank S.A și pe cale de consecință încetarea procesului penal în baza art.396 alin.5 rap la art.16 lit.g Cod pr.penală.

La termenul de judecată din 27 ianuarie 2015 inculpații au formulat cereri de probatorii, inculpatul P. A. M. depunând la dosar contractul de mediere nr.4 din 22.01.2015 încheiat între acesta și partea civilă Piraeus Bank R. S.A. (filele 140-141 vol.I d.apel)

La data de 23.03.2015 a fost depus, prin Serviciul Registratură, acordul de mediere încheiat la 19.03.2015 de apelantul inculpat P. A. M. cu S.C. Piraeus R. S.A. precum și procesul verbal de închidere a medierii (filele 217-227 vol.I d.apel).

La termenul din 21.04.2015 apelantul inculpat P. a depus la dosarul cauzei adresa nr.2273 din 20.04.2015 a S.C. V. S.A. din care rezultă că aceasta a cesionat către S.C. R. C. Solutions S.R.L. creanța drepturilor derivate din contractul de credit nr._/29.07.2008 cu privire la acest inculpat.

La același termen instanța de apel s-a pronunțat asupra probelor solicitate de apelanții inculpați, încuviințând proba constând în reaudierea apelantului inculpat S. E. ca urmare a cererii formulate de acesta și proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de inculpații D. D. V. și P. A. M..

La termenul de judecată din 19.05.2015 au fost depuse la dosar de către inculpatul P. A. acte în circumstanțiere și dovada inițierii procedurii medierii cu societatea R. C. Solutions SRL (filele 273-295 vol.I d.apel).

La termenul de judecată din 08.09.2015 apărătorul ales al inculpatului P. A. M. a depus la dosarul cauzei acordul de mediere din 27.08.2015 și procesul verbal de închidere a medierii prin înțelegere totală între inculpatul P. A. și S.C. R. C. Soluțions R. S.R.L. în calitate de cesionar în drepturi al părții civile V. R. SA cu privire la convenția de credit nr._/CM/29.07.2008 și garanțiile constituite prin contractul de ipotecă cu garanție reală imobiliară nr.4779/29.07.2008 (filele 123-128 vol II).

La același termen de judecată a fost audiată apelanta inculpată D. D. V. care a și depus la dosar (filele 27-54 vol. II) acte în circumstanțiere. De asemenea, apelantul inculpat P. S. V. a depus acte în circumstanțiere (filele 55 -116 vol.II) iar inculpatul S. E. a depus la dosar decizie de impunere, adeverință de venit și alte înscrisuri (filele 117 -121 vol II).

La termenul de judecată din 06.10.2015 a fost audiat apelantul inculpat S. E..

Prin concluziile scrise depuse în scris la dosar, apelantul inculpat S. E. a solicitat achitarea sa în temeiul art.16 alin.1 lit.a NCPP sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, arătând în esență că în speță este vorba de solicitarea și acordarea unui credit personal familiei S., pe o perioadă de 25 de ani, în condițiile impuse de bancă, probele administrate nerelevând comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3, și 5 VCP, corespondent în art. 244 alin.2 NCP și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 VCP, corespondent în art.322 NCP, faptele reținute în sarcina sa neîntrunind elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:

Referitor la apelul declarat de apelantul-inculpat P. A. M., Curtea reține că acesta a solicitat încetarea procesului penal în baza art. 17 al. 2 rap. la art. 16 al. 1 lit.g teza finală NCPP sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 al. 1 și 2 NCP, cu aplic. art. 35 al. 1 NCP, (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A), precum și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 al. 1 și 2 NCP, (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A.), având în vedere cele două acorduri de mediere încheiate cu cele două părți vătămate.

De asemenea, a mai solicitat achitarea în baza art. 17 al. 2 rap. la art. 16 al. 1 lit.b teza întâi NCPP sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A) și al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A), arătând că la momentul reținut în actul de acuzare ca reprezentând data săvârșirii acestor două infracțiuni, în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 290 VCP nu era incriminat și falsul intelectual prev. de art. 289 VCP, așa cum este în noua reglementare penală, care în cuprinsul art. 322 al. 1 NCP include și falsul intelectual ce nu mai reprezintă o infracțiune distinctă ca în vechiul cod penal.

Astfel, raportat la situația de fapt reținută în sarcina sa, cu referire la cele două infracțiuni de fals, apreciază că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii disp. art. 322 NCP, în loc de art. 290 VCP, modalitățile alternative ale elementului material al laturii obiective al infracțiunii prev. de art. 322 al. 1 NCP neregăsindu-se în cauza de față, sens în care se impune achitarea sa pentru aceste două fapte.

Raportat la acest ultim motiv de apel, Curtea reține ca situație de fapt următoarele:

Cele două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care inculpatul P. A. M. a fost condamnat prin sentința apelată, dintre care una în formă continuată, au fost reținute ca fiind săvârșite în legătură cu contractul de închiriere încheiat între acest inculpat și inculpatul S. E., având ca obiect imobilul propritetea inculpatului P. A. M., situat în loc. M., jud. I., prezentat de inculpatul P. A. M. în data de 08.07.2008, în vederea obținerii unui credit de la partea vătămată S.C. Piraeus Bank R. S.A., în legătură cu facturile fiscale ce atestau relații comerciale între cele două societăți comerciale aparținând celor doi inculpați, respectiv, S.C. A. Plus Trading S.R.L., (asociat unic P. A. M.) și S.C. American Best S.R.L., (asociat unic S. E.), pretins emise la datele de 18.08.2008 și 12.09.2008, precum și în legătură cu contractul de închiriere încheiat de cei doi inculpați P. A. M. și S. E. în data de 01.07.2008, folosit pentru inducerea în eroare a părții vătămate S.C. V. R. S.A.

C. observă că modalitatea de săvârșire a infracțiunilor menționate a constat în aceea că inculpatul P. A. M. a falsificat înscrisurile enumerate anterior, prin contrafacerea scrierii, ceea ce nu înseamnă a falsifica înscrisul prin imitarea scrisului, ci înseamnă a reproduce conținutul pe care îl are în mod obișnuit, un asemenea înscris adevărat, astfel încât să se creeze aparența unui înscris adevărat.

Cu alte cuvinte, falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii înseamnă reproducerea în mod fraudulos, plăsmuirea, ticluirea unui înscris, atribuindu-se aparența unui înscris sub semnătură privată autentic, real.

Raportat la această modalitate de săvârșire a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură private, Curtea constată că în ambele reglementări penale, (art. 290 VCP și art. 322 NCP), este incriminate această faptă ca reprezentând infracțiunea menționată, astfel încât criticile inculpatului sub aspectul analizat nu pot fi primate ca pertinente.

Practic, prin acțiunea de falsificare a respectivelor înscrisuri, inculpatul P. A. M. a prezentat în vederea obținerii unor credite bancare, situații nereale de natură să producă consecințele juridice preconizate, înserate în cuprinsul unor înscrisuri sub semnătură privată care aveau aparența unor înscrisuri reale, datorită folosirii unui tipar real al acestora, al unor formulare tipicizate, numai conținutul fiind cel plăsmuit.

În aceste condiții, apărarea inculpatului din apel nu poate fi reținută de către Curte în sensul solicitat de către apelantul-inculpat.

Mai mult, în contextul în care inculpatul P. A. M. a încheiat cu părțile vătămate, constituite părți civile, două acorduri de mediere cu referire la cele două infracțiuni de înșelăciune, reținute în sarcina sa, iar cele două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru care de asemenea a fost trimis în judecată, au constituit practic mijloacele frauduloase de comitere a infracțiunilor de înșelăciune, este evident că acesta a recunoscut în modalitatea încheierii celor două acorduri de mediere săvârșirea acestor patru infracțiuni.

În aceste condiții, Curtea apreciază că orice alte argumente vizând situația de fapt ce a determinat încadrarea juridică în cele două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură private, nu se mai impun a fi reluate, aspectele învederate mai sus, criticate de inculpat în apelul formulat, fiind suficiente pentru a răspunde acestor critici.

Curtea observă pe de altă parte, că inculpatul P. A. M. a susținut în cadrul acestui motiv de apel, ideea unei dezincriminări a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea de săvârșire reținută în rechizitoriu, raportat la dispozițiile noului cod penal, susțineri care au fost analizate în cele ce preced, astfel încât o nouă relatare a situației de fapt ce a stat la baza acestei încadrări juridice, fiind inutilă.

Raportat la primul motiv de apel, Curtea reține că inculpatul P. A. M. a încheiat într-adevăr două acorduri de mediere cu părțile vătămate S.C. Piraeus Bank R. S.A. și S.C. R. C. Solutions R. S.R.L., în calitate de succesoare în drepturi a S.C. V. R. S.A., (potrivit cesiunii de creanță intervenită între cele două părți, cu referire la drepturile derivate din contractul de credit nr._/29.07.2008 asupra părții P. A. M., aspect semnalat instanței de apel, prin cererea de la fila 239 vol.I dosar apel, formulată de către S.C. V. R. S.A.), așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 217-227, vol.I dosar apel, precum și la filele 135-149 vol.II dosar apel.

Curtea reține totodată, cu referire la acest motiv de apel și cele stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 9/17.04.2015, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel București, Secția I Penală, în dosarul nr._ (număr în format vechi 3969/2014) și s-a decis, în aplicarea dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, că încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare și că încheierea unui acord de mediere în condițiile Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.

Această decizie a devenit obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. 3 NCPP.

În consecință, acest motiv de apel fiind întemeiat, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a NCPP va admite apelul declarat de apelantul-inculpat P. A. M., împotriva sentinței penale nr. 1855/25.06.2014 a Tribunalului București, va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului P. A. M., în pedepsele componente, respectiv: pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A), prev. de art. 244 alin.1 și 2 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP; pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A), prev. de art. 322 alin.1 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP; pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A.), prev. de art. 244 alin.1 și 2 NCP; pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A), prev. de art. 322 alin.1 NCP.

În baza art. 17 al. 2 rap. la art. 16 al. 1 lit.g teza finală NCPP va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 al. 1 și 2 NCP, cu aplic. art. 35 al. 1 NCP, (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A), precum și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 al. 1 și 2 NCP, (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A.).

În baza art.38 lit.a NCP rap la art. 39 alin.1 lit.b NCP va contopi pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A), prev. de art. 322 alin.1 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP, cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură private, (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A), prev. de art. 322 alin.1 NCP, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare la care se va adauga sporul obligatoriu de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, respectiv 4 luni închisoare, inculpatul P. A. M. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 91 NCP, Curtea va dispune suspendarea executării pedepsei închisorii sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 NCP.

Pe perioada termenului de supraveghere inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 lit. a-d NCP:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește cinci zile;

d) să comunice orice schimbare a locului de muncă

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

și alin. 2 lit. d NCP

d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În temeiul art. 93 alin.3 NCP I se va impune inculpatului obligația de a desfășura pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o durată de 100 de zile, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată munca, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 și 97 NCP.

În baza art. 25 al. 5 NCPP rap. la art. 422 NCPP și art. 397 al. 1 NCPP, se vor lăsa nesoluționate acțiunile civile exercitate față de inculpatul P. A. M., de către părțile civile S.C. PIRAEUS BANK R. S.A. și S.C. V. R. S.A., înlăturându-se astfel obligațiile instituite în sarcina acestui inculpat de către prima instanță, pe latura civilă a cauzei.

Se cuvine menționat, cu referire la modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicată acestui inculpat, că instanța de control judiciar a apreciat necesară incidența disp. art. 91 NCP, raportat la pericolul social pe care prezinta persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, deși a mai fost condamnat penal pentru fapte similare concurente cu cele din speța dedusă judecății, la gradul de implicare al acestuia în săvârșirea faptelor din cauză, la atitudinea procesuală din apel, concretizată în încheierea unor acorduri de mediere ce au permis achitarea unei părți din prejudiciu și eșalonarea celeilalte părți neachitate, astfel încât, s-a considerat că toate aceste elemente, permite executarea pedepsei rezultante în modalitatea suspendării sub supraveghere ceea ce permite reintegrarea sociala a inculpatului si garantează cel mai bine faptul că scopul pedepsei poate fi atins, nefiind necesară privarea de libertate a inculpatului.

Nu în ultimul rând, Curtea a avut în vedere disp. art. 74 NCP, precum și împrejurarea deloc de neglijat că în urma încetării procesului penal pentru cele două infracțiuni de înșelăciune, în sarcina acestui inculpat au mai rămas de reținut numai două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a căror gravitate, fără a fi minimalizată trebuie privită detașat de faptele pentru care legea a permis încheierea unor acorduri de mediere.

De asemenea, Curtea apreciază că disp. art. 91 NCP, prin măsurile de supravgehere instituite cu privire la inculpat și prin obligațiile pe care aceste le are de respectat pe perioada termenului de supraveghere, prezintă suficiente garanții că inculpatul poate fi reeducat și poate înțelege scopul și natura sancțiunii penale aplicate, care astfel nu va deveni iluzorie.

Referitor la apelul declarat de apelantul-inculpat P. S. V., Curtea reține că în principal, acesta a susținut că este nevinovat, întrucât a respectat standardele ANEVAR la întocmirea celor două rapoarte de evaluare al căror autor a fost, raportat la adresa ANEVAR prin care se atestă acest lucru, precum și la opinia expertului parte, în totală opoziție cu părerea expertului desemnat de instanța de fond.

A mai invocat împrejurarea că au fost încălcate disp. art. 118 NCPP, că i s-au respins probele propuse în apărare, că sentința primei instanțe nu este motivată și că judecătorul fondului nu a analizat detaliat și prin coroborare toate probele favorabile lui, ci numai pe cele în acuzare.

De asemenea, în subsidiar a solicitat aplicarea disp. art. 80 NCP.

În ceea ce privește apărările pe fond susținute de apelantul-inculpat P. S. V., Curtea reține, cu referire la situația de fapt, că în cursul lunii iulie 2008, inculpatul, în calitate de evaluator atestat ANEVAR și agreat de partea vătămată S.C. V. R. S.A. a atestat date nereale în cuprinsul raportului de evaluare nr.1070 din data de 19.08.2008 privind valoarea imobilului adus garanție pentru acordarea creditului și valoarea chiriei pentru acest imobil, în scopul de a-i ajuta pe inculpații P. A. M. și S. E. să obțină un credit bancar.

Astfel, inculpatul P. S. V. a atestat în cuprinsul raportului de evaluare cu nr.1070 din data de 19.08.2008 (care reprezenta un document cu rol important în procedura de acordare a creditului) că imobilul adus garanție de către inculpatul S. E. avea o valoare mult mai mare decât în realitate și că îndeplinea condițiile necesare pentru a fi închiriat cu suma de 7900 de lei, deși în realitate starea tehnică a imobilului făcea practic imposibilă închirierea acestuia.

Mai mult, inculpatul P. S. V. a confirmat existența unei chirii de maxim 2000 de euro pentru locuințe similare aflate în zonă.

Cu prilejul audierii în legătură cu această faptă, inculpatul P. S. V. a recunoscut că îl cunoaște pe inculpatul P. A. M. care i-a solicitat în cursul anului 2008 să întocmească rapoarte de evaluare pentru două immobile situate în orașul M. și în ., întrucât intenționa să obțină niște credite de la partea vătămată S.C. V. R. S.A- Sucursala SMB.

Acesta a declarat că imobilul situat în . era proprietatea inculpatului Stoicscu E. (pe care l-a cunoscut prin intermediul inculpatului P. A. M.), iar inspecția acestui imobil a fost făcută în prezența acestui din urmă inculpat, fără ca inculpatul S. E. să fie prezent.

După ce a efectuat inspecția imobilului și a realizat fotografii la fața locului a întocmit raportul de evaluare pe care l-a înaintat S.C. V. R. S.A. împreună cu fotografiile.

În ceea ce privește acest imobil, inculpatul a precizat că potrivit actelor de proprietate era situat pe ., nr.45, însă . un alt drum de servitute, fiind de fapt o locuință tip duplex, placată și tencuită la exterior ("la gri"), iar la interior era în stadiu "la roșu".

Din aceleași declarații mai rezultă că utilitățile erau trase până la poarta de acces în imobil (curent electric și gaze), iar la data efectuării inspecției în imobil nu locuia niciun chiriaș motiv pentru care învinuitul a specificat acest lucru în raportul de evaluare cu nr. 1070 din data de 19.08.2008.

În ceea ce privește aplicarea de către inculpatul P. S. V. a metodelor de estimare a valorii de piață a imobilului, raportul de expertiză tehnică judiciară a stabilit că inculpatul a folosit metoda costului de înlocuire net și metoda comparației relative, deși fiind vorba despre o construcție nefinalizată această metodă nu era recomandată pentru garantarea împrumutului, standardul GN 1 recomandând ca metodă fundamentală în estimarea valorii de piață a unui imobil metoda comparației vânzărilor. Mai mult, experul judiciar a reținut că inculpatul a consemnat în raportul de evaluare la enumerarea anexelor- Anexa nr.8 "Determinarea valorii prin cost de înlocuire net (nerecomandată) ".

Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnico-judiciară imobiliară imobilul situat în comuna Chiajna, . S. E. nu îndeplinea condițiile necesare pentru a fi considerat recepționat final la data evaluării, starea tehnică a acestuia fiind – netencuit decât pe una din laturi la exterior, fără finisaje interioare și exterioare și fără instalația de încălzire.

Astfel, expertul tehnic judiciar a stabilit că valoarea de piață a imobilului mai sus menționat la data evaluării efectuate de către inculpatul P. S. V. era de 123.160 de euro (în loc de 172.000 de euro) iar valoarea de lichidare a imobilului la aceeași dată era de 89.905 de euro, de unde rezultă că există o supraevaluare certă făcută de către inculpat.

De asemenea, din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că valoarea chiriilor în zonă pentru proprietăți similare cu cea a inculpatului S. E. la data de 19.08.2008 nu este evidențiată pe piața imobiliară deoarece imobilele aflate într-o stare tehnică similară (netencuite, nefinisate, neracordate la utilități și nemobilate nu se pot închiria întrucât nu există cerere și ofertă).

Astfel, în condițiile în care starea tehnică a imobilului proprietatea inculpatului S. E. nu presupunea existența unor condiții locative, nefiind finisat și racordat la utilități este evident că inculpatul P. S. V. și-a încălcat în mod flagrant atribuțiile care îi reveneau în calitate de evaluator în baza contractului de prestări servicii de evaluare încheiat cu partea vătămată S.C. V. R. S.A., vizând contractul de închiriere fictiv încheiat de către inculpații P. A. M. și S. E. și consemnând ca și cuantum al chiriei în zonă suma de 1800 euro/lunar.

În aceeași manieră, în cursul lunii iulie 2008, inculpatul P. S. V., în calitate de evaluator atestat ANEVAR și agreat de partea vătămată S.C. V. R. S.A. a atestat date nereale în cuprinsul raportului de evaluare nr. 960 din data de 24.07.2008 privind valoarea imobilului proprietatea inculpatului P. A. M. și valoarea chiriei pentru acest imobil, în scopul de a-i ajuta pe inculpații P. A. M. și S. E. să obțină un credit bancar.

Inculpatul P. S. V. a atestat în cuprinsul raportului mai sus menționat (care reprezenta un document cu rol important în procedura de acordare a creditului) că imobilul adus garanție de către inculpatul P. A. M. avea o valoare mult mai mare decât în realitate și că îndeplinea condițiile necesare pentru a fi închiriat cu suma de 14.500 de lei, deși în realitate starea tehnică a imobilului făcea practic imposibil închirierea acestuia. În plus, inculpatul a confirmat existența unei chirii de maxim 1800 de euro pentru locuințe similare aflate în zonă.

Inculpatul P. S. V. a negat săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de complicitate la înșelăciune cu prilejul întocmirii raportului de evaluare nr. 960 din data de 24.07.2008 privind imobilul proprietatea inculpatului P. A. M. situat în localitatea M., jud. I..

Inculpatul a recunsocut că a întocmit raportul de evaluare cu nr. 940 din data de 24.07.2008 și a declarat că a efectuat inspecția imobilului situat în localitatea M., proprietatea inculpatului P. A. M. în prezența acestuia, prilej cu care a constatat că imobilul era în stadiu "la gri" atât la interior cât și exterior, având ca utilități curent electric și gaze.

Din declarațiile sale mai rezultă că la data efectuării inspecției în acest imobil nu locuia niciun chiriaș și că de regulă inspecțiile erau efectuate cu aproximativ două-trei zile înainte de redactarea raportului de evaluare.

În vederea stabilirii cu certitudine a realității datelor consemnate de către inculpatul P. S. V. în raportul de evaluare a proprietăților imobiliare tip teren și construcție pentru garantarea creditelor ipotecare nr.960 din data de 24.07.2008, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnico-juridice imobiliare care a concluzionat că atât valoarea de piață cât și valoarea de lichidare a imobilului situat în localitatea M., . .., tarlaua 29, parcela_ la data de 24.07.2008 cât și valoarea chiriei stabilite pentru același imobil M., județul I. nu corespund realității, viind în mod vădit disproporționate în raport cu valorile reale.

Astfel, expertul tehnic judiciar a stabilit că valoarea de piață a imobilului mai sus menționat la data evaluării efectuate de către inculpatul P. S. V. era de 119.060 de euro (în loc de 165.000 de euro) iar valoarea de lichidare a imobilului la aceeași dată era de 86.915 de euro, de unde rezultă că există o supraevaluare certă făcută de către învinuit.

De asemenea, din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că valoarea chiriilor în zonă pentru proprietăți similare cu cea a inculpatului Parapacea A. M. la data de 24.07.2008 nu este evidențiată pe piața imobiliară deoarece imobilele aflate într-o stare tehnică similară (nefinisate, neracordate la utilități și nemobilate nu se pot închiria întrucât nu există cerere și ofertă).

Mai mult, așa cum s-a menționat, inculpatul P. S. V. a vizat contractul de închiriere fictiv încheiat de către inculpații P. A. M. și S. E. și consemnând ca și cuantum al chiriei în zonă suma de 1800 euro/lunar.

În ceea ce privește respectarea de către învinuitul P. S. V. a standardelor ANEVAR la momentul întocmirii raportului de evaluare nr. 960 din data de 24.07.2008, expertiza a stabilit că au existat mai multe încălcări ale acestor standard, în condițiile în care inculpatul a folosit doar metoda costului de înlocuire net, deși fiind vorba despre o construcție nefinalizată această metodă nu era recomandată pentru garantarea împrumutului, standardul GN 1 recomandând ca metodă fundamentală în estimarea valorii de piață a unui imobil metoda comparației vânzărilor. Mai mult, experul judiciar a reținut că inculpatul a consemnat în raportul de evaluare la enumerarea anexelor- Anexa nr.8 "Determinarea valorii prin cost de înlocuire net (nerecomandată) ".

Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnico-judiciară imobiliară imobilul situat în localitatea M., proprietatea inculpatului P. A. M. nu îndeplinea condițiile necesare pentru a fi considerat recepționat final la data evaluării, starea tehnică a acestuia fiind – fără finisaje interioare și exterioare și fără instalația de încălzire.

În aceeași manieră, inculpatul P. S. V. în cursul lunii iunie 2008, în calitate de evaluator atestat ANEVAR și agreat de partea vătămată S.C. P. BANK R. SA. a atestat date nereale în cuprinsul raportului de evaluare nr.797 din data de 19.06.2008 privind valoarea imobilului proprietatea inculpatului P. A. M. în scopul de a-i ajuta pe inculpații P. A. M. și S. E. să obțină credite bancare.

Fiindu-i prezentat de către organele de poliție un exemplar al raportului de evaluare cu nr. 797 din data de 19.06.2008 privind un imobil proprietatea inculpatului P. A. M. situat în ., inculpatul a declarat că își recunoaște semnătura de pe acest înscris dar nu își amintește împrejurările în care a fost întocmit și nici pentru ce fel de credit a fost solicitat.

Inculpatul P. S. V. a precizat că nu a efectuat personal inspecția imobilului respectiv, aceasta fiind făcută de către unul dintre angajații săi.

Din declarațiile sale mai rezultă că nu a discutat cu inculpatul P. A. M. despre această evaluare imobiliară negând totodată că i-ar fi solicitat vreodată vreun funcționar bancar sau vreo altă persoană să supraevalueze vreun imobil.

Din cuprinsul raportului de evaluare cu nr. 797 din data de 19.06.2008 întocmit de către inculpatul P. S. V. rezultă că valoarea de piață a imobilului proprietatea inculpatului Parapncea A. M. situat în satul Siliștea Snagovului, ., parcelele 2334, 2335 și 2336 compus din teren cu suprafața de 904,01 mp, era de 108.482 de euro, iar valoarea de lichidare era de 86.785 de euro .

În vederea stabilirii cu certitudine a realității datelor consemnate de către inculpatul P. S. V. în raportul de evaluare a proprietății imobiliare nr.797 din data de 19.06.2008, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnico-juridice imobiliare care a concluzionat că atât valoarea de piață cât și valoarea de lichidare a imobilului mai sus menționat la data de 19.06.2008 calculată de către inculpatul P. S. V. nu corespund realității.

Astfel, expertiza tehnico-judiciară imobiliară a stabilit că valoarea de piață a imobilului mai sus menționat la data evaluării efectuate de către inculpatul P. S. V. era de 64.185 de euro (în loc de 108.482 de euro) iar valoarea de lichidare a imobilului la aceeași dată era de 46.855 de euro (în loc de 86.785 de euro), de unde rezultă că există o supraevaluare certă făcută de către inculpat.

În ceea ce privește respectarea de către inculpatul P. S. V. a standardelor ANEVAR la momentul întocmirii raportului de evaluare nr. 797 din data de 19.06.2008 expertiza a stabilit că au existat mai multe încălcări ale acestor standarde întrucât nu s-a menționat în raport, data inspecției proprietății evaluate, prin care se certifica practic faptul că inculpatul a efectuat o inspecție personală a proprietății; există neconcordanțe între mențiunile de la pct. 9 al raportului privind zona de amplasare, respectiv: zona de nord a județului I., zona Siliștea Snagovului (la subpunctul zona de amplasare) și zona de referință rezidențială, în nordul capitalei (la subpunctul concluzie zona de amplasare); există neconcordanțe între mențiunile de la pct. 12 al raportului de evaluare privind analiza pieței imobiliare, subpct. "concluzii și tendințe privind piața proprietății", unde s-a menționat existența unui dezechilibru în favoarea ofertei, tendința de creștere în favoarea ofertei (fapt care conduce la concluzia că exista posibilitatea scăderii prețurilor și a chiriei iar nu posibilitatea creșterii prețurilor și a chiriei așa cum a concluzionat inculpatul P. S. V.).

Raportul de expertiză tehnică judiciară a stabilit că inculpatul a folosit metoda comparației relative (a cărei valoare o recomandă ca fiind valoarea de piață a imobilului evaluat) și metoda extracției (a cărei valoare figurează în raport la pct. 13, subpct 31.2, ca valoare estimată prin metoda capitalizării, fără ca determinarea valorii prin metoda extracției să fie inclusă ca anexă în raport.

Din cuprinsul raportului de expertiză mai rezultă că luând în considerare autorizația de construcție nr.40 din data de 06.07.2007, care nu figurează ca anexă la raportul de evaluare, inculpatul P. S. V. a calculat valoarea de piață a imobilului estimată prin metoda extracției, fără ca acest calcul să fie fundamentat pe baza PUZ-ului și PUD-ului comunei Gruiu, jud. I.. În plus, s-a constatat că formula de calcul folosită de către inculpatul P. S. V. conținea inadvertențe, confundându-se aria utilă cu aria desfășurată.

Raportat la cele de mai sus, Curtea apreciază ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului P. S. V. în săvârșirea celor patru infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea sa de către instanța de fond, susținerile acestuia vizând respectarea standardelor ANEVAR la întocmirea celor trei rapoarte de evaluare fiind nefondate și contrazise de probele administrate în cauza.

În ceea ce privește respectarea dreptului la apărare, a prezumției de nevinovăție și a regulilor de procedură referitoare la desfășurarea procesului penal, la administrarea probelor și la aprecierea lor, Curtea nu a constatat încălcări ale acestor principii de către prima instanță, care să determine incidența dispozițiilor legale vizând nulitatea aboslută sau relativă.

În condițiile în care inculpatul a beneficiat de avocat ales în fața judecătorului fondului, iar procesul s-a desfășurat cu respectarea principiilor oralității, contradictorialității și nemijlocirii, inculpatul a avut posibilitatea să propună și să administreze probe conform legii.

Împrejurarea că judecătorul fondului a interpretat aceste probe într-o manieră care nu convine inculpatului, precum și modalitatea în care a înțeles să motiveze sentința apelată, nu reprezintă aspecte de nelegalitate ale hotărârii pronunțate, care să convingă Curtea în sensul celor solicitate de către apelant.

Mai mult, faptul că inculpatul a întocmit cele trei rapoarte de evaluare, fiind abilitat legal în acest sens, nu atrage incidența disp. art. 21 NCP, așa cum a susținut acesta, atâta timp cât în exercitarea prerogativelor cu care a fost învestit acesta a eludat legea.

De asemenea, faptul că cele două bănci, părți vătămate în cauză, constituite părți civile, nu au contestat la momentul întocmirii lor, respectivele rapoarte de evaluare, de care au ținut seama în vederea acordării creditelor inculpaților P. A. M. și S. E., nu constituie un motiv plauzibil de aplicare a disp. art. 22 NCP, întrucât nu echivalează cu însușirea conținutului celor trei rapoarte de evaluare, în mod individual, fără o amplă analiză a îndeplinirii și a celorlalte condiții prevăzute de lege pentru acordarea creditelor.

De altfel, chiar inculpatul P. S. V. a susținut în apelul formulat că rapoartele de evaluare pe care le-a întocmit erau orientative pentru bănci, acordarea creditelor efectuându-se după o prealabilă și etapizată analiză a întregului dosar bancar întocmit în acest sens, rapoartele de evaluare reprezentând în esență etape obligatorii ale proceduri bancare, fără ca acordarea creditelor să se facă în exclusivitate pe baza lor.

Însă, chiar și în aceste împrejurări, Curtea nu poate ignora valoarea juridică a acestor înscrisuri, dată de efectele concluziilor pe care le cuprindeau, care de altfel a și determinat trimiterea în judecată și condamnarea inculpatului P. S. V. pentru cele patru infracțiuni reținute în sarcina sa.

În contextul în care cele trei rapoarte de evaluare atestau împrejurări necorespunzătoare realității, atât cu privire la starea imobilelor, cât și cu privire la valoarea lor și prețul chiriei ce era percepută, iar aceste susțineri au fost de natură să contribuie în mod substanțial la acordarea unor credite bancare în condiții nelegale, în opinia Curții, orice alte apărări ale evaluatorului bancar, care în cunoștință de cauză a efectuat acele atestări nereale, se impun a fi înlăturate, vinovăția acestuia fiind concretizată sub forma intenției indirecte, întrucât deși nu a urmărit, a prevăzut rezultatele faptelor sale, acceptând posibilitatea producerii lor.

În ceea ce privește posibilitatea aplicării în cauză a disp. art. 80 NCP, Curtea exclude ca neîntemeiate aceste solicitări, în speță nefiind îndeplinite condițiile obligatorii prev. de art. 80 NCP, raportat la gravitatea și consecințele faptelor incriminate, la împrejurările comiterii lor, la atitudinea procesuală a inculpatului, de negare constantă a comiterii acestor fapte, în ciuda unei evidențe probatorii de necontestat.

În consecință, observând că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a disp. art. 74 NCP, cu referire la cuantumurile pedepselor aplicate inculpatului, precum și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Curtea va respinge ca nefondat apelul analizat.

În ceea ce privește apelul declarat de apelantul-inculpat S. E., Curtea reține că acesta a solicitat în principal achitarea sa, arătând că este nevinovat, întrucât nu a avut intenția de a înșela băncile, iar în subsidiar, o reindividualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora și a aplicării amenzii penale pentru infracțiunile de fals.

Încă de la început se cuvine subliniat, chiar fără o detaliere a situației de fapt reținută în sarcina acestui inculpat, că instanța de control judiciar apreciază ca fiind pe deplin dovedită vinovăția acestui inculpat în comiterea faptelor pentru care a fost condamnat de către prima instanță, prin simpla raportare la poziția procesuală a inculpatului P. A. M. și a inculpatului N. C..

Astfel, inculpatul P. A. M. a înțeles ca în faza procesuală a apelului să încheie acorduri de mediere cu părțile vătămate, constituite părți civile, ceea ce evident denotă o recunoaștere a faptelor din partea sa, iar inculpatul N. C., cumnatul inculpatului S. E., a înțeles să se judece conform procedurii simplificate, prev. de art. 320 ind. 1 VCPP.

Revenind însă la apărările acestui inculpat, Curtea reține că în perioada iulie 2008-septembrie 2008, deși cunoștea că nu îndeplinea condițiile necesare pentru a contracta împrumuturi bănești, inculpatul S. E. alături de inculpatul P. A. M. a încercat inițial să obțină un credit în valoare de 330.000 de franci elvețieni, pe numele ultimului, (echivalentul sumei de 736.461 de lei) de la partea vătămată S.C. P. BANK R. S.A., folosind în acest sens un contract de închiriere fals pe care cei doi inculpați l-au plăsmuit în scopul de a dovedi că aveau veniturile necesare rambursării acestui împrumut bănesc.

După ce a fost respinsă cererea de acordare a creditului (întrucât partea vătămată a constatat existența unui grad de risc, potențial de fraudă), în vederea realizării aceleiași hotărâri infracționale, și anume de a obține împrumuturi bănești prin folosirea de mijloace frauduloase, cei doi inculpați au contractat de la S.C. P. BANK R. S.A. două credite bancare, în numele S.C. AMERICAN BEST S.R.L., deținută de către inculpatul S. E., creându-i părții vătămate convingerea că urmau să deruleze raporturi comerciale prin intermediul societăților comerciale pe care le dețineau, deși în realitate acest lucru nu era conform cu realitatea.

În plus, inculpații au contrafăcut mai multe facturi fiscale care atestau în mod nereal existența unor tranzacții comerciale între societățile comerciale pe care le dețineau, respectiv S.C. A. PLUS TRADING S.R.L. și S.C. AMERICAN BEST TRADE S.R.L. pe care le-au folosit pentru retragerea sumei de 40.000 de euro în baza convențiilor de credit cu nr.881 și 882 din data de 28.08.2008 încheiate între S.C. AMERICAN BEST S.R.L. și inculpații P. A. M. și S. E. în calitate de garanți. Caracterul fals al acestor facturi fiscale este dovedit de faptul că acestea nu au fost înregistrate potrivit dispozițiilor legale în evidențele contabile ale celor două societăți.

Curtea subliniază că simpla garantare de restituire a împrumuturilor bănești prin instituirea unui drept de ipotecă asupra unui imobil nu este de natură să îl exonereze de răspundere penală pe inculpate, cât timp probele din dosar au stabilit cu certitudine și dincolo de orice îndoială rezonabilă că partea vătămată S.C. P. BANK R. S.A. nu le-ar fi acordat celor doi inculpați împrumuturi bănești dacă ar fi cunoscut că facturile fiscale prezentate băncii erau false și că în realitate societățile comerciale pe care le dețineau nu derulau relații comerciale.

De asemenea, în cursul lunii iulie 2008, după ce partea vătămată S.C. P. BANK R. S.A. respinsese cererea inculpatului P. A. M. de acordare a unui credit în valoare de 330.000 de franci elvețieni, inculpatul P. A. M. s-a adresat părții vătămate S.C. V. R. S.A. solicitând acordarea unui credit în valoare de 200.000 de franci elvețieni.

Pentru a o convinge pe partea vătămată că deținea veniturile necesare rambursării acestui împrumut, cei doi inculpați au hotărât să depună același înscris fals cu ajutorul căruia încercaseră la începutul lunii iulie 2008 să obțină un credit de la partea vătămată S.C. P. BANK R. S.A., respectiv un contract de închiriere fals datat 01.07.2008, care atesta că inculpatul P. A. M. închiriase un imobil aflat în construcție, nefinisat, nemobilat și neracordat la toate utilitățile, situat în orașul M., jud. I., prietenului său inculpatul S. E., în schimbul incredibilei sume de 14.500 de lei lunar.

În acestă modalitate a fost încheiat contractul de credit cu nr._/CM/29.07.2008.

Caracterul fals al acestui contract de închiriere a fost confirmat de probele administrate în cauză, iar în plus, inculpatul Parapanacea A. M. a recunoscut că încheierea acestuia a fost menită să asigure îndeplinirea condițiilor impuse de bancă în ceea ce privește veniturile necesare obținerii unui credit.

Așa cum s-a subliniat anterior, garantarea restituirii împrumutului bănesc prin instituirea unui drept de ipotecă asupra unui imobil nu este de natură să îl exonereze de răspundere penală pe inculpatul S. E., cât timp probele din dosar au stabilit cu certitudine și dincolo de orice îndoială rezonabilă că partea vătămată S.C. V. R. S.A. nu i-ar fi acordat inculpatului P. A. M., un împrumut bănesc dacă ar fi cunoscut că acesta nu deținea veniturile pe care le-a comunicat părții vătămate cu prilejul încheierii contractului de credit.

Totodată, în vederea realizării hotărârii infracționale pe care o adoptase, respectiv de obținere a unor împrumuturi bancare prin folosirea unor mijloace frauduloase, inculpatul S. E. a depus în cursul lunii august 2008 la S.C. V. R. S.A. o cerere de acordare unui credit în valoare de 208.713 franci elvețieni.

Deși cunoștea că nu deținea veniturile necesare pentru a restitui această sumă, inculpatul a depus la bancă un contract fals care atesta că îi închiriase cumnatului său, inculpatul N. C., în schimbul sumei de 7900 de lei lunar, un imobil aflat în construcție, nefinisat și nemobilat pe care îl deținea în comuna Chiajna, ..

După cum s-a relevat în cele de mai sus, deși inculpatul S. E. a negat săvârșirea acestor fapte, apărările sale sunt combătute de atitudinea procesuală a inculpaților P. A. M. și N. C., fiind evidentă conivența infracțională a acestora în săvârșirea faptelor imputate.

D. urmare, apărările apelantului-inculpat S. E., referitoare la buna sa credință în contractarea unor credite bancare, se impun a fi cenzurate ca nesincere, fiind contrazise în principal de apărările coinculpaților, implicați în săvârșirea acelorași fapte penale.

În ceea ce privește solicitarea formulată în subsidiar de către același apelant-inculpat, vizând reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, acesta fiind de altfel motivul pentru care apelul declarat, va fi admis.

Având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 NCP, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare din cele patru infracțiuni reținute în sarcina acestui inculpat, rolul său în comiterea lor, contribuțiile infracționale ale celorlalți inculpați în săvârșirea acelorași fapte, atitudinea procesuală a inculpatului, forma continuată a infracțiunilor, numărul actelor materiale, și nu în utlimul rând constatarea că prima instanță i-a aplicat pedepse peste limita medie pentru infracțiunile de înșelăciune și la jumătatea maximului special pentru infracțiunile de fals, precum și faptul că prin sentința penală nr. 169/13.07.2012 a Tribunalului Gorj, desființată în parte prin decizia penală nr. 244/02.07.2013 a Curții de Apel C., definitivă prin decizia penală nr. 145/28.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, toate pronunțate în dosarul nr._, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu executare, faptă concurentă cu cele din cauza de față, comisă în împrejurări asemănătoare cu cele din speța dedusă judecății, Curtea apreciază că se impune o reindividualizare a pedepselor aplicate acestuia în sensul reducerii lor.

Referitor la aplicarea pedepsei amnezii penale pentru fiecare din cele două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, Curtea consideră, prin raportare la același criterii de individualizare că nu se impune aplicarea unor asemenea pedepse, pedeapsa închisorii fiind singura aptă să determine atingerea scopului prevăzut de lege.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Curtea opinează în sensul că în mod corect și legal instanța de fond a apreciat că aceasta nu poate fi executată decât în regim de detenție, motiv pentru care nu va opera modificări ale sentinței apelate sub acest aspect.

În consecință, față de cele de mai sus, Curtea, în baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP va admite apelul declarat de apelantul-inculpat S. E. împotriva sentinței penale nr. 1855/25.06.2014 a Tribunalului București, va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond, va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului S. E., în pedepsele componente, respectiv: pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A), prev. de art. 244 alin.1 și 2 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP; pedeapsa de 1 ani și 4 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A), prev. de art. 322 alin.1 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP; pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A.), prev. de art. 244 alin.1 și 2 NCP cu aplic. Art. 35 al. 1 NCP; pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A), prev. de art. 322 alin.1 NCP, cu aplic. art. 35 al. 1 NCP.

Va reduce pedepsele aplicate inculpatului S. E., prin sentința apelată, după cum urmează: cele două pedepse de câte 3 ani și 4 luni închisoare, fiecare, la câte 2 ani închisoare, fiecare; iar cele două pedepse de câte 1 an și 4 luni închisoare fiecare, la câte 9 luni închisoare fiecare.

În baza art.38 lit.a NCP rap. la art. 39 alin.1 lit.b NCP va contopi pedepsele de mai sus, inculpatul S. E., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 2 luni închisoare, inculpatul S. E. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare.

În ceea ce privește apelul declarant de apelanta-inculpată D. D. V., Curtea reține că aceasta a invocat în principal, incidența disp. art. 30 NCP, arătând că a fost în eroare, întrucât nu a știut că ofițerul de cont, numita B. (fostă M.) C., nu și-a îndeplinit obligațiile din fișa postului, relevantă în acest sens fiind declarația acesteia de la data de 14.05.2014.

În aceste condiții, apelanta a solicitat achitarea sa în baza art. 16 lit. b NCPP pentru lipsa laturii obiective și subiective a infracțiunilor reținute în sarcina sa, raportat la faptul că nu ea a fost cea care a întocmit cele două rapoarte de vizită, simpla semnare a acestora neputând detemina tragerea sa la răspundere penală.

A mai susținut că ofițerul de cont, numita B. (fostă M.) C. avea aceste obligații și că nu a mers pe teren fiindcă nu avea printre atribuții o asemenea deplasare și nu în ultimul rând a solicitat să se remarce că ea a fost cea care a demarat executarea silită.

În subsidiar a solicitat aplicarea art. 83 NCP, subliniind că oricum s-a făcut o greșită aplicare a disp. art. 93 al. 3 NCP, fiind obligată nelegal la prestarea a 800 ore de muncă în folosul comunității, desi textul de lege este foarte clar, indicând o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile de muncă în folosul comunității.

Raportat la motivele de apel menționate, Curtea reține că inculpata D. D. – V. în cursul lunii iulie 2008, în calitate de director al sucursalei SMB a părții vătămate S.C. V. R. S.A., și-a îndeplinit cu știință, (sub forma intenției indirecte) în mod defectuos, atribuțiile de serviciu care îi reveneau cu prilejul încheierii convenției de credit cu nr._/CM/29.07.2008 și totodată a atestat date nereale în cuprinsul raportului de vizită a imobilului adus garanție de către inculpatul P. A. M..

Potrivit fișei postului, inculpatei D. D. V. îi reveneau în calitate de director sucursală mai multe sarcini de serviciu, printre care și conducerea activității sucursalei SMB a S.C. V. R. S.A. conform regulilor stabilte împreună cu conducerea băncii, ținând cont de legislația în vigoare și de normele, politicile și procedurile interne, gestionarea tuturor relațiilor cu clienții băncii, a plângerilor și cererilor acestora, asigurarea procesării și aprobării aplicațiilor de credit, asigurarea controlului operațiunilor derulate în sucursală, organizarea fluxului documentelor, politicilor și procedurilor băncii.

Potrivit normelor interne ale părții vătămate S.C. VOLKBANK R. S.A. una dintre condițiile esențiale pentru acordarea creditelor cu o valoare mai mare de 100 000 euro, era întocmirea de către directorii de sucursale a unui raport de vizită a imobilelor aduse garanție de către solicitanții creditelor.

În consecință, în data de 21.07.2008 inculpata D. D. V. a întocmit un raport de vizită în care a consemnat că s-a deplasat în localitatea M., județul I., la imobilul proprietatea inculpatului P. A. M., prilej cu care a constatat că imobilul era complet finisat și echipat pentru o utilizare corespunzătoare, recomandând luarea lui în considerare de către bancă ca garanție.

În cuprinsul raportului de vizită inculpata D. D. V. a mai atestat că imobilul era închiriat locatarului și că valoarea chiriei fusese confirmată de către învinuitul P. S. V..

Din actele dosarului a mai rezultat că inculpata D. D. V. și martora B. (fostă M.) C. M. au procedat la verificarea tuturor documentelor depuse de către inculpatul P. A. M., inclusiv a celor privind veniturile și imobilul adus în garanție, atestând prin semnătură verificarea acestor documente, iar ulterior inculpata D. D. V. și martorii M. D. A. (șef departament analiză credite) și I. D. (analist credite) au semnat propunerea de aprobare a creditului solicitat de către inculpatul P. A. M..

Ulterior, un comitet de credit format din inculpata D. D. V. și martorul M. D. A. au semnat minuta de aprobare a creditului.

În sensul celor de mai sus sunt declarațiile martorilor B. (fostă M.) C. M., M. D. A., T. A.

În opinia Curții este cert că inculpata D. D. V., în virtutea funcției pe care o ocupa, respectiv director al sucursalei SMB a S.C. V. R. S.A., avea ca atribuții verificarea tuturor documentelor depuse de către inculpatul P. A. M. în vederea obținerii creditului și totodată efectuarea de verificări personal cu privire la garanțiile aduse de către inculpat.

În plus, potrivit regulilor interne ale S.C. V. R. S.A., inculpatei îi revenea și un rol important în aprobarea cererii de credit.

Curtea observă că inculpata nu și-a respectat atribuțiile care îi reveneau în privința verificării îndeplinirii de către inculpatul P. A. M. a condițiilor impuse de către partea vătămată S.C. V. R. S.A. pentru acordarea de credite persoanelor fizice, și mai mult decât atât a atestat date nereale în cuprinsul unui raport de vizită a imobilului adus garanție de către inculpate.

Chiar dacă este indubitabil că inculpata nu a urmărit prejudicierea părții vătămate, prin nerespectarea atribuțiilor care îi reveneau, a acceptat în mod cert posibilitatea ca partea vătămată să fie indusă în eroare și păgubită de către inculpatul P. A. M..

Astfel, Curtea consideră că era imposibil ca prin prisma funcției deținute și a experienței profesioanale, inculpate să nu fi prevăzut rezultatul unei asemenea conduite profesionale, rezultat pe care nu l-a urmărit, dar a acceptat posibilitatea producerii lui.

Practic, inculpata D. D. V. nu a analizat mențiunile făcute de către inculpatul P. S. V. în raportul de evaluare a imobilului proprietatea inculpatului P. A. M., ci după cum a recunoscut s-a limitat la a verifica doar valoarea imobilului stabilită de către evaluator.

Mai mult, inculpata D. D. V. a atestat prin semnătură, efectuarea personal, în conformitate cu normele băncii, a unei vizite la imobilul proprietatea inculpatului P. A. M. situat în localitatea M. și a faptului că acesta era locuit de către inculpatul S. E. în calitate de chiriaș și că îndeplinea toate condițiile pentru a fi luat în considerare drept garanție de către partea vătămată.

Susținerile inculpatei potrivit cărora este posibil ca vizita imobilului să fi fost făcută de către martora B. (fostă M.) C. M. nu sunt de natură să o exonereze de răspundere penală, atâta timp cât a confirmat prin semnătură efectuarea unor constatări la fața locului, iar martora a negat că s-ar fi deplasat la imobilul respectiv.

În aceste condiții, este evident că un rol important în adoptarea de către martorii I. D. și M. D. A. a deciziei de aprobare a creditului menționat mai sus, l-a avut faptul atestării prin semnătură a verificării tuturor documentelor depuse de către inculpatul P. A. M., precum și faptul atestării prin raportul de vizită din data de 21.07.2008, a efectuării unei constatări personale, la fața locului, a întrunirii de către imobilul proprietatea inculpatului P. A. M. a cerințelor necesare pentru a fi adus în garanție și implicit a deținerii de către inculpat a unor venituri provenind din închirierea acestui imobil.

Într-o manieră asemănătoare, inculpata D. D. – V. în cursul lunii august 2008, în calitate de director al sucursalei SMB a părții vătămate S.C. V. R. S.A., și-a îndeplinit cu știință, în mod defectuos, atribuțiile de serviciu care îi reveneau cu prilejul încheierii convenției de credit cu nr._/CM/19.08.2008 și totodată a atestat date nereale în cuprinsul raportului de vizită a imobilului adus garanție de către inculpatul S. E..

Astfel, în data de 04.08.2008, directorul sucursalei SMB a părții vătămate S.C. V. R. S.A., inculpata D. D. a întocmit un raport de vizită în cuprinsul căruia a consemnat că în aceeași zi s-a deplasat la imobilul din ., ., nr.45, jud. I., compus din teren cu suprafața de 265 mp și construcție tip P+1, având o suprafață de 140 MP, prilej cu care a constatat că locuința respectivă este finisată și utilată complet, recomandând să se ia în considerare veniturile rezultate din închirierea acestei locuințe și atestând faptul că această proprietate este închiriată inculpatului N. C., în calitate de chiriaș.

Acest raport reprezenta potrivit normelor interne ale părții vătămate S.C. V. R. S.A. una dintre condițiile esențiale acordării creditelor cu valoare mai mare de 100.000 euro.

Martora B. (fostă M.) C. M. în calitate de ofițer de credit împreună cu inculpata D. D. au procedat la verificarea tuturor înscrisurilor depuse de către inculpatul S. E. în vederea aprobării creditului, inclusiv a celor care atestau veniturile inculpatului și priveau imobilul adus garanție, iar după ce s-a constatat îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de către bancă, creditul a fost aprobat de către inculpata D. D. V. și de către numiții L. D. –analist credite și M. D. A.- șef Departament Analiză Credite.

Din raportul intern de investigare a fraudei nr.574/16.06.2010 întocmit de către S.C. V. R. S.A. rezultă că sucursala SMB a părții vătămate condusă de către învinuita D. D. V. i-a acordat inculpatului S. E. creditul în valoare de 208.713 franci elvețieni (CHF) cu încalcarea normelor interne de către mai mulți funcționari ai băncii.

La baza acordării creditului au stat mai multe documente care fuseseră semnate anterior de către inculpata D. D. V., respectiv propunerile de credit, listele de verificare a documentelor (check list), care atestau din partea sucursalei că în urma verificării tuturor actelor se constatase că erau îndeplinite condițiile de acordare a creditelor.

În plus, în lista de verificări era menționat inclusiv faptul că fusese întocmit un raport de vizită în teren de către inculpata D. D. V. prin care aceasta atesta existența imobilului închiriat și a unui chiriaș, motiv pentru care după verificarea făcută de către analistul din subordinea martorului, erau îndeplinite condițiile pentru a fi semnată propunerea de credit și minuta care ulterior erau transmise Deparatmentului Administrare Credite pentru a putea fi virați banii în contul clientului.

Fiind audiată, inculpata D. D. V. a declarat că la momentul încheierii convenței de credit de către inculpatul S. E., a impus condiția constituirii unui cash colateral ca o măsură suplimentară pentru protejarea intereselor băncii, iar din cauza faptului că inculpatul S. E. a fost nemulțumit de această măsură a venit la sucursala SMB însoțit de către inculpatul P. A. M. pentru a o convinge să renunțe la constituirea acelui depozit.

Întrucât valoarea creditului contractat de către inculpatul S. E. era de 208.000 CHF, iar sursa de venit invocată de către acesta era chiria, inculpata a precizat că au fost respectate aceleași proceduri ca și în cazului creditului contractat de către inculpatul P. A. M..

În ceea ce privește semnarea raportului de vizită a imobilului proprietatea inculpatului S. E., inculpata D. D. V. a declarat că nu își amintește dacă a făcut vizionarea personal sau dacă aceasta a fost făcută de către ofițerul de credit, negând că și-ar fi dat seama că inculpatul S. E. figura în calitate de chiriaș în contractul de închiriere pe care inculpatul P. A. M. îl depusese cu aproximativ o lună în urmă la S.C. VOLKSABANK R. S.A. pentru a obține un credit.

În plus, a precizat că nu a analizat cuprinsul raportului de evaluare întocmit de către inculpatul P. S. V. cu privire la imobilul proprietatea inculpatului S. E., ci doar a verificat valoarea imobilului calculală de către acesta.

Potrivit susținerilor inculpatei D. D. V., întrucât inculpații P. A. M. și S. E. nu au achitat ratele aferente creditelor pe care le obținuseră au fost contactați tefonic de către reprezentanții băncii, iar în momentul în care s-a întâlnit cu cei doi inculpați, inculpata a respins varianta restructurării creditelor întrucât nu dovediseră nicio sursă de venit.

În plus potrivit afirmațiilor acesteia, în data de 18.02.2009 a sesizat Departamentul RCD Monitoring în vederea declanșării procedurii de executare.

Inculpata D. D. V. a învederat și faptul că nici convenția de credit încheiat între S.C. V. R. S.A. și inculpatul S. E. și nici contractul de ipotecă privind imobilul proprietatea inculpatului nu au fost semnate de către ea.

În opinia Curții, raportat la cele de mai sus, este evident că inculpata D. D. V., în virtutea funcției pe care o ocupa, respectiv director al sucursalei SMB a S.C. V. R. S.A., avea ca atribuții verificarea tuturor documentelor depuse de către inculpatul S. E. în vederea obținerii creditului și totodată efectuarea de verificări personal cu privire la garanțiile aduse de către inculpați, revenindu-i un rol important în aprobarea cererii de credit.

Astfel, inculpata nu și-a respectat atribuțiile care îi reveneau în privința verificării îndeplinirii de către inculpatul S. E. a condițiilor impuse de către partea vătămată S.C. V. R. S.A. pentru acordarea de credite persoanelor fizice, și mai mult decât atât a atestat date nereale în cuprinsul unui raport de vizită a imobilului adus garanție de către inculpate.

Chiar dacă inculpata nu a urmărit prejudicierea părții vătămate, prin nerespectarea atribuțiilor care îi reveneau, a acceptat în mod cert posibilitatea ca partea vătămată să fie indusă în eroare și păgubită de către inculpatul S. E., comițând fapta de abuz în serviciu cu intenție indirectă.

Este cert că inculpata D. D. V. nu a analizat mențiunile făcute de către inculpatul P. S. V. în raportul de evaluare a imobilului proprietatea inculpatului S. E., ci așa cum a recunoscut pe parcursul audierilor, s-a limitat la a verifica doar valoarea imobilului calculată de către evaluator și a atestat prin semnătură efectuarea personal, în conformitate cu normele băncii, a unei vizite la imobilul proprietatea inculpatului S. E. situat în comuna Chiajna, . și a faptului că acesta era locuit de către inculpatul N. C. în calitate de chiriaș și că îndeplinea toate condițiile pentru a fi luat în considerare drept garanție de către partea vătămată.

Susținerile inculpatei potrivit cărora este posibil ca vizita imobilului să fi fost făcută de către martora B. (fostă M.) C. M. nu sunt de natură să o exonereze de răspundere penală, atâta timp cât a confirmat prin semnătură constatări făcute personal la fața locului, iar martora a negat că s-ar fi deplasat la imobilul respectiv.

În aprobarea acestui credit, un rol decisiv l-a avut faptul că inculpata a atestat prin semnătură verificarea tuturor documentelor depuse de către inculpatul S. E., precum și faptul că prin raportul de vizită din data de 04.08.2008, a atestat efectuarea unei constatări personale, la fața locului a întrunirii de către imobilul proprietatea inculpatului S. E. a cerințelor necesare pentru a fi adus în garanție și implicit a deținerii de către inculpat a unor venituri provenind din închirierea acestui imobil.

D. urmare, apărările inculpatei privind incidența disp. art. 30 NCP, a disp. art. 16 lit. b teza a doua NCPP se impun a fi respinse ca nefondate.

În ceea ce privește solicitarea formulate de apelanta-inculpată în subsidiary, privind aplicarea disp. art. 83 NCP, Curtea o găsește întemeiată.

Amânarea aplicării pedepsei este o măsură de individualizare a pedepsei cu caracter de noutate în dreptul penal român.

Ea este o instituție pe care instanța de judecată o poate utiliza pentru a sancționa infractorii mai puțin periculoși față de care aplicarea unei pedepse este inoportună și are rolul de a umple, într-un fel, golul lăsat în Noul Cod penal prin abandonarea reglementării suspendării condiționate a executării pedepsei (suspendarea simplă).

Măsura amânării aplicării pedepsei este mai mult decât un mijloc de individualizare a pedepsei fiind în același timp și una dintre soluțiile pe care instanța de judecată le poate pronunța în rezolvarea acțiunii penale.

Măsura amânării aplicării pedepsei a fost gândită să funcționeze, cu particularitățile de rigoare, întocmai ca măsura suspendării condiționate din codul penal anterior, deși, după cum s-a subliniat amânarea aplicării pedepsei este o instituție nouă, care nu are corespondent în legislația anterioară românească (vechiul Cod penal din 1968). În schimb, instituția apare reglementată în dreptul german (art. 59 și urm. C. pen.) și în dreptul francez (art. 132-60 C. pen.).

Așa cum s-a arătat în expunerea de motive ce a însoțit NCP, amânarea aplicării pedepsei constă în stabilirea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de săvârșirea unei infracțiuni și amânarea temporară a aplicării acesteia, atunci când pedeapsa concret stabilită este amenda sau închisoarea de cel mult doi ani, iar instanța apreciază, ținând seama de persoana infractorului și de conduita avută de acesta anterior și ulterior comiterii infracțiunii, că în raport cu situația personală a inculpatului aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă fixă de doi ani.

Legiuitorul mai arată și faptul că sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amânarea aplicării pedepsei și atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Raportând aceste considerații teoretice la speța dedusă judecății, Curtea observă că în cauză pot fi incidente disp. art. 83 NCP.

Astfel, modalitatea de individualizare a pedepsei și implicit de executare a acesteia aleasa de catre instanța de fond – suspendarea sub supravegherea executării pedepsei- este o forma coercitiva mult prea aspră în raport de modalitatea de săvârșire al faptelor, starea de pericol creata si urmările produse.

Amânarea aplicării pedepsei, ca modalitate de individualizare a pedepsei și a executării acesteia, nu denota o blândețe excesiva fata de natura faptelor si împrejurările concrete in care au fost săvârșită.

În opinia Curții, sentința apelată prin soluția de condamnare a inculpatei D. D. V. nu poate duce la restabilirea unui echilibru între nevoia de protecție a societății (în cazul de fata a vieții si integrității persoanei) si menținerea tuturor drepturilor inculpatei.

Așa cum s-a subliniat anterior, în cuprinsul hotărârii, se face referire la criteriile de individualizare a pedepsei, insa nu se indica toate împrejurările care reies din probe si care trebuiau avute in vedere la stabilirea cuantumului pedepsei si a modalității de individualizare a executării acesteia.

Pentru a pronunța o hotărâre legala si temeinica, instanța de fond trebuia sa rețină în egală măsură, atât împrejurările in care au fost săvârșite faptele, cât și urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatei, alături de atitudinea sa procesuală de prezentare în fața autorităților, chiar dacă aceasta nu a optat pentru aplicarea disp. art. 396 al. 10 NCPP.

Curtea apreciază că scopul pedepsei constând în evitarea săvârșirii de noi infracțiuni, precum și corectarea comportamentului infracțional, poate fi atins printr-un minim de constrângere, de restrângere a drepturilor inculpatei, ceea ce se poate realiza prin aplicarea disp. art. 85 al. 1 NCP.

În opinia Curții, incidența instituției amânării aplicării pedepsei, nu lasă fără efectul exemplificativ rolul pedepsei, pentru alte fapte similare.

În aceste condiții, în care prima instanță nu a analizat proporționalitatea dintre gravitatea faptelor inculpatei, urmările acesteia, persoana inculpatei și consecințele pe care aceasta trebuie să le suporte urmarea faptelor sale, într-o manieră care să asigure respectarea justului echilibru între scopul politicii penale și drepturile și obligațiile persoanelor implicate în evenimentele ce au generat crearea acestui dosar, revine Curții rolul de a aplica legea penală într-o manieră care să corespundă tuturor exigențelor de mai sus.

Astfel, solicitând aplicarea disp. art. 83 NCP, apelanta-inculpată a subliniat faptul că soluția instanței de fond nu îi este favorabilă, ea reprezentând în sine o condamnare propriu-zisă, ce se impune a fi înlocuită cu o stabilire a unei pedepse, a cărei aplicare să fie amânată în condițiile legii.

Fiind evidentă diferența dintre stabilirea unei pedepse a cărei aplicare a fost amânată și aplicarea directă a unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării, Curtea apreciază că inculpata a înțeles pe deplin consecința incidenței disp. art. 83 NCP.

Așadar, având în vedere criteriile prev. de art. 74 NCP, rolul inculpatei în săvârșirea faptelor, persoana acesteia, situația familială, împrejurarea că nu s-a dovedit o conivență infracțională a acesteia cu ceilalți inculpați, contextul în care a atestat prin semnătură cuprinsul celor două rapoarte de vizită, forma de vinovăție cu care a comis infracțiunea de abuz în serviciu, respectiv intenția indirectă, numărul actelor materiale, numai două, valabil pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatei, reputația profesională a acesteia, lipsa antecedentelor penale, Curtea apreciază că acest motiv de apel este întemeiat, sens în care va fi admis.

În consecință, în baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP, Curtea va admite apelul declarat de apelanta-inculpată D. D. V., împotriva sentinței penale nr. 1855/25.06.2014 a Tribunalului București, va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond, va înlătura aplicarea disp. art. 91 și urm. NCP cu referire la inculpata D. D. – V..

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare aplicată inculpatei D. D. – V., în pedepsele componente, respectiv: pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuat, prev. de art. 322 alin.1 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. 1 raportat la 308 alin.2 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP

Va înlătura dispoziția privind condamnarea inculpatei D. D. – V., la fiecare din cele două pedepse de mai sus, pe care le va stabili în sarcina inculpatei în același cuantum.

În baza art.38 lit.a NCP rap. la art. 39 alin.1 lit.b NCP și art. 45 NCP va contopi pedepsele de mai sus, stabilind în sarcina inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 luni închisoare, stabilind în final o pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare, cu menținerea pedepselor accesorii și complementare stabilite de prima instanță.

În baza art. 83 NCP va dispune amânarea aplicării pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani în condițiile art. 84 NCP.

În baza art. 85 alin. 1 NCP pe durata termenului de supraveghere inculpata D. D. – V., va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune București la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Se va încredința Serviciului de Probațiune București supravegherea inculpatei în legătură cu măsurile dispuse.

În baza art. 88 NCP i se vor pune în vedere inculpatei dispozițiile privind cazurile de revocare a amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 90 alin. 1 NCP se va constata că inculpatei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă nici unei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunile săvârșite dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu a săvârșit din nou o infracțiune sau nu s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Pedepsele accesorii și complementare vor deveni executorii în condițiile art.65 al. 3 și art. 68 al. 1 rap. la art. 88 NCP, numai în cazul revocării amânării aplicării pedepsei principale rezultante.

Restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vor fi menținute.

Văzând și disp. art. 275 alin. 2 și 3 NCPP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat P. S. V., împotriva sentinței penale nr. 1855/25.06.2014 a Tribunalului București.

În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelurile declarate de apelanții-inculpați P. A. M., S. E. și D. D. V., împotriva sentinței penale nr. 1855/25.06.2014 a Tribunalului București.

Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:

1.Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului P. A. M., în pedepsele componente, respectiv: pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A), prev. de art. 244 alin.1 și 2 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP; pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A), prev. de art. 322 alin.1 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP; pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de înșelăciune (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A.), prev. de art. 244 alin.1 și 2 NCP; pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A), prev. de art. 322 alin.1 NCP.

În baza art. 17 al. 2 rap. la art. 16 al. 1 lit.g teza finală NCPP încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 al. 1 și 2 NCP, cu aplic. art. 35 al. 1 NCP, (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A), precum și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 al. 1 și 2 NCP, (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A.).

În baza art.38 lit.a NCP rap la art. 39 alin.1 lit.b NCP contopește pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A), prev. de art. 322 alin.1 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP, cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură private, (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A), prev. de art. 322 alin.1 NCP, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, respectiv 4 luni închisoare, inculpatul P. A. M. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 91 NCP dispune suspendarea executării pedepsei închisorii sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 NCP.

Pe perioada termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 lit. a-d NCP:

f) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

g) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

h) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește cinci zile;

i) să comunice orice schimbare a locului de muncă

j) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

și alin. 2 lit. d NCP

e) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În temeiul art. 93 alin.3 NCP impune inculpatului obligația de a desfășura pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o durată de 100 de zile, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată munca, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 și 97 NCP.

În baza art. 25 al. 5 NCPP rap. la art. 422 NCPP și art. 397 al. 1 NCPP, lasă nesoluționate acțiunile civile exercitate față de inculpatul P. A. M., de către părțile civile S.C. PIRAEUS BANK R. S.A. și S.C. V. R. S.A., înlăturând astfel obligațiile instituite în sarcina acestui inculpat de către prima instanță, pe latura civilă a cauzei.

2. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului S. E., în pedepsele componente, respectiv: pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A), prev. de art. 244 alin.1 și 2 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP; pedeapsa de 1 ani și 4 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (în dauna părții vătămate S.C. PIRAEUS BANK R. S.A), prev. de art. 322 alin.1 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP; pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A.), prev. de art. 244 alin.1 și 2 NCP cu aplic. Art. 35 al. 1 NCP; pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, (în dauna părții vătămate S.C. V. R. S.A), prev. de art. 322 alin.1 NCP, cu aplic. art. 35 al. 1 NCP.

Reduce pedepsele aplicate inculpatului S. E., prin sentința apelată, după cum urmează: cele două pedepse de câte 3 ani și 4 luni închisoare, fiecare, la câte 2 ani închisoare, fiecare; iar cele două pedepse de câte 1 an și 4 luni închisoare fiecare, la câte 9 luni închisoare fiecare.

În baza art.38 lit.a NCP rap. la art. 39 alin.1 lit.b NCP contopește pedepsele de mai sus inculpatul S. E., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 2 luni închisoare, inculpatul S. E. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare.

3. Înlătură aplicarea disp. art. 91 și urm. NCP cu referire la inculpata D. D. – V..

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare aplicată inculpatei D. D. – V., în pedepsele componente, respectiv: pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuat, prev. de art. 322 alin.1 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. 1 raportat la 308 alin.2 NCP cu aplicarea art. 35 alin. 1 NCP

Înlătură dispoziția privind condamnarea inculpatei D. D. – V., la fiecare din cele două pedepse de mai sus, pe care le stabilește în sarcina inculpatei în același cuantum.

În baza art.38 lit.a NCP rap. la art. 39 alin.1 lit.b NCP și art. 45 NCP contopește pedepsele de mai sus, stabilind în sarcina inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 luni închisoare, stabilind în final o pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare, cu menținerea pedepselor accesorii și complementare stabilite de prima instanță.

În baza art. 83 NCP dispune amânarea aplicării pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani în condițiile art. 84 NCP.

În baza art. 85 alin. 1 NCP pe durata termenului de supraveghere inculpata D. D. – V., va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune București la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Încredințează Serviciului de Probațiune București supravegherea inculpatei în legătură cu măsurile dispuse.

În baza art. 88 NCP pune în vedere inculpatei dispozițiile privind cazurile de revocare a amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 90 alin. 1 NCP constată că inculpatei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă nici unei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunile săvârșite dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu a săvârșit din nou o infracțiune sau nu s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente apelurilor admise, vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 275 al. 2 NCPP, obligă apelantul-inculpat P. S. V. la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat aferente apelului declarat și respins.

Suma de 360 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul P. A. M., ca și suma de 180 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul S. E., vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2015.

Președinte, Judecător,

P. V. A. C. E. R.

Grefier,

R. D. C.

Red. CER

2 ex./26.10.2015

Dosar fond nr._ – Trib. București

Jud. fond – M. M. A.

← Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 1648/2015. Curtea de Apel...		Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... →

Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1419/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1419/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI