Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 331/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul N. V. A..

S-a luat act că inculpatul Năpristoc G. A. și-a retras cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura controlului judiciar.

În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. au fost obligați inculpații N. V. A. și Năpristoc G. A., să plătească suma de 150 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat și în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Instanța de fond a reținut că potrivit disp. art. 208 alin. 2 și 3 și 207 alin. 3 - 5 Cod procedură penală că față de inculpații P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., V. M., M. I., N. V. A. și Râcu M. Nicușor s-a dispus anterior în cauză măsura arestării preventive, măsură menținută în procedura de cameră preliminară prin încheiere la data de 25 februarie 2014, 17 martie 2014 și 14 aprilie 2014, 05 mai 2014, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul T., rămase definitive prin respingerea contestațiilor formulate de inculpați iar prin încheierea din data de 28.04.2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul T., rămasă definitivă prin încheierea nr. 290/C din 19.05.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, Secția I Penală prin care au fost respinse contestațiile formulate de inculpați, instanța procedează la verificarea legalității și temeiniciei acestei măsuri preventive.

De asemenea, s-a constatat că în cauză au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive apărătorii inculpaților Năpristoc G. A., N. V. A. și Râcu M. Nicușor, întemeiate pe dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală.

Așa cum s-a luat act în ședința de judecată, inculpatul Năpristoc G. A. a arătat că își retrage cererea iar inculpatul Râcu M. Nicușor a arătat că nu își însușește cererea formulată de apărător.

Prin cererea formulată și depusă la dosar la data de 15.05.2014, inculpatul N. V. A. a arătat că măsura arestului preventiv a fost dispusă față de acesta raportat la momentul procesual la care se afla, respectiv, faza de urmărire penală. Având în vedere faptul că se află în detenție de aproape un an de zile, timp în care dosarul a fost trimis în judecată însă din motive care nu îi sunt imputabile, în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură prevăzută de legislația penală, deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Mai mult, la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă nu s-a avut în vedere luarea unei alte măsuri, mai puțin restrictive, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea, așa cum Jurisprudența CEDO recomandă.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că prin cerere, susținerea acestuia este legată de faptul că temeiurile avute în vedere s-au schimbat nu numai odată cu trecerea timpului ci și pentru motivele enunțate.

Orice menținere în stare de arest preventiv a unui acuzat, chiar și pentru o durată scurtă, trebuie justificată în mod convingător da autorități (a se vedea, printre altele, Chichkov împotriva Bulgariei, nr._/97, paragraful 66, CEDH 2003-I și Musuc împotriva Moldovei, nr._/06, paragraful 41, 6 noiembrie 2007).

În jurisprudența sa, Curtea a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 9, paragraful 15) ; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, . nr. 7, paragraful 14), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 10, paragraful 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991, . nr, 207, paragraful 51 și Hendriks împotriva Olandei (Hotărârea), nr,_/04, 5 iulie 2007).

Pericolul de a împiedica buna derulare a procesului penal nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (Beccies împotriva Moldovei, nr. 9190/03, paragraful 59, 4 octombrie 2005). La fel se întâmplă în cazul tulburărilor aduse ordinii publice: dacă un asemenea motiv poate fi luat în calcul potrivit art. 5 în circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune, acesta nu poate fi considerat relevant și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să indice că eliberarea deținutului ar tulbura cu adevărat ordinea publică (Letellier, paragraful 51).

De asemenea, a mai arătat că nu a încercat influențarea vreunui martor sau parte civilă din dosarul în care este inculpat, sens în care nu poate influența sau împiedica aplicarea justiției.

Astfel, în concret, dacă la momentul la care s-a luat măsura arestului preventiv, apreciază că nu constituia un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere faptul că a fost arestat preventiv la 2 luni de zile după ce restul membrilor presupusei grupări, coinculpați, au fost arestați dar măsura dispusă a fost luată având în vedere momentul procesual, debutul urmăriri penale, după aproape un an de zile, timp petrecut în arest preventiv, apreciază că acest pericol s-a diminuat, raportat și la . Noilor Coduri si la limitele de pedeapsă diminuate.

Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat și la scopul măsurilor preventive.

Prin înlocuirea arestului preventiv cu o măsură mai puțin restrictivă, vor fi impuse în sarcina sa și respectarea altor obligații accesorii celei principale, pe care le va respecta întocmai cum le va stabili instanța iar în cazul nerespectării acestora, măsura impusă poate fi oricând revocată.

Menționează că nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii superioare, nu este cunoscut ca fiind o persoană violentă, provine dintr-o familie organizată, iar punerea sa în libertate nu mai poate constitui un pericol pentru ordinea publică deoarece înțelege să se prezinte la fiecare termen de judecată sau când prezența sa va fi solicitat.

A solicitat să se aibă în vedere că potrivit art. 202 C. proc. pen. scopul măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal ori împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei, or, prin instituirea unei alte măsuri, instanța prin stabilirea unor obligații subsecvente măsurii poate asigura buna desfășurare a actului de justiție.

S-a reținut de către instanță că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial T. nr. 58/D/P/2012 din 3 iulie 2013 au fost trimiși în judecată inculpații:

- P. G. zis „G.” trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: - inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. 1 rap. Ia art. 2 Iit. b pct. 4 și 5, din Legea nr. 39/2003; - infracțiunea de înșelăciune în convenții, având consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.pen. (patru fapte); - infracțiunea de șantaj, în formă continuată, prev. de art.194 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (22 fapte); - infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen, (cinci fapte); - infracțiunea de Iipsire de Iibertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1, 2 și 5 C.pen.; - infracțiunea de dare de bani cu dobândă, de către o persoană neautorizată, prev. de art. 3 din Legea nr.216/2011, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (două fapte); - infracțiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin.1 și 4 C.pen.; - infracțiunea de violare de domiciliu, în formă continuată, prev.de art. 192 aIin. 2 C. pen.‚ cu aplic. art 41 alin 2 C. pen; - infracțiunea de uz, fără drept, de armă neletală prev. de art.135 alin. 1 din Legea nr. 295/2004, cu aplic. art. 41 alin 2 C. pen, (două fapte), totul cu aplic. art 33 lit. a C.pen.

- R. SCOREȚ B. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: - participare la constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin.1 rap. Ia art. 2 Iit. b pct. 4 și 5, din Legea nr. 39/2003; - infracțiunea de violare de domiciliu, în formă continuată, prev. de art. 192 alin. 2 C.pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.; - infracțiunea de șantaj, în formă continuată, prev. de art.194 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, (trei fapte); totul cu aplic. art. 33 Iit. a C.pen.

- C. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: - participare Ia constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin.1 rap. Ia art. 2 Iit. b pct. 4 și 5, din Legea nr. 39/2003; - infracțiunea de șantaj, în formă continuată, prev. de art.94 alin. 1 C.pen., cu aplic. art 41 alin. 2 C.pen. (patru fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

- CANDOI M. zis « M. » trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:- participare Ia constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin.1 rap. la art. 2 Iit. b pct. 4 și 5, din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit.b C.pen.; - infracțiunea de șantaj, în formă continuată, prev. de art.194 alin. 1 C.pen., cu apIic. art. 41 alin. 2 Cpen. (patru fapte), cu aplic. art.37 lit. b Cpen; - infracțiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 și 4 C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., totul cu aplic. art. 33 Iit. a Cpen.

- NĂPRISTOC G. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: - participare la constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct. 4 și 5, din Legea nr. 39/2003; - infracțiunea de șantaj, în formă continuată, prev. de art.194 alin.1 C.pen.‚ cu aplic. art 41 alin. 2 C.pen ( trei fapte), - infracțiunea de !ipsire de !ibertate, în mod ilegal, prev. De art.189 alin. 1, 2 și 5 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

- M. I. zis “G.” trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: - aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. 1 rap. la art.2 lit. b pct, 4 și 5, din Legea nr. 39/2003; - șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplic. art 41 alin. 2 C.pen, (șapte fapte); - înșelăciune în convenții, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen., - distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 și 4 C.pen, totul cu aplic. art, 33 lit. a C.pen.

- V. M. zis “B.” trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: - aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, în scopuI săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. 1 rap Ia art.2 lit.b pct. 4 și 5, din Legea nr. 39/2003; - șantaj, în formă continuată, prev. de art 194 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen (trei fapte); - fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art 290 alin.1 C.pen, - dare de bani cu dobândă, de o persoană neautorizată, prev. de art 3 din Legea nr. 216/2011, cu aplic art. 41 alin. 2 C. pen. (patru acte), totul cu aplic art. 33 Iit. a C. pen.

- RÂCU M. NICUȘOR trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: - aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. 1 rap. la art.2 lit. b pct. 4 și 5, din Legea nr. 39/2003; - infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.pen. rap. la art. 13 ind.2 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (patru fapte); - infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art 290 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (trei fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

- N. V. A. zis “G.” trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: - aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art 7 alin. 1 rap. la art.2 lit.b pct. 4 și 5 din Legea nr. 39/2003; - infracțiunea de șantaj, în formă continuată, prev. de art.194 alin. 1 Cpen, rap. Ia art 13 ind.1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art.41 alin. 2 Cpen. (patru fapte); - infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 C.pen. rap. Ia art. 13 ind.2 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cpen. (trei fapte), totul cu aplic. art. 33 Iit. a C.pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._ la data de 03.07.2013, precum și alți cinci inculpați.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, în sarcina inculpaților anterior menționați, s-au reținut, în esență, următoarele:

1. Inculpatul P. G., începând cu luna august 2005, până în luna aprilie 2013, a coordonat activitatea unui grup organizat, specializat în comiterea de infracțiuni de șantaj și de înșelăciune în convenții, în scopul obținerii de beneficii pecuniare însemnate, exercitându-și controlul total asupra membrilor grupării, inclusiv prin dominarea fizică și administrarea de „corecții” acestora.

Acesta a desfășurat nu numai activități constante de coordonare și supraveghere a membrilor grupării, în vederea ducerii la îndeplinire a scopurilor acesteia, fiind și acela care a introdus sumele de bani în circuitul ilegal de acordare a împrumuturilor și implicându-se în mod direct în dirijarea actelor de șantaj asupra victimelor, prin exercitarea de agresiuni și amenințări constante asupra acestora, ori prin constrângerea de a-și ceda bunuri imobile sau mobile de valoare însemnată

De asemenea, susnumitul a avut rolul primordial în racolarea de persoane, respectiv ai unor membri ai grupării, care să asigure activitățile de colectare lunară a dobânzilor, în mod direct de la victime și de retragere a sumelor de bani, depuse de unele dintre părțile vătămate, în conturile indicate expres de inculpat, ori expediate de unele părți vătămate, de pe teritoriul Spaniei, specializând pe alți membri ai grupării, în executarea activităților infracționale, vizând distrugerea prin incendiere sau spargere a unor bunuri, însușirea acestora ori exercitarea de agresiuni sau amenințări asupra victimelor.

În asigurarea exercitării unei autorități depline asupra victimelor, cât și asupra subordonaților săi, având atribuții în plan execuțional, inculpatul a manifestat permanent, un comportament de o violență excesivă, obișnuind să circule, având asupra sa, pistoale, pe care le deținea în mod legal, folosindu-le fără drept, în interiorul unor localuri, sabie și baston telescopic, arme albe, pe care le-a folosit în aplicarea de „corecții”, atât victimelor, cât și altor persoane, care nu erau debitori ai săi și prevalându-se de statutul său, de cunoscător al unor tehnici de arte marțiale, dobândite în cadrul Legiunii Străine, precum și de influența pe care o avea la unii reprezentanți ai autorităților, cum sunt inculpații N. A. V. și Râcu M. Nicușor, precum și comandantul Poliției Z., V. C..

Din verificările efectuate la unitățile bancare, a rezultat că inculpatul P. G. a încasat, în perioada 2006 - 2013, prin serviciile de transfer internațional de bani, suma totală de 12.447 euro și 32.647 USD, provenind din transferuri ale unor persoane din afara teritoriului României, iar soția sa, martora P. A. M., suma totală de 4.872 USD, expediată de partea vătămată N. M. D. (documente bancare).

2. Inculpatul R. Scoreț A. B. este fratele vitreg al inculpatului P. G., fiind întreținut de acesta și asumându-și ca rol principal, în cadrul grupării infracționale, exercitarea de acte de amenințare și violență, precum și de distrugere ori incendiere a unor bunuri, la comanda coordonatorului grupului, în scopul intimidării victimelor și determinării acestora de a achita, în mod fluent, sumele de bani pretinse.

Inculpatul a avut ca atribuții și colectarea, în mod direct, a dobânzilor lunare de la părțile vătămate, în lipsa inculpatului P. G., în perioadele de timp în care acesta lipsea din localitatea B., județul T., și de a transmite victimelor, avertizări cu privire la datele scadențelor plăților și la iminența intervenției forțate a inculpatului P. G., pentru obținerea plăților.

Împreună cu alți membri ai grupării, cum sunt Năpristoc G. A., C. D. și N. A. V., inculpatul R. Scoreț B. A., asigura protecția coordonatorului grupării, inculpatul P. G., însoțindu-l în mod constant pe acesta și sprijinindu-l prin prezența sa, în împrejurările în care exercita agresiuni sau amenințări asupra victimelor, în scopul întreținerii convingerii acestora, cu privire la indestructibilitatea și soliditatea grupării, cele mai multe dintre împrejurările descrise mai sus petrecându-se în interiorul localului „Pergola” din ., dar și în alte locuri publice.

Subordonându-se inculpatului P. G., care îi asigura mijloacele de existență, inculpatul a executat mai multe activități ilicite comandate de acesta, în scop de intimidare, cum sunt: secționarea cauciucurilor de la roțile autoturismelor unor persoane, incendieri ale unor bunuri, agresiuni fizice ale unor persoane, fapte pentru care nu a fost posibilă începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, în lipsa plângerii prealabile a persoanelor vătămate, descurajate de a se manifesta în acest sens, datorită faimei membrilor grupării infracționale.

Susnumitul a participat, împreună cu alți membri ai grupării, la încercarea de incendiere a unei ferme, din localitatea Lăceni, județul T., la agresarea lăutarului „Sarganis”, la comanda coordonatorului grupării, precum și la alte activități ilicite care au presupus folosirea de mijloace violente, în scop de intimidare a persoanelor, obișnuind să elogieze, în fața unora dintre părțile vătămate, performanțele grupării infracționale, situații în care afirma că, „în seara respectivă va fi o intervenție a acesteia”.

3. Inculpatul C. D. a exercitat în cadrul grupului infracțional organizat, atribuții de racolare a unor victime (cum este cazul numiților Ochilă P., M. M. și V. P. I.), în scopul acordării de împrumuturi cu dobândă, acesta intermediind unele dintre contractele de împrumut, ori acordând sume de bani provenind de la liderul grupării, în nume propriu, cu titlu de împrumut, altor persoane.

De asemenea, susnumitul l-a sprijinit pe inculpatul P. G. în recuperarea, prin mijloace violente a sumelor de bani împrumutate și a dobânzilor aferente de la mai multe victime: M. I., C. V. D., Hîrlavu D. E. T. și S. I., expunându-se, împreună cu alți membri ai grupării, în mod repetat și sprijinind prin prezența sa, dar și prin acțiuni personale, pe coordonatorul grupării, în situațiile în care acesta devenea agresiv, spărgând obiecte sau agresând persoane, în localul „Pergola”, din ., aparținând părții vătămate C. V. D., dar și în preluarea abuzivă a localului acestuia din ., precum și cu ocazia efectuării unui act de executare silită îndreptat împotriva localului din ..

În derularea activităților infracționale, îndreptate împotriva victimelor, inculpatul se conforma cu promptitudine comenzilor inculpatului P. G., sprijinindu-l prin prezența sa constantă, dar și prin susținerea efectivă în actele de agresiune și amenințare a părților vătămate sau a altor persoane, în actele de distrugere ale unor bunuri și acționând în scopul asigurării protecției coordonatorului grupului, în împrejurările în care se impunea, cum sunt: participarea la actul de executare silită a imobilului părții vătămate C. V. D., în scopul descurajării acesteia de a riposta în vreun mod, urmărirea în trafic a părților vătămate Hîrlavu D. E. T. și S. I., pentru determinarea retragerii plângerilor penale formulate împotriva inculpatului P. G., intimidarea părții vătămate C. V. D., prin adresarea amenințării cu incendierea localului, pentru a-l determina să nu depună memoriul privind activitatea infracțională a tuturor membrilor grupării sau protejarea inculpatului P. G., în situațiile în care, pe fondul consumului de alcool, acesta devenea deosebit de violent.

De asemenea, susnumitul a participat, în urma convocării de către coordonatorul grupării, la evenimentul în care, acesta din urmă a adus în interiorul localului „Pergola” mai multe sticle cu combustibil tip Cokteil Molotov, în vederea pregătirii apărării, împreună și cu alți membri ai grupării, în caz de exercitare de represalii a unui grup din etnia lăutarului „Sarganis”, agresat anterior, de inculpații R. Scoreț B. A., C. D. și o altă persoană rămasă neidentificată, la comanda liderului grupului.

În același context, la comanda lui P. G., inculpatul C. D. și coinculpatul R. Scoreț B. A., având asupra lor două recipiente de plastic, a câte 5 litri de combustibil, s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul D. M. C., la marginea localității Lăceni, județul T., în scopul incendierii unei ferme, activitatea planificată nereușind, datorită neidentificării pe timp de ceață, a obiectivului.

4. Inculpatul Candoi M. a fost racolat printre membrii grupării, în cursul anului 2010, fiind folosit de coordonatorul acesteia, în exercitarea actelor de violență, ori de distrugere sau însușire ale unor bunuri.

Subordonându-se coordonatorului grupării, în folosul căruia desfășura și munci în gospodărie, inculpatul a exercitat acte de șantaj ale victimelor V. C. I., V. M., Hîrlavu D. E. T. și S. I., efectuând împreună cu alți membri ai grupării, acte de deposedare a unora dintre acestea, de bunuri proprii: două autovehicule, aparținând părților vătămate V. M. și V. C. I., participând la urmărirea în trafic a părților vătămate Hîrlavu D. E. T. și S. I., la actul de incendiere al imobilului părții vătămate S. M., la încercarea de incendiere a unei ferme agricole din satul Lăceni, ..

5. Inculpatul Năpristoc G. A., care a fost și angajat, fără forme legale, al localului, preluat abuziv de la partea vătămată C. V. D., având în gestionare aparatele de jocuri de noroc, era acela care, în calitate de „om de încredere” al coordonatorului grupării, ținea evidența debitelor, defalcate pe categorii, respectiv a celor personale, decurgând din acordarea de împrumuturi cu dobânzi și din practicarea șantajului, dar și a celor rezultând din consumațiile de la bar sau de la jocurile practicate la aparatele mecanice, la care, de asemenea, erau percepute dobânzi.

Susnumitul, împreună cu alți membri ai grupării, a exercitat acte efective de șantaj ori complicitate la șantaj, asupra părților vătămate C. V. D., C. Flory Orlando și M. G. A., sprijinind prin prezența ori aportul său efectiv pe liderul grupului, în momentele în care acesta contacta victimele pentru a-și primi prestațiile, ori transmițând mesajele sale, privind scadența plăților dobânzilor și iminența intervenției brutale asupra victimelor.

Susnumitul a sprijinit pe coordonatorul grupării cu ocazia preluării abuzive a localului din ., aparținând părții vătămate C. V. D., conformându-se comenzilor acestuia de a interzice părții vătămate accesul în local, fiind prezent și susținând acțiunile violente ale inculpatului P. Gulio, în diverse împrejurări în care au fost distruse bunuri în localul „Pergola”, în situația în care, în același local au fost depozitate mai multe sticle tip Cokteil Molotov, pentru folosirea acestora în apărare la un eventual atac de represalii al unei alte grupări, fiind prezent în scop de susținere a aceluiași inculpat cu ocazia efectuării actului de executare silită îndreptat împotriva localului din ., aparținând părții vătămate C. V. D..

Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, din locuința inculpatului Năpristoc G. A., a fost ridicat un pistol marca „Walther”, pentru care s-a stabilit că inculpatul deține autorizație, 21 de cartușe, inscripționate „Walther” și 8 cartușe „ Waddie”, care au fost predate la I. T. - Serviciul CJSEO, cu dovada . nr._ din data de 22 mai 2013, armă preluată în mod legal de la inculpatul P. Gulio.

6. Inculpatul M. I., zis „G.”, a fost racolat de inculpatul P. G., în cursul anului 2011, după acordarea unui împrumut cu dobândă, având atribuții de sprijinire a liderului grupării, prin asumarea înscrierii fictive în circulație, pe numele său, a două autoturisme, aparținând unor debitori, însușite de inculpatul P. G. de la aceștia și folosite ori înstrăinate ulterior de liderul grupării.

Susnumitul a participat alături de alți membri ai grupării la exercitarea efectivă de acte de șantaj asupra victimelor Hîrlavu D. E. T., S. I., N. S. O., V. C. I., V. M. și M. M., în scopul intimidării lor, acte de natură să servească exploatării victimelor, exercitate de liderul grupării, acordând la rândul său împrumuturi cu dobândă și folosind mijloace violente pentru recuperarea sumelor de bani.

Totodată, acesta, sub coordonarea permanentă a inculpatului P. G., a acționat în strânsă legătură cu coinculpatul V. M., în scopul deposedării de bunuri de valori importante a părților vătămate V. M. și V. C. I.: două autovehicule și o suprafață de teren arabil, având și rolul de executant al unor acțiuni violente de distrugere a unor bunuri, în scop de intimidare a victimelor, cum este aceea a incendierii imobilului părții vătămate S. M..

7. Inculpatul V. M. a fost racolat de inculpatul P. G. în cursul anului 2010, fiind folosit în activitățile de deposedare, a unei părți vătămate, prin acte de violență, de bunurile sale mobile și imobile.

Astfel, conformându-se solicitărilor inculpatului P. G., acesta, împreună cu coinculpatul M. I., dar și alți membri ai grupării, a fost acela care a ridicat, în contul unei dobânzi neachitate, cele două autoutilitare aparținând părților vătămate V. M. și V. I. C., transportându-le la domiciliul inculpatului P. G. din ., și aducând ulterior, unul dintre autovehicule, la domiciliul său, din orașul V., județul T..

Ulterior, sub pretextul cesionării debitului pe care partea vătămată îl avea la inculpatul P. G. și în înțelegere cu acesta din urmă, inculpatul V. M. l-a deposedat pe partea vătămată de suprafața de 1,5 ha. teren din extravilanul localității B., județul T., din care, suprafața de 1 ha. teren, a transmis-o în proprietatea inculpatului P. G., acesta din urmă manifestându-și intenția de a constrânge pe partea vătămată și pe fiul acesteia să lucreze acest teren în folosul său.

De menționat că, în realizarea scopului urmărit de coordonatorul grupării, acela al obținerii terenului părții vătămate V. M., inculpatul V. M., împreună cu coinculpatul M. I., au cooperat în activitățile de șantajare repetată a părții vătămate și a fiului acestuia, informându-l permanent pe inculpatul P. G. asupra demersurilor lor, ceea ce denotă poziția de subordonare a celor doi inculpați, dar și promptitudinea lor în executarea comenzilor liderului grupării.

De asemenea, inculpatul a fost acela care, l-a determinat pe partea vătămată S. I., să solicite credite ale unor sume de bani însemnate, de la alte persoane, în vederea acoperirii debitului pe care îl avea la inculpatul P. Gulio, percepând ulterior de la aceasta, prin exercitarea de acte de șantaj, de sume de bani reprezentând dobânzi, această activitate infracțională probând legătura sa și a coinculpatului M. I., cu liderul grupării infracționale.

8. Inculpatul N. A. V., la data faptelor, inspector de poliție în cadrul I. T. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, având gradul de ofițer principal II, a desfășurat atât activități infracționale vizate de scopul grupării, respectiv fapte de șantaj ori de complicitate la șantaj, cât și acte de susținere și de sprijinire a membrilor acesteia, pentru a asigura scăparea lor de răspundere penală, prin folosirea de acte de intimidare și de descurajare a victimelor, pentru a le determina să nu formuleze plângeri penale și prin fapte de omisiune cu intenție, de a sesiza și de a încunoștiința despre infracțiunile săvârșite de membrii grupării, ori chiar de a sesiza constituirea și existența grupului organizat, contrar obligațiilor de serviciu, prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.364/2004.

Astfel, susnumitul a participat, în mod repetat, în perioada 2009 - 2011, alături de inculpatul P. G., la actele de distrugere ale unor bunuri, în localul părții vătămate C. V. D., din ., în scop de intimidare a părților vătămate, desfășurând activități de colectare, în numele inculpatului P. G., a sumelor de bani remise cu titlu de dobânzi, de partea vătămată C. V. D., precum și activități de retragere a unor astfel de sume, expediate din străinătate, de partea vătămată M. I. B.. Totodată, inculpatul și-a asumat rolul de a transmite, în mod repetat, avertizări părții vătămate C. V. D., privind datele scadenței plăților și iminența intervenției inculpatului P. G., în folosirea de violențe, pentru recuperarea debitelor.

Prin expunerea frecventă, alături de membrii grupării, la petrecerile organizate și finanțate de inculpatul P. G., care i-a achitat în mai multe rânduri sumele de bani pierdute cu ocazia frecventării jocurilor de noroc, și împreună cu care locuia într-un imobil închiriat în municipiul A., județul T., ale cărui utilități erau achitate exclusiv de inculpat, ori prin furnizarea de informații, cu privire la derularea unor controale ale unor autorități, privind activitățile comerciale ale barului din ., preluat abuziv de inculpat, de la partea vătămată C. V. D., prin prezentarea sa, în lipsa unei desemnări oficiale, la efectuarea unor acte de executare silită, declanșate de inculpatul P. G., privind pe aceeași parte vătămată, ori prin faptul asistării în cursul unei nopți din luna noiembrie sau decembrie a anului 2009, fără să întreprindă măsurile legale care îi reveneau, potrivit prevederilor art.28 și 38 din Legea nr.218/2002, la fapta inculpatului P. G., de executare repetată, fără drept, de focuri de armă cu pistolul, în interiorul localului „Pergola”, susnumitul a indus și întreținut convingerea părților vătămate, dar și a altor persoane din comunitatea respectivă, care au suferit prejudicii de pe urma faptelor penale comise de inculpați, în sensul că, grupul infracțional acționează sub protecția organelor de poliție. Inculpatul N. A. V. a fost de față în momentele exercitării de agresiuni și amenințări, de către inculpatul P. G., față de părțile vătămate B. M., C. V. D. și V. M., a deposedării, în vara anului 2010, a părții vătămate S. I., de telefonul său mobil, de către inculpatul P. G., fără să întreprindă măsurile legale care îi reveneau, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 364/2004 și art. 28 alin. 4 din Legea nr. 218/2002, în calitate de polițist și a fost acela care a restituit, în luna septembrie 2012, telefonul mobil, însușit de inculpatul P. G., cu ocazia sechestrării victimei C. Orlando Flory, acestei părți vătămate, la comanda coordonatorului grupării, în condițiile în care a cunoscut despre săvârșirea activității infracționale.

De asemenea, inculpatul N. A. V., a manifestat un rol important în recrutarea de victime, fiind probată în cauză această activitate infracțională, în ce privește pe părțile vătămate Hîrlavu D. E. T., al cărei tată a împrumutat suma de 2.000 lei de la inculpatul P. G., la îndemnul său și al lui L. C., care a fost îndemnat în același sens, cele două părți vătămate fiind ulterior constrânse la plata de dobânzi stabilite în mod discreționar, ori la cedarea unor bunuri.

Din verificările efectuate la unitățile bancare, a rezultat că inculpatul a încasat, prin Serviciul de transfer Money G., suma totală de 450 euro, provenind din transferul părții vătămate M. I. B..

Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința închiriată a inculpatului P. G. din municipiul A., s-a constatat prezența inculpatului N. A. V., în aceeași locație, iar din însemnările agendelor aparținând inculpatului P. Gulio a rezultat efectuarea de plăți ale unor sume de bani, către polițist.

9. Inculpat Râcu M. Nicușor, în perioada comiterii infracțiunilor, a avut calitatea de Șef al Postului de Poliție B., județul T., deținând gradul de agent șef adjunct.

În intervalul 2009 - 2012, în schimbul unor beneficii materiale, constând în acordarea de sume de bani cu titlu gratuit sau cu titlu de împrumut, ori în finanțarea de mese organizate, inculpatul Râcu M. Nicușor, în calitatea sa de polițist, a acționat în sprijinul grupării infracționale, specializată în săvârșirea de infracțiuni de șantaj și coordonată de inculpatul P. G., prin desfășurarea de acte de protejare a membrilor acesteia, constând în convingerea mai multor persoane, cum sunt părțile vătămate Hîrlavu D. E. T., I. V. și martorul C. P., pentru a nu depune plângeri penale împotriva membrilor grupului, ori pentru a nu indica identitatea autorilor faptelor, pentru a retrage plângerile penale depuse împotriva acestora și chiar prin, consemnarea în fals, în calitatea sa de organ de cercetare penală, în conținutul declarațiilor persoanelor vătămate, a opțiunii nereale a retragerii plângerii penale, respectiv în dosarele penale nr.62/P/2012 și 830/P/2010, ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., județul T., ori prin consemnarea unei situații de fapt nereale, pentru a crea posibilitatea retragerii plângerii, respectiv în dosarul penal nr. 388/P/2012, al aceleiași unități de parchet.

Contrar obligației de a înștiința despre constituirea și existența grupării organizate, specializată în comiterea de infracțiuni de șantaj, care acționa în raza sa de competență și despre săvârșirea de infracțiuni, în prezența sa, ori care i-au fost sesizate, obligație prevăzută prin dispozițiile art.3 alin.2 din Legea nr.364/2004, în scopul protejării membrilor acesteia, inculpatul Râcu M. Nicușor a omis, cu intenție, să dispună măsurile legale care îi reveneau, în situațiile în care a luat cunoștință despre săvârșirea de infracțiuni, respectiv, cu ocazia efectuării de acte premergătoare, la data de 16.07.2010, în dosarul penal nr.899/P/2010, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., în care partea vătămată I. M. a sesizat comiterea infracțiunii prev. de art.25 Cod penal, rap. la art.192 alin.2 Cod penal și la art.217 alin.1 Cod penal, de către inculpatul P. G., prin declarația sa olografă, dar și în alte situații, din cursul aceleiași luni, în care, aceeași parte vătămată, l-a sesizat cu privire la faptele penale ale susnumitului, constând în sustragerea unui cal și respectiv uciderea unui măgar, în fața locuinței acesteia.

Totodată, în perioada 2010 - 2012, susnumitul a fost prezent, în repetate rânduri, la predarea, de către partea vătămată C. V. D., de sume de bani, cu titlu de dobânzi, inculpatului P. G., precum și coinculpaților R. Scoreț B. A., Năpristoc G. A. și inculpatul D. M. C., cunoscând că sumele de bani provin din infracțiuni de șantaj și cămătărie, exercitate de membrii unei grupări organizate, iar în scopul de a ajuta pe inculpatul P. G. la zădărnicirea urmăririi penale, în luna octombrie 2012, a informat pe acesta și pe inculpatul C. D., că partea vătămată C. V. D., a formulat o plângere împotriva membrilor grupării infracționale.

Inculpații P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., M. I. și V. M. au fost arestați preventiv, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 11 aprilie 2013, pe temeiul art.143 alin.1 și art.148 alin.1 lit. f din Codul de procedură penală din 1968, conform încheierii nr.18 din aceeași dată, pronunțată de Tribunalul T. – Secția Penală în dosarul nr._, rămasă definitivă prin încheierea penală nr.149 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală. Ulterior măsura arestării preventive dispusă față de acești inculpați a fost succesiv prelungiră pentru câte 30 de zile prin încheierea nr.20 din 30.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Penală în dosarul nr._, definitivă prin încheierea penală nr.179/R din 03 mai 2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, respectiv prin încheierea nr.23 din 28.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. - Secția Penală în dosarul nr._, definitivă prin încheierea penală nr. 233/R din 13 iunie 2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.

Față de inculpații N. A. V. și Râcu M. Nicușor, măsura arestării preventive a fost dispusă, tot pe temeiul art.143 alin.1 și art.148 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală din 1968, prin încheierea din data de 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția Penală în Dosarul nr._, rămasă definitivă prin încheierea penală nr.2263 din 26 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală.

După sesizarea instanței de fond, la data de 03 iulie 2013, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 05 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în temeiul art. 300¹alin.1 Cod de procedură penală din 1968 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., M. I., V. M., N. A. V. și Râcu M. Nicușor, această măsură fiind menținută conform art. 300¹ alin. 3 Cod de procedură penală din 1968.

Această încheiere a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2347 din 09 iulie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., M. I., V. M., N. A. V. și Râcu M. Nicușor împotriva respectivei încheieri.

Măsura arestării preventive a inculpaților a fost menținută succesiv în cursul judecății de Curtea de Apel București, ultima încheiere prin care s-a dispus asupra menținerii măsurii arestării preventive a acestora fiind încheierea din 08.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală.

Prin sentința penală nr. 85 din 05 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, în baza art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 52 din aceeași lege s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei privind pe inculpații P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., V. M., M. I., N. V. A., Râcu M. Nicușor, T. D. I., A. I. D., R. I., în favoarea Tribunalului T..

Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege iar în alin. 2 al aceluiași articol se prevede că în situația prevăzută la alin. 1, instanța pe rolul căreia se află cauza o trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342 - 348 din Codul de procedură penală, ori, după caz, o declină în favoarea instanței competente.

Cum în cauză nu a fost începută cercetarea judecătorească, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul T. a procedat potrivit art. 348 raportat la art. 207 Cod procedură penală și prin încheierea din data de 25 februarie 2014, pronunțată în dosarul de față, rămasă definitivă prin respingerea contestațiilor formulate de inculpați, în baza art. 348 Cod procedură penală a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților P. G., R. SCOREȚ B. A., C. D., CANDOI M., NĂPRISTOC G. A., M. I., RÂCU M. NICUȘOR, N. V. A., și V. M. și în baza art. 207 alin. 4 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a acestora, respingând ca neîntemeiate cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul Râcu M. Nicușor și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul C. D..

De asemenea, prin încheierile din 17.03.2014, 14.04.2014 și 05.05.2014, pronunțate în cauză de judecătorul de cameră preliminară, rămase definitive prin respingerea contestațiilor formulate de inculpați, în baza art. 348 raportat la art. 207 alin. 6 Cod procedură penală a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, menținând-o în continuare.

Prin încheierea din data de 28.04.2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul T., rămasă definitivă prin încheierea nr. 290/C din 19.05.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, Secția I Penală au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile și cererile formulate de inculpații P. G., R. Scoreț B. A., M. I., Candoi M., C. D., T. D. I. și N. V. A., prin apărători și în baza art. 346 Cod procedură penală s-a constat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 58/P/2012 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial T. privind pe inculpații P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., V. M., M. I., N. V. A., Râcu M. Nicușor, A. I. D., R. I. și T. D. I., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpați.

Potrivit art. 208 alin. 1 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive iar conform aliniatului 2 al aceluiași articol, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului, prevăzându-se în aliniatul 3 că dispozițiile art. 207 alin. 3 - 5 se aplică în mod corespunzător.

În consecință, având în vedere data la care a fost verificată anterior și menținută măsura arestării preventive a inculpaților în cauză, respectiv 05.05.2014 și dispozițiile încheierii din data de 28.04.2014 privind începerea judecății, rămasă definitivă la data de 19.05.2014, instanța a stabilit termen pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive la data de astăzi, 22.05.2014.

Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, ulterior dispunerii începerii judecății, a inculpaților, P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., V. M., M. I., N. V. A. și Râcu M. Nicușor, reține următoarele:

Art. 207 alin. 4 Cod procedură penală prevede că atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat iar potrivit alin. 5, când se constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Analizând la acest moment procesual legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., V. M., M. I., N. V. A. și Râcu M. Nicușor, se constată că această măsură a fost dispusă față de toți aceștia cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data la care aceasta a fost luată, respectiv art.149¹ Cod de procedură penală din 1968 rap. la art. 143 Cod de procedură penală din 1968 și la art.148 lit. f Cod de procedură penală din 1968, iar temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate pentru protejarea ordinii publice, măsura fiind deopotrivă necesară și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, avându-se în vedere prevederile art. 202 și art. 223 Cod procedură penală.

În acest context, se reține că în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 223 Cod de procedură penală, referitoare la existența unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune, tribunalul apreciază că aceasta este în continuare îndeplinită, întrucât în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., V. M., M. I., N. V. A. și Râcu M. Nicușor ar fi comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, fără să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază aceștia conform art. 4 Cod de procedură penală.

În acest sens, tribunalul apreciază că prezintă relevanță următoarele mijloace de probă:

- cu privire la inculpatul P. G., presupunerea rezonabilă a comiterii de către acesta a infracțiunilor de care este acuzat este fundamentată pe declarațiile date de acest inculpat pe parcursul urmăririi penale prin care a recunoscut nuanțat implicarea sa în activitatea de acordare de împrumuturi cu camătă, de declarațiile celor 27 de părți vătămate din prezenta cauză penală, de depozițiile martorilor O. A., S. I. V. V., B. D., P. G., C. D. M., D. D. M., G. - R. V., R. I. C., L. C., B. E. M., C. V. A., V. P., T. M., L. F., M. I., N. M. I., R. D., S. G., P. I. M.,V. M., C. P., V. P. I., T. V. C., B. D., S. I., V. V. și martorii cu identitate protejată M. O., V. G., V. A., L. V., P. I. și I. V., de procesele verbale întocmite cu prilejul efectuării perchezițiilor domiciliare la locuințele sale din municipiul București, din municipiul A. și din ., precum și la barul din ., aflat în administrarea sa „de fapt” care atestă ridicarea în vederea confiscării a mai multor bunuri de valoare; sume de bani, bijuterii din aur, ceasuri, precum și a mai multor arme albe, obiecte care au servit la comiterea infracțiunilor,de cele două agende ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, care conțin însemnări detaliate privind identitatea mai multor debitori, părți vătămate în prezentul dosar penal, cuantumul sumelor acordate și datele efectuării unor plăți, de celelalte documente ridicate tot în cadrul activităților de percheziție domiciliară, respectiv înscrisuri sub semnătură privată, care atestă acordarea de împrumuturi cu dobândă, contracte de credit în formă olografă și contracte de împrumuturi bancare, având ca titulari ai creditelor mai multe persoane fizice, de copiile dosarelor penale, înființate pe numele inculpatului și ale celorlalți membri ai grupării, de alte unități de parchet, privind săvârșirea de infracțiuni de violență în perioada infracțională, din analiza cărora rezultă că părțile vătămate și-au retras plângerile penale formulate, precum și de conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice, interceptate și înregistrate cu autorizarea instanței;

- cu privire la inculpatul R. Scoreț B. A., suspiciunile ce planează asupra acestuia își află rațiunea în declarațiile inculpatului D. M. C., ale părților vătămate M. I., C. V. D., C. Flory Orlando, S. I., D. L. R., Hîrlavu D. E. T., M. M., V. M., V. C. I., în depozițiile martorilor cu identitate protejată P. I. și M. O., precum și ale martorilor N. M. I., S. G., R. I. C., V. V., B. D., S. I., ș.a;

- cu privire la inculpatul Candoi M., caracterul plauzibil al acuzațiilor aduse acestuia este ilustrat de declarația pe care el însuși a dat-o cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când a relatat despre participarea sa la unele acte de violență, pe care și le-a asumat, de declarațiile părților vătămate V. C. I., V. M., Hîrlavu D. E. T. și S. I., C. D. V., ale martorilor cu identitate protejată P. I.,L. V., V. A., ale martorilor S. G., S. I. și ale inculpatului D. M. C.;

- cu privire la inculpatul C. D., persistența motivelor plauzibile de a bănui că acesta a avut o implicare reală în activitățile infracționale anchetate este confirmată de declarațiile părților vătămate: M. I., C. V. D., C. Flory Orlando, Hîrlavu D. E. T., C. P. I., M. M., D. L. R. și S. I., de depozițiile martorilor B. E. M., V. P. I., B. D., S. I., ale martorilor cu identitate protejată P. I., L. V., de declarațiile inculpatului D. M. C., de documentele bancare aflate în vol. V d.u.p., care atestă că inculpatul C. D. a încasat, prin serviciile de transfer internațional de bani, suma totală de 6.696 euro, provenind din transferuri ale unor persoane din afara teritoriului României, precum și de conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate ți înregistrate în mod autorizat;

- cu privire la inculpatul Năpristoc G. A., din perspectiva exigențelor la care se referă art. 223 din Codul de procedură penală prezintă importanță declarațiile părților vătămate C. V. D., C. Flory Orlando, M. G. A., D. L. R., S. I., declarațiile inculpatului D. M. C., depozițiile martorilor B. D., S. I. și ale martorilor cu identitate protejată L. V. și P. I. și conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate;

- cu privire la inculpatul M. I., îndeplinirea condiției prev. de art. 223 din Codul de procedură penală este realizată prin declarațiile părților vătămate V. M., V. C. I., N. S. O., Hîrlavu D. E. T., S. I., S. I., coroborate cu depozițiile martorilor T. M., L. F., ale martorilor cu identitate protejată L. V. și V. A. și ale inculpatului D. M. C., precum și cu conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate;

- cu privire la inculpatul V. M., suspiciunea existenței activităților infracționale desfășurate de acesta are corespondent în următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate V. M. și V. C. I., declarațiile inculpaților P. Gulio, Candoi M., precum și conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate;

- cu privire la inculpatul N. A. V., elementele probatorii care îndreptățesc presupunerea rezonabilă a implicării sale în activitățile infracționale ce formează obiectul judecății rezidă în declarațiile inculpaților P. Gulio, Candoi M. și C. D., ale inculpatului D. M. C., ale părților vătămate C. V. D., S. I., C. Flory Orlando, D. L. R., M. I., V. M., ale martorilor C. A., L. C., T. V. C., S. I., B. D. și ale martorilor cu identitate protejată V. A., L. V., P. I., M. O., în datele ce rezultă din verificarea agendelor ridicate de la domiciliul inculpatului P. G., cu ocazia percheziției domiciliare, care atestă efectuarea de plăți de către acesta către inculpatul N. și în notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate cu autorizarea instanței competente;

- cu privire la inculpatul Râcu M. Nicușor, existența probelor care fac ca detenția provizorie a persoanei plasată în arest preventiv să fie considerată legitimă rezultă din declarațiile părților vătămate Hîrlavu D. E. T., S. I., I. V., I. M., C. V. D., C. Flory Orlando, M. I., coroborate cu depozițiile martorilor V. P., T. M., L. F., C. P., C. A., O. A., R. D., V. M., ale martorilor cu identitate protejată P. I., M. O., L. V., V. A., cu declarațiile inculpatului D. M. C., cu datele care au rezultat din verificarea agendelor găsite la domiciliul inculpatului P. G., cu ocazia percheziției domiciliare, care atestă efectuarea de plăți de către acesta inculpatului, precum și cu conținutul notei de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în mod autorizat;

Referitor la poziția procesuală a acelora dintre inculpați, care contestă în ceea ce-i privește, existența de probe, apte să justifice în mod legitim menținerea lor în stare privativă de libertate, tribunalul menționează că, la momentul procesual actual, nu se verifică existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor probe pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea rezonabilă a comiterii infracțiunilor de către aceștia.

În acest sens, și în jurisprudența curții europene de contencios al drepturilor omului, s-a statuat în mod constant că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază măsura arestării preventive nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit trimiterea în judecată și, cu atât mai puțin, condamnarea unei persoane (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele Brogan și Murray contra Marii Britanii) or, în cazul de față, astfel de date și informații rezultă din mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior.

Așadar, prin raportare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, tribunalul constată îndeplinită condiția sine qua non a legalității măsurii arestării preventive, respectiv persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoanele private de libertate ar fi comis faptele reținute în sarcina lor (a se vedea în acest sens cauza Vrencev c. Serbiei, 23.09.2008).

De asemenea, se constată că se mențin îndeplinite și cerințele prev. de art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, întrucât inculpații P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., V. M., M. I., N. V. A. și Râcu M. Nicușor au fost arestați și trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care aceștia provin și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, se apreciază că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În evaluarea acestei cerințe legale privitoare la starea de pericol pentru ordinea publică pe care l-ar putea prezenta punerea în libertate a inculpaților, tribunalul pornește de la premisa că deși această noțiune nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă totuși că trebuie să se facă abstracție totală de gravitatea faptelor, raportându-ne strict doar la circumstanțele personale ale inculpaților. Astfel, așa cum practica judiciară în materie a statuat în mod constant, adeseori existența pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă, între altele și, din pericolul social al infracțiunii de care este acuzat din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

De altfel, însăși Curtea de la Strasbourg, pronunțându-se în sensul că protejarea ordinii publice poate constitui un motiv pentru a dispune luarea/menținerea măsurii arestării preventive, a admis că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște (în țara noastră acest criteriu fiind prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală), prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita „o tulburare a societății” de natură să justifice o detenție preventivă (a se vedea cauza Vestellier contra Franței, hotărârea din 26 iunie 1991).

Din această perspectivă, tribunalul apreciată că în cazul de față riscul de periclitare a ordinii publice prin punerea inculpaților în stare de libertate rezultă din gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați și care se prezintă la un nivel ridicat raportat la modul de operare, la mijloacele utilizate pentru atingerea scopului infracțional, la urmările cauzate valorilor sociale lezate și la rezonanța puternic negativă a unor astfel de fapte în rândul membrilor societății civile, a comunității din care fac parte.

În acest sens se reține că asupra inculpaților P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., V. M., M. I., N. V. A. și Râcu M. Nicușor planează suspiciunea rezonabilă de a fi acționat în cadrul unei grupări infracționale organizate care și-a desfășurat activitatea pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, sub stricta și directa coordonare și conducere a inculpatului P. G., prin îndeplinirea de către fiecare a unor roluri preasumate, cu răspunderi și atribuții bine definite, care au presupus comiterea, în mod repetat, de către aceștia a unei game extrem de variate de activități infracționale, precum șantajul, lipsirea de libertate în mod ilegal, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, dare de bani cu dobândă de către persoane neautorizate, violare de domiciliu, distrugere, tulburare de posesie, port de arme, fără drept, în localul unei unități și uz, fără drept, de armă neletală, dar și prin angrenarea în astfel de activități a unor reprezentanți ai autorităților statului – inculpații N. V. A. și Râcu M. Nicușor – chemați, în calitatea lor de polițiști să contribuie la reușita demersurilor ilicite concepute de liderul grupării, activități care, având ca motivație exclusivă obținerea unor considerabile avantaje materiale și financiare de către diverși participanți ai grupului organizat, dar mai ales de către liderul acestuia, au fost de natură a produce însemnate prejudicii de ordin moral și patrimonial celor 27 de victime împotriva cărora s-au îndreptat presupusele acțiuni nelegitime puse pe seama inculpaților.

În acest context, tribunalul apreciază că se impune o reacție fermă din partea organelor judiciare față de cei bănuiți a fi autorii unor fapte cu un impact social negativ foarte puternic, intensificarea eforturilor de reprimare a acestui tip de infracționalitate fiind necesară atât pentru prezervarea ordinii publice, cât și pentru întărirea sentimentului de securitate și a celui de încredere în organele abilitate cu cercetarea și combaterea acestor fapte și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită fapte similare.

În ceea ce îi privește pe inculpații P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., și M. I., raportat la soluțiile de scoatere de sub urmărire penală dispuse față de aceștia prin rechizitoriu, este adevărat că amploarea presupusei lor activități infracționale este mai restrânsă față de cea avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, însă trecând peste faptul că aceste aspecte au fost deja avute în vedere de către instanțele care, după sesizarea instanței cu judecarea în fond a cauzei, au statuat asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, fără a fi fost considerate, la acel moment, apte de a justifica judecarea acestora în stare de libertate, tribunalul constată că asupra acestora persistă încă acuzații destul de grave care conturează profiluri socio-morale cu un potențial criminogen ridicat și care, pentru moment, reclamă în mod necesar, pentru păstrarea unui climat de securitate socială, privarea lor de libertate în continuare.

De asemenea, tribunalul apreciază că nici circumstanțele ce caracterizează pozitiv persoana fiecăruia dintre inculpați, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, cu excepția inculpaților R. Scoreț B. A. și Candoi M., apartenența acestora unor medii sociale organizate, existența unor surse licite de venituri, a unor probleme familiale ș.a. nu sunt suficiente pentru a determina reconsiderarea necesității privării acestora de libertate, ci în raport cu semnificația profund antisocială a conduitei lor reprobabile, premeditată și pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, măsura arestării preventive apare ca fiind, încă, singura măsură care poate asigura un just echilibru între protejarea interesului public și respectarea drepturilor individuale ale acuzaților.

În ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului V. M. care și-a exprimat recunoașterea vinovăției, tribunalul consideră că la acest moment procesual este prematur a evalua această intenție declarată a inculpatului din perspectiva necesității menținerii arestului preventiv.

Referitor la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, tribunalul apreciază că perioada de timp de aproximativ un an, de când inculpații se află în arest preventiv, nu constituie o depășire a termenului rezonabil, în raport cu stadiul procesual al cauzei, cu gradul ridicat de complexitate a speței, determinat de numărul mare al persoanelor implicate în desfășurarea procesului penal, de amploarea și multitudinea activităților infracționale reținute în sarcina fiecăruia și de consistența și diversitatea probatoriului administrat în cauză.

Astfel, în opinia tribunalului, durata arestării preventive a inculpaților nu a devenit încă excesivă și disproporționată față de interesul superior pe care îl deservește, fiind respectate exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO.

În altă ordine de idei, raportându-ne și la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art. 202 Cod procedură penală, având în vedere natura faptelor presupus a fi fost săvârșite de inculpați și complexitatea extrem de ridicată a speței, precum și stadiul procesual al cauzei, în sensul că cercetarea judecătorească nu a început, fiind în stadiul procesual în care s-a dispus începerea judecății, se apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

În consecință, având în vedere considerentele anterior expuse, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., V. M., M. I., N. V. A. și Râcu M. Nicușor nu au încetat, și așa cum s-a menționat deja, ele se mențin și în condițiile noilor reglementări procesual penale, tribunalul apreciază că nu se impune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive a acestora, nefiind întrunite exigențele art. 242 Cod de procedură penală, iar privarea de libertate a inculpaților este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Astfel, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 242 Cod de procedură penală, tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul N. V. A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar..

Constatând că în privința fiecăruia dintre inculpații P. G., R. Scoreț B. A., C. D., Candoi M., Năpristoc G. A., V. M., M. I., N. V. A. și Râcu M. Nicușor temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci dimpotrivă acestea se mențin și sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 223 Cod procedură penală, văzând și dispozițiile art. 202 Cod procedură penală, apreciază că se impune în continuare privarea provizorie de libertate a acestora pentru buna desfășurare a procesului penal și înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, astfel că în baza art. 208 alin 2 Cod procedură penală, fiind pe deplin satisfăcute cerințele prevăzute de art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, tribunalul va menține arestarea preventivă a inculpaților mai sus menționați.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal au formulat contestație inculpații C. D. și N. V. D., criticând încheierea pentru netemeinicie și anume:

Inculpatul C. D. a criticat încheierea pentru aceea că, de la arestarea sa au trecut 1 an, o lună și 11 zile și nu mai subzistă unul dintre temeiurile arestării preventive și anume lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiul constând în existența indiciilor temeinice că incupatul a comis faptele pentru care este cercetat nu a fost confirmat ulterior de probele administrate în cauză.

La arestarea sa preventivă, s-a apreciat că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis un număr de șase infracțiuni însă, prin rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni, pentru celelalte dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală.

Pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, în ceea ce privește fapta care are parte vătămată pe numitul M. I., această faptă a mai fost cercetată o dată, iar prin ordonanța 29/D/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale deoarece faptele nu există în materialitatea lor.

Din declarația inculpatului D. M. C. a rezultat faptul că inculpatul nu era în anturajul inculpatului P. G., că nu a participat la urmărirea autoturismului părții vătămate Hârlavu D., nu a participat la tentativa de incendiere din satul Lăceni, nu a participat la incidentele din barul Pergola, iar în ultima perioadă evita orice întâlnire cu Platin G..

Din declarațiile părților vătămate Hârlavu D. și S. I., a rezultat faptul că, nu îl cunosc pe inculpat.

A mai arătat, de asemenea, că, a justificat suma de 6696 Euro, întrucât a depus înscrisuri din care rezultă că a primit banii de la mama sa, care lucrează de mai mulți ani în Spania, deci această sumă nu a fost obținută din infracțiuni.

A depus la dosarul cauzei înscrisuri din care a rezultat faptul că, la data arestării sale se ocupa cu legumicultura și era încadrat în muncă la o societate de profil agricol, societate care este de acord și în prezent să îl angajeze, are familie compusă din soție și o fetiță în vârstă de 1 an și 8 luni iar din caracterizările depuse rezultă că are un comportament corespunzător în societate.

Inculpatul a mai arătat și faptul că, nu are antecedente penale, că, nu există riscul de a se sustrage de la judecată și nici să comită o altă infracțiune.

Inculpatul N. A. V. a criticat încheierea pentru aceea că, în mod greșit a fost menținută arestarea sa preventivă, deoarece temeiurile care au determinat arestarea sa inițială s-au schimbat, inculpatul fiind arestat din 5 mai 2013.Trecerea timpului a condus la schimbarea temeiurilor inițiale .

Deși prin rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată s-a reținut că, a ocrotit grupul infracțional, toate persoanele din acel grup infracțional sunt arestate, astfel că este nefondată argumentarea că, inculpatul ar putea influența buna desfășurare a procesului penal, sau ar încerca comiterea altor fapte asemănătoare.

Anterior arestării, inculpatul a deținut o funcție în cadrul I. T., iar în cauză există foarte multe persoane implicate care nu au nicio legătură cu inculpatul. De aceea, lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât nu are antecedente penale.

Ambii inculpați au solicitat desființarea încheierii atacate și rejudecând, admiterea cererilor formulate, în sensul înlocuirii arestării preventive cu controlul judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând încheierea atacată, Curtea apreciază că este legală și temeinică iar contestațiile inculpaților sunt neîntemeiate.

Inculpatul C. D. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de participare la constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul comiterii de infracțiuni grave, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 litera b pct. 4 și 5 din Legea 39/2003, șantaj, prevăzută de art. 94 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2, toate cu aplicarea art. 33 litera a C.p.

Inculpatul N. V. A. a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 litera b pct. 4 și 5 din Legea 39/2003, șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. 1 C.p. rap. la art. 13 ind. 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.p. rap. la art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 litera a C.p.

S-a reținut în esență, că, inculpatul P. G., cercetat în același dosar cu inculpații din prezenta cauză, a constituit începând cu anul 2005, un grup infracțional organizat, specializat în comiterea infracțiunilor de șantaj, înșelăciune în convenții, cu scopul obținerii de beneficii materiale importante, acordând în mod ilegal împrumuturi și șantajând victimele, prin amenințări și agresiuni la adresa acestora precum și prin contrângerea de a-și ceda bunuri imobile importante.

Pentru a-și asigura autoritatea asupra victimelor, inculpatul a adoptat un comportament agresiv, obișnuind să circule cu pistoale, sabie și baston telescopic, arme albe, pe care le-a folosit în interiorul unor localuri dar și pentru a aplica corecții victimelor care erau debitori ai săi.

În sarcina inculpatului C. D., s-a reținut că, a avut în cadrul grupului atribuții de racolare a victimelor, în vederea acordării de împrumuturi cu dobândă, fiind intermediar în unele contracte de împrumut. De asemenea, s-a reținut că l-a sprijinit pe inculpatul P. G., în recuperarea, prin mijloace violente a sumelor de bani împrumutate și a dobânzilor aferente de la mai multe victime, M. I., C. V., Hârlavu D. și S. I., sprijinind prin prezența sa dar și prin acțiuni personale, pe coordonatorul grupării, în situațiile în care acesta devenea agresiv, spărgând obiecte și agresând persoane în localul Pergola, dar și în preluarea abuzivă a localului părții vătămate C. V. D.. S-a reținut și faptul că, l-a sprijinit pe inculpatul P. în agresarea și amenințarea părților vătămate, în distrugerea unor bunuri aparținând acestora, participând la executarea silită a imobilului părții vătămate C. V., urmărind în trafic părțile vătămate Hîrlavu D. și S. I., pentru a le determina să își retragă plângerile prealabile împotriva inculpatului P., amenințând partea vătămată C. V. D., cu incendierea localului, pentru a-l determina să nu depună plângere împotriva membrilor grupării infracționale.

S-a mai reținut în sarcina inculpatului, că a introdus în localul Pergola, mai multe sticle cu combustibil, în vederea pregătirii apărării împotriva unor eventuale represalii din partea grupului lăutarului Sarganis, agresat anterior de o parte dintre inculpații în cauză, între care și C. D.. La comanda inculpatului P., inculpatul C. împreună cu coinculpatul R. s-au deplasat la marginea localității Lăceni, județul T., cu două recipiente de combustibil, în vederea incendierii unei ferme, activitate nereușită, datorită ceței.

În sarcina inculpatului N. A. V., s-a reținut că, acesta a avut calitatea de inspector de poliție în cadrul I. T., având gradul de ofițer principal II și în acesată calitate a sprijinit membrii grupării, intimidând și descurajând victimele, șantajându-le, pentru a nu formula plângeri penale împotriva membrilor grupării, a omis să sesizeze și să încunoștiințeze despre comiterea infracțiunilor de către membrii grupării.

Astfel, s-a reținut că în perioada 2009-2011 a participat alături de inculpatul P. G. la actele de distrugere a unor bunuri, în localul părții vătămate C. D., în scop de intimidare, a colectat o . dobânzi, în numele inculpatului P. de la părțile vătămate, a trimis avertizări în mod repetat părții vătămate C. V., privind datele de scadență a plăților și iminența agresiunii inculpatului P. pentru recuperarea sumelor.

De asemenea, s-a reținut și faptul că, în mod repetat se expunea alături de inculpatul P. la petreceri, acesta îi achita consumația, sumele pierdute la jocurile de noroc, precum și utilitățile imobilului în care locuiau împreună în A.. Inculpatul a participat la efectuarea unor acte de executare silită inițiate de inculpatul P. împotriva părții vătămate C. V. iar într-un din nopțile lunii decembrie 2009, a asistat la momentul când inculpatul P. a executat focuri de armă în localul Pergola și nu numai că nu a întreprins măsurile legale dar a creat impresia celor vătămați că acest grup infracțional acționează sub protecția organelor de poliție. A asistat la actele de agresiune exercitate de inculpatul P. față de părțile vătămate V. M., B. M. și C. V. D., fără să întreprindă măsurile legale care îi reveneau în calitate de polițist .

Totodată, s-a reținut faptul că, a participat la racolarea de victime îndemnând pe tatăl părții vătămate Hârlavu D. să împrumute bani de la inculpatul P., de asemenea și pe L. C..

La percheziția domiciliară efectuată în locuința inculpatului P. s-a constatat și prezența inculpatului N. iar din agendele inculpatului P. a rezultat că acesta efectua plăți către inculpatul N..

Pe parcursul urmăririi penale, inculpații au fost arestați preventiv, arestarea acestora fiind menținută succesiv și după trimiterea în judecată.

În mod corect a reținut instanța de fond, faptul că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru protejarea ordinii publice și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Din probele administrate până în prezent la urmărirea penală, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată, în acest sens fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 NCPP.

În acest sens sunt numeroase probe administrate pe parcursul urmăririi penale și anume, declarațiile părților vătămate M. I., C. V. D., Hîrlavu D., C. P., M. M., D. L., S. I., V. M., iliescu M., I. V., declarațiile martorilor B. E., V. P., B. D., S. I., C. A., L. C., T. V., V. P., T. M., L. F., C. P., O. A., R. D., V. M., ale martorilor cu identitate protejată P. I., M. O., L. V., V. A., notele de redare a convorbirilor telefonice, înscrisuri-agendele cu însemnări ridicate de la domiciliul inculpatului P. G..

Indiciile comiterii faptelor de către inculpați, în afara faptului că sunt numeroase, nu trebuie să fie la fel de puternice ca probele necesare pentru condamnarea inculpaților, pentru a justifica detenția provizorie a inculpaților. În acest sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului-cauza Murray contra Marii Britanii.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 223 alin. 2 NCPP, se constată că, referitor la inculpații C. D. și N. V., în sarcina acestora s-a reținut prin actul de inculpare, între altele și comiterea infracțiunii de șantaj, infracțiune care face parte dintre cele expres enumerate de art. 223 alin. 2 C.p.p.

Pentru infracțiunea de constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, pedepasa prevăzută de lege, în varianta simplă, prevăzută de alin. 1 al articolului 367 N.C.P., pedeapsa este închisoarea de la 1 an la 5 ani, iar dispozițiile art. 223 alin. 2 C.p.p., prevăd că, măsura arestării preventive poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor ori a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Așadar, măsura preventivă a arestării poate fi dispusă și pentru alte infracțiuni decât cele enumerate în text, exemplificativ, pedepsite de lege cu închisoarea de 5 ani sau mai mare, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții.

Referitor la celelalte condiții, în mod corect s-a apreciat că, în ceea ce îi privește pe inculpați, suspiciunea rezonabilă că aceștia au participat la comiterea infracțiunilor grave de către ceilalți inculpați, este suficientă pentru a aprecia că măsura arestării preventive se justifică față de acești inculpați.

Faptele reținute în sarcina inculpaților care fac parte din acest grup infracțional organizat, sunt de o gravitate extremă, sunt fapte ce se presupune a fi fost comise pe o perioadă îndelungată de timp, prin întrebuințarea de violențe atât fizice cât și psihice extreme iar neluarea măsurilor legale de către inculpații care aveau îndatorirea să o facă-inculpații Râcu și N., în mod evident, creează o stare de pericol pentru ordinea publică, care, în lipsa unor măsuri ferme din partea autorităților judiciare, s-ar simți neprotejată .

Ordinea publică înseamnă, între altele, climatul social firesc, optim, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidare Așadar, legea procesual penală impune pentru luarea măsurii, cu referire la acest caz, ca pericolul pentru ordinea publică care justifică arestarea să fie concret și acesta să rezulte fără echivoc din probe certe aflate la dosarul cauzei.

A raționa altfel, în sensul că punerea în primejdie a colectivității prin lăsarea în libertate a inculpaților sau rezonanța faptei în aceeași colectivitate pot fi deduse exclusiv din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, sau elementele ce caracterizează persoana făptuitorului și că pericolul social concret pentru ordinea publică nu trebuie să rezulte neapărat din probe certe aflate la dosarul cauzei, ar însemna ca instanța competentă să se pronunțe cu neobservarea condițiilor expres stabilite prin textul de lege, așa cum s-a arătat, ceea ce apare ca inadmisibil în luarea unei hotărâri care privește libertatea persoanei, prezumată nevinovată in contextul dispoz. art. 23 alin. (11) din legea fundamentală.

Pentru aceleași considerente, nici recrudescența infracțională nu poate fi reținută, atâta timp cât aceasta constituie obiect de examinare pentru legiuitor în stabilirea politicii penale, sub aspect incriminator, în sensul stabilirii pericolului social generic prin limitele de pedeapsă și, pe cale de consecință, a regimului sancționator și nu privește direct actul de justiție, ce constă în stabilirea corectă a silogismului judiciar.

Or, din datele problemei concrete supuse raționamentului judecătorului in cazul arestării preventive, trebuie sa rezulte că pericolul concret pentru ordinea publică a fost stabilit în baza unor probe certe, aflate la dosarul cauzei.

In privința motivelor care sa duca la menținerea în cursul judecății a arestării preventive, judecătorul reține și considerentele instanței supreme din Decizia nr. 2782 din 26 aprilie 2005 a Sectiei penale, care, referitor la cele ce preced, a concluzionat: constituirea unui grup infracțional din 17 persoane, în scopul săvârșirii infracțiunilor de șantaj, proxenetism și vătămare corporală gravă, cu participarea mai multor cadre din poliție, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și justifică menținerea arestării preventive a inculpaților în cursul judecății, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege.

Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.

În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În concret, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise, precum și, în cazul unora dintre inculpați, ținându-se seama de funcțiile avute de aceștia la data săvârșirii faptelor.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Curtea Europeană a reiterat că o persoană acuzată de o infracțiune trebuie să fie întotdeauna eliberată în procesul pendinte exceptând cazul în care Statul poate arăta că există motive “relevante și suficiente” pentru a justifica detenția continuă. Justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată în mod convingător de către autorități (vezi S. împotriva Moldovei din 4 octombrie 2005 și Castravet împotriva Moldovei din 13 martie 2007). Prelungirea aproape automată a detenției contravine garanțiilor stabilite în articolul 5 §3 (vezi Mansur împotriva Turciei din 8 iunie 1995 și Kalashnikov împotriva Rusiei).

Curtea a constatat că in cazul prelungirii detenției de mai multe ori prin folosirea aceleiași formule și fără a oferi detalii cu privire la motivele deciziilor sale, prin nefurnizarea unei decizii argumentate care să poată duce la existenta unei cercetări atente si publice a administrării actului de justiție (vezi Suominen împotriva Finlandei din 1 iulie 2003), sunt suficiente pentru a permite să se conchidă că, dată fiind lipsa argumentelor concrete din hotărârile tribunalelor de drept intern, prelungirea repetată a detenției încălca articolul 5 alineatul (3) din Convenție.

In istoria CEDO, cu referire la arestarea preventiva a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni, s-a reținut că instanța europeana accepta faptul că, datorita gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale, ce pot justifica arestarea preventivă, cel puțin pentru o anumita perioada de timp. Acest motiv trebuie considerat că relevant și suficient numai daca este bazat pe fapte de natura sa demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice. In plus privarea de libertate va continua sa fie legitima numai dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, continuarea privării de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea (vezi CEDO, cauza Letellier vs. Franta din 26.06.1991).

Recent, in cauza Tarău c. României din 24 februarie 2009, Curtea Europeană a constatat încălcarea art. 5.3 din Convenție ca urmare a faptului că instanțele naționale nu au arătat în motivarea hotărârilor prin care au menținut măsura arestării preventive, care este, în concret, ‘pericolul pentru ordinea publică’, limitându-se la a reproduce în motivare textul de lege, au refuzat să analizeze argumentele prezentate de reclamantă privind profilul sau personal și situația familială și nu au luat în calcul niciun moment posibilitatea adoptării unei masuri alternative dintre cele prevăzute în dreptul intern, deși art. 5. 3 din Convenție impune autorităților să aibă în vedere astfel de masuri și să le aplice ori de câte ori situația se pretează și acuzatul furnizează garanții că va participa la proces.

Curtea accepta astfel detenția unei persoane numai pentru motive suficient de puternice care ar putea justifica prelungirea detenției preventive (vezi cauza Hass vs. Polonia din 07.11.2006). Se recunoaște de către instanța de contencios european ca, prin gravitatea lor particulara si prin reacția publicului la săvârșirea unor infracțiuni pot sa provoace o tulburare socială de natura a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp. In circumstanțe excepționale, aceasta împrejurare poate fi avuta in vedere din punctul de vedere al Conventiei, cu condiția ca și dreptul intern sa accepte noțiunea de tulburare a ordinii publice.

Durata arestării în cauză, față de complexitatea deosebită a cauzei, nu este una nerezonabilă, fiind în acord cu exigențele art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Durata arestării trebuie apreciată în raport de complexitatea cauzei, de diligențele autorităților, de atitudinea inculpaților, ori, cauza este una complexă și autorităților judiciare nu li se poate imputa vreo anume pasivitate în cauză.

Pentru considerentele expuse, în mod corect instanța fondului a menținut arestarea preventivă a inculpaților și a respins cererile acestora privind înlocuirea arestării preventive cu alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate.

Ca urmare, față de dispozițiile art. 425^1 alin. 7 pct. 1 litera b C.p.p. rap. la art. 205 C.p.p., va respinge contestațiile formulate ca neîntemeiate.

Potrivit art. 275 alin. 3 C.p.p., va obliga inculpații la plata cheltuirilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiate, contestațiile formulate de inculpații C. D. și N. V. A., împotriva încheierii din data de 22 mai 2014, pronunțată de Tribunalul T. – Secția penală, în dosarul nr._ 4.

Obligă inculpații la câte 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 mai 2014.

PREȘEDINTE,

L. C.-N.

GREFIER,

S. Victorița

Red./dact.L.C.N. 2 ex./30.06.2014