Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 09/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 09/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 699/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ_
Ședința publică din data de 09.09.2014
Curtea constituită din:
P.- S. C.
GREFIER - I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul Doreață F. M. împotriva sentinței penale nr. 619/21.05.2014 a Tribunalului G..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, în temeiul art. 391 alin. 1 din Codul de procedură penală, a stabilit termen de pronunțare astăzi, 09.09.2014.
CURTEA ,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 619/21.05.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul G., în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Noul Cod de Procedură Penală, a admis, în parte, contestația la executare formulată de condamnatul Doreață F. M. privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 194 din 21.06.2001 a Tribunalului M. București, rămasă definitivă prin neapelare.
În baza art. 6 Noul Cod penal raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 66 lit. a,b din Noul Cod penal, a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b,d din Codul penal din 1969 aplicată condamnatului de la 10 ani la 5 ani.
A menținut MEPI nr. 395 din 11.07.2001 emis de Tribunalul M. București cu excepția dispozițiilor referitoare la pedeapsa complementară, iar în baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de Procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 11.04.2014, pe rolul Tribunalului G. s-a înregistrat contestația formulată de contestatorul Doreață F. M., în prezent deținut în Penitenciarul G., prin care acesta a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în sensul reducerii pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin sentința penală nr. 194 din 21.06.2001 a Tribunalului M. București, rămasă definitivă prin neapelare, aceasta deoarece maximul prevăzut de legea nouă este mai mic decât pedeapsa aplicată.
Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 194 din 21.06.2001 a Tribunalului M. București, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul Doreață F. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin.1 Cod penal.
În baza art. 36 alin.1 Cod penal, a descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal pe o durată de 10 ani și degradarea militară pentru infracțiunea prevăzută de art.176 lit. d Cod penal cu referire la art.174 Cod penal și art. 175 lit. a și d Cod penal, detențiune pe viață și degradarea militară pentru infracțiunea prevăzută de art.176 lit. a Cod penal, 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal pe o durată de 5 ani și degradarea militară pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit. a, b, d și f Cod penal, stabilite prin sentința penală nr. 146 din 17.08.1999 a Tribunalului M. Teritorial, definitivă prin decizia nr. 89 din 28.08.1999 a Curții Militare de Apel.
A contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 25 ani închisoare, detențiune pe viață și 15 ani închisoare stabilite prin sentința penală nr. 146 din 17.08.1999 a Tribunalului M. Teritorial.
În baza art. 34 lit. a Cod penal și art.35 alin.2, 3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, detențiune pe viață și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 4 a, b, c, d, e pe o durată de 10 ani și degradarea militară.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod penal, pentru perioada indicată de art. 71 Cod penal.
În temeiul art. 36 alin.3 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 20.10.1998 până la zi.
Tribunalul a apreciat că infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.174 Cod penal și art. 175 lit. a și d Cod penal cu referire la art.176 lit. d Cod penal 1969 (15 la 25 ani sau detențiune pe viață) este incriminată în prezent de art. 188-189 alin. 1 lit. a, b, d Cod penal și este pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 ani sau detențiune pe viață, infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.174, 175 lit. a Cod penal, art.176 lit. c Cod penal 1969 (15 la 25 ani sau detențiune pe viață) este incriminată în prezent de art. 188-189 alin. 1 lit. a, e Cod penal și este pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 ani sau detențiune pe viață, infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. a, b, d, f Cod penal 1969 (5 la 20 ani) este incriminată în prezent de art. 234 alin. 1 c, d Cod penal și este pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Potrivit art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1968, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, tribunalul a analizat, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea penală nouă pentru infracțiunea săvârșită.
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor pluralitatea de infracțiuni.
Tribunalul a reținut că, în ceea ce privește pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. 1, 2 lit. a, b, d, f Cod penal 1969, aceasta se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod penal (3-10 ani), sens în care s-ar impune reducerea acesteia.
În ceea ce privește însă pluralitatea de infracțiuni, tribunalul a reținut că nu se poate recurge la combinarea unei dispoziții mai favorabile dintr-o lege cu dispoziții din altă lege, fiindcă în acest fel s-ar ajunge, pe cale judecătorească, la crearea unei a treia legi, ceea ce nu ar fi îngăduit. De aceea, în art. 13 din Codul penal este folosită expresia legea mai favorabilă și nu dispozițiile mai favorabile ale unei legi.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la pluralitatea de infracțiuni, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 39 alin. 1 lit. a din Noul Cod penal, prevederi potrivit cărora, în cazul în care s-a stabilit o pedeapsă cu detențiunea pe viață și o pedeapsă cu închisoarea, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață, așa încât pedeapsa pe care ar ajunge să o execute contestatorul ar fi tot detențiunea pe viață, prin urmare, apreciindu-se că prevederile Noului Cod penal nu-i sunt favorabile contestatorului Doreață F. M..
Tribunalul, a constatat, însă, că petentul contestator Doreață F. M. beneficiază de legea penală mai favorabilă în condițiile art. 6 Cod penal, numai cu privire la durata pedepsei complementare, care a fost stabilită prin hotărârea de condamnare la 10 ani, iar în prezent, conform art. 66 alin. 1 Cod penal, durata maximă a pedepsei complementare este de 5 ani.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, condamnatul Doreață F. M., care a susținut, în esență, că pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă de condamnare este mai mare decât pedeapsa prevăzută în noul Cod penal și a solicitat diminuarea acesteia. De asemenea, contestatorul a solicitat să fie avute în vedere și prevederile art. 39 alineat 1 lit. a și art. 13 Cod penal.
Examinând actele dosarului și hotărârea contestată în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile 4251 C.pr.pen. și art. 23 din Legea nr. 255/2013, Curtea apreciază fondată contestația formulată, în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:
Preliminar, notează caracterul criticabil al sentinței contestate din perspectiva aplicării normelor relative la competența instanțelor de a soluționa contestațiile ce tind la aplicarea legii penale mai favorabile în condițiile art. 6 C.pen. În cazul persoanelor aflate în stare de detenție, dispozițiile art. 23 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 reglementează competența exclusivă a instanței corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se află locul de deținere, de a dispune asupra acestei categorii de cereri.
În speță, condamnatul Doreață F. M. este deținut în Penitenciarul G. în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 395/11.07.2001 emis de Tribunalul M. București, instanța corespunzătoare în grad acestei instanțe de executare fiind, prin urmare, Judecătoria G..
Din economia dispozițiilor art. 281 alin. 1 lit. b și art. 282 alin. 1-5 C.pr.pen. rezultă însă că încălcarea normelor privind competența materială a instanțelor, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță superioară celei competente, atrage doar sancțiunea nulității relative, în măsura în care partea interesată invocă în termen legal nulitatea și face dovada unei vătămări procesuale.
În speță, condamnatul Doreață F. M. nu a invocat nulitatea la termenul fixat în cel de-al doilea grad de jurisdicție, iar poziția adoptată la interpelarea Curții sub acest aspect – respectiv solicitarea de soluționare a fondului cererii – echivalează, practic, cu o renunțare la invocarea nulității, ceea ce exclude eventuala anulare a sentinței pentru motive de necompetență.
Examinând criticile de fond formulate de contestator, Curtea constată că acestea sunt parțial fondate.
Deși prima instanță a reținut just că pedeapsa de 15 ani închisoare - aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 1, 2 lit. a, b, d, f Cod penal 1969 - este superioară maximului special prevăzut de Codul penal în vigoare, a concluzionat fără temei că nu se impune reducerea acestei pedepse, deoarece, pe de o parte, s-ar crea astfel o lex tertia iar, pe de altă parte, un atare procedeu nu ar avea vreo influență asupra pedepsei rezultante.
Raționamentul primei instanțe este însă contrar dezlegării date acestei probleme de drept prin decizia nr. 1/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în MO nr. 349/13.05.2014. În considerentele acestei decizii s-a subliniat că, în ipoteza concursului de infracțiuni, determinarea incidenței legii penale mai favorabile, în cazul hotărârilor definitive de condamnare la pedeapsa închisorii, presupune, într-o primă etapă, compararea pedepsei aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite cu maximul special prevăzut de legea nouă și reducerea, eventual, a fiecărei pedepse la nivelul maximului special.
O atare operațiune „trebuie să aibă loc independent de soarta pedepsei rezultante, întrucât pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte poate avea semnificații de sine stătătoare, independent de pluralitate, în cazuri precum incidența unei alte legi mai favorabile, a unui act de grațiere, etc.”
Din perspectiva acestor considerente obligatorii pentru instanțe, conform art. 477 alin. 3 C.pr.pen., se impune reconsiderarea duratei pedepsei de 15 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de tâlhărie în acord cu noua limită maximă de pedeapsă prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. a, d, f C.pen., respectiv 10 ani închisoare.
În cazul celorlalte trei infracțiuni concurente, tribunalul a evaluat corect limitele speciale de pedeapsă și a constatat întemeiat că nu se impune reducerea lor, în condițiile în care ele sunt inferioare ori cel mult egale maximului prevăzut de legea nouă, respectiv:
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. 1 C.pen. (corespondent al art. 208 alin. 1 C.pen. din 1969, pentru care i s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 2 ani închisoare);
- 25 de ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. 1 – art. 189 alin. 1 lit. a, d C.pen. (corespondent al art. 176 lit. d – art. 175 lit. a, d C.pen. din 1969, pentru care i s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 25 de ani închisoare);
- detențiunea pe viață prevăzută alternativ cu închisoarea de maxim 25 de ani pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. 1 – art. 189 alin. 1 lit. a, d, e C.pen. (corespondent al art. 176 lit. c, d – art. 175 lit. a C.pen. din 1969, pentru care i s-a aplicat condamnatului tot pedeapsa detențiunii pe viață). Contrar aprecierii contestatorului, noul Cod penal nu prevede, așadar, o pedeapsă mai ușoară, fie ca natură, fie ca durată, pentru infracțiunea de omor calificat.
În raport de pedepsele astfel stabilite conform legii noi, pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață aplicată în mod definitiv condamnatului Doreață F. M. corespunde și exigențelor actuale ale tratamentului sancționator în caz de concurs de infracțiuni, conform art. 39 alin. 1 lit. a C.pen. Textul prevede că atunci „când s-au stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare…, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață”, normă similară cele existente în art. 34 alin. 1 lit. a C. pen. din 1969 și nesusceptibilă a genera, în prezent, o situație mai blândă pentru condamnat.
Sub aspectul modalității de aplicare a art. 6 alin. 5 C.pen. privind legea penală mai favorabilă în cazul pedepselor complementare, Curtea constată cu prioritate, din oficiu, nelegalitatea procedeului primei instanțe de a stabili în mod complet corespondentul legal actual al acestor sancțiuni nu prin dispozitivul sentinței, ci printr-o încheiere ulterioară, dată în aplicarea art. 278 C.pr.pen. Omisiunea de a stabilit corect și integral drepturile al căror exercițiu a fost interzis condamnatului ca pedeapsă complementară nu constituie o simplă eroare materială, ci însăși o greșeală de judecată, ce atrage nelegalitatea sentinței și impune desființarea ei parțială.
În al doilea rând, dispozițiile art. 6 alin. 5 C.pen. impun o evaluare a normelor existente în legea nouă nu doar cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, ci la toate pedepsele complementare, inclusiv a degradării militare, precum și la măsurile de siguranță.
În speță, prin sentința penală nr. 194/21.06.2001 a Tribunalului M. București, s-au aplicat condamnatului Doreață F. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c, d, e din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 10 ani, pedeapsa complementară a degradării militare, precum și măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 1.200.000 ROL (120 RON). Toate aceste sancțiuni au corespondent în dispozițiile legii noi în prevederile art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f, g C.pen, art. 69 C.pen., respectiv art. 112 alin. 1 lit. e C.pen., astfel încât se impunea să se constate o atare corespondență și să se dispună executarea tuturor sancțiunilor, cu reducerea corespunzătoare doar a duratei pedepsei complementare la maximul prevăzut de legea nouă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., Curtea va admite contestația formulată de condamnatul Doreață F. M., împotriva sentinței penale nr. 619/21.05.2014, pronunțată de Tribunalul G., va desființa încheierea din data de 26.05.2014 și, în parte, sentința penală contestată și rejudecând:
Va admite contestația la executare formulată de condamnatul Doreață F. M. împotriva sentinței penale nr.194/21.06.2001 pronunțată de Tribunalul M. București.
Va descontopi pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață aplicată condamnatului în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.
În baza art. 6 alin. 1 din Codul penal va reduce durata pedepsei principale aplicate condamnatului Doreață F. M. pentru infracțiunea de tâlhărie de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare (maximul special prevăzut de art. 233 rap. la art. 234 alin. 1 lit. a, d C.pen.).
În baza art. 39 alin. 1 lit. a din Codul penal va contopi pedeapsa de 10 ani închisoare astfel redusă cu pedepsele de 2 ani închisoare, 25 de ani închisoare și detențiune pe viață stabilite prin sentința penală nr.194/21.06.2001 a Tribunalului M. București, urmând ca numitul Doreață F. M. să execute, în final. pedeapsa detențiunii pe viață.
În baza art. 6 alin. 5 din Codul penal va constata că pedepsele complementare și măsura de siguranță aplicate condamnatului au corespondent în legea nouă și, în consecință, va dispune executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c, d, e din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 5 ani, precum și executarea pedepsei complementare a degradării militare și a măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 1.200.000 ROL (120 RON) de la condamnat.
Va deduce din pedeapsa detențiunii pe viață perioada executată de la data de 20.10.1998 la zi.
Va anula MEPI nr. 395/11.07.2001 emis de Tribunalul M. București și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform dispozițiilor prezentei hotărâri.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia; onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de condamnatul Doreață F. M. împotriva sentinței penale nr. 619/21.05.2014, pronunțată de Tribunalul G..
Desființează încheierea din data de 26.05.2014 și, în parte, sentința penală contestată și rejudecând:
Admite contestația la executare formulată de condamnatul Doreață F. M. împotriva sentinței penale nr.194/21.06.2001 pronunțată de Tribunalul M. București.
Descontopește pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață aplicată condamnatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art.6 alin. 1 din Codul penal reduce durata pedepsei principale aplicate condamnatului Doreață F. M. pentru infracțiunea de tâlhărie de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare (maximul special prevăzut de art. 233 rap. la art. 234 alin. 1 lit. a, d C.pen.).
În baza art. 39 alin.1 lit. a din Codul penal contopește pedeapsa de 10 ani închisoare astfel redusă cu pedepsele de 2 ani închisoare, 25 de ani închisoare și detențiune pe viață stabilite prin sentința penală nr. 194/21.06.2001 a Tribunalului M. București, urmând ca numitul Doreață F. M. să execute, în final, pedeapsa detențiunii pe viață.
În baza art. 6 alin. 5 din Codul penal constată că pedepsele complementare și măsura de siguranță aplicate condamnatului au corespondent în legea nouă și, în consecință, dispune executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c, d, e din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 5 ani, precum și executarea pedepsei complementare a degradării militare și a măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 1.200.000 ROL (120 RON) de la condamnat.
Deduce din pedeapsa detențiunii pe viață perioada executată de la data de 20.10.1998 la zi.
Anulează MEPI nr. 395/11.07.2001 emis de Tribunalul M. București și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform dispozițiilor prezentei hotărâri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia; onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2014.
PREȘEDINTE,
S. C.
GREFIER,
I. D.
Red:C.S.
Thred:V.D./4 ex./25.09.2014
T.G. – jud.G.O.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 269/2014. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
