Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 324/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 324/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 324/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 324/C
Ședința publică din data de 04.06.2014
Completul compus din
Președinte: G. M.-E.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală a fost reprezentat de procuror M. C..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul D. V. B. împotriva sentinței penale nr. 706/13.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul-contestator D. V. B., personal, în stare de detenție și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Pasală D. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/08.04.2014, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință.
Contestatorul-condamnat solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător ales.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune cererii de amânare formulată de contestatorul-condamnat.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător ales formulată de contestatorul-condamnat, având în vedere obiectul prezentei cereri și împrejurarea că dosarul nu este la primul termen de judecată, partea având posibilitatea ca până la acest termen de judecată să-și angajeze un apărător ales.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul-contestator, având cuvântul, solicită admiterea contestației, iar în conformitate cu art. 595 alin. 1 și 2 C.p.p. să se facă aplicarea art. 6 C.p.p.
Arată că, persoana condamnată solicită a se avea în vedere mai ales faptul că în mod greșit în sentința penală nr. 706/13.03.2014 s-a menționat că este vorba de o pedeapsă de 10 ani, în realitate fiind vorba de 8 ani închisoare.
De asemenea, arată că persoana condamnată a recunoscut fapta și solicită a i se aplica legea nouă dar cu menținerea art. 320 ind. 1 alin. 7 vechiul C.p.p.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată în baza art. 425 ind. 1, alin. 7 pct. 1, lit. b) C.p.p., apreciind că hotărârea contestată este legală și temeinică.
Arată că din examinarea sentinței penale contestate rezultă că pedepsele aplicate condamnatului nu depășesc maximul pedepselor prevăzut de noua lege, iar în acest caz contestație este nefondată.
Contestatorul-condamnat D. V. B., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele învederate de apărătorul desemnat din oficiu, solicitând a se ține cont de faptul că a fost prima dată când a vândut droguri, iar pentru cele 2 doze vândute a primit 2 ani de închisoare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 706/13.03.2014 Tribunalul București – Secția I Penală a dispus respingerea, ca fiind neîntemeiată, a cererii formulate de către petentul condamnat D. V. B. - fiul lui C. și Drăguța, ns.la data 21.07.1955, in ., CNP_, aflat în Penitenciarul Rahova, privind aplicarea legii penale mai favorabile prin raportare la sentința penala nr. 1095/21.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, definitivă prin decizia penala nr.2719/16.09.2013 a Inaltei Curti de Casatie și Justitie,
Pentru a adopta această soluție, prima instanță a reținut că, în fapt, prin sentința penala nr.1095/21.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penala nr.2719/16.09.2013 a Inaltei Curti de Casatie și Justitie s-au dispus urmatoarele:
În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.p., art.37 lit.b C.p., art.14 lit.d din Legea nr.143/2000 și art. 320/1 alin. 7 C.p.p. condamnă pe inculpatul D. V. B. (fiul lui C. și Drăguța, născut la data de 21.07.1955 în ., domiciliat în București, ., sector 2, CNP_) la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a, b și e C.p. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.37 lit.b C.p. și art. 320/1 alin. 7 C.p.p. a condamnat pe inculpatul D. V. B. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b și 35 alin.1 C.p. a contopit pedepsele și aplică inculpatului D. V. B. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a, b și e C.p. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa se execută în regim de detenție conform art. 57 C.p.
În baza art. 71 C.p. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și e C.p.
În baza art.350 alin.1 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.88 C.p. s-a dedus deduce din pedeapsa de 10 ani închisoare perioada reținerii și arestării preventive de la 07.09.2012 la zi.
Față de cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța de judecată a constatat că si in prezent infractiunea de trafic de droguri de mare risc este reglementata tot in art. 2 alin. 1 si 2 din Legea 143/2000, cu mentiunea ca in urma republicarii, pedeapsa prevazuta este inchisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
S-a mai reținut că si in prezent infractiunea de detinere de droguri de mare risc este reglementata tot in art. 4 din Legea 143/2000, cu mentiunea ca in urma republicarii, pedeapsa prevazuta este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani.
Potrivit art. 6 alin.1 Noul Cod Penal, cand, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim.
De asemenea, conform art.4 din Legea 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii 286/2009 privind Codul Penal, pedeapsa aplicata printr-o hotarare ce a ramas definitiva sub imperiul Codului penal din 1968, care nu depaseste maximul special prevazut de Codul penal, nu poate fi redusa in urma intrarii in vigoare a acestei legi.
Raportand dispozitiile art. 6 N.C.pen., respectiv ale art.4 din Legea 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii 286/2009 privind Codul Penal, la situatia concreta dedusa judecatii, instanta a constatat ca pentru ambele infractiuni savarsite, petentul D. V. B. a primit pedepse mai mici decat maximul prevazut de noua lege pentru acelasi tip de infractiuni, ceea ce face ca cererea sa de aplicare a legii penale mai favorabile sa fie neintemeiata.
Instanta de judecata a mai constatat ca legea penala mai favorabila nu poate opera nici cu privire la pedepsele complementare sau accesorii, deoarece aceste pedepse sunt prevazute pentru infractiunea de trafic de droguri de mare risc si in legea noua
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul care a criticat-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Motivele contestației au fost invocate pe larg de apărătorul contestatorului și au fost inserate în practicaua prezentei decizii.
Examinând sentința contestată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, s-au reținut următoarele:
În acord cu cele reținute de instanța de fond, Curtea constată că prin sentința de condamnare a petentului cu nr. 1095/21.12.2012 pronunțată de Tribunalul București au fost stabilite pedepse mai mici decât maximul prevăzut de noua legislație penală, astfel încât cererea de aplicare a legii penale mai favorabile este nefondată.
Este de principiu că, în aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din noul Cod penal și art. 4 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, o pedeapsă aplicată printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1968, care nu depășește maximul special prevăzut de noua reglementare, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a noii legi.
Revenind la situația juridică dedusă judecății, în mod just prima instanță, verificând limitele de pedeapsă, a observat că pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc, reglementate de art. 2 alin. 1 și 2 și 4 din Legea 143/2000, pedepsele aplicate nu depășesc maximul special stabilit ca urmare a intrării în vigoare a noilor dispoziții penale.
Ca atare, corect s-a apreciat că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile privind legea penală mai favorabilă, aceeași fiind soluția și cu privire la pedepsele complementare și accesorii care sunt prevăzute și de noua legislație.
Această măsură se impune și datorită faptului că rațiunea disp. art. 6 Cod penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnt să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite.
În raport de aceste considerente, în baza art. 595 Cod proc. penală va fi respinsă ca nefondată prezenta contestație, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
În baza disp. art. 275 alin. 2 Cod proc. penală va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul condamnat D. V. B. împotriva sentinței penale nr. 706 din 13 martie 2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 Cod proc. penală obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu contestatorului din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2014.
Președinte, Grefier,
G. M.-E. C. G.
Red. MEG
2 ex/30.07.2014
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
