Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 328/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 328/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 328/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 328/C
Ședința publică din data de 04.06.2014
Completul compus din
Președinte: G. M.-E.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul R. D. împotriva încheierii de ședință din 28.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-inculpat personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu, av. B. V. în substituirea apărătorului desemnat, av. A. I. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/30.05.2014, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Răspunde pentru contestatorul-inculpat și apărătorul ales, av. M. D. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de judecată.
Apărătorul din oficiu solicită a se lua act de încetarea delegației și lasă plata onorariului la aprecierea Curții.
Curtea acordă posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu partea pe care o asistă.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, iar ca urmare a admiterii contestației să se desființeze încheierea atacată și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată în cauză la cererea Parchetului.
Arată că, se critică încheierea atacată pe de o parte că, instanța de fond în mod greșit a considerat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, și impun menținerea măsurii în acest moment, iar pe de altă parte se face o greșită individualizare a acestei măsuri preventive, fiind respinsă în mod greșit cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă aceea a arestului la domiciliu.
Consideră că, instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 202 C.p.p., text de lege care explică foarte clar care sunt motivele și scopul luării măsurilor preventive în general: buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la procesul penal și prevenirea săvârșirii unei noi infracțiuni.
Cu privire la primele două aspecte, apreciază că în cauză nu se mai poate susține că măsura aretării preventive este necesară justificării acestor 2 laturi, având în vedere că dosarul este în stare avansată, urmează primul termen de judecată cu depășirea procedurii de cameră preliminară, nefiind făcute nici un fel de obiecțiuni la actul de sesizare al instanței.
Subliniază faptul că, inculpatul a avut până acum o poziție procesuală bună și constantă, dând detalii cu privire la modul de săvârșire a faptelor și a recunoscut în întregime faptele pentru care este trimis în judecată, fiind prezent întotdeauna în fața organelor judiciare, colaborând cu acestea.
Raportat la prevederile art. 223 alin. 2 C.p.p., apreciază că din analiza concretă a faptei comise, a persoanei inculpatului și a modalității în care acesta a înțeles să coopereze și să colaboreze atât cu organele de urmărire penală cât și cu instanța de judecată, în cauză era admisibilă și necesară luarea unei alte măsuri preventive, aceea a arestului la domiciliu, prin care se respecta atât principiul proporționalității și se realiza scopul urmărit de legiuitor.
Arată că, instanța de fond nu a analizat în concret aplicabilitatea în prezenta cauză a prevederilor art. 218 alin. C.p.p., măsura arestului la domiciliu fiind tot o măsură restrictivă de libertate, care este menită să înlăture posibilitatea comiterii unor noi fapte penale și starea de pericol pentru ordinea publică la care face trimitere art. 223 alin. 2 C.p.p.
În concluzie solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației inculpatului în temeiul art. 206 C.p.p. față de faptul că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin, astfel cum a reținut și instanța de fond.
Arată că, față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, periculozitatea inculpatului rezultă din limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege și din modalitatea în care au fost comise faptele.
Consideră că, în mod corect s-a considerat că, în cauză numai măsura arestării preventive apare ca fiind proporțională cu infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, apreciind că se impune respingerea ca nefondată a contestației, cu atât mai mult cu cât inculpatul este și recidivist, fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
De asemenea arată că, în mod corect s-a reținut și faptul că nu a fost depășit nici termenul rezonabil al duratei arestării preventive, inculpatul fiind arestat din 09.04.2014, iar pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica inculpatul să se sustragă de la cercetarea penală și să mai săvârșească alte infracțiuni se impune respingerea prezentei contestații ca nefondată.
Contestatorul-inculpat R. D., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales, precizând că recunoaște și regretă faptele de care este acuzat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 28 mai 2014, Tribunalul București Secția I Penală a dispus, în temeiul art.362 Cod procedură penală rap. la art. 208 Cod procedură penală cu referire la art. 207 alin.3 și 4 Cod procedură penală constatarea legalității si temeiniciei măsurii arestării preventive față de inculpatul R. D..
Totodată, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului R. D., fiul lui E. și M., născut în data de 26.10.1978, în oraș Comănești, jud. Bacău, domiciliat în ., jud.Bacău, posesor C.I. ., nr._, CNP_, arestat în baza M.A.P. nr. 105/UP/09.04.2014, emis de Tribunalul București-Secția I -a Penală
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului R. D. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că prin rechizitoriul nr. 348/D/P/2013 din data de 25.03.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Structura Centrală, înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția I a Penală la data de 29.04.2014 sub nr._ 14 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R. D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit internațional de droguri de risc, participație improprie la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc (în modalitatea transportului) și participație improprie la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc (în modalitatea deținerii de droguri de risc în vederea vânzării), prev. de art. art.3 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen., art.52 alin.3 rap. la art. art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și art.52 alin.3 rap. la art. art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen., toate cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
În motivarea actului de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul R. D., la data de 08.04.2014, prin intermediul firmei de curierat ., a introdus în România cantitatea de 3544,3 grame cannabis iar ulterior, pentru a intra în posesia cantității de droguri, a fost ajutat de numiții T. M. (persoană care a transportat pe teritoriul României, de la graniță până în municipiul București, cantitatea de 3544,3 grame cannabis fără a cunoaște natura substanțelor transportate) și Gioglea C. G. (persoană care a deținut în data de 08.04.2014 în autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ cantitatea de 3544,3 grame cannabis fără a cunoaște natura substanțelor deținute),
În rechizitoriu s-a arătat că situația de fapt astfel cum a fost descrisă cu privire la inculpat a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile inculpatului R. D.; declarațiile martorului T. M.; declarațiile martorului Geoglea C. G.; declarațiile martorului N. Valy A.; raport de Constatare Tehnico-Științifică nr._/14.04.2014 emis de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; procese verbale de investigații; procese verbale de redare convorbiri telefonice; proces verbal privind supravegherea operativă a inculpatului R. A.; planșe fotografice și înscrisuri.
Prin Rezoluția nr.348/D/P/2013 din data de 26.03.2014, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de risc, prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 (anterior în cauză, se efectuau cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc – Rezoluția nr.32 din 31.01.2014).
Ulterior, la data de 08.04.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul R. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit internațional de droguri de risc, participație improprie la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc (în modalitatea transportului) și participație improprie la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc (în modalitatea deținerii de droguri de risc în vederea vânzării), prev. de art. art.3 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen., art.52 alin.3 rap. la art. art.2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și art.52 alin.3 rap. la art. art.2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen., toate cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
Prin ordonanța de reținere din data de 09.04.2014, orele 02.15, D.I.I.CO.T. a dispus reținerea pentru 24 ore a inculpatului R. D., dispunându-se la aceeași dată punerea în mișcare a acțiunii penale față de acesta pentru săvârșirea infracțiunilor anterior arătate.
Prin Încheierea din 09.04.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2014, Tribunalul București – Secția I Penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. D. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data 09.04.2014 până în data de 08.05.2014, inclusiv, emițându-se în acest sens Mandatul de arestare preventivă nr.105/UP iar prin Încheierea nr.189/C pronunțată în dosar nr._/3/2014, Curtea de Apel București a respins ca nefondată contestația formulată de către inculpatul R. D..
La termenul din 30.04.2014, procedându-se potrivit dispozițiilor art. 342-348 Cod procedură penală, inculpatului R. D., asistat de apărătorul ales, i s-au adus la cunoștință obiectul procedurii în cameră preliminară și drepturile pe care le are potrivit dispozițiilor art. 344 alin.2 și 3 Cod procedură penală, fixându-se termen la data de 21.05.2014, dată până la care inculpatul poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
De asemenea, la același termen, potrivit dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală rap. la art. 207 Cod procedură penală s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei stării de arest preventiv pentru inculpatul R. D., fiind menținută starea de arest preventiv prin încheierea din data de 30.04.2014 (filele 33-35 din dosar).
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 22.05.2014 în baza art. 346 alin.1 și 2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.348/D/P/2013 din data de 29.04.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Structura Centrală – prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit internațional de droguri de risc, participație improprie la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc (în modalitatea transportului) și participație improprie la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc (în modalitatea deținerii de droguri de risc în vederea vânzării), prev. de art. art.3 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen., art.52 alin.3 rap. la art. art.2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și art.52 alin.3 rap. la art. art.2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen., toate cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauza privindu-l pe inculpatul R. D..
Instanța a reținut că potrivit încheierii menționate mai înainte, definitivă, dosarul a fost trecut în faza de judecată, existând obligația de a se proceda potrivit dispozițiilor art. 208 Cod procedură penală în condițiile în care expiră cele 30 de zile de la momentul verificării anterioare a stării de arest preventiv, existând obligația de înaintare a dosarului de către judecătorul de cameră preliminară către instanța de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive.
Prin urmare, asupra legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a inculpatului R. D. s-a constatat că potrivit dispozițiilor art. 362 Cod procedură penală, instanța se pronunță la cerere sau din oficiu cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive iar în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 208 alin.1 Cod procedură penală „judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive.
Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Dispozițiile art. 207 alin.3 -5 Cod procedură penală se aplică în mod corespunzător.”
Potrivit dispozițiilor art.207 alin.4 Cod procedură penală „când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de Cameră Preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.”
Potrivit art.207 alin.5 Cod procedură penală „când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune, prin încheiere, revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză”.
Reglementările actuale în materia măsurilor preventive care trebuie avute în vedere la verificarea legalității stării de arest preventiv dispusă față de inculpatul R. D. stabilesc următoarele:
1. măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni (art.202 alin.1 Cod procedură penală);
2. nicio măsură preventivă nu poate fi menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale (art.202 alin.2 Cod procedură penală);
3. orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acestei măsuri.
Totodată, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune de trafic de stupefiante iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică (art. 223 alin.2 Cod procedură penală).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale menționate mai sus, instanța a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului R. D. este legală si temeinică iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Instanța a reținut că măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul luării acestei măsuri, respectiv art. 202 alin.1, 3 și 4 lit.e Cod procedură penală și art. 223 alin.2 Cod procedură penală, reținându-se că există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiuni de trafic de stupefiante iar privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere probele administrate în cauză până la acest moment, respectiv procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizațiilor și mandatelor de supraveghere tehnică emise de către Tribunalul București, declarațiile martorilor T. M. (persoană care a primit în data de 04.04.2014 în localitatea Castellbisbal chiar de la inculpat, cele patru anvelope cu jante), Geoglea C. G. (persoană care a primit anterior preluării celor patru anvelope, suma de 400 lei, prețul transportului și care a primit indicații precise de la inculpat în scopul deplasării și preluării acestor bunuri de la martorul T. M.) și N. Valy A. (persoană care s-a aflat tot timpul în interiorul autoturismului marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_, condus de martorul Geoglea C. G.), procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de recunoaștere din planșă fotografică efectuate de martorii T. M. și Geoglea C. G. și Raportul de Constatare Tehnico - Științifică nr._/14.04.2014 emis de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 223 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că din probele administrate în cauză astfel cum au fost menționate mai înainte rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat în cauza de față și care au fost avute în vedere de judecător în momentul la care s-a dispus arestarea sa preventivă.
De asemenea, instanța a apreciat, așa cum s-a arătat mai înainte, că se mențin și celelalte aspecte prev. de art. 223 alin.2 C.pr.pen. privind condițiile în care se poate dispune arestarea preventivă, întrucât inculpatul a fost arestat și trimis în judecată pentru infracțiuni de trafic de stupefiante și pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul, a datelor cu privire la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pentru a reține aspectul arătat mai înainte, instanța a avut în vedere, pe de o parte, modalitatea premeditată în care se presupune că au fost săvârșite faptele, care implică achiziționarea și asigurarea introducerii în mod fraudulos în țara a unei cantități mari de droguri de risc (cannabis), atragerea unor alte persoane în activitatea infracțională, precum și atitudinea inculpatului de ignorare cu desăvârșire a normelor legale în ceea ce privește deținerea și vânzarea de substanțe interzise și nu în ultimul rând impactul produs asupra opiniei publice.
Toate aceste aspecte denotă un grad foarte mare de indiferență și o totală lipsă de respect față integritatea corporală și sănătatea persoanelor care urmau să achiziționeze respectivele substanțe dar și față de repercusiunile legale ale faptelor acestuia, manifestând o îndrăzneală deosebită, prin achiziționarea unei cantități mari de droguri de risc. Nu în ultimul rând, judecătorul va reține și caracterul bine organizat al activității desfășurate de inculpat, acesta achiziționând din străinătate un drog de risc, asigurând realizarea transportului acestui drog, prin disimularea în alte bunuri, determinând o persoană care nu cunoștea conținutul acestor bunuri să le transporte în România și să le predea unei alte persoane care de asemenea, nu cunoștea conținutul lor, urmărind ca în final să intre în posesia lor, acțiune nerealizată în condițiile intervenției organelor de urmărire penală.
Starea de pericol pentru ordinea publică mai rezultă și din circumstanțele personale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior prin sentința penală nr.127/2013 a Tribunalului Băcău, definitivă prin nerecurare la 09.10.2013, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, a cărei executare a fost suspendată condiționat, faptele pentru care este cercetat inculpatul fiind comise în termenul de încercare al acestei condamnări. Cunoscând că a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor fapte intenționate prevăzute de legea penală, inculpatul a ales să săvârșească noi fapte penale, fapt care denotă un grad sporit de indiferență față de normele legale și o relativă lipsă de grijă față de repercusiunile pe care ar putea să le suporte, împrejurare care îndreptățește presupunerea rezonabilă că odată pus în libertate acesta ar putea săvârși din nou fapte similare.
În ceea ce privește durata stării de arest preventiv, judecătorul a apreciat că o durată a stării de arest preventiv de aproximativ șapte săptămâni, prin raportare la complexitatea cauzei și actele de cercetare pe care aceasta le-a presupus până în acest moment în faza de urmărire penală, în acest interval dosarul parcurgând procedura de cameră preliminară și ajungând în faza de judecată, nu depășește limitele unei durate rezonabile a stării de arest iar împrejurarea că s-a depășit faza de cameră preliminară nu justifică, în aprecierea instanței, lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual.
Tribunalul a apreciat că în raport de datele arătate mai înainte, măsura arestării preventive este singura care poate conduce la realizarea scopurilor prev. de art. 202 Cod procedură penală, luarea unor alte măsuri preventive, cum este arestul la domiciliu la care a făcut referire inculpatul prin apărătorul ales, nefiind de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, măsura respectivă nefiind compatibilă cu gradul de pericol social al inculpatului și al faptelor pentru care acesta este cercetat, obligațiile ce s-ar putea fixa în sarcina lui nefiind suficiente pentru garantarea siguranței societății, inculpatul prezentând o stare de pericol pentru ceilalți membri ai societății la acest moment.
Raportat la cele expuse mai sus, instanța a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, apreciind totodată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au încetat până la această dată și nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive, situație în care s-ar fi impus revocarea măsurii arestării preventive.
În consecință, judecătorul, în baza art.362 Cod procedură penală rap. la art. 208 Cod procedură penală cu referire la art. 207 alin.3 și 4 Cod procedură penală a constat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpatului R. D., apreciind ca fiind justificată menținerea stării de arest a acestuia.
Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului R. D. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Motivele invocate au fost consemnate pe larg în practicaua prezentei încheieri.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei s-au reținut următoarele:
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit internațional de droguri de risc, participație improprie la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc (în modalitatea transportului) și participație improprie la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc (în modalitatea deținerii de droguri de risc în vederea vânzării), prev. de art. art.3 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen., art.52 alin.3 rap. la art. art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și art.52 alin.3 rap. la art. art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen., toate cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
În concret s-a reținut în sarcina acestuia că la data de 08.04.2014, prin intermediul firmei de curierat ., a introdus în România cantitatea de 3544,3 grame cannabis iar ulterior, pentru a intra în posesia cantității de droguri, a fost ajutat de numiții T. M. (persoană care a transportat pe teritoriul României, de la graniță până în municipiul București, cantitatea de 3544,3 grame cannabis fără a cunoaște natura substanțelor transportate) și Gioglea C. G. (persoană care a deținut în data de 08.04.2014 în autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ cantitatea de 3544,3 grame cannabis fără a cunoaște natura substanțelor deținute).
Așa cum în mod just a sesizat și judecătorul fondului, temeiurile pentru care s-a adoptat măsura arestării preventive împotriva inculpatului au fost analizate în luna aprilie 2014 când a fost admisă propunerea Parchetului în acest sens și acestea nu s-au modificat la acest moment procesual.
Astfel, se observă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru faptele de mai sus, constatându-se că probele administrate confirmă suspiciunea săvârșirii infracțiunilor pentru care acesta este cercetat. Fiind epuizată și faza camerei preliminare, s-a dispus începerea judecății acțiunii penale, iar împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și a colaborat cu organele de anchetă nu poate contrabalansa gravitatea acuzațiilor formulate împotriva sa.
Este de principiu că infracțiunea de trafic de stupefiante este una de o gravitate deosebită, aspect confirmat chiar de legiuitor care a inclus această faptă printre cele exclusiv enumerate de disp. art. 223 alin. 2 Cod proc. penală.
Pe de altă parte, este binecunoscut că la analiza pericolului social al inculpatului și care stă la baza adoptării unei măsuri preventive, nu poate fi ignorat pericolul social al faptei săvârșite, pericol reliefat prin gravitatea acesteia, modalitatea și circumstanțele de comitere și urmările produse.
Este de observat că, în mod just la menținerea măsurii arestării preventive, instanța de fond a ținut cont de împrejurarea că inculpatul se presupune că a profitat de buna credință a altor persoane pe care le-a determinat să transporte în România cantitatea de droguri achiziționată, fără a cunoaște conținutul transportului, fiind evidentă periculozitatea și caracterul organizat al activității derulate de acesta.
Pe de altă parte, nu poate fi ignorată nici antecedența penală a inculpatului care denotă o lipsă de respect pentru valorile ocrotite de societate și care nu a înțeles caracterul punitiv și de reeducare al pedepselor stabilite anterior.
În raport de toate aceste considerente, se apreciază că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea faptei comise și cu stadiul cercetărilor, judecata fiind la început și neadministrându-se probatorii esențiale, dar și cu circumstanțele personale ale inculpatului.
Așadar, în acord cu judecătorul fondului, Curtea constată că o măsură preventivă mai ușoară nu se impune la acest moment procesual, sens în care în temeiul disp. art. 206 rap. la art. 362 Cod proc. penală va fi respinsă ca nefondată contestația inculpatului, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de inculpatul R. D. împotriva încheierii din data de 28 mai 2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 14.
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 Cod proc. penală obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu contestatorului din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2014.
Președinte, Grefier,
G. M.-E. C. G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 320/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
