Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 556/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 556/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 556/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.556/A
Ședința publică din data de 30.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. S.
JUDECĂTOR: G. C. A.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror E. – Eliana B.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petenta ., împotriva sentinței penale nr. 627/28.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta – petentă ., prin consilier juridic V.-O. C., în baza delegației nr. 114/29.04.2014 pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție, din oficiu, admisibilitatea prezentului apel, raportat la dispozițiile tranzitorii prevăzute de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 coroborate cu dispozițiile art. 2781 alin. 10 din vechiul Cod de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, față de caracterul definitiv al sentinței penale nr. 627/28.02.2014, solicită respingerea apelului ca inadmisibil.
Apelanta – petentă ., prin consilier juridic, lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra apelului de fata,
P. sentința penala nr. 627/28.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, a fost admisa excepția tardivității introducerii plângerii, excepție invocată de reprezentantul Ministerului Public si a fost respinsa plângerea formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata . tardiv introdusă.
A fost mentinuta rezoluția procurorului de caz din data de 02.09.2013 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/P/2011, precum și rezoluția prim-procurorului aceluiași parchet nr. 2409/II-2/2013 din data de 02.11.2013.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a fost obligata petenta la plata sumei de 30 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege.
Potrivit art. 2781 alin.1 C.pr.pen., „După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.”
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că: „În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.”
Termenul în care prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București era obligat, conform art. 277 C.pr.pen., să soluționeze plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, era de 20 de zile de la înregistrarea la P. a acestei plângeri, în cauză, începând cu data de 10.10.2013 depusă de la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și conform plicului depus de petentă la termenul de judecată și expirând la data de 31.10.2013.
S-a retinut că, de la momentul înregistrării plângerii (în cauză 10.10.2013), petenta avea la dispoziție un interval de timp de maxim 40 de zile (n.i. - în fapt 44 de zile) pentru a formula plângere la instanță împotriva procurorului de caz.
Ori, acest termen a fost depășit în cauză, din moment ce petenta a depus plângerea la instanță abia la data de 10.12.2013, în condițiile în care termenul de 40 de zile expira la data de 22.11.2013, dacă prim procurorul nu se pronunța până la data de 30.10.2013, astfel cum s-a întâmplat în prezenta cauză.
În cauză prin înregistrarea la P. a plângerii la data de 10.10.2013 prim procurorul trebuia să se pronunțe în maxim 20 de zile, lucru care nu s-a întâmplat, rezoluția acestuia fiind emisă la o dată ulterioară, respectiv 02.11.2013.
Tocmai pentru a nu se ajunge la situații de tergiversare, legea a prevăzut obligația depunerii plângerii la instanță în termen de 20 de zile de la data când se consideră că a expirat termenul inițial de 20 de zile în care prim procurorul trebuia să se pronunțe.
Intenția legiuitorului a fost tocmai aceea de a sancționa pasivitatea primului procuror, în acest sens existând soluții și în practica judiciară (ex: decizia nr. 209/2005 a completului de 9 judecători ai ICCJ).
În cauză petenta a depus plângerea, depășindu-se însă termenul de 40 de zile în care era obligat să o depună la instanța de judecată conform art. 2781 alin. 2 C.pr.pen.
Textul de lege este imperativ și nu prevede posibilitatea depunerii plângerii ulterior comunicării soluției prim procurorului, decât dacă acesta a răspuns în termenul legal prevăzut de art. 277 C.p.p., ceea ce în cauză nu s-a întâmplat
Faptul că petenta a depus plângerea la instanță după comunicarea de către prim procuror a soluției de respingere a plângerii nu este de natură a înlătura consecințele depunerii acesteia peste termenul prev. de art. 2781 alin. 2 C.p.p., aceasta și deoarece legea prevede ipoteza în care prim procurorul nu răspunde în termenul legal, situație în care petentul era obligat să depună plângere la expirarea acelui termen și nu să aștepte comunicarea ulterioară a soluției de către prim procuror.
P. decizia nr. 15/2009 într-un recurs în interesul legii ÎCCJ a statuat că interpretând dispozițiile art. 278 alin. 3 și art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală sub aspectul naturii juridice a termenelor, că acestea sunt termene de decădere.
Datorită specificului lor actele procedurale au o anumită durată în timp, trebuind să fie îndeplinite într-un interval strict delimitat de lege.
În acest sens, prin art. 185 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a reglementat că nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru executarea unui drept procesual atrage decăderea din exercițiul acelui drept și nulitatea actului făcut peste termen.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel petenta ..
Examinând apelul, Curtea constata că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege.
Or, potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. 10 C.p.p., astfel cum au fost modificate prin Legea 202/2010 „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 din același text de lege, este definitivă”, nefiind susceptibilă a fi atacată nici cu apel și nici cu recurs, norma legală intrând în vigoare în data de 25.11.2010, deci anterior pronunțării sentinței atacate.
Cum potrivit dispozițiilor legale, sentințele pronunțate în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a C.P.P. sunt definitive, apelul declarat de petent este inadmisibil, fiind exercitată o cale de atac neprevăzută de lege.
Avand in vedere considerentele mai sus expuse Curtea va respinge ca inadmisibil apelul declarat de petenta . împotriva sentintei penale nr. 627/28.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti, sentinta impotriva careia, conform disp. art.2781 alin. 10 Cod pr.penală, nu mai poate fi exercitată o altă cale ordinară de atac, hotărârile pronunțate potrivit alin. 8 al aceluiași articol, fiind definitive.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de petenta . împotriva sentintei penale nr. 627/28.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.
Obligă apelanta petentă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2014.
C. S. G. C. A.
Grefier
VICTORIȚA S.
Red./tehnored. GCA
Jud. fond. M.D.C.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 557/2014. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 190/2014.... → |
|---|
