Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1024/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1024/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-08-2015 în dosarul nr. 1024/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1024
Ședința publică din data de 21 august 2015
Completul compus din
Președinte: M. C. M.
Judecător: R. A. A.
Grefier: P. I. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror E. I..
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-inculpat D. M. A., împotriva sentinței penale nr. 96/28.05.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.08.2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, în temeiul art. 391 alin. 1 N.cp.p, a stabilit data pronunțării la 21.08.2015, când, în aceeași compunere, a dispus astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sp. nr. 96/28.05.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul penal nr._ s-a dispus în temeiul art. 396 alin. 1 și alin. 2 Cpp, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cpp, condamnarea inculpatului D. M. A. (născut la data de 04.04.1995 în Mun. G., județul G., cu domiciliul în ., CNP_, fiul lui V. și E., cetățenia română) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 32 alin. 1 Cp, raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cp, la pedeapsa de 1(un) an închisoare.
În temeiul art. 96 alin. 4 Cp s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr. 4036 din 18.11.2014 în dosar_/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin neapelare la 16.12.2014, și s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art. 41 Cp s-a constatat că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art. 43 alin. 1 Cp, pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 32 alin. 1 Cp, raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cp, a fost adăugată la pedeapsa anterioară neexecutată de 2 ani și 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 4036 din 18.11.2014 în dosar_/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin neapelare la 16.12.2014, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 (trei) ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art. 66 alin. 1 Cp, s-au interzis inculpatului exercitarea următoarelor drepturi pe o perioadă de 3 ani:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice,
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,
În temeiul art. 404 alin. 5 Cpp, inculpatul este lipsit de drepturile prev. de art. 65 Cp, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, pe durata prevăzută în același articol.
În temeiul art. 404 alin. 4 lit a Cpp, raportat la art. 72 Cp s-a dedus din durata pedepsei stabilite, perioada în care inculpatul s-a aflat în stare de reținere și arest preventiv, respectiv 16.01.2015, ora 19.00 – la zi.
În temeiul art.399 alin. 1 Cpp, s-a dispus menținerea măsurii preventive a arestului preventiv cu privire la inculpatul D. M. A..
În temeiul art. 397 alin. (1) Cpp rap. la art. 1.349 Cod civil, coroborat cu disp. art. 25 alin. (1) Cpp, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cpp a fost obligat inculpatul D. M. A. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. cu nr. 200 P/2015 din data de 26.11.2014 a fost trimis în judecată inculpatul D. M. A. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. și ped. de art. 32 rap. la art. 228 alin 1 – 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cp, cu aplic. art. 41 Cp
În sarcina inculpatului, prin actul de sesizare, s-a reținut că în ziua de 16.01.2015, orele 11.00, acesta a pătruns prin escaladarea gardului împrejmuitor în curtea locuinței numitului G. A. M. din ., sărind gardul împrejmuitor din plasă de sârmă, și apoi prin spargerea unui geam termopan de la una din ușile de acces a intrat și în locuință. Aici a început să smulgă firele din cupru ale instalației electrice care era montată pe pereții locuinței, fiind surprins de către lucrătorii de poliție care au reușit să-l prindă și să-l aducă la sediul secției.
Situația de fapt reținută prin actul de sesizare a fost probată cu ajutorul următoarelor mijloace de probă: declarație persoană vătămată, declarații martori, declarație inculpat, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșă fotografică.
În faza de judecată, inculpatul a declarat că solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor. În temeiul art. 375 Cpp coroborat cu art. 396 alin. 10 Cpp, instanța a admis solicitarea ca judecata să aibă loc în condițiile art. 374 alin. 4 Cpp, pe baza dovezilor administrate în dosarul de urmărire penală nr. 200/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A..
În raport de aceste probe instanța a reținut aceeași situație de fapt ca ce expusă în rechizitoriu și recunoscută de inculpat.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin 1 – 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cp.
La individualizarea pedepsei și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cp și art. 396 alin. 10 Cpp, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în plină zi, prin efracție și prin violare de domiciliu, urmărindu-se sustragerea unor elemente din cupru din cadrul instalației electrice a imobilului, vădind determinare și o bună cunoaștere a modalității de a acționa pentru săvârșirea unei astfel de fapte, executarea fiind întreruptă prin apariția spontană a unei persoane.
De asemenea, studiind cazierul inculpatului, instanța a constatat că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de același tip.
În ceea ce privește conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, inculpatul a recunoscut și regretat faptele săvârșite și astfel și-a asumat greșeala pe care a făcut-o. A înțeles să beneficieze de prevederile art. 374 alin. 4 rap. la art. 396 alin. 10 Cpp
Pentru aceste motive, instanța s-a orientat către minimul special prevăzut de lege în ceea ce privește durata pedepsei, aplicând pedeapsa de 1 an închisoare.
Instanța a reținut și că inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa de 2 ani și 8 luni cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani prin sentința penală nr. 4036 din 18.11.2014 în dosar_/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin neapelare la 16.12.2014.
Conform art. 96 alin. 4 Cp, dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.
Instanța a constatat că fapta a fost săvârșită în 16.01.2015, în interiorul termenului de încercare de 3 ani stabilit prin sentința penală nr. 4036 din 18.11.2014 în dosar_/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin neapelare la 16.12.2014. Prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 96 alin. 4, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 10 din Legea nr. 187/2012, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă. Întrucât noua lege penală a intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, rezultă că fapta săvârșită în 16.01.2015 a fost comisă sub legea nouă.
Conform art. 41 Cp, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. În această situație, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni, în interiorul termenului de încercare, inculpatul a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. Prin raportare la art. 43 alin. 1, instanța a reținut că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, urmând ca pedeapsa stabilită pentru această infracțiune să se adauge la pedeapsa anterioară neexecutată.
Față de gravitatea faptei săvârșite, instanța a apreciat că se impune interzicerea exercitării următoarelor drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, în conformitate cu prevederile art. 66 Cp.
În baza art. 399 Cpp a menținut arestarea preventivă a inculpatului iar în baza art. 72 Cp a dedus privarea de libertate a inculpatului în cauză, respectiv de la 16.01.2015 la zi.
Pe latură civilă, reținând și acordul inculpatului, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata către aceasta a daunelor materiale.
Împotriva sentinței a formulat apel inculpatul.
Apelul nu a fost motivat în scris însă în susținerea orală a acestuia s-a solicitat reindividualizarea sancțiunii, respectiv reducerea pedepsei principale aplicate de prima instanță.
În apel, inculpatul nu a dorit să dea alte declarații și nu au fost administrate probe noi.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că apelul formulat în cauză este fondat însă pentru alte considerente decât cele invocate.
Astfel, situația de fapt a fost stabilită în mod corect de instanța de judecată, probele administrate în faza de urmărire penală conducând la certitudinea existenței faptei descrise precum și la săvârșirea acesteia de către inculpat. De altfel, această situație nu a fost contestată de inculpat care a solicitat judecata conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii.
De asemenea, încadrarea juridică oferită faptei este corectă. Cu privire la critica formulată prin apărător vizând reținerea eronată a violării de domiciliu, instanța o consideră neîntemeiată raportat la textul de lege – art. 229 al. 2 lit. b Cp care prevede expres că fapta de furt este mai gravă, devenind calificată, dacă se săvârșește prin violare de domiciliu. În speță, este mai presus de orice dubiu că inculpatul a pătruns în locuința persoanei vătămate fără acordul acesteia, acțiunea care realizează conținutul infracțiunii de violare de domiciliu. În mod corect însă aceasta nu a fost reținută ca și infracțiune distinctă, ea fiind inclusă, prin voința legiuitorului, în conținutul infracțiunii complexe de furt calificat în forma prevăzută de articolul de lege menționat.
Cu privire la motivul principal de apel invocat, respectiv cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, Curtea constată că la individualizarea pedepselor trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
În speță, în mod corect a reținut judecătorul ca circumstanță care conferă faptei un grad de pericol mai ridicat faptul că inculpatul a pătruns în locuința unei persoane, pe timp de zi, dovedind abilități pentru astfel de fapte precum și o deosebită îndrăzneală. În plus, conform fișei de cazier, inculpatul a mai fost sancționat administrativ în două rânduri pentru violare de domiciliu, aspect care indică predilecția acestuia de a pătrunde fără drept în locuința altor persoane, existând deci o periculozitate sporită prin riscul producerii unor urmări mai grave.
În raport de acestea, aplicarea pedepsei într-un cuantum apropiat de minim (minim care în speță este 8 luni) apare ca o sancțiune suficient de blândă, nefiind justificată reducerea pedepsei.
De asemenea, în mod corect instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 96 al. 4 Cp vizând revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare și a dispus și executarea acesteia, alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat, conform regulilor stabilite pentru recidivă.
Cu toate acestea, instanța a omis să facă și aplicarea dispozițiilor privind deducerea privării de libertate în cauza în care s-a pronunțat sp. 4036/2014 a Jud. sector 4 București, respectiv perioada 02.09._14.
Față de acestea, admițând apelul formulat de inculpat, instanța va dispune deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei de privare de libertate menționată, care se va adăuga arestului preventiv din prezenta cauză de la 16.01.2015 la zi
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, suma de 390 lei reprezentând onorariu avocat oficiu avansându-se din fondurile Ministerului Justiției. În ceea ce privește onorariul avocatului din oficiu, Curtea remarcă faptul că în cuprinsul delegației se menționează 260+260 lei, însă reține că în conformitate cu Protocolul prin care s-au stabilit onorariile apărătorilor, pentru asistența juridică la verificarea măsurilor preventive s-a stabilit un cuantum de 130 lei și nu 260 lei. Pe cale de consecință, Curtea a acordat onorariu conform actului menționat și nu în cuantumul indicat în cuprinsul delegației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 al. 1 pct. 1 lit. a Cpp admite apelul formulat de inculpatul D. M. A. împotriva sp. nr. 96/28.05.2015 a Jud. A..
Desființează în parte sentința penală apelată și pe fond, rejudecând:
Deduce din pedeapsa aplicată perioada privării de libertate din cauza în care s-a pronunțat sp. nr. 4036/2014 a Jud. Sector 4 București, respectiv 02.09._14, perioadă care se adaugă celei din prezenta cauză, respectiv de la 16.01.2015 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 390 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.08.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. MOISĂADINA A. R.
GREFIER,
I. M. P.
Red./Dact. MCM
18.09.15 2 ex.
Jud. fond: C. G. P., Jud. A.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 431/2015.... → |
|---|
