Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 675/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 675/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 675/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 675/C
Ședința din publică din data de 5 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. R.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC –P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul B. A. împotriva încheierii de ședință din data de 08.08.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ 4*.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat B. A. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat P. L., cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București și atașată la fila 32 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat B. A., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației formulate de inculpat, în temeiul dispozițiilor art. 425 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea încheierii contestate și pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, dintre cele prev. de art. 202 alin. 4 Cod procedură penală.
În acest sens, consideră că încheierea prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv este netemeinică, în considerarea faptului că ar exista suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură penală. Însă, arată că fapta a fost săvârșită în anul 2006, iar autorii acelei fapte au fost judecați și condamnați definitiv, iar suspiciunea că inculpatul s-ar fi aflat împreună cu ceilalți trei inculpați la acel moment s-a menținut pe parcursul celor 8 ani, timp în care inculpatul a desfășurat o viață socială liberă și a lucrat.
Consideră că nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile prev. de art. 223 alin. 1 Cod procedură penală, în condițiile în care inculpatul nu a luat legătura cu niciunul dintre ceilalți inculpați, nu a influențat martorii cauzei, cu atât mai mult cu cât, partea vătămată nu a reclamat faptul că inculpatul B. A. ar fi influențat-o în vreun fel în acești 8 ani. De asemenea, arată că în această perioadă de timp inculpatul nu a mai săvârșit alte infracțiuni, sens în care pericolul social pentru ordinea publică în ceea ce privește săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor s-a diminuat în mod considerabil.
Totodată, arată că până la acest moment nu s-au administrat probe cu privire la inculpatul B. A., ci doar cu privire la inculpatul B. D. și B. F.. Menționează că există două declarații date în cauză, una în cursul anului 2006 și alta la momentul luării măsurii arestului preventiv.
Consideră că nu există indicii temeinice că inculpatul B. A. ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi dispusă o măsură de maximă severitate, respectiv arestul preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației astfel formulate, ca nefondată, apreciind că în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, constatându-se că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de tentativă de omor, faptă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată la data de 30.01.2014. În acest sens, face trimitere la mijloacele de probă indicate și dezvoltate în actul de sesizare al instanței, respectiv: procesul-verbal de constatare întocmit cu prilejul găsirii părții vătămate, declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de recunoaștere din planșă fotografică a inculpatului B. A. de către partea vătămată, declarațiile martorilor și rapoartele de expertiză efectuate în cauză.
De asemenea, constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.242 Cod procedură penală, având în vedere gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, respectiv tentativă la infracțiunea de omor. Mai mult decât atât, precizează că inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale la data de 25.07.2006 și 29.08.2006, moment la care inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, iar ulterior audierii din data de 29.08.2006 s-a sustras urmăririi penale, deși acesta cunoștea că se desfășoară o procedură penală cu privire la fapta comisă, fiind prins la data de 14.07.2014 la B..
Totodată, referitor la împrejurarea că acesta a fost în țară și nu a fost depistat, arată că se relevă intenția acestuia de a se sustrage procedurilor penale care se desfășurau în prezenta cauză.
Apreciază că există riscul sustragerii inculpatului de la judecarea cauzei, iar pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și față de gravitatea infracțiunii săvârșite consideră că nu se impune luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive.
Contestatorul-inculpat B. A., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
CURTEA,
Prin încheierea de la data de 08.08.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în temeiul art. 208 al. 3 C.p.p. cu referire la art. 223 C.p.p. s-a dispus menținerea arestării preventive cu privire la inculpatul B. A..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 2593/P/2009, din data de 30.01.2014, întocmit de procuror C. Ș. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată inculpatul B. A. (cu datele personale cunoscute) - arestat preventiv în lipsă - pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art.20 C.pen. rap. la art.174 C.pen. - art.175 lit.i C.pen., cu aplic. art.75 alin.1 lit.a C.pen..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, la data de 31.01.2014, sub nr._ 4.
În fapt, s-a reținut că, la data de 23.07.2006, în jurul orei 19:00, pe o alee pietonală situată în Cartierul 16 Februarie din București, sector 1, acționând pe fondul unui conflict preexistent și profitând de starea de ebrietate a părții vătămate V. S., împreună cu alte două persoane - frații săi B. F. și B. D., inculpatul B. A. i-a aplicat părții vătămate numeroase lovituri cu picioarele, cu foarte mare intensitate, la nivelul toracelui, abdomenului și la nivel cranio-facial, provocându-i acesteia leziuni foarte grave, care i-au pus viața în primejdie.
În dovedirea situației de fapt prezentate anterior, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare întocmit cu prilejul găsirii părții vătămate V. S.; procesul-verbal de constatare încheiat de organele de poliție cu prilejul deplasării la spitalul unde a fost internată partea vătămată; declarațiile părții vătămate V. S.; raportul de expertiză medico-legală privind pe partea vătămată; xerocopia de pe foaia de observație clinică generală privind pe partea vătămată; biletul de externare din spital privind pe partea vătămată; declarațiile inculpatului B. D.; procesul-verbal privind recunoașterea din planșa fotografică a inculpatului B. D. de către partea vătămată; planșa fotografică privind recunoașterile inculpaților B. D. și B. F., și a martorului B. G. de către partea vătămată; declarațiile inculpatului B. F.; procesul-verbal privind recunoașterea din planșa fotografică a inculpatului B. F. de către partea vătămată; procesul-verbal privind recunoașterea din planșa fotografică a inculpatului B. A. de către partea vătămată, și planșa fotografică aferentă; procesul-verbal privind recunoașterea din planșa fotografică a martorului B. G. de către partea vătămată; declarațiile martorilor P. C., P. D., N. D. M., Vatco A., V. F., B. G., H. D., R. V., V. A. și S. F.; procesul-verbal privind predarea de către martorul P. C. a unui telefon mobil și planșa fotografică aferentă; procesul-verbal privind recunoașterea de către partea vătămată a telefonului mobil sustras, dintr-un grup de obiecte similare; procesul-verbal privind apelurile înregistrate în memoria telefoanelor mobile ale inculpatului B. A. și numitului C. C. D., și planșa fotografică aferentă; procesul-verbal privind informațiile furnizate de către Serviciul Român de Informații privitor la telefonul mobil sustras părții vătămate și la cartela telefonică; declarațiile inculpatului B. A..
***
Anterior sesizării instanței de fond, prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 21.09.2006 (definitivă), în dosarul nr._/3/2006, s-a dispus de către Tribunalul București - Secția a II-a Penală arestarea preventivă a inculpatului B. A. (cu datele personale cunoscute), în lipsă, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încarcerării.
De menționat că, prin respectiva încheiere de ședință (atașată în xerocopie la filele 57-58 d.u.p.) și - aferent - în mandatul de arestare preventivă nr. 394/UP/21.09.2006 (atașat în xerocopie la fila 44 d.u.p.), au fost reținute - în fapt și în drept - două infracțiuni în sarcina inculpatului:
- infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art.20 C.pen. rap. la art.174 - art.175 lit.i - art.176 lit.d C.pen., cu aplic. art.75 alin.1 lit.a C.pen. (pedepsită cu închisoare de la 10 la 25 de ani);
- infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a C.pen. (pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 de ani);
ambele cu aplic. art.33 lit.a C.pen..
Ca și temei al arestării preventive, au fost reținute cazurile de la art.148 lit.a, b și f C.proc.pen..
Între timp, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a emis mandatul european de arestare nr. 8/31.01.2007 pe numele inculpatului B. A. (atașat în xerocopie la filele 45-51 d.u.p.), dar și o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării (atașată în xerocopie la filele 52-54 d.u.p.).
La data de 17.04.2014, la solicitarea instanței, grefierul-șef al Secției I Penale a Tribunalului București a comunicat faptul că - până la acea dată - mandatul european de arestare emis pe numele inculpatului B. A. nu a fost pus în executare (fila 31).
La data de 14.07.2014, organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul de Investigații Criminale, cu adresa nr. 606.635/NAV/14.07.2014 (fila 60), prin fax, a încunoștințat instanța că inculpatul B. A. fusese reținut la aceeași dată - ora 10:45, urmând a fi prezentat (la dispoziția instanței) pentru a se dispune măsuri legale, în referire la M.A.P. nr. 394/UP/21.09.2006.
În speță, prin prisma normelor de procedură penală, Tribunalul a reținut că se impune menținerea arestării preventive.
Tribunalul reține că mijloacele de probă administrate relevă că există mai departe o presupunere rezonabilă de comitere a faptei imputate inculpatului.
Tribunalul reține că sunt de semnalat și două împrejurări favorabile inculpatului, și anume: în prezent nu mai este acuzat de săvârșirea a două infracțiuni grave - cum era la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă, ci de una singură; prin reactualizarea fișei de cazier judiciar, la data de 18.02.2014, I.P.J. V. comunică faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale (filele 17, 18).
Tribunalul mai reține și că - urmare a intrării în vigoare a Noului Cod penal - la data de 01.02.2014, infracțiunea de omor calificat (prev. și ped. de art.189 N.C.pen.) nu mai are printre împrejurările de comitere enumerate strict și limitativ de legiuitor - săvârșirea faptei „în public” (lit.i de la art.175 C.pen.), aspect care va atrage punerea în discuție a unei eventuale schimbări de încadrare juridică la momentul procesual oportun.
În final, în opinia Tribunalului nici revocarea arestării preventive, nici înlocuirea ei cu una dintre măsurile prev. la art.202 alin.4 lit.b-d N.C.proc.pen. (control judiciar, control judiciar pe cauțiune, arest la domiciliu) nu pot fi soluții de urmat în privința inculpatului, la acest moment procesual imperativă fiind cea mai severă dintre măsurile preventive - arestarea preventivă.
Împotriva încheierii penale a formulat contestație inculpatul B. A., arătând, în esență, că nu există indicii că ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată.
Examinând încheierea penală de la data de 08.08.2014, Curtea constată că prezenta contestație este nefondată.
Se susține în motivarea contestației că încheierea prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv este netemeinică, deoarece nu există suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.
Se invocă împrejurarea că fapta a fost săvârșită în anul 2006, iar autorii acelei fapte ar fi fost judecați și condamnați definitiv, suspiciunea că inculpatul s-ar fi aflat împreună cu ceilalți trei inculpați la acel moment s-a menținut pe parcursul celor 8 ani, timp în care inculpatul a desfășurat o viață socială liberă și a lucrat.
Curtea constată că, raportat la obiectul cauzei – tentativă de omor – împrejurarea că de la data săvârșirii faptei ar fi trecut 8 ani nu are relevanță, prescripția răspunderii penale nefiind împlinită.
De asemenea, trecerea unui termen de 8 ani de la data săvârșirii faptei nu are relevanță asupra măsurii preventive, în condițiile în care trecerea acestui termen îi este imputabilă inculpatului, care s-a sustras de la urmărire penală; sunt incidente astfel dispozițiile art. 223 al. 1 lit. a C.p.p.
Se observă că inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale la data de 25.07.2006 și 29.08.2006, moment la care inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, aceste declarații fiind dovada faptului că B. A. cunoștea faptul că se desfășoară o procedură penală cu privire la fapta comisă; cu toate acestea, ulterior audierii din data de 29.08.2006 s-a sustras urmăririi penale, fiind prins abia la data de 14.07.2014, la B..
Relativ la lipsa indiciilor temeinice, se mai susține că până la acest moment nu s-au administrat probe cu privire la inculpatul B. A., ci doar cu privire la inculpatul B. D. și B. F., astfel că nu există indicii temeinice că inculpatul B. A. ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Analizând dosarul de urmărire penală, Curtea constată că aceste susțineri nu corespund realității, deoarece la dosar se află declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor audiați în cauză, procesul-verbal de recunoaștere din planșă fotografică a inculpatului B. A. de către persoana vătămată, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi participat la . asupra persoanei vătămate.
Faptul că în intervalul de 8 ani de la data săvârșirii infracțiunii au fost condamnați definitiv doi dintre participanții la tentativa de omor asupra persoanei vătămate V. S. nu constituie un temei suficient pentru a se dispune punerea în libertate a inculpatului, atâta vreme cât există în continuare indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi agresat persoana vătămată împreună cu inculpații deja condamnați definitiv.
În plus, natura și gravitatea faptei, atitudinea procesuală a inculpatului, care s-a sustras urmăririi penale timp de 8 ani impun în continuare menținerea stării de arest, existând riscul ca inculpatul să se sustragă procesului penal, așa cum a făcut-o timp de 8 ani.
Sunt în continuare îndeplinite cerințele art. 223 al.1 lit. a C.p.p. și art. 223 al.2 C.p.p., o altă măsură neputând asigura buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea inculpatului de a se sustrage judecății.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 425 ind.1 rap. la art. 206 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. A. împotriva încheierii penale din data de 08.08.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe contestator la cheltuieli judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prim introducerea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 ind.1 rap. la art. 206 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. A. împotriva încheierii penale din data de 08.08.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe contestator la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.09.2014.
Președinte Grefier
R. M. L. B.
Red. RM
2 ex/29.09.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 631/2014.... | Înlocuire arestare la domiciliu. Art.221 alin. 11 NCPP. Decizia... → |
|---|
