Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 723/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 723/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 723/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.723
Ședința publică din data de 04.06.2014
Completul compus din
Președinte: G. M.-E.
Judecător: D. D.
Grefier: C. G.
Ministerului Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpatul C. C.-C. și de persoana vătămată O. Ș.-A. prin reprezentant legal O. D. împotriva sentinței penale nr.32/05.05.2014, pronunțată de Judecătoria T. M. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-inculpat personal și asistat de apărător ales, av. M. D. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/06.05.2014 și reprezentantul apelantului-persoană vătămată-O. D. personal și asistat de apărător ales, av. H. Lușu-V. în baza împuternicirii avocațiale . nr._.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la interpelarea Curții apelantul-inculpat prin apărător arată că-și menține declarațiile date în prezenta cauză și că nu are nimic de adăugat la acestea.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului, de desființare a sentinței penale nr.32/05.05.2014 a Judecătoriei T. M. și pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului pentru motivele expuse pe larg în scris.
Arată că a susținut în fața instanței de fond în probatoriu efectuarea unei expertize tehnice a unității hard a sistemului de supraveghere video a unității școlare, care în mod ciudat nu a funcționat în acea zi, motiv pentru care consideră că, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Subliniază faptul că, proba cu expertiza tehnică a unității hard este singura probă directă prin care inculpatul își poate dovedi nevinovăția, apreciind-o utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, aceasta fiind respinsă în mod nejustificat de către instanța de fond.
Mai arată că, al doilea motiv de apel privește netemeinicia soluției pronunțate de Judecătoria T. M. raportat la probatoriul care a fost administrat în cauză în legătura de situația de fapt reținută, constând în fapta inculpatului de a pune un bold în capul unui șarpe artificial de cauciuc cu ocazia explicației la orele de religie despre căderea oamenilor în păcat, și de înțepare a mai multor elevi în joc.
Apreciază că, probele administrate în prezenta cauză nu dovedesc fapta reținută în acuzare, iar declarațiile învățătorilor din acea unitate școlară au conturat faptul că inculpatul avea o relație strânsă cu elevii pe care-i implica în diverse activități extrașcolare, ori o astfel de împrejurare este incompatibilă cu un comportament de care este acuzat și pentru care este condamnat inculpatul.
Învederează faptul că, în toți anii în care inculpatul a fost profesor acesta nu a avut nici o reclamație în legătură cu vreun comportament nepotrivit al său la adresa elevilor.
Arată că, în cauză au fost audiați 4 elevi din cei 30 din clasă, au fost administrate numai probe în defavoarea inculpatului, iar din audierea martorei din oficiu Ț. N. a rezultat că incidentul nu a existat.
Mai solicită a se avea în vedere că la dosar nu se poate regăsi vreun act medico-legal eliberat de vreo unitate sanitară din care să reiasă că ar fi existat anumite leziuni la nivelul vreunui elev, ori în cazul în care ar fi existat sângerările masive astfel cum se reține în actul de sesizare al instanței de judecată, orice părinte ar fi mers la spital cu copilul său pentru a se constata leziunile și pentru a primi un tratament.
De asemenea solicită respingerea apelului părții civile, precizând că încă de la început aceasta a urmărit obținerea unor foloase materiale de pe urma presupuselor fapte. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al părții civile, având cuvântul, consideră că soluția solicitată de apărătorul apelantului-inculpat de trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize tehnice de specialitate nu este o soluție oportună, având în vedere că această probă nu este relevantă față de materialul probatoriu administrat în cauză și față de adresa școlii din care rezultă că în ziua incidentului nu s-au efectuat înregistrări datorită unor defecțiuni.
Cu privire la soluția de achitare solicitată de apărătorul inculpatul arată că va expune motivele o dată cu susținerea motivelor proprii de apel.
Arată că apelul părții civile vizează atât latura civilă cât și latura penală a procesului.
În ceea ce privește latura penală, arată că se critică soluția instanței de fond pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate, apreciind că în mod greșit s-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Învederează că, sancțiunea trebuie aplicată în raport de gravitatea faptei și în raport de persoana inculpatului, ori având în vedere circumstanțele reale și personale ale acestei fapte, apreciază că instanța de fond a efectuată o greșită individualizare a pedepsei.
Solicită a se avea în vedere că, în cauză este vorbă de calitatea de dascăl a inculpatului, care trebuia să manifeste un comportament adecvat profesiei sale, pentru a forma copiilor deprinderi sănătoase, ori în prezenta cauză acesta a creat doar o atmosferă de temere și de refuz a elevilor de a participa la ora de religie.
De asemenea solicită a se avea în vedere calitatea vulnerabilă a persoanelor vătămate care sunt elevi în vârstă de 7-8 ani.
Mai atrage atenția și asupra riscului acțiunii inculpatului care a înțepat o clasă întreagă cu un ac până a dat sângele, existând posibilitatea reală de răspândire a diferitor boli, motiv pentru care o parte din copii au și efectuat ulterior analize cu boli de transmitere prin înțepătură.
Precizează că, apelantul-inculpat nu a avut un comportament ireproșabil de dascăl, făcând referire la declarația dată de directoarea școlii, care spune că a vizionat înregistrările anteriore datei incidentului, ocazie cu care a observat pe imagini când inculpatul îi lovea pe elevi cu bățul numit „îmblânzitorul”.
Arată că, elevii erau speriați și nu doreau să mai participe la ora de religie, iar inculpatul nu a avut curajul să vorbească cu părinții, acest aspect putând evita procesul penal.
Subliniază faptul că se încearcă a se fructifica declarația elevei Ț. al cărei tată este preot și coleg cu inculpatul.
În ceea ce privește latura civilă, apreciază că instanța de fond nu a acordat daunele morale în mod potrivit, apreciind că suma de 10.000 lei solicitată compensează trauma fizică și psihică suferită de persoana vătămată Ș. A., în cauză fiind vorba de intensitatea agresiunii percepute de acest copil și de efectele ulterioare.
În concluzie solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond, iar rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se aplice o sancțiune mai aspră inculpatului față de elementele de circumstanțiere arătate, iar pe latură civilă să se mărească cuantumul daunelor morale la 10.000 lei. Pentru aceleași considerente, solicită respingerea apelului inculpatului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat conform chitanței depusă la dosar, fila nr.29.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondate a apelurilor formulate de părți și de menținere ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În ceea ce privește apelul inculpatului, arată că s-a solicitat desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize, ori conform art.420 alin.8 C.p.p. instanța de apel verifică hotărârea atacată în baza oricăror probe administrate în fața instanței de apel și a celor aflate la dosarul cauzei, această probă trebuind a fi solicitată înainte de a se acorda cuvântul în dezbateri.
De asemenea, conform art.421 alin.1 pct.2 lit.b C.p.p. arată că o soluție de desființarea cu trimitere se poate lua doar dacă se invocă un caz de nulitate absolută sau lipsă de procedură, ceea ce nu este cazul în prezența speță.
Învederează că, din întregul material probator administrat în cauză rezultă că, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de lovire, iar declarația unui minor care este și fiica unui alt preot apare ca fiind dată pro cauza, astfel încât, în raport cu toate celelalte declarații aceasta nu a putut fi luată în considerare de către instanța de fond.
În ceea ce privește cuantum amenzii aplicate inculpatului, consideră că pedeapsa și daunele morale acordate au fost corect individualizate de către instanța de fond.
Apelantul-inculpat C. C.-C., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, iar misiunea sa de dascăl a constat în aceea de a apropia copii de biserică și nu să-i bată.
Nu-și explică cum a ajuns în această situație, precizând că a avut o relație foarte bună cu toți copii din acea școală, pe care-i ducea frecvent la biserica în care slujește.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.32/05.05.2014, pronunțată în dosarul penal nr._, Judecătoria T. M., în baza art.180 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, a hotărât condamnarea inculpatului C. C. C. (posesor C.I. ..R., nr._, CNP-_, născut la data de 03.10.1984 in mun. T. M., jud. Teleorman, fiul lui M. și M., cetățenia Română, studii - superioare, ocupația – preot - Catedrala Sf. H., din mun.T. M., domiciliat în mun.T. M., ..M1, ., fără antecedente penale), la 1.000 (o mie) lei amendă pentru infracțiunea de lovire săvârșită în dauna părții vătămate O. Ș. A..
În baza art.180 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 1.000 (o mie) lei amendă pentru infracțiunea de lovire săvârșită în dauna părții vătămate B. Lucas A..
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.c din vechiul Cod penal, contopind pedepsele, tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1.000 (o mie) lei amendă penală.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile O. D. M., suma de 860 lei cu titlu de cheltuieli materiale, 5.000 lei cu titlu de daune morale și 1.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul este preot de profesie, iar în anul școlar 2012 - 2013 a predat religia la Școala Gimnazială M. cel B. din T. M.. În ziua de 26 februarie 2013, inculpatul a avut ore la clasa a II-a B, printre elevii acestei clase numărându-se și O. Ș. A. și B. Lucas A.. Pornind de la tematica orei de curs, inculpatul a încercat să-i antreneze pe copii într-un joc interactiv cu privire la păcatul originar și semnificația religioasă a șarpelui. În acest scop a luat de pe banca martorei Ț. N. E. un șarpe de jucărie din cauciuc și i-a atașat în gură un ac cu gămălie luat de pe panoplia din perete. A spus apoi copiilor că va face o magie și va învia șarpele după care a mers printre bănci și i-a înțepat pe mâini pe unii dintre ei. Câtorva elevi, printre care părțile vătămate și B. A., le-a curs sânge din zona înțepată. Partea vătămată O. Ș. L., dar și alți elevi, au fost înțepați de două ori.
Susținerile inculpatului potrivit cărora sunt contradicții între declarații au fost apreciate ca fiind nefondate. Toți martorii audiați de instanță și-au menținut declarațiile date în timpul urmăririi penale. În raport de acestea, s-a apreciat că eventualele omisiuni din declarațiile date în fața instanței sunt datorate trecerii unei perioade mari de timp între momentele în care au fost luate precum și faptului că unii martori au aflat de la copii lor despre evenimentele întâmplate la ora de religie. S-a mai arătat că inculpatul avea posibilitatea să insiste cu întrebări pentru a lămuri aspecte pe care le considera favorabile pentru apărarea sa, însă nu s-a prevalat de acest drept.
Nu în ultimul rând, instanța a reținut că inculpatului i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară pentru comportamentul său în clasă, sancțiune pe care nu a contestat-o în instanță, aspect ce conturează o acceptare a vinovăției sale.
La individualizarea pedepsei aplicate prima instanță a ținut seama de prevederile art.72 din vechiul Cod penal, reținând atât gravitatea relativ ridicată a faptelor ce rezultă din modul și împrejurările în care au fost săvârșite, precum și vârsta și calitățile părților vătămate, dar și persoana inculpatului care, deși a negat faptele comise, este tânăr și nu este cunoscut cu antecedente penale.
În raport de aceste criterii, s-a apreciat de către instanță că aplicarea unor pedepse cu amendă al cărei cuantum să fie majorat față de minimul special, respectiv de câte 1.000 lei, este de natură să asigure scopul pedepsei, dar și reinserția socială a inculpatului și îndreptarea sa.
Sub aspect civil, instanța a reținut că reprezentantul legal al părții vătămate O. Ș. L., O. D. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 860 lei reprezentând costurile suportate cu investigații medicale, consult psihologic și transport pe ruta T. M. – București. A mai solicitat obligarea inculpatului și la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale motivând că, în calitate de părinți, au fost șocați de comportamentul agresiv al inculpatului, iar fiul lor a fost afectat psihic.
Având în vedere înscrisurile medicale depuse la dosar (scrisoare medicală și facturi emise de Centrul medical Sanador) și declarațiile martorilor O. F. și G. I., instanța de fond a constatat că partea civilă a făcut dovada cheltuielilor materiale de 860 lei solicitate constând în consultații și analize medicale, consiliere psihologică și transport pe ruta T. M. – București.
În ceea ce privește daunele morale, prima instanță a apreciat că este în afara oricărei îndoieli că partea civilă a suferit un prejudiciu moral. Împrejurarea că acul cu care a fost înțepat fiul său a fost folosit în același scop și pentru înțeparea altor copii din clasă, precum și posibilitatea transmiterii unei boli grave prin contaminarea sângelui (în aceeași clasă a fost depistat un elev bolnav de hepatită) este de natură să creeze panică și teamă pentru orice părinte responsabil.
S-a precizat că o compensare a prejudiciului moral poate fi realizată, în opinia instanței, prin obligarea inculpatului la plata unei sume în cuantum de 5.000 lei.
Așa fiind, în conformitate cu art.19 Cod pr.penală rap. la art.1357 și urm. Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile O. D. M. 860 lei cu titlu de cheltuieli materiale și 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul C. C.-C. și partea civilă O. Ș.-A., inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, achitarea sa, iar partea civilă solicitând majorarea pedepsei și a cuantumului daunelor morale.
În motivarea scrisă a apelului (filele 10-15) inculpatul, prin apărătorul ales, susține că probatoriul administrat în cauză nu duce la concluzia că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, dubiul profitându-i. Arată că probele administrate și apărările sale nu au fost analizate în profunzime, mergându-se mai mult pe un impact emoțional al evenimentelor care a făcut să nu fie analizate probele propuse în apărare.
Susține că învinuirea care i se aduce este nereală, aspect confirmat de martorii S. A. - învățătoarea clasei, Marza M., Ț. N., celelalte cadre didactice, care au relevat atașamentul copiilor față de persoana sa.
În subsidiar, arată că în fapt i-a implicat pe copii într-un joc pentru a le demonstra că șarpele este un animal rău, fără a exista vreo intenție de a-i vătăma, aspect confirmat de lipsa vreunui certificat medico-legal și a unor zile de îngrijiri medicale.
În motivarea scrisă a apelului (filele 3-9) partea civilă, prin apărătorul ales, solicită majorarea pedepsei aplicate inculpatului prin prisma pericolului social al faptei săvârșite și al datelor care circumstanțiază persoana inculpatului.
De asemenea, solicită majorarea daunelor morale pentru acoperirea integrală a prejudiciului de natură patrimonială suferit.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 Cod pr.penală, apelul fiind devolutiv, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în mod nemijlocit în fața primei instanțe, din care rezultă că inculpatul C. C.-C. a înțepat-o în mână pe partea vătămată minoră O. Ș.-A. cu un ac cu gămălie, în două rânduri, iar pe partea vătămată B. Lucas-A. a înțepat-o în palmă cu același ac cu gămălie.
Critica apelantului-inculpat referitoare la greșita condamnare este nejustificată, judecătoria reținând în mod corect că probatoriul administrat duce la concluzia că inculpatul, cu intenție, a înțepat părțile vătămate în palmă în cadrul unei demonstrații petrecută în timpul orei de religie, pentru a arăta elevilor că șarpele este un animal rău și viclean.
Probele care dovedesc, dincolo de orice dubiu, faptul că inculpatul a înțepat părțile vătămate cu un bold înfipt în gura șarpelui, sunt declarațiile constante ale părților vătămate, ale celorlalți elevi înțepați care însă nu au formulat plângere penală, depozițiile părinților acestora, coroborat în parte cu declarația inculpatului care recunoaște folosirea șarpelui găsit pe banca martorei Ț. N.-E., mai puțin aspectul privind atașarea boldului și înțeparea elevilor cu acesta. Mai mult, în declarația dată (fila 19 verso dup) acesta arată că “i-am atins pe unii dintre ei, la cererea acestora, cu respectivul șarpe din plastic”, ori dacă boldul nu ar fi fost înfipt în șarpe este lipsit de logică să-i fi atins pe elevi cu un șarpe din plastic, experiment care nu ar fi demonstrat nimic.
Singura probă care confirmă apărarea inculpatului este declarația martorei Ț. N.-E., însă privită în contextul întregului material probator administrat în cauză apare ca nesinceră și în mod corect a fost înlăturată de către prima instanță.
De asemenea, expertiza hardului ce stochează imaginile surprinse în clasă de camerele de supraveghere nu putea fi efectuată, în condițiile în care conducerea școlii a arătat faptul că în ziua respectivă camerele de supraveghere nu erau funcționale.
Ca atare, nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că materialul probator nu demonstrează vinovăția sa, iar pe de altă parte sub aspectul laturii subiective nu se poate vorbi de o culpă, inculpatul acționând cu intenție și conștientizând urmarea faptei sale, respectiv durerile fizice cauzate părților vătămate. Faptul că nu au fost eliberate certificate medico-legale care să ateste leziunile cauzate părților vătămate nu înlătură răspunderea penală a inculpatului, acesta fiind trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru lovirea părților vătămate, lovire ce inerent a cauzat o suferință fizică, leziunile fiind observate de părinții minorilor. De altfel, părinții celor două părți vătămate au contactat-o telefonic pe martora S. A., învățătoarea clasei a II-a B, pentru a o informa despre cele întâmplate la ora de religie și relatate de copii.
Așadar, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată în cauză, împrejurare ce în mod corect a condus la condamnarea inculpatului.
Referitor la apelul părții civile Curtea îl privește ca nefondat, atât pedeapsa stabilită de prima instanță cât și cuantumul daunelor morale fiind just apreciat în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului și prejudiciul moral cauzat părții vătămate O. Ș.-A..
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe Curtea, în temeiul art.421pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. C. C. și partea civilă O. D. M. împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 5 martie 2014 pronunțată de Judecătoria T. M., județul Teleorman, în dosarul nr._ .
Văzând și disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C. C. C. și partea civilă O. D. M. împotriva sentinței penale nr.32 din data de 5 martie 2014 pronunțată de Judecătoria T. M., județul Teleorman, în dosarul nr._ .
În temeiul dispozițiilor art.275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelanții la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. M.-E. D. D.
GREFIER,
C. G.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.5/03.09.2014
Jud.T. M. – jud. I.V.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 794/2014.... | Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 721/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
