Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 721/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 721/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 721/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 721
Ședința publică din data de 04.06.2014
Completul compus din
Președinte: G. M.-E.
Judecător: D. D.
Grefier: C. G.
Ministerului Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul Pîrlețeanu N. împotriva sentinței penale nr.694/10.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a răspuns apelantul-inculpat personal, în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu, av.B. V. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av.A. I. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/27.05.2014, eliberată de Baroul București- Serviciul de Asistență Judiciară, fila nr.28, lipsind intimata C. A..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de judecată.
Curtea acordă posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu apelantul-inculpat.
Apărătorul din oficiu pentru apelantul-inculpat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a discuta cu partea pe care o asistă.
Apelantul-inculpat precizează că înțelege să solicite acordarea unui termen de grefă pentru a se consulta cu apărătorul din oficiu și a studia dosarul.
Curtea încuviințează cererea apărătorului din oficiu și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea acestuia să se consulte cu apelantul-inculpat.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a răspuns apelantul-inculpat personal, în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu, av.B. V., lipsind intimata C. A..
Apărătorul din oficiu pentru apelantul-inculpat, având cuvântul, arată că partea pe care o asistă dorește să depună la dosar un set de înscrisuri, cu rugămintea ca să se efectueze o xerocopie și să se înapoieze originalele.
Reprezentanta Ministerului Public studiind setul de acte prezentat de apărătorul apelantului-inculpat nu se opune primirii la dosar a înscrisurilor în circumstanțiere.
Curtea încuviințează pentru apelantul-inculpat depunerea înscrisurilor în circumstanțiere prezentate la acest termen de judecată, fiind efectuate copii de pe actele prezentate și restituite originalele.
La interpelarea Curții apelantul-inculpat arată că dorește să dea o declarație în prezenta cauză și să i se comunice un exemplar al acesteia.
Curtea procedează la audierea apelantului-inculpat, declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Se comunică apelantului-inculpat o copie de pe declarația dată.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru apelantul-inculpat, având cuvântul arată că în principal solicită achitarea inculpatului în temeiul art.16 alin.1 lit.d C.p.p., iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate pentru fapta săvârșită.
Arată că, inculpatul apreciază că există o cauză justificativă pentru faptele sale și a recunoscut pe tot parcursul procesului penal că a trimis o scrisoare care ar fi trebuit să ajungă la intimata-magistrat C. A., cu precizarea că respectiva scrisoarea era de fapt o înștiințare pentru d-na judecător că se încerca asasinarea acesteia de un anumit grup infracțional sau a se efectua acte de violență pentru a se influența soluția în cazul suspendării Președintelui României.
Subliniază că, din susținerile inculpatului, grupul infracțional la care se face referire se ocupă cu săvârșire de fapte penale la nivel național și internațional cu influențe la toate nivele statului, inclusiv în justiție, iar toate accidentele și evenimentele din ultima perioadă au legătură cu acesta.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului inculpatului pentru motivele ce urmează a le expune.
Consideră că nu se impune achitarea acestuia, în cauză lipsind o cauză justificativă de săvârșire a acestei infracțiuni de către inculpat, nefiind demonstrate în nici un fel aspectele susținute de inculpat.
Arată că amenințările au fost proferate prin scrisoarea trimisă personal de inculpat, fiind semnată „Ucigașul E.”.
Subliniază că, modalitatea în care a fost formulat textul și modalitatea în care a fost prezentată acea scrisoare au produs persoanei vătămate o stare de temere reală și puternică, solicitând respingerea cererii de achitare ca neîntemeiată. De asemenea, consideră că nu se impune reducerea pedepsei aplicate, apreciind-o în mod corespunzător individualizată.
Precizează că, a formulat concluzii de admitere a apelului inculpatului deoarece instanța de fond a schimbat calificarea juridică potrivit noilor dispoziții ale C.p. și a reținut dispozițiile de la art.41 noul C.p. privind recidiva postcondamnatorie, în condițiile în care s-a realizat contopirea pedepselor potrivit art.39 alin. 2 din vechiul C.p., în cauză impunându-se aplicarea unui sistem global de individualizare a pedepsei.
Apreciază că, dispozițiile art.39 alin. 2 C.p. sunt mai favorabile față de dispozițiile art.41 noul C.p., care presupun cumulul aritmetic între pedeapsa aplicată în cauză și restul neexecutat de 12 ani și 10 luni închisoare din pedeapsa primită de inculpat anterior pentru omor calificat.
Față de cele arătate, apreciază că se impune a reface tehnic hotărârea instanței de fond.
Apelantul-inculpat Pîrlețeanu N., având ultimul cuvânt arată că a declarat apel fiind nemulțumit de cuantumul pedepsei aplicate.
Solicită achitarea sau aplicarea unei amenzi pentru modul în care a înțeles el să o atenționeze pe intimată.
Arată că, prin menținerea încadrării sale se procedează la încurajarea unor fapte de un grav caracter penal și intervențiile asupra colegilor magistrați.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.694/10.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul penal nr._ , s-au dispus următoarele:
În baza art. 386 Cod pr.penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului PÎRLEȚEANU N. (fiul lui I. și al lui F., născut la 11 Iunie 1973, CNP:_, deținut în Penitenciarul G.) din infracțiunea prev. de art. 239 alin. 1 și 5 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art.279 alin. 1 și 2 din noul Cod penal cu aplic. art. 41 din noul Cod penal, text de lege în baza căruia, cu referire la art. 5 din noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. 2 din vechiul Cod penal a fost contopit restul neexecutat de 12 ani și 10 luni din pedeapsa de 19 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr.287/17.06.2008 a Tribunalului C., definitivă la 16.03.2009, cu pedeapsa aplicată în cauză, rezultând o pedeapsă de 12 ani și 10 luni închisoare, a cărei executare începe a început de la data de 10.03.2014.
În baza art. 65 din noul Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 67- 68 din noul Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.66 lit.a, b Cod penal pe o durată de 5 ani în condițiile art. 68 lit. c din noul Cod penal.
În baza art. 399 Cod pr.penală s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 20 Cod pr.penală s-a luat act că persoana vătămată C. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.112 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a tubului de lipici folosit la săvârșirea infracțiunii.
S-a dispus anularea MEPI nr.451/17.03.2009 emis de Tribunalul C. și emiterea unui nou mandat, conform prezentei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 05.07.2012, a fost prezentată în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului propunerea de suspendare a Președintelui României. După această ședință, cele două camere ale Parlamentului au solicitat Curții Constituționale ca până în data de 06.07.2012, ora 12.00 să emită un aviz consultativ cu privire la propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României. Avizul nr.1/06.07.2012 al Curții Constituționale a fost comunicat Parlamentului care în aceeași zi a procedat la dezbaterea propunerii de suspendare a Președintelui. În cadrul aceleiași ședințe, Președintele României a fost suspendat și a fost stabilită data pentru desfășurarea referendumului național cu privire la demiterea acestuia.
În acest context, în cursul nopții de 05.07.2014 spre 06.07.2012, partea vătămată C. A., judecător la Curtea Constituțională, a fost apelată, prin interfonul de acces din imobilul unde locuiește, de două ori de către un bărbat necunoscut, fiind avertizată să aibă grijă cum votează a doua zi. Cu privire la acest incident, Curtea Constituțională a emis un comunicat de presă în care își exprima îngrijorarea cu privire la amenințările primite de către partea vătămată.
În data de 06.07.2012, inculpatul Pîrlețeanu N., deținut în Penitenciarul G., a confecționat o scrisoare de amenințare adresată părții vătămate. Suportul material utilizat de către inculpat pentru realizarea scrisorii de amenințare a fost o felicitare. Pe exteriorul primei coperți al felicitării, inculpatul a suprapus un fragment celulozic de culoare albă, de dimensiuni mai reduse decât coperta și un fragment celulozic de culoare neagră, decupat în forma unei cruci. Pentru a lipi aceste fragmente de felicitare, inculpatul Pîrlețeanu N. a folosit o substanță adezivă, respectiv un tub de lipici.
În interiorul felicitării, inculpatul a redat un mesaj explicit de amenințare cu moartea, arătând că în curând, partea vătămată va avea aceeași soartă ca și Elodia. La finalul textului, inculpatul s-a semnat drept „Asasinul E.‟. Pentru întărirea mesajului de amenințare, inculpatul a lipit în interiorul felicitării un fragment dintr-o declarație de a sa, oferită în calitate de inculpat în dosarul nr.4380/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, în care făcea referire la existența unui grup organizat ce era responsabil pentru asasinatele mai multor magistrați și ofițeri de poliție.
Această felicitare a fost introdusă într-un plic. La rubrica destinatar, inculpatul a redat adresa sediului Curții Constituționale, adăugând mențiunea „în atenția A. C. - judecător‟. Inculpatul și-a ascuns adevărata identitate, menționând că ar fi expediată de „DISUALSIV C. V., ., loc. F., jud. B.‟
Scrisoarea a fost preluată de Serviciul Poștal București Tranzit în data de 10.07.2012, ora 10.00. Partea vătămată C. A. a primit scrisoarea în aceeași zi, în timp ce se afla în biroul său de la Curtea Constituțională, a desfăcut-o personal și i-a citit conținutul.
Pentru a reține această stare de fapt, instanța a corelat declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică, înscrisurile și concluziile raportului de expertiză tehnico-științifică.
Inculpatul a declarat, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în timpul judecății că recunoaște că a expediat scrisoarea însă a susținut că scopul său nu a fost acela de a insufla frică părții vătămate ci de a o avertiza cu privire la un eventual pericol iminent în ceea ce o privește.
De asemenea, asumarea unei alte identități, pretinzând că scrisoarea este expediată de Disualsiv C. V., ar fi avut același scop, inculpatul dorind să o prevină pe partea vătămată referitor la existența unui complot cu privire la asasinarea sa.
Cu toate acestea, instanța de fond nu a reținut apărările inculpatului în ceea ce privește scopul cu care a expediat scrisoarea. Conținutul acesteia a fost extrem de explicit, scopul de a insufla teamă reieșind în mod evident din utlilizarea sintagmelor „în curând am să te omor‟, „vedeava-și decapitați‟, „te voi trimite după Elodia dragă‟. S-a apreciat că aceste expresii denotă în mod evident intenția de a crea frică celui căruia îi sunt adresate, apărarea inculpatului conform căreia acestea ar avea un caracter de avertizare fiind complet nesusținută.
Așa cum a reieșit din declarația persoanei vătămate C. A., aceasta a primit scrisoarea în timp ce se afla în biroul său de la Curtea Constituțională, scrisoarea fiind expediată la adresa sediului instanței constituționale. A mai arătat partea vătămată că mesajul, prin conținutul său, amenințări la adresa sa, inclusiv cu moartea, cu referiri repetate de cazul E. G., dar și forma lui de prezentare, respectiv crucea neagră de pe suportul mesajului, prin care se urmărea întărirea conținutului acestuia de amenințare cu moartea, i-a provocat o puternică stare de temere că amenințările ar putea fi realizate într-un viitor apropiat.
Cu privire la aspectele reținute, conform cărora inculpatul ar fi modificat felicitarea expediată, prin adăugarea unor fragmente celulozice precum și că acesta ar fi redactat în cuprinsul acesteia mesajul de amenințare, relevante au fost apreciate concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifice și ale raportului de expertiză.
Astfel, din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 51/25.07.2012 a reieșit faptul că scrisul executat atât în interiorul felicitării cât și pe exteriorul plicului îi aparține inculpatului Pîrlețeanu N., fiind avute în vedere scriptele de comparație înainte de Penitenciarul G. constând în cereri formulate de către inculpat, adresate conducerii instituției.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 49/20.07.2012, de pe felicitarea adresată părții vătămate s-au prelevat o . urme papilare iar în urma comparării acestora cu cele ale inculpatului, s-a concluzionat că o parte îi aparțin. Relevant este de asemenea faptul că una din amprentele inculpatului a fost ridicată de sub fragmentul celulozic de culoare albă ce a fost lipit pe exteriorul felicitării, fapt ce conduce la concluzia că inculpatul a modificat forma exterioară a felicitării, adăugând atât fragmentul celulozic de culoare albă cât și cel de culoare neagră, în formă de cruce.
Instanța a avut în vedere și procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliare realizate la locul de detenție al inculpatului. Cu această ocazie au fost ridicate o . înscrisuri, printre care și ciorna folosită pentru redactarea scrisorii de amenințare, ciornă ce avea un conținut similar cu cel al scrisorii expediate precum și un tub de lipici.
În ceea ce privește încadrarea juridică, la termenul din 10.03.2014, instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj în formă calificată, prevăzută și sancționată de art.239 alin.1 și 5 din Codul penal de la 1969 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal în infracțiunea de ultraj judiciar prev. de art.279 alin.1 și 2 din noul Cod penal cu aplic. art. 41 din noul Cod penal.
Cu privire la aplicarea mai favorabilă a legii penale, instanța a reținut că prin Legea nr.286/2009 a fost adoptat Noul Cod penal, care a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
Potrivit dispozițiilor art.5 Noul Cod Penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Astfel, având în vedere că fapta a fost comisă la data de 10.07.2012 deci sub imperiul Codului penal de la 1969, în analiza aplicării legii penale mai favorabile instanța de fond a reținut următoarele:
Infracțiunea de ultraj, prevăzută de art.239 alin.1 și 5 din Codul penal de la 1969 își găsește corespondentul în articolul 279 alin.1 și 2 din noul Cod penal, ambele incriminând săvârșirea unei infracțiuni împotriva unui judecător, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestora. Constatând că există o continuitate a incriminării în ceea ce privește fapta de a amenința un judecător aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, elemente constitutive ale infracțiunilor sancționate de art.239 al. 1 și 5 din Codul penal de la 1969 și art.279 al.1 și 2 din noul Cod penal instanța a comparat limitele de pedeapsă prevăzute de aceste texte pentru a determina legea mai favorabilă.
În cauză, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul, prin intermediul scrisorii expediate din Penitenciarul G. și adresate persoanei vătămate C. A., judecător în cadrul Curții Constituționale a României, acesta a realizat o acțiune care descrie elementul material al infracțiunii de amenințare, faptă prevăzută de art.206 alin.1 din noul Cod penal, ale cărei limite de pedeapsă sunt cuprinse între 3 luni și un an sau amendă.
Având în vedere aceste limite de pedeapsă precum și conținutul art.279 alin.2 din noul Cod penal care stabilește limitele de pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj judiciar în sensul majorării cu jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea cu care judecătorul a fost amenințat, s-a reținut că fapta inculpatului Pîrlețeanu N., este sancționată, conform noul Cod penal, cu o pedeapsă cuprinsă între 4 luni și 1 an și 6 luni închisoare.
În urma comparării limitelor de pedeapsă astfel rezultate cu cele prevăzute de art.239 alin.1 și 5 din Codul penal de la 1969 care sancționează fapta inculpatului cu o pedeapsă de la 1 an la 3 ani închisoare, s-a constatat faptul că noul Cod penal prevede limite de pedeapsă mai reduse, astfel că prevederile acestuia sunt cele pe care instanța s-a întemeiat în vederea dispunerii soluției de condamnare a inculpatului.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului Pîrlețeanu N., deținut în Penitenciarul G. care, la data de 06.07.2012, a confecționat o scrisoare în care o amenința cu moartea pe persoana vătămată C. A. - judecător în cadrul Curții Constituționale a României, în contextul în care aceasta urma să se pronunțe, alături de ceilalți judecători constituționali, cu privire la propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României, și pe care a expediat-o persoanei vătămate, aceasta primind scrisoarea în timp ce se afla în birou său de la Curtea Constituțională, fapt ce a avut ca urmare producerea unei stări de temere acesteia din urmă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj judiciar, prevăzut de art. 179 alin. 2 NCP.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, elementul material a constat în acțiunea amenințare cu moartea a persoanei vătămate, prin intermediul unei scrisori expediate din Penitenciarul G. la locul de muncă al persoanei vătămate. Persoana vătămată se afla în exercițiul atribuțiilor sale de judecător în momentul în care a luat la cunoștiință conținutul amenințării, fapt prevăzut și urmărit de către inculpat din moment ce acesta a expediat scrisoarea pe adresa Curții Constituționale.
Urmarea imediată a fost reprezentată de starea de temere care i-a fost creată persoanei vătămate C. A., în contextul presiunilor la care erau supuși judecătorii Curții Constituționale la momentul respectiv, precum și o stare de pericol relativ la înfăptuirea actului de justiție în condițiile în care amenințarea a fost realizată de către inculpat în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu ale victimei precum și în legătură cu acestea.
Legătura de cauzalitate există, starea de temere care i-a fost indusă persoanei vătămate fiind rezultatul acțiunii de amenințare cu moartea din partea inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, aceasta a fost reprezentată de intenția directă, inculpatul prevăzând rezultatul acțiunii sale, respectiv posibilitatea inducerii unei stări de temere persoanei vătămate și urmărind producerea acestuia prin săvârșirea infracțiunii.
Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză a fost angajată răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art.74 C.pen., potrivit cărora stabilirea duratei pedepsei se face în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului, ce se evaluează după o . criterii, precum împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Cu privire la gravitatea infracțiunii, instanța a reținut că infracțiunea cu care a fost sesizată este una foarte gravă. Astfel, au fost avute în vedere valorile sociale ocrotite, respectiv libertatea psihică a persoanei vătămate dar și relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției. Persoana vătămată a fost amenințată cu moartea printr-o scrisoare explicită, aptă să creeze o stare de teamă. De asemenea, relevant sub aspectul gravității infracțiunii a fost apreciat și contextul în care a fost comisă fapta, persoana vătămată fiind anterior victima unor alte amenințări în condițiile în care în respectiva perioadă partea vătămată era chemată să se pronunțe, în exercițiul atribuțiilor sale, asupra unor chestiuni de importanță națională.
Modalitatea săvârșirii infracțiunii, respectiv prin asumarea unei identități false, prin trimiteri repetate la o persoană a cărei dispariție a suscitat numeroase controverse precum și prin modificarea exteriorului suportului material pe care a fost imprimată amenințarea (prin adăugirea unui fragment celulozic în formă de cruce) sunt elemente ce denotă periculozitatea inculpatului.
Mai mult, s-a reținut că, conduita inculpatului în timpul procesului penal a fost în continuare una de sfidare. Acesta nu a înțeles să își revizuiască atitudinea raportat la persoanele ce exercită atribuții în realizarea actului de justiție, manifestând un comportament nepotrivit la fiecare termen de judecată.
Cu privire la antecedentele inculpatului, instanța a reținut, așa cum a reieșit din fișa de cazier judiciar, că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 19 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, victimă fiind tatăl său (sentința penală nr.287/2008 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin respingerea recursului).
Instanța s-a raportat și la numeroasele rapoarte disciplinare întocmite inculpatului pentru fapte similare celei ce face obiectul prezentei cauze, pentru acesta devenind un aspect obișnuit expedierea către magistrați a unor scrisori injurioase sau de amenințare.
Având în vedere că în prezenta cauză, inculpatul a refuzat să se supună unei evaluări în vederea efectuării unei expertize medico-legale, instanța a ținut cont de concluziile raportului de expertiză (căruia i-a dat valoarea de înscris) realizat în dosarul nr.438/P/2010 al Tribunalului C., în care inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare, prev.de art.2721 Cod penal de la 1969. Potrivit concluziilor acestui raport, inculpatul prezenta o tulburare mixtă de personalitate, de tip paranoic și histriomic, păstrându-și însă discernământul. Acesta manifestă un comportament agresiv, infantil și prezintă o toleranță redusă la frustare.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că infracțiunea comisă de către inculpat este una extrem de gravă, motiv pentru a aplicat acestuia o pedeapsă egală cu maximul special, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, apreciind că aceasta este aptă să asigure reeducarea inculpatului precum și să asigure prevenția împotriva săvârșirii unor alte fapte antisociale.
Instanța a constatat că fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 19 ani aplicată prin sentința penală nr.287/2008 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin respingerea recursului la data de 16.03.2009.
Ținând cont de faptul că recidiva este o instituție autonomă în raport cu pedeapsa principală prevăzută pentru infracțiunea săvârșită, a stabilit și regimul legal mai favorabil al sancționării stării de recidivă în care se află inculpatul, prin compararea modalităților de stabilire a pedepsei în cazul reținerii stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzute de cele două legi penale succesive intervenite în cauză.
Mai întâi, instanța a constatat că potrivit ambelor reglementări, sunt îndeplinite condițiile stării de recidivă, primul termen fiind o pedeapsă de 19 ani închisoare iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce constituie termenul doi al recidivei este de un an și 6 luni închisoare. Fiind reținut acest aspect, instanța de fond a procedat la o analiză comparativă a regimului sancționator prevăzut de cele două reglementări.
Astfel, conform art.39 alin. 1 din Codul penl de la 1969, instanța este ținută de contopirea celor două pedepse cu închisoarea care constituie termenii recidivei, prin aplicarea celei mai grele dintre acestea, la care se poate adăuga un spor facultativ și variabil de până la 7 ani.
Spre deosebire de această modalitate de sancționare a stării de recidivă, noul Cod penal, prin prevederile art.43 alin.1, stabilește un regim sancționator mai sever, constând în adăugarea pedepsei stabilită pentru infracțiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei la restul de pedeapsă rămas neexecutat din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunea care constituie primul termen al recidivei, consacrându-se astfel sistemul cumulului aritmetic al celor două pedepse aplicate.
S-a constatat faptul că Codul penal de la 1969 reprezintă lege mai favorabilă cu privire la regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii, motiv pentru care instanța l-a aplicat în speță.
Instanța a mai constatat că la momentul săvârșirii de ultraj judiciar, inculpatul mai avea un rest rămas neexecutat de 12 ani și 10 luni închisoare din pedeapsa de 19 ani aplicată prin sentința penală nr. 287/2008 a Tribunalului C.. Prin aplicarea, în temeiul art. 5 al.1 din noul Cod penal a art.39 al. 1 din Codul penal de la 1969 și art. 34 al. 1 lit. b din Codul penal de la 1969, instanța a contopit restul rămas neexecutat de 12 ani și 10 luni închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, de 1 an și 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 12 ani și 10 luni închisoare.
Cu privire la modalitatea de executare, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, instanța a constatat că unica modalitate de executare a pedepsei este în regim privativ de libertate, neexistând modalități alternative de executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul Pîrlețeanu N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și rejudecând, în fond, achitarea sa pe temeiul art.16 alin.1 lit.d Cod pr.penală iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei raportat la cuantumul acesteia.
În motivarea orală a apelului inculpatul, prin apărătorul din oficiu, arată că există o cauză justificativă pentru faptele sale și a recunoscut pe tot parcursul procesului penal că a trimis o scrisoare care ar fi trebuit să ajungă la intimata-parte vătămată C. A., cu precizarea că respectiva scrisoarea era de fapt o înștiințare pentru d-na judecător că se încerca asasinarea acesteia de un anumit grup infracțional sau a se efectua acte de violență pentru a se influența soluția în cazul suspendării Președintelui României.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 C.proc.pen., apelul fiind devolutiv, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și nemijlocit pe parcursul cercetării judecătorești efectuate în cauză, recunoscută de inculpatul Pîrlețeanu N., din care rezultă că la data de 06.07.2012 a confecționat o scrisoare în care o amenința cu moartea pe partea vătămată C. A., judecător la Curtea Constituțională, în contextul în care aceasta urma să se pronunțe cu privire la propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României și pe care a expediat-o din Penitenciarul G., cauzându-i părții vătămate o stare de temere.
Critica apelantului-inculpat referitoare la existența unei cauze justificative, respectiv starea de necesitate, este vădit nefondată. Inculpatul nu a avertizat-o pe partea vătămată asupra unui potențial pericol la siguranța sa fizică, ci chiar a adresat amenințări cu moartea părții vătămate, amenințări care și-au produs efectul, în sensul că partea vătămată a resimțit o stare de temere privitoare la integritatea sa fizică.
De asemenea, cuantumul pedepsei aplicate este justificat, judecătoria reținând că pericolul social concret al infracțiunii este unul deosebit de ridicat în raport de natura amenințării, persoana părții vătămate, urmarea imediată și antecedentele penale ale inculpatului.
Nu se justifică solicitarea parchetului de aplicare globală a individualizării pedepsei, având în vedere că ne aflăm în ipoteza principiului non reformatio in pejus, iar pe de altă parte înlocuirea dispozițiilor art.41 noul Cod penal cu dispozițiile art.39 alin.2 vechiul Cod penal nu ar conduce la vreo modificare concretă a cuantumului pedepsei.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe Curtea, în temeiul art.421pct.2 lit.a Cod pr.penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. N. împotriva sentinței penale nr.694 din data de 10 martie 2014 pronunțată de Judecătoria sector 5 București - Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În temeiul dispozițiilor art.275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. N. împotriva sentinței penale nr. 694 din data de 10 martie 2014 pronunțată de Judecătoria sector 5 București - Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. M.-E. D. D.
GREFIER,
C. G.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.5/18.06.2014
Jud.sect.5 B.. – jud.M.P.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 723/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
